Crestinismul si evolutia spirituala

Raspunsuri - Pagina 14

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Katya spune:

Si eu prefer sa fiu fericita decit sa-mi arate Domnul prin suferinte ca ma iubeste,de-asta si ziceam ca nu vreau ispita...Asa ca fac tot ce-mi sta in putinta sa nu-mi trimita nimic...

Aici poate tb sa te mai uiti tu...incepind de ex cu mersul la biserica...e o porunca...

Revin mai pe seara,ca acuma chiar nu mai pot sta,am niste "ispite" f vizibile:2 fetite ca 2 caprite,asa ca iesim un pic cu ele.

Noapte buna tuturor!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns crinuta spune:

Suferinta este necesara mantuirii, crucea is a must. Daca nu era, ar fi batut Dumnezeu din palme si am fi fost toti mantuiti, fara vointa noastra, insa dreptatea divina nu functioneaza asa, si nimeni si nimic nu ar fi putut rascumpara altfel, in alt mod pacatele noastre.
Sacrificul lui Isus nu a fost de dragul sacrificiului si a suferintei, ci suferinta este o unealta pentru a drege raul.

Tocmai ca nu trebuie sa ramanem nici pacatosi, nici vai de noi, ci trebuie sa fim sfinti, pentru asta suntem chemati.
Clar ca de El trebuie sa ne amintim mereu, cu atat mai mult atunci cand ne merge excelent, insa uita-te in jur, se intampla acest fenomen?

Imagineaza-ti ca tu esti creatorul, da? Tu ai creat tot, omul, pe care l-ai creat din iubire, ii vrei numai binele, faci jertfa suprama pentru ca el sa traiasca, si in ciuda tuturor acestor gesturi creatia ta ramane inerta, imuna la dragostea ta, ba mai mult in loc sa te iubeasca pe tine, isi face idoli ( bani, sex, cariera, etc).

Nu poti intelege tot, cum nimeni nu poate inca, pentru ca nu esti Dumnezeu si nu poti gandi si intelege cu ochii LUI.

Nu prea inteleg de ce afirmi ca trebuie sa fim infatisati in fata lui satana pentru a ne aminti de chipul LUI. Ba nu trebuie deloc.
Lupta este a noastra si da, suntem echipati insa omenirea se crede mai desteapta.
Suferintele cresc si vor creste in continuare ca raspuns la infidelitatea omului fata de Creator. Look around, ce vezi? Si iubirea este deteriorata, tot ce este sacru este eliminat. Cat sa mai suporte Dumnezeu? De ce tot noi avem nevoie de minuni cand s-a savarsit cea mai mare minune dintre toate, jerta lui Isus?? Nici asta nu ne e de ajuns, vrem mai mult??? Nu Dumnezeu trebuie sa faca mai mult, ci noi.
Si inca ceva extrem de important: sunt oameni, ispasitori se numesc care accepta de buna voie suferinte pe care Dumnezeu le valorifica, salvand suflete. Da, cu ajutorul suferintelor, a rugaciunilor ( tarziu am inteles ce comori reprezinta) se salveaza suflete. Exemple sunt multe.
Nu trebuie sa ne gandim strict la mantuirea noastra, avem o raspundere pentru fiecare persoana din jurul nostru, avem obligatia morala de a ajuta pe fiecare sa se mantuiasca. De aici porunca cu iubitul aproapelui.
O sa caut niste mesaje date lui Isus unei vizionare din Franta, in care vorbeste exact despre a ne ajuta unii pe altii.
Nu mai stiu exact in ce volum apare, caut si scriu. Abia atunci am inteles ce nu intelesesem ani buni, si everything makes sense.

Revin


Crinuta si Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=hcq4pnMzTRM&NR=1" target="_blank">Faustina's life"

www.youtube.com/watch?v=RapW4MuYFXk&feature=related" target="_blank">Divine Mercy




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns crinuta spune:

Si inca ceva: atunci cand ai incredere deplina in EL, nu te mai indoiesti de bunele LUI intentii, si nu Il judeci, chiar daca pe moment nu intelegi de ce se intampla asta. E o chestiune de credinta, pur si simplu te abandonezi LUI. Nu da nimanui ceva ce nu ii este necesar mantuirii, iar daca El considera asa, asa este.

