Problema delicata...foarte delicata

rala spune:

Ma bag si eu. Nu sunt in aceeasi situatie dar pe-aproape. De doi ani incercam sa avem un copil. La noi e inexplicabila, dar stiu sigur ca sotul meu a trecut de multe ori prin sentimentul de vinovatie, ca si mine dealtfel. Si in jurul nostru toti prietenii au copii, chiar si sotul meu are copii din prima casatorie. Si tot ii este greu sunt sigura!
Nu stiu cat te ajuta, dar iti spun cum simt eu: il iubesc enorm pe sotul meu, nu as putea sa port in mine copilul altui barbat anonim sau nu. Mi s-ar parea mult mai acceptabila solutia adoptiei. As simti asta ca pe o aventura pe care o strabatem amandoi, umar la umar, egali. Si sunt sigura ca ar fi o realizare si o bucurie a amandurora. Nu as putea sa privesc prin ochii sotului meu, in sufletul lui cand s-ar juca cu copilul care seamana cu mine si cu el nu...
Oricum asa cum te-au sfatuit multe persoane inaintea mea, eu zic sa va dati o pauza: nu mai incercam sa facem copil pana la 32-33 de ani, si in momentul ala o sa vedeti ce varianta aveti la dispozitie si ce alegeti. Pana la urma... sunt atat de multe cupluri care isi programeaza copilul mai tarziu.
A da! Foarte corect ce spun fetele: asigura-l cat poti ca nu este "vina" lui, ca intr-un cuplu adevarat orice esec este al amandurora ca si orice realizare.
"Babies are such a nice way to start people."
-- Don Herold

denizel spune:

Sa stii ca nu e chiar asa .
Aparitia unui Bebe in viata unui cuplu poate fi inceputul unei perioade de criza.
Unele cupluri reusesc sa depaseasca aceasta criza, altele nu.

Desigur ca se poate ca totul sa mearga foarte lin, dar e bine sa stii ca plansetele, scutecele, biberoanele si lipsa somnului nu sunt tocmai remediile potrivite pentru tratarea si vindecarea unei crize ramasa nerezolvata de dinainte de aparitia lui Bebe (care Bebe nu are nicio legatura cu sotul tau).



Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

batool67 spune:

Eu ti-as recomanda adoptia, astfel copilul va putea fi acceptat de catre sotul tau mai usor. Nu se va mai gandi ca nu e al lui, veti evita eventualele probleme care ar putea aparea din cauza ca acel copil e doar al tau, si prea putin al lui, asta e realitatea. Incercati sa mergeti sa discutati problema cu un consilier de cuplu.

Chuny spune:

Denizel, din moment ce ar fi un copil dorit de ambii cum poti sa spui ca bebe nu are nicio legatura cu tatal ??


Ei nu isi doresc acest copil ca sa-si rezolve problemele de comunicare, ci pur si simplu si-l doresc, e ceva uman si firesc ... si nu il pot avea si cauta solutii. Faptul ca acum au probleme de comunicare ( nu de cuplu, atentie, ci de comunicare pe tema acestui subiect) se datoreaza imposibilitatii de a avea un copil pe cale naturala.

Asta nu inseamna ca nu trebuie sa-si mai doreasca un copil, fata a spus de mai multe ori ca si-l doresc amandoi ... cred ca vor reusi sa ia cea mai buna decizie, trebuie doar sa-si dea putin timp.

Evanescence, ar trebui sa-i scrii o scrisoare in care sa-i spui ca il iubesti enorm, ca doresti sa luati aceasta decizie impreuna si in functie de sentimentele amandorura. Mai trebuie sa-i spui ca vei iubi acest copil indiferent pe ce cale va veni ( donator sau adoptie).

