Problema delicata...foarte delicata

evanescence spune:

ginamaria
Iti multumesc din suflet pt ca ai scris la subiect,m-a emotionat foarte tare mesajul tau,l-am citit cu lacrimi in ochi.
D-zeu sa va ajute,si sunt sigura ca se va implini visul nostru candva,va doresc mult scucces.

"Sa nu uitam sa ne bucuram de Viata"

tierry spune:

M-am gandit ca o sa zica lumea c-am innebunit de-am scris aici ce-am scris ...De aceea am precizat din start ca e o idee diabolica si ca eu una nu as putea face asa ceva... Insa pe de alta parte, am vazut durerea si tristetea si parerile de rau din ochii acelei femei..sincer, m-a impresionat :(

De asta am si zis - evanescence - sa iei acea decizie care simti tu ca e potrivita pentru tine, pentru sufletul tau.. in fond, traim o singura viata - a noastra, si nu mi se pare corect ca cei din jur sa ne zica ce sa facem sau sa procedam intr-un anumit fel doar pentru ca ei s-ar simti bine, pentru ca pana la urma dorintele si frustrarile noastre tot vor iesi la suprafata..

turturica spune:

evanencense, nu scriu in mod normal la sectiunea asta, dar mi-a atras atentia povestea ta, pentru ca am trecut prin ceva asemanator si stiu cum te simti. Ne-am luptat si noi niste ani buni cu infertilitatea. Si in cazul nostru putina lume cunostea problema cu care ne confruntam, doar familia apropiata si niste prieteni foarte buni. Si-am primit aceleasi sfaturi (foarte bine intentionate, sint convinsa) de genul „nu te mai gindi ca atunci o sa se intimple”, „bucura-te de ce aveti”, „luati o pauza la treaba asta si concentrati-va pe altceva”, deci cam ce ti se spune tie de cei care au COPII. Problema e ca cei care nu s-au luptat cu infertilitatea nu pot intelege ce e in sufletul tau, cita deznadejde acumulezi, cita frustrare, cita durere cand vezi ca iar s-a dus o luna de incercari si tot degeaba, ei pot eventual sa incerce sa empatizeze cu tine pentru ca isi dau seama ca suferi, dar tocmai pentru ca nu au trecut prin asa ceva nu te pot ajuta cu adevarat.

Din cauza asta eu nu imi permit sa iti dau nici un sfat de genul asteptati citiva ani si mai incercati altceva, sint convinsa ca, incercind sa aveti un copil de atita vreme, nu aveti energia/dorinta/puterea de a va concentra pe altceva. Dorinta de a avea un copil e mult prea mare ca sa poti sa te prefaci ca o ascunzi in vreun sertar o vreme.
Iar treaba cu adoptia cred ca e chestie personala, eu n-am putut sa consider varianta asta, am vrut neaparat sa fiu insarcinata, sa simt cum creste un sufletel in mine, ce-i drept nu ajunsesem la varianta donator, la noi problemele au fost diferite.
Eu, sincer, nu vad nici o tragedie in faptul ca sotul tau e de acord cu varianta donator doar de dragul tau, mi se pare un frumos gest de iubire si l-as accepta fara sa ma mai gindesc. Mai ales ca pare sa fie si ceea ce iti doresti si tu.
Oricum, iti doresc multa putere si luati decizia cea mai buna


Mami de Mara (19.08.2008)

evanescence spune:

turturica
sa va traiasca puiul,va doresc multa sanatate...nici nu imi pot inchipui ce fercicire e in sufletul voastru acum,cred ca este cel mai frumos lucru din lume sa dai nastere unei vieti...mai ales daca te-ai si confruntat cu neputiinta asta.
Ceea ce altii care au facut copii usor,fara sa se gandeasca de 70 ori intr-o luna,cum ar fii sa nu vina CM nu pot intelege...e greu e foarte greu
iti multumesc pr intelegerea ta si pt sfat.

"Sa nu uitam sa ne bucuram de Viata"

goldi spune:

Hello, Evanescence
Imi pare rau de ce ti se intampla si spun din propria experienta de vreo 7 ani de infertilitate, IA, FIV, lacrimi si depresii.
Finalul povestii mele, il vezi la semnatura.
Tehnic, poti face IAD cu material biologic necunoscut amestecat cu sperma sotului tau (de ex stiu ca Marinescu, la Giulesti, chiar facea asta, tocmai poate ca sa reduca din presiunea cuplului) si nu e deloc o prostie.
Avantajul IAD-ului ar fi ca vei cunoaste calitatea materialului genetic, cel putin pe jumatate si poate vei avea sansa sa regasesti in copil ochii tai, zambetul tau, un gest, o idee din tine. Dezavantajul ar fi in ceea ce nu gasesti.
Mai ales sotul tau. Si nu la inceput, cand copilul e mic, e oricum o papusica dragalasa care absoarbe energia tuturor. Viata insa nu e intotdeauna frumoasa si roz-bonbon si nimeni nu garanteaza ca temerile pe care le ai acum nu se vor materializa si ca sotul tau nu se va simti exclus, sau nu va avea regrete.
FIV-ul, da, poate fi periculos, poti avea neplaceri datorita stimularii. Insa neplaceri la fel de mari poti avea si datorita faptului ca organismul tau de femeie, programat pt procreere nu si-a indeplinit menirea.
Nu este o regula nici una, nici alta, nimeni nu iti poate spune care dintre variante este cea mai sigura pt organismul tau.
Adoptia ar fi varianta care teoretic ar fi cea mai nepartinitoare pt cuplu. Cat de usor o poti accepta sau nu, stiti si hotarati numai voi.

