Intarcare bebe alaptat la cerere

DianaR spune:

Pe Vlad l-am intarcat asa incet, a durat o luna pana am reusit sa-l intarc. Avea un an si 9 luni si eram deja gravida in 6 luni. Nu pot sa zic ca a fost usor. Pot spune ca eu am ramas mai traumatizata de experienta asta decat de experienta cu Timeea. Era tare atasat de san, ajunsesm sa fiu mereu in miscare, sa nu ma asez de loc, imediat ce ma asezam cerea san si plangea pana ii dadeam. Mie imi era f greu sa-l tin la san, aveam o senzatie extrem de neplacuta cand sugea, parca ma scobea cineva in buric (gravida fiind...). Il lasam sa suga tot mai putin ca timp, la inceput 5 minute, apoi 4 minute si tot asa. Am avut mare noroc ca a acceptat biberonul cu lapte de vaca dorna complet degresat, asta dupa ce incercasem lapte praf si nu stiu cate firme de lapte de vaca. Apoi primit si lapte normal, nedregresat.


Diana cu Vlad(16.05.04)(bebelus, copilas)&Timeea (18.05.06) & Teodora (11.11.09)
Filmulete

OanaRusu spune:

Cu Ana nu vreau sa trec la biberon... doar are un an si 8 luni, mi se pare mare.. Eu cu ale mele, dar ea nu vrea sa puna gura pe biberon - n-a vrut nici mai mica. Suzeta nici vorba (doar in ziua botezului) asa ca nu ma mir ca alearga la tzitzi.
Cu somnul, dc nu are pb (de ex, raceala asat usoara, sau maselutele) doarme de la 9 seara pana la 6 dimineata, deci asta cu dormintul nu ar mai fi asa problema.

In fine, clar ca eu fiind nehotarata inca, nu e momentul... ma gandeam sa incep sa-mi reduc caloriile (am 15 kg in plus) si poate asa va renunta la supt treptat... Dc functioneaza, am sa va spun


www.la-taclale.ro" target="_blank">Oana, mami de Ana Maria (intr-o zi de 13... 13 iunie 2008) si Paul-Victor (ziua cea mai lunga: 21 iunie 2006)
Priveste partea buna a lucrurilor

300 spune:

Atata vreme cat copiii in general se intarca singuri intre doi si 3 ani, mie intarcatul ghidat de mama mi se pare un mare stres si un mare fas. Daca tot e sa se petreaca in mod natural cu o luna, doua sua 5 intarziere, nu vad de ce-ar trebui sa ma mai stresez eu aproape un an sa ghidez o incercare treptata, sa ma lupt cu mine insami cand imi vad copilul plangand dupa lapte si sa aman masa cate cinci minute. Picatura chinezeasca mi se pare o torura mai blanda pentru copilul ala.

Sybille, ca sa o obisnuiesti sa stea fara tine du-o la cresa sau la bunici peste zi daca ai posibilitatea. In intervalul ala, care trebuie musai sa creasca treptat - o saptamana lasata catre o ora, apoi doua si tot asa - nu va mai suge in intervalul cat nu esti langa si va si socializa. Dar sa te pregatesti sa te vezi supta si rsas-supta la intoarcerea acasa si sa nu incerci sa-i restrictionezi mesele in vreun fel pentru ca suptul ala va fi de confort, asa te va identifica ea drept mama ei si nu un surogat. Ideea este s-o obisnuiesti cu absenta ta. Cred ca daca face fata la asa ceva vei reusi sa pleci la cursul ala fara sa te mai stresezi cu intarcarea.

Pe langa asta, pana in iunie poate va renunta ea singura la san, mai ales in conditiile separarii partiale. (Ma rog si asta tot un fel de intarcare e .) Deci iarasi nu vad de ce te-ai mai stresa cu ideea ghidarii intarcarii in vreun fel.

Daca as fi in locul tau as lua-o la pachet cu o bunica sau bona.

Roxy, tu mai ai putin lapte pentru ca in loc sa-ti lasi copilul sa suga i-ai dat lapte de vaca - deci normal ca organismul tau crede ca ai nevoie sa-i dai lapte dimineata si seara si doar atat. Legat de laptele de vaca, nu stiu cum reusesti sa pui un semn egal intre aportul laptelui de mama si intre o cana de lapte de vaca. In afara de niste grasimi si un tip de lactoza putin diferit, ce ii dai in plus cu laptele de vaca? Microsangerari, anemie feripriva la pachet? Personal, ata vreme cat bea un tip de lapte nu va avea nimic in completarea laptelui meu. Eu fac ata lapte cat suge Anda. Daca in 2 zile suge mai rar ca are chef sa manance mai mult, atunci fac imediat mai putin lapte. Dar daca se razgandeste din diverse motive gen dinti, lipsa de chef sa pape, pisiceala cronica, well, asta e. Ma conformez si, desi parca simt ca nu-i fac fata la primele supturi, ma reglez imediat. Si asa stau lucrurile cu orice femeie care alapteaza de atata vreme.