Daca va doriti un copil acum, exista posibilitatea donatorului anonim si sunteti amandoi de acord cu asta, nu vad de ce v-ati priva si ati mai astepta vreo 5 ani in care sa nu va puteti bucura de viata. Si dupa acesti ani sa va aflati poate in acelasi impas.

elena74 spune:

Evanescence si eu te inteleg foarte bine dar nu pot sa-ti dau nici un sfat, astfel de situatii sant foarte delicate si poate peste 1 an sa vedeti situatia alfel si sa luati in considerare solutii pe care astazi nu le acceptati.
Eu pot sa-ti spun doar situatia noastra, santem casatoriti de 6 ani , si eu am deja 36 ani, sotul 34. Sotul meu a luptat 2 ani cu o boala cumplita si deocamdata a invins-o dar pretul a fost printre altele si infertilitatea. Singura cale de a mai avea copilul nostru este Fiv cu punctie facuta si la el, sansele sant foarte mici de a gasi ceva dar o sa incercam, nu vrem ca peste un timp sa regretam ca ar fi putut fi o cale prin care sa avem copilasul nostru si sa n-o fi incercat.
Sant de acord ca FIV este destul de agresiv ( hormoni, punctii, anestezie) dar facut de specialisti nu cred ca riscurile sant atat de mari si dupa ce am cantarit bine “riscul FIV” fata de speranta ca o sa putem avea copilul nostru, sant sigura ca o sa incercam .
In cazul in care nu reusim asa , atunci probabil o sa ne gandim la adoptie, pentru ca oricat de mult mi-as dori sa fiu mama, mai mult de atat imi doresc sa fiu mama copilului sotului meu, deci varianta cu donator este exclusa in cazul nostru.
Iti doresc din tot sufletul sa va regasiti armonia si linistea, niciodata nu o sa stim ce ne rezerva viitorul , daca santem sanatosi eu chiar cred ca putem ajunge sa ne implinim si aceasta dorinta : aceea de a avea un pui , solutia poate nici nu o banuim in prezent dar poate peste un timp sa ne gaseasca ea pe noi!

sdcristian spune:

nu e un sfat

inainte sa il avem pe bebe, ne-am gandit si noi ce am face daca nu am putea avea un copil.

si cred ca am fi adoptat

in primul rand pt ca sunt atat de multi copii abandonati de parinti

in al doilea rand pentru ca eu cred ca intr-un cuplu e bine sa existe nu neaparat egalitate, dar echitate. adica decat un copil jumate al meu + o jumatate de la un strain, mai bine un copil total al nostru, sau un copil deloc al nostru. ca in relatia cu copilul sa pornim egali, sa avem acelasi statut. nu stiu daca ma exprim bine.

edit: cand zic deloc al nostru ma refer strict la mostenire genetica.

Luna1 spune:

N-am citit tot subiectul deci imi cer scuze daca repet o intrebare: de ce nu incercati totusi FIV?

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

buli spune:

a zis de doua ori: e scump si li se pare invaziv si riscant.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

alina023 spune:

Subscriu si eu la ce au spus fetele despre donator vs adoptie. Pentru a-l scapa de gandul ca acel copil al fi al tau, dar nu si al lui (in cazul in care ar putea avea acest gand...si cred ca poate aparea intr-un moment de criza) varianta adoptiei este mai potrivita. In plus, ati salva un sufletel...

Desigur, astea sunt pareri, opinii ce sunt mai usor de exprimat atunci cand nu esti implicat. Repet! Decizia trebuie luata insa luand in considerare toti acesti factori!

Va doresc multa liniste si intelegere reciproca!

Alina, mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

Ana, minunea mea iubita Luca, iubitul mamei drag!
Povestea nasterii Anei
**************************

Ajutati-l pe Cata, un baietel de 5 ani, sa traiasca!!!

Chuny spune:

Pai nu e chiar asa de simplu, ea este fertila, poate isi doreste sa poarte acel copil, de ce sa renunte la visul ei? Asta ar insemna ca ea sa se sacrifice pt linistea lui si nu mi se pare corect. Daca ar fi fost ambii nefertili varianta adoptiei ar fi fost unica valabila si ar fi fost mult mai simplu.

De ce el ar iubi mai mult un copil adoptat decat copilul purtat de ea? Asta nu tot egoism s-ar chema? Plus ca procedura de adoptie e ata de lunga si de grea ... spui ca sunt atatia copii de adoptat, dar eu vad aici pe forum cat de multi parinti doresc sa adopte si nu gasesc copii, asteptarea e foarte lunga si uneori fara niciun rezultat.