Crestinismul si evolutia spirituala 3

mamabear spune:

Katya, nu am primit PM, nu stiu de ce , dar am primit mail-ul.
Au dreptate fetele, arati ca la 30 de ani. Sincer , nu-mi vine sa cred ca ai 40. Ai si un sot pe masura, si niste printese ca-n povesti. Fica-mea, cand a vazut pozele, a zis ca asa vrea si ea, sa fie doua fete, ca poate luam si noi o fetita, ca sa aiba si ea pe cineva in camera, cu care sa se joace. Mi-a sugerat chiar sa pun poza voastra pe ecranul calculatorului, sa retin ideea.

Iasmin08 spune:

mamabear multumesc. Mie nu mi-e teama de nimic asa de mult. Mi-e teama doar pentru puiul meu, ca daca vede ca mi-e rau o tine tot intr-un plans. Si chiar nu ma pot preface ca mi-e bine. Altadata imi iese, dar acum simtin continuu ca alunc si o sa cad jos. O ameteala teribila, mi-e si frica sa merg.
Sigur o sa va tin la curent, mai ales dupa ce o sa vin si o sa va spun ca sunt sanatoasa tun cu rugaciunile voastre.
Doamne ajuta!

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

crinuta spune:

Iasmin, ai grija de sanatatea ta. Imi pare rau pt servici, dar cum spuneai si tu, nu erai pe felia ta.
Exact asta am patit si eu acum 1 an, si a fost spre binele meu, pentru ca Dumnezeu nu mi-a dat un talent pentru a-l irosi.
Nimic nu este intamplator, chiar si lucrurile rele au de fapt un scop clar, doar ca trebuie timp sa il intelegem.

Crinuta si minunea ei

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

Second chance

www.youtube.com/watch?v=RapW4MuYFXk&feature=related" target="_blank">Divine Mercy

nikole spune:

Iasmin, multa multa sanatate, iti vei reveni, nu-ti fa griji, dar neaparat cauta cauza!
Cat despre disponibilizare...asta sa fie singurul tau necaz!
Tot raul spre bine
Si binenteles eu, si eu ma voi ruga pentru sanatatea ta, a noastra tuturor
E ora 9:30 la mine, merg sa ii fac lui Kevin un milk-shake, si ma pregatesc sa sun preotul, in dupa-amiaza-seara asta, am inteles ca ma poate vedea.
Aseara am incercat sa sun pe mobil, nu a raspuns nimeni...

ptr voi toate!



Nikole, mami lui Albastrel/Kevin Alexander(4.08.2007) si fericita 37+cu...Albastrica/Luana
"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec

Katya spune:

Buna ziua,fetelor!

Draga Iasmin,sanatate multa iti doresc!Nu te intrista pt serviciu,cum zice si Crinuta,nimic nu e intimplator,o paguba azi poate fi un folos miine,lasa-te in voia Domnului si-ai sa vezi ca va fi bine!Curaj sa te lupti cu boala si sa fii tare pt baietel!

Mamabear,mersi de complimente,noroc ca-s avizata sa nu cad in slava desarta,voi sinteti frumoase si tinere si intelepte,la virsta voastra eu nu stiam nici jumate din cite stiti voi...

Va povestesc mai jos despre spovedania mea,poate e de folos pt cine nu s-a dus inca,sa n-ascunda vreun pacat...

Katya spune:

O sa incep cu un citat din Arsenie Papacioc:"Spovedania,dragii mei,este Taina care mintuieste.Nu Sfinta Impartasanie!Ea desavirseste."

Sa va povestesc,fetelor,cum a fost la scaunul spovedaniei mele toata Sfinta Treime:am fost luminata,dojenita si iertata...

Ma pregatisem toata sapt.pt acest moment,astfel ca vineri,cu o zi inainte,mi-am luat hirtie si am inceput sa notez.Aveam 3 categorii:pacatele de la ultima marturisire,pacatele nemarturisite niciodata(din uitare,nestiinta)si cererile de sfat/binecuvintare.Coloana din prima categ era oricum semnificativa,dar la cea de-a doua se adunau si se adunau si se tot adunau.Caci,dupa ce mi-am facut eu examenul constiintei si-am scris care credeam eu ca e starea mea,am luat si un Indreptar sa vad,acolo ce-o mai scrie?Si scria,si scria,si scriam si eu si la un mom dat ajung peste un pacat care a fost ca un dus rece,o sonerie care nu se mai oprea,o revelatie.Sa va spun:eu am inceput sa ma spovedesc f tirziu,la 34 de ani,deci va dati seama ca pacatele cele mai grele si mai grave atunci se fac,la tinerete,si eu le aveam in mine si degeaba le stiam si ma caiam pt ele si le strigam la Tatal,nu ma simteam deloc usurata,ma bintuiau,ma dureau,nu le mai puteam duce,tin minte si acum Craciunul cind m-am prezentat prima data la scaun...Si de-atunci tot ma despovarez,am sufletul exact cum scrie prin carti,imbracat in murdarii si tot mai scot si mai scot cite-un strat,apoi ma mir de unde apar alte straturi,caci apar,Dumnezeu e linga noi pas cu pas si ne lumineaza,stie unde sa ne trimita,are cu siguranta caile Lui,ne ia cu incetul,ca sa reflectam probabil asupra fiecarui rau,sa ne curatim temeinic.