Nu stiu de ce intarcatul asta e un scop in sine cand oricum toti copiii se intarca. Si chiar daca ajungi sa mergi la serviciu, nu mai suge cat lipsesti tu dar pe urma poate suge.

Legat de alaptatul peste sarcina da, sunt senzatiile alea aiurea cu care lupti. Daca simti ca nu mai ai putere nu stiu ce poti face.

Eu nu judec pe nimeni si sper sa nu creez dispute, nu mi se pare ca X e o mama mai buna sau mai rea ca a bagat niste lapte in completare au ca vrea sa rareasca suptul. Vreau doar sa subliniez ca stresul pentru mame si copii e mult mai mare cand se ghideaza intarcatul de catre mama si ca fiecare copil e altfel, nu pot sti ce interes va avea sau nu pentru san peste trei luni.

roxy spune:

Ramona, mai vorbim peste un an , eu mai am putin lapte pentru ca totusi al meu are aproape 3 ani, iar faptul ca inca ii dau sa suga cred ca indica faptul ca am dorit din tot sufletul sa-i dau sa suga , mai ales ca la primu nu am avut posibilitatea.Inca ii dau cu toate ca daca ar fi dupa al meu as merge si-n pauza de la scoala .Foarte mult lapte nu am avut niciodata, in primu an statea mai mult atarnat de mine sa suga, deci daca as fi produs dupa cat dorea, laptarie ma numeam, dar nu a fost cazul, de unde rezulta iar ca suntem diferiti si ce merge la unii nu merge la altii, dar asa sa ne informam nu strica.
Laptele de vaca i l-am introdus , si pentru ca pe cel praf il varsa, deci am ales rau cel mai mic, si serios vorbind sunt atatia copii care nu au vazut o zi din viata lor laptele de mama, si au crescut cu cel de vaca, nici macar cu cel praf si totusi nu au dezvoltat anemii si din astea, mai ales ca si mananca mancare diversa pe langa lapte.

Iar ideea ca mama e doar pentru supt, e iar putin fortata, copilul trebuie sa vada in mama, pe mama, nu o cana de lapte, chiar si un tinut in brate la al meu e binevenit, nu numai sa tocaie.Chiar nu mi-ar place ca atunci cand se uita copilul meu la mine sa vada un biberon urias cu lapte .
Voi ramane mama lui si dupa intarcat, indiferent cand se va prduce asta.
Sa nu cumva sa iei raspunsul meu ca o contrazicere a celor afirmate de tine, ci ca un alt punct de vedere.

Chuny spune:

Ramona, nu am posibilitatea sa o duc peste zi undeva. Nu inca, poate reusesc sa o inscriu la cresa, dar si acolo as avea doar 10 ore pe saptamana pt ca sunt in concediu parental.

Cand plec de-acasa nu plange, dar cand ajung acasa e vai de mine.

E clar : cum o dai, oricum nu-i bine si nici destul cu alaptatul asta, intotdeauna e cineva care sa creada ca faci un "mare fas".
Eu totusi sper sa gasesc o cale sa o intarc usurel si ghidat ca sa ne fie usor la amandoua in iulie.

Da, pai m-am gandit si eu la varianta: o iau cu mine la Paris si o invit in excursie pe mama mea de suflet care sa stea cu ea in timpul zilei. Ideal asa ar fi, practic e aproape imposibil ...

andruskandu spune:

Ce scumpa esti...m-ai facut sa rad... si sa-mi amintesc cu maaare placere perioada de 1 an, 9 luni si 17 zile cat l-am alaptat pe Andrei.

Cum l-am intarcat? Cam tot asa, obligat-fortat, sa zicem... dar l-am simtit pregatit, deci am stiut ca se poate. Tot cu "mami are buba la sanutz, o doare... etc" dar alintat, tinut in brate, mangaiat. Si a existat o acceptare si o colaborare. Si a ramas cu dragostea pentru sanii mei, toata ziua ii pupa si mangaia, manca lapte la bibe cu mana pe sanul meu... lucru pe care-l mai face si acum

Si nu va spun ca intr-un timp avea un joc, cerea "laptic de la sanutz", era musai sa-l las, se facea ca suge, adica nu se facea, chiar sugea (2-3 secunde, de-mi trezea toti fiorii din mine), si-apoi il auzeam "mmmm... am papat laptic de la mamy, ce bun a fost!". Daca-i refuzam "jocul" asta, se intrista teribil, asa ca-l lasam, probabil era o asigurare pentru el...
Uff, acuma a incetat... au ramas doar mangaierile. Si dulceata din privire...

