Crestinismul si evolutia spirituala 3
Raspunsuri - Pagina 16
crinuta spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nikole Ica, eu chiar nu cunosc granitele astea stabilite de ...biserica, stiu sigur ca la biserica catolica nu ne casatoreste nimeni, decat daca eu imi schimb religia(ce fel suna!), insa eu intrebasem un preot rus din Tokyo, acelasi ce l-a botezat pe Kevin, si ne-a spus ca ne casatoreste religios daca vrem. Doar ca as fi vrut sa inteleg ceva din ce spune(nu vb rusa), al meu vroia familia si mare petrecere  , asadar nu am facut pasul...Una dintre bisericile ortodoxe la care am fost a refuzat sa-mi boteze copilul pe motiv ca tatal era catolic, ca nu aveam nas(l-a botezat cumnata-mea singura)si ca noi nu eram casatoriti religios... nu ai idee cat de amar mi-a fost sufletul...mi se pare o nedreptate si nu cred ca astfel de reguli au de-a face cu Cel de Sus, sincer! Nikole, mami lui Albastrel/Kevin Alexander(4.08.2007) si fericita  38+cu...Albastrica/Luana"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law" Allan Kardec |
Nikole, nu este adevarat. Biserica Catolica are casatoria interconfesionala. Intre crestini nu ai nevoie de aprobare de la Episcop, intre 1 catolic si alta religie ai nevoie de aprobarea Episcopului, Stiu sigur asta. Si da, tot Taina este.
De asemenea e plin de cazuri de ea catolica, el ortodox, si nu a fost el obligat sa treaca la catolicism. Pe mine nu m-ar putea nimeni obliga sa imi schimb religia in care cred, nici o persoana din lume, nici macar propriul sot.
Crinuta si
minunea eiFara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!
Second chance
www.youtube.com/watch?v=RapW4MuYFXk&feature=related" target="_blank">Divine Mercy
crinuta spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui patou
parerea mea este ca pacatele sunt doar de 2 feluri: cele care se iarta si cele de moarte, care nu se iarta (impotriva Duhului Sfant) Ca nu exista nici o ierarhie intre pacate si ca problema noastra nu sunt atat pacatele pe care le savarsim cat natura noastra adamica, decazuta. Toate sunt pacate si toate pun un zid de despartire intre noi si Dumnezeu. De aceea Isus spune ca "oricine se uita la o femeie ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui" Matei 5:28 Cu alte cuvinte in ochii lui Dumnezeu nu exista nici o diferenta intre a trece la fapte sau doar a le gandi. www.pecontpropriu.unblog.fr" target="_blank">blogul meu mihaela |
Asa este. Dar as vrea sa luam poruncile la rand, sa le discutam putin.
Crinuta si
minunea eiFara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!
Second chance
www.youtube.com/watch?v=RapW4MuYFXk&feature=related" target="_blank">Divine Mercy
crinuta spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nikole Ica, eu chiar nu cunosc granitele astea stabilite de ...biserica, stiu sigur ca la biserica catolica nu ne casatoreste nimeni, decat daca eu imi schimb religia(ce fel suna!), insa eu intrebasem un preot rus din Tokyo, acelasi ce l-a botezat pe Kevin, si ne-a spus ca ne casatoreste religios daca vrem. Doar ca as fi vrut sa inteleg ceva din ce spune(nu vb rusa), al meu vroia familia si mare petrecere , asadar nu am facut pasul...Una dintre bisericile ortodoxe la care am fost a refuzat sa-mi boteze copilul pe motiv ca tatal era catolic, ca nu aveam nas(l-a botezat cumnata-mea singura)si ca noi nu eram casatoriti religios... nu ai idee cat de amar mi-a fost sufletul...mi se pare o nedreptate si nu cred ca astfel de reguli au de-a face cu Cel de Sus, sincer! Nikole, mami lui Albastrel/Kevin Alexander(4.08.2007) si fericita 38+cu...Albastrica/Luana"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law" Allan Kardec |
Nikole, Biserica Catolica cere, ca in cazul casatoriei interconfesionale, copiii sa fie botezati si crescuti conform religiei catolice. Si asta se semneaza, nu pe vorbe.
Deci permitand casatorii mixte, cu siguranta nu te va refuza cineva sa botezi copilul in religia catolica. Nasii stiu ca trebuie sa fie catolici, dar asta nu stiu precis, nu bag mana in foc.
