Crestinismul si evolutia spirituala 3

Raspunsuri - Pagina 17

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns mamabear spune:

Mama, mama, dar multe s-au mai scris ieri, dupa ce am inchis eu pc-ul.

Referitor la botez, intr-adevar, in general, se face doar mirungerea, cand trece cineva de la catolici la ortodocsi. Asa a fost si in cazul bunicului meu, care s-a nascut catolic, s-a casatorit la ortodocsi cu bunica, si a trecut la ortodoxie la 70 si ceva de ani. Dar parerile sunt impartite, sunt parinti care repeta intreg botezul (mai ales la rusi si greci), asa ca nu ma pot pronunta. Parintele care e pus in situatia asta trebuie sa ia o decizie.
Si exemplul cu asistentele, e valabil, dar trebuie sa fie ortodoxe; preotul , daca pruncul traieste, face doar completarea, nu repeta ce au facut ele. (Si nasul/nasii trebuie sa fie ortodox/ortodocsi.)

Eu, sincer va spun, ca nu m-as fi putut casatori cu un barbat cu care sa nu am in comun , ca piatra de temelie a casatoriei, religia, indiferent de numarul mai mare sau mai mic de difernte. Fiecare face alegerile, dupa cum ii dicteaza inima si constiinta, dar eu nu as fi putut. (sa nu se inteleaga ca am ceva impotriva cuiva, dar asa sunt eu.)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Iasmin08 spune:

"Cheia vietii sufletesti, ridicarea si coborarea in viata interioara se realizeaza in gand. Toate ale omului pornesc de la gandul omului. Absolut tot ceea ce face omul, intai gandeste si apoi face. Religia se foloseste foarte mult de gandul acesta si il orienteaza pe om spre cercetarea gandurilor. Pentru ca "din inima omului", zice Domnul Hristos, "pornesc gandurile cele rele". Bineinteles, si gandurile bune tot din inima omului pornesc. Cu alt prilej a zis Domnul Hristos:" Din prisosinta inimii graieste gura" si "Omul cel bun din vistieria cea buna a inimii sale scoate cele bune, pe cand omul cel rau din vistieria cea rea a inimii sale scoate cele rele" (Mt. 13,52), ca nu se poate pom bun sa faca roade rele si nici pom rau sa faca roade bune. Deci toate lucrurile acestea ne duc la intelegerea faptului ca toate ale omului pornesc de la gandul omului. Asa ca toata grija noastra trebuie sa fie sa ne curatam partea dinlauntrul paharului si a blidului, dupa expresia Domnului Hristos, ca si celelalte sa ne fie curate"

Parintele Teofil Paraian (Punctele cardinale ale Ortodoxiei)

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Iasmin08 spune:

Da, si am luat rezultatele la analize, sunt mai ceva ca un aviator in zilele lui de excelenta. Ma intreb totusi de ce ma simt rau , de ce ma simt asa de obosita, de ce ametesc, ca io is cu toate perfecte.. O sa vad ce mai zice si nenea doctoru de aceasta intriganta istorie.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ica 1975 spune:

Citat:
citat din mesajul lui Iasmin08

Ica, io ca de obicei trebuie sa fiu gica-contra. Botezul este si ramane botez chiar daca e catolic. Atata timp cat formularea este aceeasi, nu se mai face botez, nu se mai boteaza. Ceea ce se face- este o completare, si fireste mirungerea, pe care nu o poate infaptui oricine. Uite: sunt asistente care au fost sfatuite sa boteze copiii in maternitate- mai ales cei care nu mai au mult de trait, sa moara botezati. Deci daca o asistenta poate boteza, e ok ca a facut-o un preot catolic spre exemplu.
Acuma imi amintesc iarasi de o pilda, un grup de oameni traversand un desert. Unul neffind crestin, dorea sa moara botrezat. Dar fix in mijlocul desertului se imbolnaveste si e gata sa moara. Atunci unul din grup il boteaza cu...''nisip''!!! Si imediat cel bolnav isi revine. Cand au ajuns la liman, au povestit unui preot asta. Preotul nu a mai botezat cu apa, ca vezi fusese botezat cu nisip... Ceea ce a facut, a completat, a desavarsit botezul. Da', ia sa avem rabdare sa apara mamabear ca ea mai stie ce scrie la molitfelnic.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori


Iasmin, ai dreptate nici nu stiu ce m-o fi apucat

Nikole, n-a fost intentia mea sa te amarasc, m-am gandit la tine, m-am pus in situatia ta sunt convinsa ca Dumnezeu nu te va lasa, iarta-ma

Nu te teme, mergi pe acest drum, cu aceste hotarari in inima si nu-ti va parea rau. E calea cea stramta si pentru a ramane pe ea trebuie sa nu fii singur. Insoteste-te cu fratii de un cuget, agata-te de Parintele duhovnic.
Da-mi minte sa fac voia Ta, Doamne!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ica 1975 spune:

Citat:
citat din mesajul lui Iasmin08

Am gasit ceva si n-am putut s anu impartasesc cu voi:

"Cat de ciudat este ca desi ies pe strada, niciodata nu vad o femeie. Barbati vad. De asemenea, vad pseudo-barbati, dar niciodata o femeie adevarata.

Oare de ce atatea femei si fete din ziua de azi isi doresc sa fie imitatii ale barbatilor? Oare de ce femeia moderna pur si simplu a adoptat tot ce este rau la barbat, de la meserii la imbracaminte? Oare de ce femeile imbracandu-se ca barbatii, cu tunsoarea barbatilor, cred ca sunt atractive barbatilor? Tot ce poate o astfel de femeie sa atraga sunt dorintele de baza ale ticaloseniei din barbat.

Nu stiu ce sa simt mai intai cand vad o femeie moderna - uimire sau mila? Cel mai rau dintre toate este "femeia-cariera", un termen care descrie pe cea care si-a abandonat feminitatea pentru pseudo-barbatie. Una ca aceasta si-a tradat tot ce e nobil si frumos in sufletul femeii - s-a negat pe sine. Fetele lor sunt necajite, obosite inainte de vreme, fete pe care tooata frumusetea feminina s-a pierdut de mult si a trebuit sa fie inlocuita cu o "frumusete" artificiala - machiajul. De ce femeile urmeaza uratenia hainelor barbatilor? Pantalonii, numiti in greaca "frankopantaloni", pantalonii francezilor, dusmanii ortodoxiei, sunt o inventie recenta a Revolutiei Industriale. Intr-adevar, multi barbati in lume inca poarta roba traditionala, fie in Asia, Africa, Scotia, Grecia sau cei din clerul ortodox. De ce femeia moderna trebuie sa urmeze prostiei barbatului modern? Cand Adam si Eva au cazut, pedeapsa lui Adam (consecinta pacatului sau) a fost sa munceasca pentru a trai. Si acum femeia moderna este insetata dupa aceasta pedeapsa. De ce sa ia pedeapsa in plus - nu-i este de ajuns durerea nasterii? Nu-i este de ajuns de fie "ajutorul" barbatului?

In respingerea rolului sau traditional de sotie si mama crestina, femeia si-a pierdut toata puterea asupra barbatului. In vremuri mai vechi (si inca astazi prin unele locuri, slava Domnului) casa, sau mai degraba caminul, era un regat in care femeia domnea. Sotul ei era doar atat - legat de casa - si la sfarsitul saptamanii sau cand era platit dadea banii castigati femeii pentru ingrijirea casei de care femeia era responsabila. O, femeie, ce ai pierdut! Sotia si mama crestina, urmatoare traditiei milenare, libere de sclavia si pozitia servila a femeii din lumea pagana - multe exemple ale acestei servituti se intalnesc azi in religiile hinduse, musulmane si neo-pagane - crestea copii crestini. Ea isi influenta sotul in toate lucrarile acestuia iar lumea era echilibrata de barbat si femeie impreuna. Ea isi inspira sotul sa se poarte dupa un nobil auto-sacrificiu, il facea sa-si depaseasca egoismul in numele unei entitati mai mare decat familia sau chiar natiunea, ea ii imblanzea pasiunile, intr-un cuvant, ea l-a civilizat pe el si l-a mantuit.

