Problema delicata...foarte delicata

housepocket480 spune:

Everscence eu te-am "citit" de mai multe ori pe la alte subiecte si esti o draguta


Eu, iti spun o alta varianta care sper din tot sufletul sa o urmezi si va rezolva si problema increderii in voi ca si cuplu, si problema cu bebe.


Nu stiu de ce religie sunteti voi, dar indiferent, parerae mea este sa va rugati...sa va rugati la biserica, sa mergeti la masluri, sa va spovediti, sa faceti un canon dat de duhovnicul vostru, si sa va rugati si acasa.....

Mergeti impreuna la un preot bun care sa va fie duhovnic si sa vedeti cum o sa cresteti atat in credinta, cat si in speranta, si va veni si bebe.....

Nu-ti spun povesti, citeste experientele mai multor cupluri care au primit verdict FIV si au reusit natural...

Si asta este si experienta mea...Rugaciunea catrea Bunul Dumnezeu si Maica Domnului.
Acum imi doresc bebe 2 si nu vine, dar nici nu ma mai rog cum ma rugam pentru Matei...

Asta este sfatul meu si sper sa auzim cat mai curand vesti bune...

Pupici

Mama lui Matei Alexandru

denizel spune:

Evanescence, este stiut faptul ca nu toti barbatii pot iubi copilul altui barbat.
Poate ca sotul tau face parte din categoria mai sus amintita, poate nu.
In tot cazul, chiar daca simte deep inside ca nu-si doreste copilul altui barbat (nu conteaza cum a avut loc conceperea, procedura poate fi extrem de irelevanta), pentru ca te iubeste foarte mult si pentru ca el e cauza dezamagirii tale, se va convinge singur ca nu are nicio problema si te va convinge ca e OK pentru el acea inseminare.

Daca eu as fi in situatia ta, nu as face acea inseminare.
As considera ca sunt sanse uriase sa-mi ranesc sotul si sa-l "ajut" sa devina si mai nefericit.
Fie as abandona definitiv proiectul "Bebe" si pur si simplu m-as bucura de viata alaturi de barbatul pe care il iubesc si care ma iubeste, fie m-as gandi la adoptie.









Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

alina023 spune:

Evanescence eu am inteles ca de fapt problema majora in acest moment este comunicarea din relatia voastra. Nu mai vorbiti unul cu celalalt ca inainte si va este teama unul de gandurile, reactiile celuilalt. Cred ca de aici ar trebui sa incepi, inainte de a mai pune pe tapet variantele pe care le aveti pt a avea copii.
Vorbeste tu prima cu el, chiar daca ai mai facut-o pana acum. Si vorbeste-i exact cum ne-ai scris noua. Spune-i ca simti ca v-a fost afectata relatia si ca nu-ti place, spune-i ca simti ca exista aceasta teama de a nu-l face pe celalalt sa sufere daca spuneti ceea ce ganditi, spune-i exact ce gandesti vav de voi!
Abia dupa ce scapati de tensiunea generata de frica de comunicare sincera si deschisa, cred ca puteti pune pe tapet impreuna ce variante aveti si in ce masura este fiecare de acord cu ele. Fii tu prima care-si deschide inima si mintea in fata lui si sunt sigura ca si el va capata incredere sa-ti vorbeasca deschis!