Nu da nimanui 1 mil de ispite, am muri. Chiar si eu care ma lamentez mereu ( rusine mie), nu am non stop ispite, incercari, si as fi ingrata sa nu vad cate lucruri frumoase imi da.

Eu cred ca fiecare persoana poate contribui la salvarea altor persoane.

Stii Conchita, sunt sfinti care au cerut suferinte, stiind bine ca vor elibera multe suflete, pentru ca acesti sfinti, vizionari au vazut iadul, purgatoriul, si stiu cum e, a fost traumatizant pentru ei.
Am citit situatii in care Isus intreba daca persoana accepta o anumita suferinta, jertfa, accetuand faptul ca fara acceptul persoanei nu se poate folosi de suferinta respectiva.

Practic, imagineaza-ti o balanta: tot raul din lume, care, procentual depaseste cu mult binele, iar Dumnezeu incearca cu ajutorul cooperarii noastre sa echilibreze balanta. Pentru cine? Pentru EL? Nu. Pentru a mai salva suflete. Asta este scopul final.

Stiu ca sunt mistere asemenea lucruri, nu putem intelege pe deplin tot, dar nici nu trebuie, pentru ca daca avem credinta, le lasam in mana LUI.

Tu ai vorbit despre toate framantarile tale cu un preot? Este extrem de important, pentru ca el este cel mai in masura sa te lamureasca, dar fi atenta la cine mergi.


Crinuta si Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=hcq4pnMzTRM&NR=1" target="_blank">Faustina's life"

www.youtube.com/watch?v=RapW4MuYFXk&feature=related" target="_blank">Divine Mercy




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns crinuta spune:

Isus ( spicuiri din mai multe mesaje date unei vizionare franceze):

"Lumea are nevoie sa-si schimbe fata caci a dat dovada de neascultare in tot ceea ce pusesem in ea; speranta Mea a fost batjocorita; si astfel, Pamantul Meu a devenit o masina supusa celui care o castiga.

Eu vin sa schimb fata pamantului si sa transform omul cu inima de piatra care il locuieste, Eu vin sa-i dau o inima din Carnea Mea.
Ceea ce a facut Dumnezeu va reface: Un pamant dupa Chipul lui Dumnezeu si copii dupa chipul lui Dumnezeu.
Trebuie sa sterg tot ce a patat creatia Meal trebuie sa dau adevarata Mea Viata fiecaruia dintre copiii Mei.
Fiti gata pentru intalnire; Eu sunt cel Nevazut, dar deja aparaent in sufletele voastre pe care incep sa le purific, putin cate putin, pentru ascultare.
Purificarea perfecta a trupurilor si a sufletelor va fi ceruta de voi, caci nimeni nu poate sa vada pe Dumnezeu daca nu este desavarsit asa cum Dumnezeu este desavarsit.

Daca vrei sa vedeti in sfarsit ziua Mea aparand, iesitit din confortul vostru, iesiti din hartiile voastre scrise de oameni. Legea lui Dumnezeu este vie, ea nu trebuie sa doarma la umbra dorintelor omenesti, ea trebuie sa traiasca

Crucea Mea va reaminteste ca am venit la voi pentru ca voi sa veniti la Mine prin aceeasi Cruce care lasa sa urce implorarile voastre si laudele pe care I le adresati lui Dumnezeu, si va invita sa urcati mai sus ca sa descoperiti Iubirea Mea si sa Il intalniti pe Acela care ESTE Iubirea. Prin Crucea Mea va dau sfanta Mea binecuvantare a Tatalui, a Fiului si a Duhului Sfant. Prin Crucea mea vor fi salvate toate popoarele; Eu va trag de pe pamant ca sa va ridic spre Cer.



Si va veni marea Purificarte, caci voi nu puteti trai vazand Fata lui Dumnezeu daca nu treceti prin Purificarea pe care Tatal Atotputernic v-0 trimite.