Dar femeia moderna? O imitatie a ceea ce e mai rau in omul modern, ea si-a pierdut autoritatea matriarhala in familie, s-a pedepsit singura muncind in afara caminului, incurajand omul slab sa divorteze - respingandu-si firea proprie, se lupta cu propriul suflet de femeie si mama si cu propriul instinct, care sta ascuns adanc sub conditia prosteasca pe care barbatul i-a impus-o in vremurile recente, pentru simplul motiv ca aveau nevoie de mana de lucru ieftina in fabrici si au inventat-o. Iar aceasta sclavie a fost apoi deghizata sub numele de "egalitate". Si astfel femeia si-a pierdut superioritatea asupra barbatului, a carei dovada este insasi faptul ca cel mai mare 'om' in Imparatia lui Dumnezeu este Maica Domnului.

Dar barbatul modern? Fara ajutorul tovarasei lui, fara o adevarata mama pentru copiii lui, fara stralucitul si motivantul exemplul de feminitate de langa el, fara intuitiile ei pline de inspiratie care sa-l calauzeasca prin mrejele rationamentului masculin, este pierdut. Cuvintele sot si sotie nu mai sunt folosite, au devenit atat de despiritualizate incat acum se vorbeste despre "parteneri", cuvantul folosit pentru animale. Tot ce a ramas este lipsit de sens, gol, irelevant primitivism animalic.

Unde este dragostea? Unde este zambetul si rasul copiilor fericiti? Unde este societatea? Unde este lumea?

O, femeie, revino-ti in fire, si facand aceasta poti salva barbatul din oroarea in care el a impins lumea, inca il mai poti salva pe el, care depinde de tine pentru bun simt si judecata intuitiva, si astfel vei salva lumea. "
(Femeia - Mantuirea sau osanda barbatului? de Pr. Andrew Phillips)

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori




Nu te teme, mergi pe acest drum, cu aceste hotarari in inima si nu-ti va parea rau. E calea cea stramta si pentru a ramane pe ea trebuie sa nu fii singur. Insoteste-te cu fratii de un cuget, agata-te de Parintele duhovnic.
Da-mi minte sa fac voia Ta, Doamne!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Iasmin08 spune:

Ica Toti suntem pacatosi. Uite ici o poezie care ii placea parintelui Teofil Paraian, ca tot l-am citat toata ziua. E o poezie scrisa de Nechifor Crainic, se numeste Lauda, sau Metanie:

Tu, Cel ce Te-ascunzi in eterna-ti amiaza
Si lumea o spanzuri in haos de-o raza,
Metanie Tie, Parinte.
Izvod nevazut al vazutelor linii,
Ma scalzi si pe mine in unda luminii
Un mugur de carne fierbinte.

Sunt duh invalit in naluca de huma,
Sunt om odraslit dintr-un tata si-o muma,
Dar sunt neraspunsa-ntrebare.
Ce glas e destoinic sa-mi spuna-ncotro e
Oceanul de somn ce icnind fara voie
M-a-mpins si pe mine-n miscare?

Nici maica nu stie ce tainica norma
Imi dete din carnea-i vremelnica forma,
Neant inflorit in minune,
Caci toate izvoadele umbrelor noastre
Roiesc mai presus de arhangheli si astre
Din vesnica Ta-ntelepciune.

In ceruri, Parinte, sunt abur in aburi
Si-asemeni cu apa ce-ngheata pe jgheaburi
Prin coaja de carne din spatiu.
Tu cugeti, se naste; voiesti si dureaza;
Respiri si-nfloreste; iubesti si vibreaza
De-adancul luminii nesatiu.

De Tine mi-e foame, de Tine mi-e sete,
Fac dara de umbra acestei planete
Cu spuma de soare pe creste;
Si-n saltul credintei gustand vesnicia,
Din pulberea lumii imi strig bucuria
Ca sunt intru Cel care este!

