Copiloiul
Raspunsuri - Pagina 14
Sabina spune:
despre educatie intru independenta ori ba...
eu cred ca trebuie sa ii educam in spiritul familiei, pentru ca la adolescenta oricum ei vor fi tentati sa aiba alte modele, din afara casei. Si pe acelea le urmeaza timp de destui ani. Tot ce putem face e sa ne rugam sa aiba modele pozitive 
Dar dupa aia , daca familia a pastrat traditia, copiii se reintorc la traditie, se simt bine, stabili.
Cei mai independenti oameni pe care ii cunosc sunt in acelasi timp extrem de legati de tot ce tine trecut si valorile familiei lor.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
Sabina spune:
allinta, cartofi prajiti mai bine n-o inveti 
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui b.nica Cred ca ar trebui sa ne intoarcem la intrebarea de baza:pentru ce facem copii pentru ei sau pentru noi! Edit.Desigur este si varianta ca se fac copii din intamplare,jalnic! |
Pai e clar ca un raspuns la intrebarea asta cu valoare de adevar absolut nu exista. Exista parerea fiecaruia. De exemplu a mea este ca ii facem pentru ei.
Alizee spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina allinta, cartofi prajiti mai bine n-o inveti |
mancam cartofi prajiti o data pe luna si ne place tare mult.
nu mai des. stiu ca nu sunt sanatosi.allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina singura problema e cand se face din destramarea familiei extinse o virtute. Mie nu mi se pare ok cum e acuma de pilda, ca bunicii nu se implica in cresterea nepotilor, ca nu mai exista matusa care face cele mai bune dulceturi, ca nu mai exista unchiul ala tacanit care mereu te piseaza cu povestile lui din tinerete, etc etc. Adica nu mi se pare ok sa fugim de familie si sa stam doar in coltisorul nostru mititel si gata. e adevarat ca la modul filosofic ne nastem si murim singuri, dar in afara de asta, frumusetea e sa fii inconjurat de familia ta, sa fie membrii familiei apropiati, sa se ajute intre ei , sa fie cei mai buni prieteni. Iar asta nici macar nu presupune sa locuiesti impreuna cu copiii tai. |
Nu cred ca este vorba despre a te retrage in coltisorul tau. Doar ca membrii familiei nu ti-i alegi, nu intotdeauna poti fi cel mai bun prieten cu acestia din simplul motiv ca e foarte posibil sa nu aveti prea multe in comun. Asta nu inseamna ca pleci si nu te mai uiti in urma, ci ca relatiile cu familia au locul lor, in mod ideal (din punctul meu de vedere, desigur) nevoia unora de ceilalti (a copiilor de parinti sau invers) fiind exclusa dintr-un scenariu fericit. Normal ca daca vor avea copiii nevoie de mine am sa-i ajut, dar acelea nu vor fi situatiile cele mai fericite. Iar eu sper sa nu am nevoie de ei, sa nu ajung o povara. In mod ideal desigur, caci nu poti stii ce-ti rezerva viata...dar a avea nevoie unii de alti nu este pentru mine normalitatea sau dezirabilul. Sa te vizitezi de placere e minunat.
Asta cu bunicii implicati in cresterea nepotilor, este clar o chestie culturala. Eu nu ma vad deloc genul ala de bunica si nici n-am acceptat implicarea parintilor mei in cresterea propiului copil. Desi acestia si-ar dori foarte mult. Si asta nu inseamna ca fetita nu este apropiata de ei sau ca nu ii vede aproape saptamanal. Dar una este sa ne vizitam, sa petrecem timp de calitate impreuna si cu totul altfel definesc implicarea unora in viata altora. Personal aici spun NU. Pentru mine modelul de parinte cu copii mari este cel prezentat in filmul de care amintesc in prima postare. Pe scurt cei doi parinti sunt un cuplu cu un cerc numeros de prieteni, hobbyuri, tabieturi, un libido sanatos, in ziua cand le pleaca copiloiul fumeaza o iarba
,...in fine...sunt la a doua tinerete. Acum suntem 100% dedicati copilului (tocmai ca nu am acceptat nici un ajutor din familie)...este minunat, nu ma plang....dar astept vremurile in care vom calatori iarasi singurei, sa nu mai am stresul ca daca ma urc in avion risc sa las copiii orfani, sa mergem amandoi pe motocicleta, sa pierd notiunea timpului la clubul de bridge, sa ne vedem linistiti de micile noastre placeri avand in suflet o mare usurare...si anume aceea ca nu mai au copiii nevoie de noi. Nu stiu daca mai are cineva sentimentul ca nu-si permite sa moara, pentru mine este un mare stres...ca daca patesc ceva cine o sa aiba grija de copiii mei? Evident ca atunci cand vor fi independenti va fi o mare usurare.
Sabina spune:
Eu prin implicare inteleg interactiune si nu control. Preocupare si nu acaparare.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina singura problema e cand se face din destramarea familiei extinse o virtute. Mie nu mi se pare ok cum e acuma de pilda, ca bunicii nu se implica in cresterea nepotilor, ca nu mai exista matusa care face cele mai bune dulceturi, ca nu mai exista unchiul ala tacanit care mereu te piseaza cu povestile lui din tinerete, etc etc. Adica nu mi se pare ok sa fugim de familie si sa stam doar in coltisorul nostru mititel si gata. e adevarat ca la modul filosofic ne nastem si murim singuri, dar in afara de asta, frumusetea e sa fii inconjurat de familia ta, sa fie membrii familiei apropiati, sa se ajute intre ei , sa fie cei mai buni prieteni. Iar asta nici macar nu presupune sa locuiesti impreuna cu copiii tai. |
manca-o-as io de geniala si de inteligenta si de sufletista. ai inteles perfect. fiind o chestie culturala relativ noua, lumea fara cultura (citeste mai departe explicatia) o vede drept virtute (se excepteaza participantii la topic). "fara cultura" in sensul ca unora lipseste informatia necesara sa aseze TRENDUL asta in contextul istoric cuvenit si sa inteleaga de unde vine si incotro NE duce pe toti -> alienare. la fel cu alte mode contemporane asimilate fara procesare critica. nu tot ce zboara, se si mananca.
nici in conflictul dintre working mothers vs stay-at- home mom nu se intelege ca modul cel mai natural de a creste un copil este cel descris de Sabina mai sus - toata familia si toata comunitatea participa. deci ambele variante sunt artificiale si fortate, de unde si dramele si insatisfactiile din ambele tabere.
ca exercitiu de imaginatie pentru toma necredinciosul: imaginati-va ca va ia cineva copilul cu perspectiva ca o sa locuiasca in alta parte pentru restul vietii. in momentul asta. acum, in secunda nr. doi dupa ce cititi mesajul, va pleca definitiv din casa voastra. raportati asupra sentimentului resimtit. nu conteaza ca acum are 3,7,12 ani. la 18 ani veti simti exact si la fel.
Rufus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui b.nica Cred ca ar trebui sa ne intoarcem la intrebarea de baza:pentru ce facem copii pentru ei sau pentru noi! |
Am vazut ca unii zic ca pentru ei...aiurea. Pentru noi, categoric. Sa ne mosteneasca, sa ne duca neamul mai departe, din instinct, ca bate ceasu', etc.
In rest, conchita are dreptate: ne dam si noi cu parerea, in necunostiinta de cauza. ce, ne doare gura?
RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lor
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008
b.nica spune:
Daca nu o spun explodez!Mai, eu abia astept sa creasca ai mei copilasi ca sa-mi castig independenta!Na, ca am spus-o!
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita nici in conflictul dintre working mothers vs stay-at- home mom nu se intelege ca modul cel mai natural de a creste un copil este cel descris de Sabina mai sus - toata familia si toata comunitatea participa. deci ambele variante sunt artificiale si fortate, de unde si dramele si insatisfactiile din ambele tabere. |
Si modul cel mai natural de a manca este de a-ti creste rosiile in fata casei iar barbatul sa plece duminica dimineata la vanatoare, nu la piata. Si sunt convinsa ca este si cel mai sanatos mod de a manca. Dar nu neaparat si cel mai usor.
E adevarat ca eu nu sunt prea dusa pe la biblioteca...da am vazut odata un film...cu un trib de indieni, care traiau asa natural cum zici tu, toata familia dormea intr-un cort, barbatul salta fustele femeii pe sub plapumioara si copilasul dormea frumos langa, deciziile se luau la sfatul batranilor, era o prietenie si o armonie cum numa-n filme poti vedea. Dar viata era o lupta pentru supravietuire, in afara tribului erai mort. Mi se pare mie sau lucrurile s-au schimbat enorm? Nici sex nu mai face lumea ca pe vremuri, nevoile primare nu mai sunt principala noastra grija, avem timp la dispozitie sa gandim (de cele mai multe ori diferit decat parintii nostrii), sa citim, facem sport, jucam jocuri de societate, calatorim, colectionam nimicuri, stam pe forum. Nu ne opreste nimeni sa ne intoarcem la o viata naturala. Dar parca asta de acum e prea tentanta, si sa traiesti doar pentru si prin copii parca e cam aiurea...banuiesc ca de aici de fapt 'dramele si insatisfactiile' de care amintesti. Eu sunt o extremista...ori alegi o viata naturala si fugi in padure...ori te adaptezi la viata actuala - care pe langa rosiile fara gust si modul de viata sedentar, cu putin noroc, poate fi destul de usoara si fericita.
| Citat: |
| citat din mesajul lui b.nica Daca nu o spun explodez!Mai, eu abia astept sa creasca ai mei copilasi ca sa-mi castig independenta!Na, ca am spus-o! |
Iti dau intalnie in viitor la asociatia "parintii copiloiului" anonimi.