Problema delicata...foarte delicata

alina023 spune:

Sibylle, eu vorbesc strict din punctul meu de vedere. Eu (cred) ca asa as face! Daca as avea posibilitati materiale mai mari eu as adopta si acum un copil...cu toata birocratia de la noi! Se poate! Sunt atatia parinti care reusesc. Sunt si femei singure care au reusit sa adopte in Romania! (cred ca avem si o membra DC care a facut asta!).

Nu stiu daca ar fi neaparat un gest egoist din parte sotului sa incline balanta catre adoptie. Inteleg si ce spui tu...si-ti dai dreptate referitor la faptul ca Evanescence isi doreste sa-si poarte puiul in pantece! Dar oare cu orice pret?

E complicata situatia si in nici un caz nu putem da noi solutii. Ei singuri sunt cei care pot spune ce cred ca le-ar fi mai bine!

Alina, mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

Ana, minunea mea iubita Luca, iubitul mamei drag!
Povestea nasterii Anei
**************************

Ajutati-l pe Cata, un baietel de 5 ani, sa traiasca!!!

evanescence spune:

exact,cam asta simt si eu...eu stiu ca pot si vreau sa trec si eu prin procesul acesta de gravida,nastere etc....asta e si foarte greu,sincer va spun cu mana pe inima ca ar fii mai simplu pt noi daca am fii ambii infertili si gata am adopta...dar cum ai spus si acesta e un proces greoi la noi la ora actuala

ne-am gandit mult si la asta,dar balanta inclina totusi spre IAD...
nu stiu daca sunt egoista...poate ca daca el ar prefera mai degraba adoptia,as simti ca sunt privata de dreptul meu de a fii MAMA...am zis poate...

cand am hotarat ca e timpul sa ne inmultim acum 4 ani si ceva ne faceam si noi planuri,visam cu cine o sa semene puiul nostru...am fi vrut sa semene cu mine si sa aibe ochii lui verzi,nici eu nu pot uita lucrurile astea...si el nici atat

deci din discutiile care le-am avut,el e de acord cu donator,dar e asa de greu sa mergi pe drumul acesta cand stii ca iti privezi sotul de dorinta de avea un pui care sa aibe ochii lui...


mi-e teama si mie de ce ne va rezerva viitorul,dar stiu ca bine nu ne va fii daca renutam de tot la visul nostru

"Sa nu uitam sa ne bucuram de Viata"

denizel spune:

Evanescence, juramintele au fost facute pentru "la bine si la greu".
Asta e greu-l vostru.
Daca nu-l poti duce si stii ca nu-ti va fi bine fara un copil caruia tu sa-i dai nastere, rupe legamantul cu sotul tau.
Mi se pare crud fata de sotul tau sa spui ca tu vrei neaparat sa fii gravida si sa nasti si, prin urmare, el sa accepte ca sotia lui sa fie gravida si sa dea nastere unui copil care nu face parte din visul lui.
Cu inseminarea aia, tu vei avea indeplinita o buna parte din vis.
El... nu stiu ce va avea...


Daca tu renunti la inseminare, visul tau de a fi gravida si de a da nastere unui copil nu se va mai implini.
Dar, ramaneti amandoi cu cate un vis neimplinit.
Parca e mai echitabil asa.




Te rog mult de tot sa nu te superi pe mine!!!







Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

Chuny spune:

Denizel, cu ce drept iti permiti sa-i spui asa ceva?

Cu inseminarea aceea ei vor avea copilul pe care si-l doresc. Eu cred sincer ca la tine e o problema religioasa de apari cu asemenea sfaturi ... chiar trebuie sa traiasca lumea dupa principiile tale? ei pot gasi si singuri solutia, nu trebuie sa-i inviti tu sa se desparta doar pt ca esti impotriva acestui procedeu medical.

Edit : "binele si raul " de care vorbesti inseamna pt fiecare altceva, nu poti obliga pe nimeni sa accepte interpretarea ta.

denizel spune:

Sibylle, esti mult prea sensibila si iei totul personal.

Apoi, de unde si pana unde sa fie o problema religioasa?????
Ti-am dat vreodata impresia ca sunt o habotnica ce-si poarta cadelnita pe forum?
Ma rog, e treaba ta ce crezi...

Problema pe care o vad eu e urmatoarea: sotul e un tip foarte sensibil, visul lui de a avea propriii copii cu femeia pe care o iubeste s-a cam sfaramat si, de dragul sotiei lui, va accepta probabil solutia inseminarii aceleia.
Sotia isi da seama ca asta s-ar putea sa fie o problema marisoara pentru el, pentru ca altfel nu ar mai fi deschis subiectul asta.
Eu am zis ce cred si i-am spus ce as face eu.
De ce trebuie tu sa fii atat de afectata de parerile mele?






Din ce scrie Evanescence, eu si ea avem aceeasi parere in legatura cu aceasta.


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

Chuny spune:

Nu, eu as zice ca tu ai o parere foarte bine definita despre "binele si raul" lor, in timp ce E. inca isi pune intrebari. Ei vor amandoi un copil, amandoi se gandesc la variantele posibile si le-ar accepta pe amandoua, fiecare incearca sa nu-l raneasca pe celalalt ... ce mai, oamenii astia se iubesc foarte mult. Si sunt sigura ca vor gasi impreuna solutia cea mai buna, oricare ar fi ea. Nu trebuie sa se desparta pt asta.

Stiu ca nu esti habotnica, iar eu nu oi fi singura sensibila de pe forum. :-) Normal ca acolo unde ma implic este pt ca subiectul ma intereseaza in mod special.

evanescence spune:

Sybille si denizel
nu va certati din cauza noastra,eu nu ma supar,am trecut prin atatea nu ma mai afecteaza aproape nimic...
parerile sunt impartite,cam asa am si crezut ca va fii,pe de o parte mi-e tare teama sa nu aibe denizel dreptate si ca copilul acela nu face parte din visul sotului si o face de dragul meu,de asta am si deschis subiect...
nu mai stiu ce sa cred,nu mai vb ca inainte si stiu ca el zice multe lucruri ca sa nu ma raneasca pe mine,eu la randul meu fac la fel...

nu pot sa ma duc la el sa-i spun ca ma priveaza de dreptul meu de a da nastere la un copil,dar nici nu el nu vine sa-mi zica ca vrea adoptie pt ca nu suporta gandul de donator...

adevarul este ca nu ne poate ajuta nimeni

zicea de cineva de cosilier marital,da or exista persoane din astea la Bucuresti si in strainatate,la noi in zona nu exista nici macar un dentist bun,si ne este greu ca nu avem cu cine discuta...

el oricum este foarte strict in privinta asta,se simte si el lezat in barbatia lui,nu are cu cine discuta,cu un prieten? cu care ? toti au copii lor biologici...de aceea e si asa greu

eu am fost cea care ani la rand l-am imbarbatat...ca doar e "vina lui" pe mine ma innebuneste vb asta dar el asa zice mereu,dar si eu simt nevoia sa ma consilieze cineva,nu pot sa port singura povara asta.

"Sa nu uitam sa ne bucuram de Viata"

evanescence spune:

si adevarul este ca "AM UITAT SA NE BUCURAM DE VIATA" da exact asa scrie cu litere bolduite si albastre ca speranta...
de asta mi-e frica si as vrea sa grabesc oarecum lucrurile dar nu stiu in ce directie

"Sa nu uitam sa ne bucuram de Viata"

denizel spune:

Sibylle, sigur ca ei doi se iubesc foarte mult!!!

Dar au o problema (reciteste primele postari ale lui E.).

Nu mai comunica la fel ca inainte, ei i-a fost teama sa se uite in ochii lui cand dr. le-a prezentat varianta i.a.d., ea nu stie daca el vrea cu adevarat i.a.d., ea nu stie daca el va fi fericit cu un copil i.a.d. etc.

Problemele astea nu se rezolva la aparitia lui Bebe.

Trebuie intai ca ea si el sa stie sigur-sigur ca asta isi doresc si ca un copil, altul decat sange din sangele lor, ii va face fericiti.

Pentru ca, daca ei nu vor fi fericiti, copilul acela nu va fi fericit!!

Mi se pare o problema extrem de delicata (asa cum si lui E. i se pare :) si nu consider ca sunt de vreun folos incurajarile in care se tine cont, de fapt, doar de ce isi doreste mult E. (sa fie gravida, sa dea nastere unui copil).


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

denizel spune:

Evanescence, mi-ai luat o piatra de pe inima, ma bucur tare mult ca nu te-am suparat .





Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.