In aceasta zi Dumnezeu a vorbit pentru toti cei care se indoiesc ca EU ma intorc in glorie, iar gloria lui Dumnezeu nu este efemera cum sunt vietile de pe pamant".

Crinuta si Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=hcq4pnMzTRM&NR=1" target="_blank">Faustina's life"

www.youtube.com/watch?v=RapW4MuYFXk&feature=related" target="_blank">Divine Mercy




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns crinuta spune:

Un mesaj pe care eu il consider mai mult decat important:

" Dumnnezeu este Suveran. Legea Mea este Iubire. Intre angrejanul LUmii se baseaza pe Iubirea Mea. Prima porunca a lui Dumnezeu si a doua care o completeaza sunt baza care sustine intregul Edificiu al Celui Vesnic care este intregul Univers.

Razboaiele, infamia oamenilor care devin mai feroci decat fiarele salbatice, legile votate pentru uciderea libera a pruncilor si pentru a permite tot felul de desfranari, da, toate legile voastr acceptate destabilizeaza angrenajul Pamantului vostru. Nu fiti chiar atat de siguri,




Din Iubire pentru om Eu am asteptat convertirea lui. In 2000 de ani omul a devenit atat de " inteligent" incat L-a uitat pe Creatorul sau. Este un " viteaz" care va sari in gol uitand sa isi ia parasuta, Da, majoritatea este increzatoare, pana acum totul merue bine pentru anumite tari.



Eu am dat viata fiacuira, Viata Mea este in voi. Puteti refuza o delicatesa, ea nu va veni la voi, dar nu puteti refuza Darul vietii voastre, caci nici chiar sageata ucigasa n-o poate ucide. Ea se intoarce la Mine.
Numai libertatea voastra, Dar al lui Dumnezeu, poate sa Mi-o ia pentru a o da Raului; dar ea nu va muri, ci va trai in chinurle cele mai cumplite pe care vi le-ati putea imagina, cai ea nu Ma va mai vedea pe Mine, Creatorul sau. Acesta este iadul. Este pluta naugragiatilor care se indeparteaza pentru totdeauna de Inima Mea Sfanta".



" NU-L judecati pe Dumnezeu. Inteligenta voastra umana nu este apta sa priceapa Adevarul Meu Sfant. Va spun din nou: vegheati si va rugati, caci Ora a venit. La ce va foloseste sa va salvati trupurile daca va pierdeti sufletele? Voi nu puteti intelege decat ceea ce vedeti si nu pueti vedea decat cu ratiunea voastra umana">



- Numai sufletele curate vor putea rezista alaturi de Dumnezeu; cei din cer si cei de pe pamant sunt mobilizati pentru cea mai mare batalie spirituala care se desfasoara in invizibil. Ceea ce simtiti si vedeti voi aici nu este decat o umbra palidaa realitatii care se infaptuieste in vazduh".

Voi suntei prada cea mai usoara a satanei care cauta sa va arate ca Dumnezeu nu exista, din cauza acestor dezastre umane pe care le vedeti; " De ce nu intervine Dumnezeu"? Si atunci multi dintre voi Il parasesc pe Dumnezeu si asta chiar incearca satana sa faca pentru a ucide toate sufletele lui Dumnezeu.

Crinuta si Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=hcq4pnMzTRM&NR=1" target="_blank">Faustina's life"

www.youtube.com/watch?v=RapW4MuYFXk&feature=related" target="_blank">Divine Mercy




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Katya spune:

Draga Crinuta,multumim pt toate materialele aduse,f interesante si se poate discuta mult pe marginea lor,poate dezvoltam zilele astea,ca-s multe de spus,dar sa citeasca si fetele si sa vedem ce "atacam".

Ca sa inchei cu Conchita:ti-am mai recitit mesajul si-ti mai raspund la comparatia/parinti-copii-Dumnezeu/om.