300 spune:

Oh, roxy eu calculasem doi ani . Felicitarile mele!

Mai e un lapte catalogat drept bun pentru cupii mici, parmalat prima crescita insa nu stiu daca merge si peste doi-trei ani sau e vreun alt sortiment adecvat. Cu calciul ai dreptate, ma gandeam ca andei sa nu-i bag neaparat lape de vaca ca "laptele copilului" ci doar asa cu il bem si noi, ocazional dupa ce se intarca, iar restul sa isi ia din alimentatie. Tot respectul meu ca ai dus-o pana acum asa. Cat despre lapte mult sau putin mai degrama iti dai seama daca iti creste copilul, multe femei nu simt let-down-ul deci nu stiu cat e de relevanta senzatia noastra ca nu avem lapte. Si inca una: tomana trecuta m-am luptat si eu cu senzatia ca nu am lapte iar fata mea s-a expandat, a avut un super-puseu de crestere in conditiile in care primele masele i-au inmugurit in octombrie si aproape nu a mai primit solide pana dupa sarbatori.

300 spune:

Sybylle deci doar creche familiale . Legat de fas (ca te-am intristat) am zis asa efectiv pentru ca mi se pare ca se face mare tam-tam cu intarcarea cand la fel ca si alaptatul e un gest firesc. SI se cheltuieste prea multa energie pentru intarcat. Nu a fost ceva cu aluzie la eforturile tale. Tu singura vei sti ce poti si ce nu poti sa faci.

Nu m-am simtit niciodata un mare biberon cu lapte pentru fetita mea. Insa sanul chiar a fost modeul in care ma recunoastea ca autentica, fie numai si atingandu-l sau uitandu-se dupa el ca e acolo. Nu sunt multe zile de cand stateam cu ea dimineata in pat, ea dormea si tatal ei s-a ridicat brusc sa plece la munca. Anda a crezut ca am plecat eu si a inceput sa planga. I-am vorbit, am luat-o in brate... nimic, tot plangea. Am intrebat-o daca vrea tzitzi si s-a bagat lacoma in pieptul meu si abia atunci a tacut si s-a declarat multumita.

Eu am fost plecata de langa copilul meu, pentru o perioada scurta am lucrat. Insa seara eram inapoi langa ea. Primele doua-trei zile m-a certat cand am ajuns acasa (a doua zi a fost apogeul; era pe-afara si m-a vazut venind de mana cu tac'su si ne-a certat raaaau). Mi-a mai spus soacra ca se uita lung dupa cupluri tinere cat lipseam de-acasa.

Sa revin. Noaptea - primele 2-3 de fapt - a supt in draci. Apoi a invatat ca vin acasa si a fost din ce in ce ma putin reticenta dar a recuperat ce pierdea ziua in materie de supt.

In lipsa mea s-a comportat exemplar. De altfel si acum daca o las cu altcineva se poarta foarte bine, chiar si daca dormea cand am plecat. Avea 8 luni cand am lucrat eu in afara casei.

Mai am o sora de patru ani care nu o lasa pe mama nici acum sa plece, si lucrurile par sa degenreze. Si sora nu a supt decat vreo 3 luni din cauza unui tratament cu antibiotic (al mamei) care a durat foarte mult. Mama insa are o profesie care-i permite sa lucree de acasa si multa vreme nu a plecat nicaieri fara R. De vreun an si ceva are un part time, iar R nu ramane in niciun caz singura ci cu o alta sora de-a mea, un frate si tatal nostru. Asa ca separarea este grea oricand, depinde de copil si de obiceiurile familiei. Un copil care sta mult cu mama lui ii va simti desigur lipsa. Iti urez sedere usoara la Paris, intarcare usoara daca asta crezi ca va va face viata mai usoara si multe .

Chuny spune:

Ramo, mersi. cred ca dau anunt pe aici, poate imi gasesc vreo babysitter-a pe DC ( cum propunea Vick) sa vina la Paris cu mine pt o saptamana :-)) Adevarul e ca nu am chef sa o intarc, nu-s pregatita nici eu, nici ea ... nu stiu cum o sa facem. In aprilie sper sa reusesc sa ma inscriu la curs, iar apoi sper sa ma mobilizez ori cu intarcatul, ori cu santajul emotional catre Carmen (mama de suflet) ca sa o determin sa vina cu mine la Paris

300 spune:

Din ce povestesti tu ai o Anda mai mare tu pe-acolo