Legat de optiunile de a avea bebe... Din punctul meu de vedere este foarte ok ca ati scos din discutie FIV-ul (cu riscul de a-mi atrage antipatii) pentru ca exista niste riscuri pe care uneori este mai bine sa nu ti le asumi. Si crede-ma, vorbesc din experienta unei persoane cunoscute... Prefer sa nu intru in detalii, vreau doar sa stii ca te inteleg si te aprob.
Mai raman variantele cu donator anonim si cea cu adoptie. Ambele pot fi facute acum sau...peste cativa ani! Take your time! Relaxati-va putin ...desi sunt sigura ca-i foarte greu...dar incercati! Nu va mai stabiliti termene gen 3 luni. Sau...o idee...stabiliti-va un termen gen...3 ani. Sa aveti un copil la 32 de ani mi se pare absolut decent.
Of....e usor sa vorbesti cand nu esti in situatia de criza... Imi pare rau ca treceti prin asta si sper din suflet sa va puteti gasi linistea necesara... Decizia nu trebuie sa o luati acum (cred!), acum trebuie sa incercati sa va regasiti si reculegeti dupa aceasta perioada extrem de stresanta pt voi ca indivizi dar mai ales pentru voi ca si cuplu!
A....si mai ales, asigura-l cat poti tu mai convingator ca nu-l consideri vinovat! Imi inchipui ca pentru orgoliul lui masculin este o piatra de incercare extrem de grea!

Iti doresc sa va fie bine!

Alina, mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

Ana, minunea mea iubita Luca, iubitul mamei drag!
Povestea nasterii Anei
**************************

Ajutati-l pe Cata, un baietel de 5 ani, sa traiasca!!!

flavia ramona spune:

Nu sunt buna la sfaturi si de aceea nu ma bag in general, dar vreau doar sa subliniez ceva care eu cred ca are importanta. Barbatii se simt foarte vinovati in astfel de situatii si faptul ca nimeni in jurul vostru nu stie de problema voastra poate nu e bine. Eu am ramas foarte surprinsa cand am trecut prin asa ceva si am inceput sa vorbesc despre problema noastra cate cunostinte aveam in jur cu aceleasi probleme, cati soti ai prietenelor mele aveau cam aceleasi probleme. Am observat ulterior ca acesti soti priveau altfel problema dupa ce si-au dat seama ca nu sunt singurii barbati care intampinau astfel de dificultati. Noi am ajuns sa ne facem analize pt infertilitate datorita unor prieteni care ne-au impartasit problema lor si din pacate am aflat ca suntem cam in aceeasi situatie ... ideea e ca daca acei prieteni nu ne povesteau treceau probabil ani buni pana sa ajungem la un medic si sa vedem ce se intampla.

Va doresc din suflet sa fiti bine si sa treceti impreuna peste toate incercarile din viata voastra.

marius spune:

Am sa fiu scurt. Ai incredere - va fi bine. Mergeti mai departe daca veti reusi amandoi veti avea un copil (poate doi?) iar cand spun amandoi inseamna si tu si sotul tau. Aveti incredere si pasiti mai departe. Va fi bine. Candva te vei uita inapoi si vei zambi. Atunci sa-ti aduci aminte de ceea ce a scris cineva pe un forum.

Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa

dulcetica spune:

Noi cind n-aveam copii aveam prieteni care n-aveau copii si eram pe aceeasi lungime de unda.E adevarat ca cei cu copii nu-si permit viata cuplurilor fara si au alte preocupari.De cind il avem ne-au "adoptat" cupluri cu copii,fiind in aceeasi sfera de interes si din pacate ,am mai racit relatiile cu cei fara.Asta nu inseamna ca e o regula,dar ati putea lua in calcul.Cind eram numai noi doi,faceam vizite ,ieseam foarte des,aproape zilnic.Cam asta ar trebui sa faceti voi.
In ceea ce priveste inseminarea cu donator anonim,citeodata e greu de spus ce sentimente poti avea ulterior.Probabilitatea sa-l iubesti e foarte mare,ca nu e decit un puiut la urma urmei, care-ti stimuleaza zilnic noi emotii,insa cine garanteaza pentru asta?Nu merge nici sa vezi reactia in legatura cu copiii altora!Senzatia care ti-o da copilul tau e unica si te schimba total,de aceea e greu de anticipat cum ar fi in alte variante.

evanescence spune:

pai asta e,sotul a reactionat in sensul ca el zice ca decat adoptie e de acord cu varianta asta...normal ca nu e foarte entuziasmat la idee,dar si el isi doreste foarte mult un copil...si decat deloc vb lui atunci cu donator.