Si noi facem exact ca Domnul:dam iubire,dar dam si porunci=stabilim reguli.De ex la mine o regula e ca fetele sa nu scrie pe pereti sau sa sa machieze cu carioci.Ele asculta porunca?NU..Si intii le fac observatii,apoi le confisc creioanele,apoi,cind ele isi cer iertare,eu ma indur iar si iar le dau creioanele si ele iar scriu/se machiaza si tot asa. Deci vezi?Mereu le-am iertat,chiar am crezut ca de data asta n-or sa mai faca,si de unde?De fiecare data au facut.De fapt, m-am bucurat in sinea mea ca au imaginatie(de-aia nu mai pot eu de pereti,mie mi-e doar ca au calcat ascultarea si ca-mi dau ele o munca in plus,de a le spala miinile/fetele,si-apoi nu vine Iasmin in vizita),mereu le-am iertat si le-am mai dat sanse...Si am realizat ca si Dumnezeu face la fel cu noi :cred ca asteapta de la noi sa ne vina mintea multa vreme,cred ca abia pe la 30 de ani are pretentii adevarate .Deci ne lasa,la tinerete,sa ne traim iubirile, sa facem toate pacatele,inchide ochii pt ca stie ca nu sintem inca pregatiti sa-L primim,de aceea nu prea auzi de moarte naprasnica la tinerete,Domnul inca ne mai rabda.
Deci Domnul,ca si o mama/tata,isi lasa progenitura multa vreme sa-si faca de cap si asteapta sa se-ntoarca singura si abia pe urma opereaza cu pedepse,incercari.. Domnul ne lasa timp de pocainta,de intoarcere,daca noi nu vedem,ce sa faca si El?

Ca noi acuma avem copii mici si ne multumim doar sa dam si sa le tot dam,dar sa vezi cind s-or face mari si or incepe sa ne minta sau sa fie atrasi de nu stiu ce rele,n-o sa aplicam pedepse sau ispite sa-i facem sa se-ntoarca spre noi?Mai vorbim atunci.

In orice caz,sper ca te-am lamurit,mai ales cu ce-a scris Crinuta,ca suferinta pe care ne-o da Domnul nu e un scop,e o consecinta.

Noapte buna!va pup!



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Donia spune:

Citat:
citat din mesajul lui conchita
eu vreau bunatate de la El, aka indurare. sa o lase mai moale cu ispitele si obstacolele, ca am capiat, ma doare carnea pe mine de la atatea incercari.

conchita, nu cred, cu adevarat, ca Dumnezeu ne trimite ispite. Nu cred. Dumnezeu e dragoste. Ceea ce numim ispite, greutatile prin care trecem, vin de la oameni. De la altii sau din noi. In schimb, la Dumnezeu gasim mangaierea.
La biserica la care merg se discuta acum chiar despre dragostea lui Dumnezeu. Azi a fost vorba chiar despre primele doua caracteristici ale dragostei: "dragostea e indelung rabdatoare, e plina de bunatate".
Necazul e ca nu mai avem nici noi destula dragoste, si nici ei... ceilalti, cei care ne inconjoara.
Cat de multa rabdare mai avem unii cu altii? Cat de usor renuntam unii la altii? Cat de usor renuntam la noi, pentru a ne dedica, neconditionat, altora? Cat timp mai avem pentru alti oameni, cata energie? Cat oferim si cat primim? In ce masura suntem pasivi (asteptam sa primim dragostea) si in ce masura suntem activi, adica oferim?
Pe mine predica de azi m-a tulburat foarte mult, cred ca din motivul asta am si intrat la subiect. Predica mi-a adus lacrimi in ochi, lacrimi de mirare, de emotie, de rusine... se discuta acolo de dragoste neconditionata, iar eu ajunsesem la biserica un pachet de nervi, gata sa sar la gatul cuiva in parcare... Si in conditiile astea, cat pot astepta de la altii? Care si ei traiesc de multe ori pe muchie, ca si mine, care n-au timp, care nu dorm destul, care poate au greutati mai mari decat mine?
Poate daca eu as reusi sa fiu indelung rabdatoare si plina de bunatate, atunci as avea ingaduinta pentru cei care imi fac mie viata grea, in plus nu le-as crea nici eu greutati altora. Si daca si ei ar reusi sa fie la fel... asta ar fi deja paradisul pe pamant!