Puzderii de stele ascunse-n amiaza,
Fapturile-n Tine de-a pururi dureaza
Si-n spatiu vremelnic colinda.
A fi - bucurie eterna si sfanta !
O vraja a toata lumina rasfranta
De-a gloriei Tale oglinda.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns crinuta spune:

Citat:
citat din mesajul lui mamabear

Iasmin, Crinuta, sunt de acord ca e o mare diferenta intre pacatul cu gandul si cel cu fapta. Si intr-adevar, daca nu te lupti cu gandurile, daca stai si cochetezi cu ele, ajungi chiar sa savarsesti pacatul . Era si o pilda cu stolul de ciori, care zboara (gandurile venite de la diavol) si sunt alungate, repetat, sau sunt lasate sa-si faca, cuib (deci sa determine savarsirea pacatului)--n-am timp sa scriu mai pe larg , dar asta-i ideea.

Patou, la fel e si la noi cu casatoria civila , cum zicea si Crinuta. Unirea in fata lui Dumnezeu e doar in biserica, prin Taina Sfintei Cununii.

Si pe mine ma tot lupta ispitele, ca eu fac "din tantar, armasar", si diavolul speculeaza foarte bine asta, doar e un strateg foarte bun.
Eu , aseara am plans, de-am zis c-o iau razna, ca nu ma mai sunase sotul de la pranz (e in Sfantul Munte), cand se indrepta spre Schitul Lacu. Imi faceam tot felul de ganduri, am ajuns chiar sa sun la un parinte calugar, sa-l intreb daca nu stie el ceva (ca era in grupul cu care a plecat sotul si un calugar, prieten cu cel pe care l-am sunat eu ). Parintele radea de mine : ce sa se intample, doar e cu Maica Domnului? si nici nu au semnal acolo ( la asta eu nu ma gandisem ) , dar eu ii tot dadeam cu : e noapte, daca se ratacesc... Asa ca a sunat saracul parinte pe telefonul fix al schitului, sa intrebe daca a ajuns grupul, si era ajuns. Mi-a dat si numarul de acolo si am putut vorbi cu domnul meu (ce-or fi zis oamenii aia , ca-l verific, cine stie, dar asa m-am linistit si am putut dormi azi- noapte).














Ah, tu esti mic copi. Sa ma vezi pe mine, mai ales ca nu suntem impreuna.
Sotul e chirurg, are cateodata operatii 7-10 ore.
Ei bine, ma stie de nebuna si mereu ma anunta cand intra in operatie, dar se mai intampla sa uite, sau sa dureze atat de mult, iar cum noi ne dam beep-uri de zeci de ori zilnic ( in semn de " te iubesc, mi-e dor de tine"), eu dau, nimic, ma gandesc ca o fi busy cu pacienti, trec orele si evident ca ma impacientez, ma apuca panica, daca i s-a facut rau. De acum ma stiut toti colegii lui, ca el nu-si face telefonul silent cand are operatie, iar pt mine are o melodie speciala si e limpede ca atunci cand se aude melodia aia sunt eu.
Sa vedeti ce fac: ori isi pune colegii sa imi raspunda sa imi spuna ca dr. X e in operatie, ori ii pune sa ma sune de pe tel lui, sa ma asigure ca e ok. Nici asa nu e bine cu mine. De ex acum vreo 3 sapt, sun, raspunde altcineva, imi spune pe scurt ca dr este in operatie. Eu nu ii spun ca sunt his wife, ii multumesc si inchid. Dupa 2 min vad nr sotului ca ma apeleaza, ma si mir cumd e a terminat operatia, ca parca ala spusese ca mai dureaza cam 30 de min, la care era tot colegul, ma ia frumos si imi explica iar ca sotul opereaza, ca arenu stiu ce caz, la care eu nestiind ca tot el era cel care imi raspunsese inainte, ii spun " yes, yes, i know, i was told this before".
Dupa operatie il intreb pe sot ca ce chestie ma suna iar colegul sa imi spuna ce stiam deja, la care imi spune ca colegul l-a intrebat cine a fost la tel, sotul spune " my wife", dupa care asta zice " aoleu, poate nu am vb destul de frumos cu ea, o sun sa ii cer scuze", si pana sa zica sotul ceva m-a sunat si mi-a spus ce v-am scris inainte, spre nedumerirea mea. Am ras la faza asta.



