Cu pedepse sau fara ?

miha81 spune:

Am citit tot subiectul si sunt foarte bucuroasa ca exista atatea mamici bune!
Sa va povestesc o intamplare...la fiica mea la gradinita se desfasoara un program intitulat "educati asa". O sa incerc sa fiu cat mai scurta sa nu va plictisesc. Tema de azi a fost "pedeapsa".
Ce credeti ca a spus mamica unui baietel de 5 ani considerat copilul problema din gradinita, in sensul ca vorbeste urat, scuipa, loveste alti copii, a fost respins de la alte 5 gradinite inainte,etc.? Ca ea de obicei vine tarziu de la servici si ca uneori il mai bate (nu a folosit termenul "ating") si il pune la colt IN GENUNCHI CU MAINILE RIDICATE! Atunci am inteles de ce copilul se comporta asa la gradi...va rog sa imi spuneti ca nu mai exista alte mamici care sa isi umileasca asa copiii...

pozeBianca

AdinaF spune:

Eu cred ca am economisi multzi nervi si situatzii de stres pt noi si copii, daca le-am da sentimentul de "casa mea e si casa ta" , eu ma alarmez cu adevarat doar cand le e pusa viatza in pericol - la noi in casa discutzii de genul cine mi-a folosit samponul chiar nu isi au locul (m-am alarmat doar cand incepusera sa inghita spuma de la spumnatul de baie, si de atunci am renuntzat la a-l mai folosi).

Faza cu calculatorul nu stiu, poate o sa-mi spunetzi ca vorbesc asa fiindca ai mei au doar 3 ani, dar eu chiar nu vad ce te impiedica sa-l scotzi din functziune pur si simplu (asta in cazul in care refuza sa-l foloseasca intr-un mod util) ? Ca mie genul de jocuri pe care le joaca el acolo mi se pare extrem de daunator pt psihicul sau (adica n-are nici o legatura cu arta si frumosul din cazul fetitzei conchitei).

aici esti sfatuit din start sa nu instalezi PC-ul sau TV-ul in camera copilului in nici un caz, astfel nu mai ai nici o farama de control asupra a ceeea ce face el acolo (ca astea chiar se cer atent urmarite). O sa urle un pic si o sa te urasca vreo saptamana ... so what??

In cazul baietzilor mei folosesc uneori time-out (pt ei) in cazuri de violentza fizica (a lor). De exemplu acum cateva zile a luat Alex ditamai camionul si cu toata puterea i l-a trantit lui Fabi direct in moalele capului , eu am vazut exact faza si marturisesc cca l-am expediat in camera lui (pt ca eram extrem de nervoasa pe el si probabail nu as fi reusit sa ma abtzin sa nu-i trag una, ceea ce ar fi fost total gresit). Insa dupa vreo doua minute ei sunt din nou cei mai buni prieteni (la mine dureaza inca vreo 3 minute), faza dupa care putem discuta in liniste despre cele intamplate.

Ai mei chiar daca au aceeasi varsta nu reactzioneaza identic - unul intzelege din prima urmari, consecintze , celalalt nu si nu, pana nu da singur cu capul nu se lasa ... deci din start nu-i pot trata la fel, trebuie sa vorbesc cu fiecare in parte "pe limba lui".

in rest, sanatate sa avem ca restul le ducem noi

adinag spune:

adinag spune:

Happi, si eu ma gandesc ca fetita ta a fost luata prin surprindere si a simtit ca tu gandesti ca a gresit cumva, si de aici minciuna. Tie ti se pare ca a gresit? Ea oare de ce crede asta?
Si a mea vrea sa ia la scoala tot felul de chestii. I-am zis ca le poate lua daca nu este ceva ce deranjeaza pe ceilalti copii sau pe doamna, sa nu ii ia prea mult spatiu. Cred ca e normal, o mare parte din viata si-o petrec acolo, deci vor sa le arate si colegilor o parte din viata lor "privata".
Nu stiu daca o sufoci, cum zicea cineva, dar sigur se simte foarte urmarita, si poate e prea mult pentru ea. Din povestirile tale intr-adevar este o fetita minunata, in care poti avea incredere!

Un pic off topic si a propos de sufocat: mama mea inca si acum, cand ma suna pe mobil, prima ei intrebare este: unde esti? Nu esti acasa! Asa ma enerveaza, deja toata convorbirea este compromisa

happiness spune:

Pai am mai zis ca nu folositul lucrurilor mele ma deranjeaza,ci mintitul ca nu ea le-a atins,normal ca ce e al meu e si al ei si nici nu se pune problema ca era ceva gresit din partea ei.
Sorana,chiar am trecut peste,nu a fost pedepsita si intr-adevar nu s-a mai repetat.Daca ar fi sa isi ia jucarii la scoala toti copiii,nu stiu ce ar fi in clasa...Chiar nu stiu daca s-ar juca doar in pauza si nu i-ar veni ideea sa scoata si in ora.
Eu am prezentat un exemplu de pe lista ingrijorarilor mele de mama,nu am spus ca e ceva sfasietor de grav,doar eram suparata si acum mi-a mai trecut,stiu ca altele sunt problemele adevarate cu copiii.

taisia spune:

Hapiness, eu as vrea sa-ti povestesc despre mine, desi fetele care au scris inainte au rezumat perfect ce am de spus.
Mama mea a fost foarte stricta cu notele. Adica daca luam un 9, incepea cu morala: noi iti dam, iti facem, ai tot ce-ti trebuie, nu te punem sa faci nimic si tu...Simteam ca nu sunt suficient de buna pentru ea, nu voiam s-o supar, asa ca o minteam si nu-i mai spuneam ce note luam. Sau amanam cat mai mult momentul si eram efectiv ingrozita sa-i spun. Bineinteles ca afla si se supara ca o mint, dar mie imi era prea teama sa recunosc, nu simteam ca o mint, simteam ca ma protejez. Inteleg ca la tine nu e aceeasi situatie, voiam doar sa subliniez ca uneori, nu recunosti ceva si doar din teama de a fi certat(eu n-am luat nici macar o palma de la mama mea).
Adulta fiind, am avut curajul sa-i spun ce simteam atunci si cat de ingrozita eram. Raspunsul a fost: daca nu te certam, nu realizai nimic, asa te mobilizam, tu erai delasatoare. Ea chiar era convinsa ca-mi facea bine, ca nu se putea altfel decat cu o cearta.
In prezent, am atatea frustrari legate de modul cum a gestionat relatia noastra, incat nu-mi place sa stau in preajma ei, nu-mi place sa-i povestesc nimic din viata mea, e un chin telefonul pe care mi-l da zilnic si cele 2-3 zile pe luna cand ne vizitam.
Nu stiu cum e mai bine cu pedepse sau fara. Ceea ce stiu sigur este faptul ca nimic n-ar fi mai rau decat sa am cu fiul meu o asfel de relatie cum am cu mama mea.
Eu mi-as intreba copilul de ce m-a mintit( pentru ca am vazut ca asta te-a suparat rau). Si daca mi-ar spune ca de teama, as considera ca deja sunt prea stricata eu si problema nu este daca ii aplic sau nu pedepse, ci cum sa mai relaxez un pic relatia.
Si ca raspuns la intrebarea ta, eu am o singura regula : nu face rau altuia si nu-si face rau lui. Asta sigur are consecinte imediate, nu se joaca copiii cu el daca ii loveste, sau il doare pe el(dar acum nu-mi aduc aminte sa fi facut vreodata ceva de genul asta).

mamica

filofteia spune:

Sorana , la "evaluare in educatie" (concurs) la limba romana a luat 93 de puncte... a fost usor sunt constienta, dar eu spun ca este rezonabil pentru un copil de S-B. O sa mergem si la cangurul la matematica si vom vedea... Eu nu prea sunt nici pentru concursurile astea.

Accept... si mie mi-a placut postul tau si mi-am dat seama ca eu nu controlez niciodata copilul in buzunare... (nici barbatu'). Nu ii citesc nici mail-urile, nici SMS-urile, decat daca imi da voie, sau imi arata el. La fel se intampla si cu mine si cu tati... nu umbla nimeni in mail-ul/telefonul celuilalt. Fiecare are nevoie de spatiu.

Happiness... teama de tine nu vine numai daca ai fi batut-o (aici gresesc multi parinti, cred ca daca nu aplica o pedeapsa fizica, atunci totul este OK)... teama poate veni din reactia ta, un singur cuvant, intonatia lui poate sa-i trezeasca teama. In cazul nostru tati nu l-a atins niciodata, nu-i vorbeste urat si totusi copilului ii este teama de el, pentru ca are o atitudine mai dura, ai senzatia ca nu-i poti spune orice. Un exemplu de incredere/lipsa de incredere, ar fi ca eu stiu toate parolele copilului (la mail, la partitia de pe calculator, la telefon) pe cand tati nu...
Oricum ea stie ca tu o controlezi si totusi ia acele nimicuri... e ca un fel de greva. Eu nu as pedepsi-o ... pentru ca va gasi o alta forma de greva.

Taisia, cam la fel este si la mine. Nici macar acum, cand mama nu mai este nu am reusit sa ma impac cu ea in sufletul meu.
Din aceasta cauza relatia mea cu fiul meu este una lejera, doar ca eu nu cunosc o astfel de relatie si uneori ma sperie, de aceea apar semnele de intrebare relativ la "oare nu sunt prea lejera?"

Chuny spune:

Eu am avut o colega de facultate care a fost crescuta ca un musafir in casa parintilor. Intotdeauna trebuia sa ceara voie pt a folosi si cel mai mic lucru din casa, sa dea socoteala pt orice detaliu ... stiu ca era tare nefericita. In facultate stiu ca avea nevoie de carti, unele se aflau in biblioteca de acasa, dar parintii i-au spus ca daca are nevoie sa-si cumpere din bursa ca ei nu ii imprumuta cartile lor. Odata erau la masa si ea a spus ca are nevoie de bani, iar tata-su si-a pus cutitul la gat, la modul simbolic cumva, si i-a spus: " mai bine imi ceri sange decat bani". Sa mai zic cat de bogati erau ???

Adriana a spus ceva foarte interesant, totul ar fi mai usor daca ne-am creste copiii in spiritul "casa mea e si casa ta". Happiness, tot nu mi-ai raspuns la intrebare : din punctul tau de vedere de ce ajungi la un interogatoriu pt un detaliu atat de marunt ( ca ti-a atins rujurile sau s-a spalat cu sampon)? de fapt acolo vad eu problema la tine, ca dai atata importanta unor detalii, stresezi copilul ingrozitor de la un -FB pana la ce pune in buzunar, si apoi tot tu o acuzi ca te minte.

Sibylle

http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/

Vladimir ***** ***** Anna

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA




www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> "Cine a vazut acel licurici nu-l va uita niciodata ... i-a intrat in suflet pentru vesnicie"