Mana in foc o bag in cazul casatoriei. M-as mira ca in Brazilie sa fie alte reguli...
Crinuta si
minunea eiFara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!
Second chance
www.youtube.com/watch?v=RapW4MuYFXk&feature=related" target="_blank">Divine Mercy
crinuta spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui patou Nikole  , nici eu nu sunt casatorita la biserica. din punctul meu de vedere nu-i nici o problema, cum spuneam eu cred ca autoritatile civile au fost instituite de Dumnezeu. In momentul in care m-am casatorit eram atee convinsa si n-am simtit nevoia sa fiu ipocrita. Oricum nu vreau sa spun ca sunt impotriva casatoriei religioase ci doar ca nu ritualul e ceea ce conteaza ci inima noastra (ca am vazut casatorii facute la biserica si care s-au sfarsit printr-un divort)www.pecontpropriu.unblog.fr" target="_blank">blogul meu mihaela |
Aici e un punct in care eu gandesc altfel. Nu cred ca legile omenesti au vreo leg cu Dumnezeu, cele mai multe sunt impotriva lui Dumnezeu. Casatorita civila ( asa spun si preotii si eu gandesc la fel) nu are nici o valoare in fata lui Dumnezeu din simplul motiv ca nu este taina. In aceeasi masura nici divortul nu are vreo valoare in fata lui Dumnezeu, pentru ca nici un om nu poate sa desfaca ce a unit Dumnezeu. Casatoria in Biserica nu reprezinta doar un ritual, este savarsirea Tainei Casatoriei. Scrie in cartea Gloriei ce se intampla in momentul cand cei 2 sunt uniti in Biserica. Se unesc cu Cristos. Fara asta nu e Taina casatoriei.
Intr-adevar, multe casatorii sfarsesc printr-un divort, dar reduce cu nimic Taina Casatoriei, si nici nu o face mai putin valoroasa, doar pt ca oamenii traiesc dupa bunul plac si dau 2 bani pe legile lui DUmnezeu. Cei care au fost casatoriti religiosi, s-au luat din iubire, vor fi mereu legati de primul partener, iar daca aleg sa isi refaca viata, vor trai in adulter.
Crinuta si
minunea eiFara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!
Second chance
www.youtube.com/watch?v=RapW4MuYFXk&feature=related" target="_blank">Divine Mercy
Iasmin08 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui patou parerea mea este ca pacatele sunt doar de 2 feluri: cele care se iarta si cele de moarte, care nu se iarta (impotriva Duhului Sfant) Ca nu exista nici o ierarhie intre pacate si ca problema noastra nu sunt atat pacatele pe care le savarsim cat natura noastra adamica, decazuta. Toate sunt pacate si toate pun un zid de despartire intre noi si Dumnezeu. De aceea Isus spune ca "oricine se uita la o femeie ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui" Matei 5:28 Cu alte cuvinte in ochii lui Dumnezeu nu exista nici o diferenta intre a trece la fapte sau doar a le gandi. www.pecontpropriu.unblog.fr" target="_blank">blogul meu mihaela |
Pai mie mi se pare ca tocmai exista o diferenta. Nu spune nimeni ca nu e pacat. Dupa cum spune si Mantuitorul- ai poftit, ai pacatuit in inima ta. Dar a trece la fapta, deja intra in cu totul alta sfera. Diferenta intre pacatul cu fapta si pacatul cu gandul exista, indiferent de ceea ce spune unul sau altul. Desigur toate sunt pacate in fata Domnului, nu neg. Cele care au circumstante atenuante sunt cele mai cu seama fiziologice. Tin de neputinte, nu de rautate. Una e sa faci fapta cu buna stiinta, sa faci rau literalmente ca asa vrei- sa faci rau. Alta e sa nu vrei dar sa se intample. Sunt o mie si unu de aspecte de discutat, nu e totul ca la patul lui Procust, afara de faptul ca pacatul o data savarsit nu mai poate fi spalat decat prin spovedanie si prin mila lui Dumnezeu.
Iasmin, mama de strengar de 8 anisori
crinuta spune:
Corect Iasmin. Ideea este urmatoarea: vine gandul, ispita, da? Banuiesc ca toti le avem, stim cu este. Eu le am din plin.
Deci, vine gandul, ce facem cu el? Il acceptam, continuam, sau ne rugam si incercam sa scapam de el?