Alta faza: sotul in weekend, nu raspunde la telefon ore bune, il sun pe varul lui, il suna si el, nu raspunde. La care nebuna il suna pe seful sectiei lui, il deranjez, ma scuz, ii spun ca sunt very worried sa nu ii fie rau sau ceva si sa nu fie nimeni cu el, la care ma asigura ca trimite colegi sa vada. Pt mine fiecare minut trece ca o ora. Dau 100 de telefoane, plang, ma pepelesc, in final ma suna sotul si imi spune ca are asa o backpain de nu se putea misca de cu o seara inainte, ca eu venit colegii si au batut mult, iar el s-a tarat ca sa ajunga la usa. I-am panicat si pe aia, de a doua zi tot spitalul stia si toti erau ingrijorati.
Cert e ca nu i-a trecut imediat, a durat saptamani pana si-a revenit ( are probleme de disc), dar stiam eu atunci ca ceva nu e in regula.


Iar exemple din astea am cu sutele.

Va pup si va imbratisez pe toate!


Crinuta si minunea ei

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

Second chance

www.youtube.com/watch?v=RapW4MuYFXk&feature=related" target="_blank">Divine Mercy




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns patou spune:

Citat:
Pai mie mi se pare ca tocmai exista o diferenta. Nu spune nimeni ca nu e pacat. Dupa cum spune si Mantuitorul- ai poftit, ai pacatuit in inima ta. Dar a trece la fapta, deja intra in cu totul alta sfera. Diferenta intre pacatul cu fapta si pacatul cu gandul exista, indiferent de ceea ce spune unul sau altul. Desigur toate sunt pacate in fata Domnului, nu neg. Cele care au circumstante atenuante sunt cele mai cu seama fiziologice. Tin de neputinte, nu de rautate. Una e sa faci fapta cu buna stiinta, sa faci rau literalmente ca asa vrei- sa faci rau. Alta e sa nu vrei dar sa se intample. Sunt o mie si unu de aspecte de discutat, nu e totul ca la patul lui Procust, afara de faptul ca pacatul o data savarsit nu mai poate fi spalat decat prin spovedanie si prin mila lui Dumnezeu


eu nu sunt intru totul de acord. Dumnezeu ne vrea perfecti "fiti desavarsiti asa cum si tatal vostru este desavarsit". Mai cred ca in momentul in care ne nastem din nou nu mai exista posibilitatea sa pacatuim cu buna stiinta pentru ca suntem protejati de Dumnezeu, nu mai exista neputinta,ceea ce la om e cu neputinta la Dumnezeu este cu putinta.

Iar in ce priveste pacatul cu buna stiinta Biblia e clara : "Caci cei ce au fost luminati odata si au gustat darul ceresc si s-au facut partasi Duhului Sfant, si au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor, si care totusi au cazut, este cu neputinta sa fie innoiti iarasi, si adusi la pocainta, fiindca ei rastignesc din nou pentru ei, pe fiul lui Dumnezeu, si-L dau sa fie badjocorit" Evrei 6 :4-6

cum vedeti voi nasterea din nou?



www.pecontpropriu.unblog.fr" target="_blank">blogul meu

mihaela

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mamabear spune:

Citat:
citat din mesajul lui crinuta

Ah, tu esti mic copi. Sa ma vezi pe mine, mai ales ca nu suntem impreuna.
Sotul e chirurg, are cateodata operatii 7-10 ore.
Ei bine, ma stie de nebuna si mereu ma anunta cand intra in operatie, dar se mai intampla sa uite, sau sa dureze atat de mult, iar cum noi ne dam beep-uri de zeci de ori zilnic ( in semn de " te iubesc, mi-e dor de tine"), eu dau, nimic, ma gandesc ca o fi busy cu pacienti, trec orele si evident ca ma impacientez, ma apuca panica, daca i s-a facut rau. De acum ma stiut toti colegii lui, ca el nu-si face telefonul silent cand are operatie, iar pt mine are o melodie speciala si e limpede ca atunci cand se aude melodia aia sunt eu.
Sa vedeti ce fac: ori isi pune colegii sa imi raspunda sa imi spuna ca dr. X e in operatie, ori ii pune sa ma sune de pe tel lui, sa ma asigure ca e ok. Nici asa nu e bine cu mine. De ex acum vreo 3 sapt, sun, raspunde altcineva, imi spune pe scurt ca dr este in operatie. Eu nu ii spun ca sunt his wife, ii multumesc si inchid. Dupa 2 min vad nr sotului ca ma apeleaza, ma si mir cumd e a terminat operatia, ca parca ala spusese ca mai dureaza cam 30 de min, la care era tot colegul, ma ia frumos si imi explica iar ca sotul opereaza, ca arenu stiu ce caz, la care eu nestiind ca tot el era cel care imi raspunsese inainte, ii spun " yes, yes, i know, i was told this before".
Dupa operatie il intreb pe sot ca ce chestie ma suna iar colegul sa imi spuna ce stiam deja, la care imi spune ca colegul l-a intrebat cine a fost la tel, sotul spune " my wife", dupa care asta zice " aoleu, poate nu am vb destul de frumos cu ea, o sun sa ii cer scuze", si pana sa zica sotul ceva m-a sunat si mi-a spus ce v-am scris inainte, spre nedumerirea mea. Am ras la faza asta.



Alta faza: sotul in weekend, nu raspunde la telefon ore bune, il sun pe varul lui, il suna si el, nu raspunde. La care nebuna il suna pe seful sectiei lui, il deranjez, ma scuz, ii spun ca sunt very worried sa nu ii fie rau sau ceva si sa nu fie nimeni cu el, la care ma asigura ca trimite colegi sa vada. Pt mine fiecare minut trece ca o ora. Dau 100 de telefoane, plang, ma pepelesc, in final ma suna sotul si imi spune ca are asa o backpain de nu se putea misca de cu o seara inainte, ca eu venit colegii si au batut mult, iar el s-a tarat ca sa ajunga la usa. I-am panicat si pe aia, de a doua zi tot spitalul stia si toti erau ingrijorati.
Cert e ca nu i-a trecut imediat, a durat saptamani pana si-a revenit ( are probleme de disc), dar stiam eu atunci ca ceva nu e in regula.


Iar exemple din astea am cu sutele.

Crinuta si minunea ei

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

Second chance

www.youtube.com/watch?v=RapW4MuYFXk&feature=related" target="_blank">Divine Mercy



Crinuta, credeam ca doar eu exagerez, dar se vede treaba, ca din dragoste pentru sot si de ingrijorare, si tu "te dai de ceasul mortii" cand n-ai vesti. Adevarul e ca nu e usor cand nu sunt impreuna sotul si sotia, ca nu degeaba se spune ca dupa cununie sunt "un trup". La tine e mult mai greu, ca e plecat mereu, eu am noroc , ca de obicei nu pleaca prea departe (nu ca n-as vrea sa-l tin langa mine toata ziua).
Ziceam eu, intr-un alt mesaj, ca atunci cand am aflat ca a fost invitat in Italia, inluna mai, sa mearga la Sfantul Nicolae la Bari si altele, i-am zis mai in gluma , mai in serios, ca aceea e ultima excursie fara mine. Poate de asta i-a dat Dumnezeu ocazia sa ajunga acum in Muntele Athos (ca nu fusese niciodata si isi dorea tare mult), ca sa fie aceea ultima iesire fara mofturica si alintata de nevasta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mamabear spune:

Iasmin, pote are alta cauza starea ta. Cred ca o sa te trimita doctorul sa faci si alte investigatii. Oricum, nu trebuie neglijata sanatatea, sper sa-i dati de capat repede.
Si mie imi plac tare mult poeziile preferate ale parintelui Teofil (chiar iti multumesc pentru postare). Cand am timp, imi place sa le caut in format audio si sa le ascult spuse de el, ca au un farmec aparte.

Mergi la inceput