nikole spune:

eu am o frica, o rusine,...dar nu ma las, orice ar fi, spun tot, ca altfel nu-si are rostul toata asteptarea si toata framantarea mea din ultimile luni...

...stiu ca era o pilda despre o femeie in varsta care mergand la spovedanie a ascuns in mod voit un singur pacat, ii era rusine sa-l spuna...
din pacate nu retin continuarea, dar am in minte imaginea din carte, cum ca un balaur iesea din gura, si alti...zeci o inconjurau...bunicul meu mi-a explicat atunci sensul adevaratei spovedanii...ce nostalgie m-a apucat...

Nikole, mami lui Albastrel/Kevin Alexander(4.08.2007) si fericita 37+cu...Albastrica/Luana
"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec

Katya spune:

Si sa revin.Acum ceva timp mi-era grozav de rusine sa marturisesc un pacat,dar atita de rusine,ca-l tot aminam si aminam si usurarea mea de fiecare data era doar partiala,asa ca la un moment dat nu s-a mai putut si a venit timpul sa-l scot.Dar cum am facut?L-am bagat eu asa,dupa mintea mea,intr-o categorie anume,laolalta cu altele,in ideea ca Domnul oricum stie iar preotul poate se prinde...Ei,si nu s-a prins!Mai mult:vedeam(si acuma cind scriu ma simt si mai ingrozita)cum preotul era nelamurit,cum incerca sa inteleaga si cum eu nu am cooperat...Asa ca la marturisirea ulterioara am decis ca tb neaparat sa ma debarasez de pacatul cu pricina,nu-l mai puteam cosmetiza nicicum.Si am dat peste un ghid de spovedit,la sfirsitul unei carti,deci era un fel de anexa..E vorba(ortodoxele stiu)de Valeriu Gafencu(sfintul inchisorilor)care are asa un stil apropiat de sufletul omului,acest ghid a facut o minune nu numai cu mine,dar si cu sotul meu si acuma il printam si-l trimitem prin posta si familiilor,poate s-o indura Domnul si de ei.

Deci am reusit:am spus pacatul,asa cum e,l-am denumit.Atunci a venit eliberarea adevarata,atunci am simtit ca sint mai usoara cu o tona,vorba prietenei mele.Dar ramasese acea amintire cum l-am incurcat eu pe duhovnic,imi parea rau,f rau,dar niciodata nu m-am gindit la ea ca la un pacat,ci era doar o amintire,jenanta,dureroasa,regretabila,imi parea rau de parintele,dar nici prin cap nu-mi trecea sa marturisesc.

Katya spune:

Sa revin la prezent,la dusul rece,la soneria care nu se mai oprea:de data asta era un ghid pe care nici nu l-am cautat pe net,nici nu l-am cerut cuiva,mi l-a adus sotul cind a venit din Ro,un ghid al par.Cleopa,asa s-a intimplat!ca eu in acest post sa citesc Cleopa si sa ma spovedesc si dupa indrumarile dumnealui.Si pacatul era despre mintitul, vorbitul cu 2 intelesuri la marturisire din cauza rusinii pacatului.Ei,atunci am simtit ca,din toata listoaia mea,acesta era pacatul cheie,ca,de-as fi avut dreptul la un sg pacat de spus,acesta ar fi trebuit spus.L-am trecut in coloana nr 2 dar nu in frunte,cum ar fi trebuit,ci undeva pe la mijloc,credeam ca va trece si el,ca toate celelalte,il zic cu virgula si gata,scap.
Am multumit Domnului pt lumina,caci spusesem rugaciunile de dinainte de spovedanie si am asteptat sa vina a 2-a zi.