Daca ne debarasam de gand, sau macar incercam, nu e pacat, daca insa persistam in el, da, este pacat, iar in cazul poruncii a 6-a ( nu stiu a cata e la voi, cea cu necuratia), si gandul acceptat este pacat de moarte. Acum mi se pare destul de dificil sa ne dam seama daca l-am acceptat chiar si putintel, sau deloc. Eu prefer sa spovedesc asta decat sa am dubii, dar mentionez: " am avut ganduri X, le-am permis, sau nu, dupa caz".
Oricum, as vrea sa va intreb ceva, dar nu vreau aici, si nu stiu cum sa fac.
Crinuta si minunea ei
Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!
Second chance
www.youtube.com/watch?v=RapW4MuYFXk&feature=related" target="_blank">Divine Mercy
crinuta spune:
Patou si Nikole, si eu am probleme cu PC-=ul, trebuie sa reinstalez ff des windows. Alaltaieri seara, aveam o treaba urgenta la pc, si nu mi se mai deschide. Cunosc problema deja, si stai noaptea ( era in jur de 23:30 cand m-am apucat) sa reinstalez windows, pt ca dimineata la prima ora imi trebuia ceva, deci era musai.
Iar ieri, am fost extrem de atacata ( sper sa nu fiu si azi). Mai precis am fost extrem de nervoasa, nu stiu ce motiv as fi avut in afara problemelor constante, dar realmente simtem ca explodez de nervi si izbucnesc din orice. Asa atac furios asupra mea nu am mai avut de multa vreme. E clar ca in perioada postului atacurile se intetesc, necazurile si problemele la fel, se tin lant, astfel incat sa imi pierd mintile.
Of, e greu...
Crinuta si minunea ei
Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!
Second chance
www.youtube.com/watch?v=RapW4MuYFXk&feature=related" target="_blank">Divine Mercy
mamabear spune:
Iasmin, Crinuta, sunt de acord ca e o mare diferenta intre pacatul cu gandul si cel cu fapta. Si intr-adevar, daca nu te lupti cu gandurile, daca stai si cochetezi cu ele, ajungi chiar sa savarsesti pacatul . Era si o pilda cu stolul de ciori, care zboara (gandurile venite de la diavol) si sunt alungate, repetat, sau sunt lasate sa-si faca, cuib (deci sa determine savarsirea pacatului)--n-am timp sa scriu mai pe larg , dar asta-i ideea
.
Patou, la fel e si la noi cu casatoria civila , cum zicea si Crinuta. Unirea in fata lui Dumnezeu e doar in biserica, prin Taina Sfintei Cununii.
Si pe mine ma tot lupta ispitele, ca eu fac "din tantar, armasar", si diavolul speculeaza foarte bine asta, doar e un strateg foarte bun.
Eu , aseara am plans, de-am zis c-o iau razna, ca nu ma mai sunase sotul de la pranz (e in Sfantul Munte), cand se indrepta spre Schitul Lacu. Imi faceam tot felul de ganduri, am ajuns chiar sa sun la un parinte calugar, sa-l intreb daca nu stie el ceva (ca era in grupul cu care a plecat sotul si un calugar, prieten cu cel pe care l-am sunat eu ). Parintele radea de mine : ce sa se intample, doar e cu Maica Domnului? si nici nu au semnal acolo ( la asta eu nu ma gandisem ) , dar eu ii tot dadeam cu : e noapte, daca se ratacesc... Asa ca a sunat saracul parinte pe telefonul fix al schitului, sa intrebe daca a ajuns grupul, si era ajuns. Mi-a dat si numarul de acolo si am putut vorbi cu domnul meu (ce-or fi zis oamenii aia , ca-l verific
, cine stie, dar asa m-am linistit si am putut dormi azi- noapte).
Va pup si va imbratisez pe toate!
mamabear spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Iasmin08 M-am dus odata la spovedanie si am inceput sa ma tangui ca o netoata: "parinte, asta e greu, asta nu pot, mi-e frica sa nu cad, daca nu ma mantuiesc" etc. Pe parintele deja il apucasera niste furnicaturi  , si cu tot calmul lui desavarsit, cand a inceput sa ma intrebe:" Da, doamna Iasmin, cei care erau in razboaie ce ar fi trebuit sa mai zica atunci, da cei care sunt in mijlocul Africii si n-au ce manca? Da' cei bolnavi, da' copilasii bolnavi, da'....?" Stiti cum? Imi venea sa intru in pamant de rusine. Pai eu sa ma plang ca traiesc si am papa bun sub nas(numa post nu se mai cheama asta la mine), ca stau lata in pat si am tot ce-mi trebuie, ca ma lafai in 4 camere, ca am un sotz bun...?? las' ca vor trece toate. Eu doar de sanatate mai chibitez, ca ni rest asta e. Eu gandesc asa: daca pana la varsta asta nu am fost in stare sa ma pregatesc de moarte, oare voi mai reusi eu in ceea ce mi-a mai ramas? Numai mila lui Dumnezeu, drept va zic, numai la mila Lui nadajduiesc. Multumesc din suflet pentru rugaciuni, minunata noastra Patou. Sa va rasplateasca Bunul Dumnezeu la toate pentru gandurile voastre bune Iasmin, mama de strengar de 8 anisori |
Ce inseamna un duhovnic bun!, are medicamentul potrivit pentru fiecare. Ca si tine, una din prietenele mele are nevoie de cate un "dus rece" din partea duhovnicului, ca sa treaca peste o perioada mai tulbure, in schimb eu am nevoie de vorbe dulci, ca-s mai sensibiloasa
. Cand eram insarcinata cu primul copil, am avut eu un moment din ala de deznadejde, simteam ca nu mai pot si gata. Am stat la mentinere, la nici o luna de sarcina (asistentele "dragute" imi ziceau : nu plange, ai doar 21 de ani, daca pierzi sarcina , ai timp sa faci altul!-- mie asta mi s-a parut culmea insensibilitatii), apoi, o data pe saptamana faceam niste injectii, de vomitam a doua zi , periodic, si saliva pe care o inghiteam. Si cu toate ca nu prea puteam manca mare lucru, ca oricum vomitam zilnic, ma ingrasam de zicei ca dospesc (am aflat mai tarziu ca pe fondul sarcinii, eu fac o dereglare hormonala, si de-aia ma ingras cate 35-40kg!). Din cauza greturilor nu ma puteam impartasi, asa ca eram pe fundul oceanului disperarii...
Cand am inceput sa ma plang ca nu mai pot, ca am sa mor, ca nu rezist asa ...
, parintele mi-a zis : Mariuta (asa ma alinta el), o sa fie bine, un picut de rabdare si ai sa vezi. Cand am sa vin de Craciun pe la voi, ai sa ma servesti cu prajituri de-alea bune de care faci tu, si o sa razi de ispitele astea. Eu insistam, ca ce prajituri, ca nu pot nici sa incalzesc mancarea pentru sot fara sa vomit, ca i-a trebuit bietului om vreo ora sa ma linisteasca , cat de cat. Dar a avut dreptate, de Craciun eram fresh. Foarte rar a trebuit sa fie un pic mai "hotarat", ca sa piceapa pacatoasa de mine si sa bage la cap ce trebuie, in rest m-a tot mangaiat si m-a alintat (sunt o mare alintata) si asa am ajuns eu sa fiu mai ascultatoare si mai cumincioara ca la inceput, dar nu prea mult, ca strica la mandrie.
mamabear spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Iasmin08 Dorothee , ideea ta este absolut super. Doar ca vorba ta: sa ne tina picioarele Mi-ai amintit de tabara in care am fost cu ASCOR-ul si am facut turul manastirilor din Neamt, cand am intalnit fata n fata pe parintele Cleopa!!! Ah, ce vremuri...Acu insa nu stiu ce facem cu puii, unele si cu sotzii. Ca uite mamabear spre exemplu are 4 pui- de la cei mai mici la mai marisori. Si bat la pareu ca n-are pleca veci undeva fara ei.Iasmin, mama de strengar de 8 anisori |
Dorothee
pentru ideea buna.Ai dreptate , Iasmin, n-as pleca fara puii mei, dar cine stie, poate ne putem intalni cumva cu pui cu tot, sa socializeze si ei
. Oricum , noi doua stam mai aproape, si trebuie sa reusim sa ne vedem la vara, nu?Cu cele de peste mari si tari e mai greu, dar cine stie cum randuieste Dumnezeu, ca la El nimic nu e greu. Deocamdata eu nu reusesc sa ma vad decat o data pe an cu cea mai buna (si mai "veche" ) prietena a mea, care locuieste in Suceava, si eu ajung acolo cel putin o data pe luna, dar cine stie, in timp...