conchita, si restul fetelor de altfel, daca aveti vreo jumatate de ora disponibila (sunt constienta ca cer mult ), as vrea sa va dau link pentru predica pe care eu am ascultat-o azi. Pe mine m-a impresionat. Pastorul e un tip extraordinar, are si umor, eu as fi chiar curioasa sa vad ce impact are asupra altora.
http://southridge.cc/messages
La inceput e un pic slow, dar merita. Este "Love actually... engages"




Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

Citat:
citat din mesajul lui Katya
Tu vrei ca El sa ne iubeasca neconditionat,dar gindeste-te ca si tu,ca mama,esti fericita cind fetita ta iti spune ca te iubeste,nu?Ia imagineaza-ti ca doar tu o iubesti neconditionat si ea nici nu-ti respecta regulile si nici nu te iubeste,nici macar nu te vede ca existi.Cum se simte Domnul cind ne vede si pe noi in nesimtire?Pai sa nu ne trimita o ispita?E obligat,draga Conchita,n-are incotro!


nu e obligat. aia nu e iubire, care trimite incercari si cumpene. aia nu e iubire care se hraneste cu lacrimi si sacrificii! ala nu e Dumnezeul meu, in cazul asta. Dumnezeu e dragoste. dragostea impartaseste fericire, pace, armonie, fapte bune. nu ispite, nu incercari, nu bilete de voie satanei sa ne produca durere!

noi avem vanitati incredibile, vrem sa fim ca sfintii martiri si nu se poate, pentru ca suntem marunti, cu fapte marunte, cu iubiri marunte, pana si pacatele ne sunt marunte! si-atunci ne inventam destine extraordinare cu ispite nenumarate ca sa nu ne mai simtim uitati de Dumnezeu.

daca sonia nu ar vrea sa mai stie ca exist, inseamna ca ar avea un motiv. iar acest motiv, daca e meritat, mi-ar spori iubirea, chiar daca iubirea ar fi din umbra. nu voi inceta niciodata sa-mi iubesc copilul si nu-i cer niciodata sa-mi declare iubire. abia cand am devenit mama am inteles tot ce nu mi s-a deslusit inainte din retoricile dezlanate ale religiozitatii (nu credintei, nota bene). daca Dumnezeu ne e parinte, iar noi suntem dupa chipul Sau, atunci El ma iubeste cum o iubesc eu pe Sonia, fara absolut nici o asteptare. si nu ar lasa nimic rau sa mi se intample. sursa raului nu este Dumnezeu. daca scrie in Biblie- inseamna ca scrie gresit in Biblie, iar asta nu inseamna ca Biblia nu e adevarata, ci inseamna ca sunt lucruri lumesti amestecate printre lucruri divine, atata tot.

dar am de ales sa-mi urmez vocea interioara sau Biblia, iar eu aleg vocea interioara - NU CRED ca Dumnezeu permite sa ni se intample raul. noi si satana suntem sursa raului, noi permitem tot ce ni se intampla, prin alegerile noastre. iar Dumnezeu ma iubeste neconditionat, asa cum o iubesc eu pe sonia mea, aparand-o de cel rau cu toata fiinta mea.

suntem liberi ca pasarea cerului. eu doresc sa-mi asum libertatea asta si sa nu mai dau vina nici pe Dumnezeu ca ma lasa ispitei, nici pe satana ca ma ispiteste, ci strict pe mine, daca eu sunt cap sec si pierd calea din slabiciune.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

Citat:
citat din mesajul lui crinuta
Imagineaza-ti ca tu esti creatorul, da? Tu ai creat tot, omul, pe care l-ai creat din iubire, ii vrei numai binele, faci jertfa suprama pentru ca el sa traiasca, si in ciuda tuturor acestor gesturi creatia ta ramane inerta, imuna la dragostea ta, ba mai mult in loc sa te iubeasca pe tine, isi face idoli ( bani, sex, cariera, etc).


asta ar fi dragostea conditionata, tipic parintele roman: eu te-am facut, eu te omor. sau io te facui si tu il iubesti pe vecinul, mai? ce sa zic la exemplul asta altceva decat ca daca asta le-ar face fericite pe creaturile mele, atunci nu le-as ingradi cu nimic, nu as darma muntii peste ei, nu le-as trimite potopul, caci razbunarea nu e dragoste, iar dragoste cu de-a sila nu se poate.

ce minte incrancenata a inventat conceptul asta de obtinere a dragostei prin pedeapsa si suferinta, ma intreb?

eu cred ca nu vedem padurea de copaci.
eu nu cred ca Dumnezeu ne vrea sfinti. eu cred ca Dumnezeu si-ar dori sa ne vada autentici, noi insene/insine, adevarati noua si Lui pana la ultima celula. nu in chingile fricii, ale vanitatii, ale martiriului auto-impus.

m-am saturat de vinovatie. toata religia e bazata pe vinovatie. atata l-a imbalsamat religia pe Dumnezeu, incat nu-L mai putem vedea de-atatea dogme. Iisus nu a murit pe cruce sa scriem noi zilioane de tratate cu reguli si regulite de pe urma lui! asta btw de toata discutia dinainte despre necuratie, curatie, femeia e murdara la ciclu, barbatul e sfantul oropsit si ispitit de trupul femeii in biserica, sa sufli in lumanare, sa nu sufli...aaaaaa, imi vine sa urlu pe campii! asta nu e credinta. asta e impaunare. fie-va mila si nu va mai trimiteti una pe alta cand la catastife, cand la biserica (merci de invitatie, Katya, dar liberul meu arbitru functioneaza inca excelent). trimiteti-va la Iisus, si anume in dragoste. razand, cu voiosie, fara autoflagelari telectuale sau religioase.

Iisus nu e in dogma.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Iasmin08 spune:

"Crezi, ceri, dar daca nu ai smerenie sau ai predispozitie spre mandrie, nu da Dumnezeu. Poate avea cineva credinta nu numai cat un ''graunte de mustar", ci cat un kg de mustar, dar daca nu are smerenia corespunzatoare nu lucreaza Dumnezeu, pentru ca nu-i va fi de folos. Atunci cand exista mandrie nu lucreaza credinta.
Cand cineva calatoreste in aceasta viata cu credinta, fara a se indoi si cere ajutorul lui Dumnezeu, la inceput va avea incet-incet, evenimente mici, apoi mai mari si va deveni credincios. Traind Tainele dumnezeiesti de aproape, unul ca acesta se face teolog, deoarece nu le prinde numai cu mintea, ci le traieste in realitate. Credinta lui se mareste mereu, deoarece se misca prin fapte deumnezeiesti in alta dimensiune. Dar pentru ca sa traisca cineva tainele lui Dumnezeu trebuie sa-si omoare omul cel vechi, sa revina intr-un fel la starea dinainte de cadere. Sa aiba nevinovatie si simplitate, pentru ca altfel si credinta lui sa fie nezdruncinata si sa creada cu convingere ca nu exista nimic pe care sa nu-l poata face Dumnezeu."
Citatul este din ''Trezvie duhovniceasca"- tot parintele Paisie, dragul de el.
Ce nu inteleg oamenii e ca nu se traieste credinta LOGIC. N-are treaba una cu alta, ca de aia e sufletul cel care arre credinta, si nu alta parte din noi. Sfantul Apostol Petru a avut credinta si a mers pe apa (!!!) dar cand a intrat logica , s-a scufundat in apa. Logica nu ne apropie de Dumnezeu, are treaba ei, dar nu in ceea ce-l priveste pe Dumnezeu. Nu-l putem ''diseca", nu putem incerca cu mintea noastra limitata sa vedem intregul ansamblu nelimitat pentru ca nu vom avea reusita. ''Acum vedem ca in ghicitura"..adica avem zeci de valuri pe ochi si logica nu ne ajuta.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Mergi la inceput