stiu ca despic firul in 4 dar asta e o alegere foarte grea...copilul acela o sa-l avem toata viata...eu voi fii Mama lui dar lui poate nu ii va iesi niciodata din cap ca nu e tatal biologic si mi-e teama sa nu se destrame ceva intre noi...

pana la urma noi il crestem,eu imi imaginz deja cum va fii cu un pui mic in casa,scutece,plansete etc sigur nu mai avem noi timp sa ne framantam,o sa ne umple timpul si inima de bucurie...

cred ca atunci vom reusi sa nu mai fim stresati...si nu ne rezumam la unul...o sa mai vine,totusi mai sper si eu...

si stiu ca avem timp...dar cum am mai spus am observat ca timpul care a trecut a lasat urme deja...

alina 023
ai dreptate,asa e ne este teama sa comunicam.nu vrem sa ne ranim sentimentele,dar in cazul de fata fara comunicare nu faci nimic...
normal ca lui nu-i place sa vb despre asta...il doare pt ca se simte extrem de vinovat,si eu nu mai stiu cum sa-i scot asta din cap...si mi-e teama da fapt ca el accepta varianta cu donator doar ca sa ma "multumeasca" pe mine...offff



"Sa nu uitam sa ne bucuram de Viata"

evanescence spune:

si eu am vrut sa gandesc la fel ca tine ,adica sa ma detasez si pana la urma urmei ne avem pe noi...nu? ar trebui sa fie suficient
daaar nu este asa de usor,cand incolteste in minte si in inima dorinta de a avea copii...e foarte greu sa o stapanesti...

si mie frica si mie ca nu o sa iubeasca acel copil ...pt ca nu e al lui...dar pe de alta parte il cunosc foarte bine si cred ca dupa ce il va tine in brate vor pali toate celelate sentimente,cand se trezi si el noaptea ca plange si se va uita la el...vor pali...asta sper,si stiu ca nimeni nu imi poate garanta ca asa va fii...nici macar el

"Sa nu uitam sa ne bucuram de Viata"

mamabear spune:

Acelasi sfat voiam sa ti-l dau si eu. Incercati sa luati o pauza mai mare, in care sa nu va ganditi la bebe si discutati cu un duhovnic, urmati-i sfaturile. Dumnezeu si Maicuta Domnului o sa va ajute, o sa vezi.

Numai bine iti doresc , si vorbeste cu sotul, asigura-l , de cate ori e nevoie, ca nu e vinovat de situatia voastra, ca il vrei pe el in primul rand alaturi de tine, apoi, daca da Dumnezeu si un copilas.

pitzinuca spune:

evanescence - de ce zice sotul tau ca decat adoptie mai degraba IAD?

ma gandesc ca daca adoptati un copil ati fi pe picior de egalitate.

Pe de alta parte, zici ca sotul tau ar fi de acord cu IAD (ce urat suna IAD, ar fi mai nimerit prescurtarea romaneasca IDA), dar tu te indoiesti in privinta lui... ar fi bine sa discutati pe fata toate temerile voastre legate de acest subiect.

Sotul tau ar trebui ajutat cumva sa nu se mai simta vinovat... sa inteleaga ca lucrurile astea se intampla, ca nici el nici altcineva nu a facut ceva ca asta sa se intample. si daca se intreaba "de ce tocmai eu?", ei bine, din pacated este o intrebare la care v-a trebui sa renunte pentru ca il va macina toata viata, sau, atunci cand veti avea puiutul adoptat sau prin IDA, va gasi raspuns.

Poate un copilas adoptat are nevoie de voi, de un tanar cuplu si iubitor, care sa ii ofere dragoste si conditii. Nu stiti care va este destinul...

Va imbratisez cu drag pe amandoi!

eu , cu (DPN 20.08.2010), andi (24.06.2003) si tati
_

traduceri si asistenta

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."