Eu as fi mai lasa ... as incepe ambele proceduri, concomitent : IAD si procedura de adoptie si as lasa Dumnezeu sau soarta sa hotarasca care este cea mai buna solutie pentru mine/noi. Iar daca ies ambele, atunci ... familia va fi si mai implinita .
Aveti timp din belsug, puteti lua cea mai buna hotarare in liniste.



"Mult timp am avut impresia ca viata mea va incepe in curand, adevarata mea viata !...
In final, am inteles insa ca obstacolele reprezinta de fapt viata ." Alfred Souza

16+

balerrina spune:

Evanescence,
Vreau sa adaug un pic la ce spunea Goldi mai devreme relativ la a incerca ambele variante.

De cele mai multe ori, cand pornesti pe o cale si iei o decizie, nu esti intodeauna sigura 100 la 100. Insa daca intr-adevar aceea este calea ta (a TA, nu a ALTORA) vei avea mici confirmari pe parcurs care iti vor creste increderea in hotararea ta. Experienta mea a fost ca parca dintr-odata tot ce parea imposibil, se leaga.

Nu vreau sa trivializez subiectul, bineinteles ca odata ce ai adoptat de exemplu nu poti da copilul inapoi, dar ce vreau sa spun e ca atunci cand lucrurile sunt menite sa se intample intr-un anumit fel, se vor intampla, si ca poate in loc sa te agati de un anumit fel de a obtine un copil, poate de faptul raspunsul este numai "un copil" si atunci calea pe care il vei obtine, adoptie sau IAD nu va conta.

o sa fie bine,
-- C.

cecilialia spune:

Nu vreau sa bat campii dar chiar de curand a fost un scandal la noi, poate va amintiti de clinica aia care se ocupa cu donarea de ovule, sperma, insamantarea etc....pe care au inchis-o, dealtfel, dar altceva vroiam sa va spun, foarte multe donatoare erau de etnie roma, doantori tot asa....nu ca as fi neaparat rasista dar cred ca foarte mult conteza si materialul genetic nu? fara sa exageram....conteaza, eu personal cred ca as alege singura donatorul, nu spun sa faca sex cu un alt barbat..... dar nu as vrea sa nu stiu nimic despre cel cu ajutorul caruia aduc un copil pe lume. Solutii sunt, voi ce credeti?

mihuta spune:

...nu ca ai fi neaparat rasista, nu ?.....

makydenis spune:

Si pt mine conteaza ff mult, si nu neaparat de la cine provine sperma respectiva: rom, negru, asiatic(???) etc., ci mai degraba m-as ingrijora in privinta "bagajului" genetic, si aici ma refer la tot ce tine de potential de transmitere, mostenire pozitive si negative deopotriva, inclusiv posibile boli ereditare. Din acest motiv, eu personal nu as accepta IAD ca solutie.
Va doresc sa reusiti sa luati decizia corecta!

uxaa spune:

Buna ziua...am citit si recitit paginile acestui subiect in speranta dea gasi o solutie pentru situatia noastra care este la fel de trista ca si cea postata de evanescente...ideea este ca nu stiu in momentul asta ce pot face,nu pot vorbi despre tot ce mi se intampla cu nimeni inca,plang uneori pe furis sa nu ma vada sotul si cam atat...
Povestea noastra este cam asa:eu 29 ani,sotul 34,spermograma cu azoospermie,biopsie testiculara cu absenta spermatogenezei...am incercat sa discutam amandoi si concluzia este ca refuza ideea adoptiei iar de inseminare/FIV cu donator mi-e greu sa vorbesc cu el...de ce?pentru ca imi este frica ca va fi un fel de inceput al sfarsitului,copilul acesta nu va fii niciodata al lui si fiziologic ci numai al meu si...in momentul de fata nu prea mai gandesc coerent si chiar nu vad nici o solutie...
As fii vrut sa o intreb si pe evanescente cum a rezolvat problema,ce solutie a gasit si in special daca a recurs la donator daca s-a produc vre-o schimbare in viata de cuplu?
Imi cer inca o data scuze pentru ca am fost probabil cam lipsita de coerenta in postarea mea dar inca nu ma pot aduna ...