Cind m-am dus inainte de vecernie,tocmai ca sa-mi iau timpul sa ma rog la icoane,sa ma pun in dispozitia de marturisire,sa ascult slujba si dupa aia sa ma spovedesc.Si ce credeti?Am sunat la usa(in timpul sapt nu se intra pe usa principala)si nu mi-a raspuns nimeni,asa incit ma indreptam catre strada sa astept ora veceriniei,ma gindeam ca poate e program de spovada doar dupa slujba,cind se deschide usa:era preotul.-Poftiti,imi spune.Urcam scarile,patrundem in biserica....biserica era goala,in afara de preot si de doamna care face curatenie.-Ati venit la marturisit?ma intreaba.-Da,zic eu.Atunci parintele si-a pus epitrahilul,si-a luat crucea,s-a asezat pe scaun si m-a asteptat.N-am avut timp decit sa-mi las haina,sa-mi iau listoaia si pixul si-n drum spre scaun,am aruncat o privire la icoana Maicii Domnului cerindu-I intarire.Si m-am pus in genunchi,si parintele mi-a pus epitrahilul,si ne-am asezat fata catre fata si am inceput...si-am spus,si-am spus si,cind am ajuns la coloana a 2-a,am trecut de prima jumatate si ajung la pacatul cu pricina :si incerc sa-l spun...si nu pot...nu mai vad nimic...iesea doar cite un cuvint...la marturisire....imi luam iar avint :cind am venit la marturisire....pacate...din cauza pacatelor....la marturisire...eram disperata,realmente nu vedeam nimic!nu puteam citi,astfel ca i-am spus preotului :nu mai vad!Preotul n-a zis ni-mic!A tacut si a asteptat!Si atunci,mi-am luat ochii de la lista si am zis toata propozitia :din cauza rusinii pacatului,nu l-am numit cum trebuie la marturisire!Am facut deci exact cum va citam in mesajul despre marturisire(si pe care credeam eu ca-l postez pt altii...cind colo,l-am postat exact pt mine!):am luat pacatul si l-am pus la zidul rusinii,l-am rastignit.Pe urma m-am indreptat iar catre lista si am vazut fara nici o pb restul pacatelor.Deci a trebuit ca Domnul sa-mi arate cit de mult gresisem ca umblasem cu viclenie inaintea Lui!Eu nu pe preot incercasem sa-l pacalesc,ci pe Domnul insusi!A fost o lectie extraordinara pt mine,cit si o dovada ca Domnul e acolo,acolo,acolo,linga scaun.Spovedania e cu adevarat o TAINA!Am inteles astfel ca aceasta taina a spovedaniei e ca o judecata adevarata,dar o judecata la care e prezent mai ales Domnul milei!caci la cea adevarata,la scaun va sta mai ales Domnul dreptatii!Deci e o sansa ce-o are omul aceea de a-si spovedi pacatele si de a si le sterge astfel,e o mare sansa,de aceea i se mai spune si botez.

Nu va spun ce stare de har am avut dupa aceea,cum imi venea sa zmbesc intr-una,cum abia atunci am observat ca venisera si alti oameni,am ascultat vecernia fara sa ma pot concentra la ea,stiam doar atit :ca Domnul ma iertase si aveam in minte acestea :de acum pot sa cer/de acum poti sa ceri/,pot sa cer/poti sa ceri ...

Iasmin08 spune:

nikole, crinuta, katya multumesc de sustinere.
A zis medicu ''sa speram ca e doar anemie feripriva''. Deci io sper ca e numai asta, de-abia stau pe scaun sa va citesc, da io sper
Katya, eu mai fac chestia asta- denumirea pacatului de departe. Adica nu zic : m-am enervat pe socru-mio, bla, bla, bla ci zic ''am gandit de rau". Si mie mi s-a intamplat sa marturisesc un pacat dupa 2 ani de zile. Si nu m-am simtit usurata cu nimic. A ramas tristetea, golul unde m-a ros parerea de rau si samd.
De aceea e cel mai bine sa ne marturisim pacatul cat mai curand.
Si apoi la batranete e altfel.
Cum zic parintii- pacatul cat e mic- e ca un fir de iarba- ai tras de el si l-ai scos din pamant. Daca il lasi, se face ditai copacu si nu-l mai poti scoate. Sau cum mai este numit: ''furnico-leu". Zici ca-i mic cat o furnica si nici nu stii cand se face leu si te inghite.
Nikole sa-ti ajute Dumnezeu sa te spovedesti curat.
Sa spui ca ai facut toate pacatele - care sunt scrise ca le-ai facut tu. Si cu asta acoperi tot ceea ce ai uitat.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori