Copiloiul

Raspunsuri - Pagina 13

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns elyda spune:

''Si nu ma mira faptul ca exact acele mamici AP sunt si cele care isi doresc copiii aproape pe viata sau care isi vor muta cuibul dupa ei.''

accept92...ups...lovitura sub centura...lipsa simtului umorului dauneaza grav sanatatii.acum o sa ma urmaresti sa vezi unde-mi mut eu cuibul sau cat de aproape am sa-l tin legat de mine?(pe copil).Cred ca ar trebui sa schimbi comportamentul asta de "tragatoare de urechi". Deja suntem mai multi care-ti spunem asta si mai mult ca sigur avem dreptate.Daca ai deschis un subiect atunci te astepti sa raspunda fiecare asa cum crede de cuviinta, si tu sa-l combati(sau nu )dupa cum doresti .Si daca nu ai inteles NIMIC din postarea mea iti repet:sunt o closca glumeata...

Dana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns accept92 spune:

Citat:
citat din mesajul lui conchita
statistic vorbind, plecarea copiiilor din casa parinteasca vine, ca si cauza a depresiei, imediat dupa divort. iar divortul e considerat ca si o inmormantare. asta, ca sa va dati seama ca nu e chiar asa usor.



A nu se confunda depresia cu jalea. As dori si eu o sursa a statisticilor invocate de tine aici ca argument. Caci de cele mai multe ori cauzele sufletesti ale depresiei nu se cunosc, depresia poate lovi pe oricine si are la baza un dezechilibru chimic si chiar o componenta genetica.

In ceea ce priveste tonul general si compararea divortului cu inmormantarea asta dovedeste ochelari de cal si o atitudine genul 'mila mi-e de tine dar de mine mi se rupe inima'. De la lumea ta mica si problemele tale personale pana la a generaliza spre statistici e o cale foarte lunga.

Sunt parinti a caror durere este tocmai aceea ca nu au siguranta ca vre-o data copiii lor vor putea sa isi ia zborul din cuib, parinti care cunosc adevarata durere si incercare a vietii. Cine are un copil sanatos ar trebui sa fie constient ca este doar un norocos si sa nu-si bata joc de asemenea dar intr-un mod pe care nu vreau sa il mentionez aici. Iar cine a facut copii pentru sine si nevoila sale egoiste va avea parte de mari dezamagiri.


Pana la aparitia gastii AP subiectul a avut un parcurs minunat, indiferent de parerile exprimate de fiecare lumea s-a respectat si nimeni nu a tras pe nimeni de urechi pentru pacatul opiniei diferite. Odata gasca stransa, a dat-o imediat in derizoriu.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns accept92 spune:

Citat:
citat din mesajul lui elyda

''Si nu ma mira faptul ca exact acele mamici AP sunt si cele care isi doresc copiii aproape pe viata sau care isi vor muta cuibul dupa ei.''

accept92...ups...lovitura sub centura...lipsa simtului umorului dauneaza grav sanatatii.acum o sa ma urmaresti sa vezi unde-mi mut eu cuibul sau cat de aproape am sa-l tin legat de mine?(pe copil).Cred ca ar trebui sa schimbi comportamentul asta de "tragatoare de urechi". Deja suntem mai multi care-ti spunem asta si mai mult ca sigur avem dreptate.Daca ai deschis un subiect atunci te astepti sa raspunda fiecare asa cum crede de cuviinta, si tu sa-l combati(sau nu )dupa cum doresti .Si daca nu ai inteles NIMIC din postarea mea iti repet:sunt o closca glumeata...

Dana


Nu era vorba despre tine, am inteles perfect postarea ta si am luat-o ca atare. Insa mi-a placut expresia cu mutatul cuibului si de aceea am folosit-o.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Citat:
citat din mesajul lui accept92


Nu era vorba despre tine, am inteles perfect postarea ta si am luat-o ca atare. Insa mi-a placut expresia cu mutatul cuibului si de aceea am folosit-o.




Draga doamna Killjoy, de ce sa ne lasi tu sa vorbim, sa spunem ce credem, sa glumim, sa radem si sa ne simtim bine?
Ai luat expresia Elydei si ai pus-o intr-o postare dintr-aia de-a ta, care ma duce cu gandul la vaduvele grecoaice cernite.

Trec peste faptul ca ai recunoscut, senina, rastalmacirea-ti .

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

Sabina, ai dreptate. ce nu se intelege pe la topicul asta (recomand un drum la biblioteca in locul insultelor) e ca "independenta" copilului e o chestie culturala si e relativ noua. la fel ca si aruncatul parintilor la azil.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns accept92 spune:

Citat:
citat din mesajul lui conchita

ce nu se intelege pe la topicul asta e ca "independenta" copilului e o chestie culturala si e relativ noua. la fel ca si aruncatul parintilor la azil.




O chestie culturala este in mod sigur. Iar cultura la care ne referim aici are in spate multe variabile, printre care timpul, zona georgrafica si chiar fiecare familie in parte in mod independent de zona geografica si vremuri. Ca este relativ noua...ar trebui sa ne-o spuna un antropolog, totusi eu nu sunt foarte sigura.

Insa nu vad relevanta. In ipoteza in care am intelege ca este o chestie culturala si relativ noua, ar trebui deci sa o respingem, sa o acceptam cu o lacrima la coltul ochiului, sa nu vorbim despre ea sau ce?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns b.nica spune:

Cred ca ar trebui sa ne intoarcem la intrebarea de baza:pentru ce facem copii pentru ei sau pentru noi!
Edit.Desigur este si varianta ca se fac copii din intamplare,jalnic!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Citat:
citat din mesajul lui accept92


Insa nu vad relevanta. In ipoteza in care am intelege ca este o chestie culturala si relativ noua, ar trebui deci sa o respingem, sa o acceptam cu o lacrima la coltul ochiului, sa nu vorbim despre ea sau ce?





Sa o acceptam cu o lacrima in coltul ochiului si cu ceva umor (umor = chestia aia care ti-ar cadea in poala cu tavan cu tot si tu nu ai observa-o :)).
Dar vad ca nu ne lasi sa facem asa ceva .

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

singura problema e cand se face din destramarea familiei extinse o virtute. Mie nu mi se pare ok cum e acuma de pilda, ca bunicii nu se implica in cresterea nepotilor, ca nu mai exista matusa care face cele mai bune dulceturi, ca nu mai exista unchiul ala tacanit care mereu te piseaza cu povestile lui din tinerete, etc etc. Adica nu mi se pare ok sa fugim de familie si sa stam doar in coltisorul nostru mititel si gata.
e adevarat ca la modul filosofic ne nastem si murim singuri, dar in afara de asta, frumusetea e sa fii inconjurat de familia ta, sa fie membrii familiei apropiati, sa se ajute intre ei , sa fie cei mai buni prieteni.
Iar asta nici macar nu presupune sa locuiesti impreuna cu copiii tai.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alizee spune:

Citat:
citat din mesajul lui virgi
Nu vreau sa-mi vad copilul gatind singur inainte de a fi la casa ei, inainte sa aibe un motiv sa faca asta.
Eu sunt obligata sa-i ofer educatie si s-o ajut sa-si gasesca pasiuni. De locuit poate sa locuiasca toata viata la mama, nu ma deranjeaza, ma pot face mica sa nu-mi observe prezenta prin casa.


Imi pare rau, dar gresesti. Nu iti pedepsesti copilul daca il inveti sa isi faca singur mancare, ci il pregatesti pt viata, il inveti sa se descurce singur, sa nu depinda de nimeni in privinta hranitului, care este vital pt supravietuire.
Una este sa nu vrei sa plece de langa tine, alta e sa nu ii dai posibilitatea de a sti sa-si gateasca singur.
Eu, pe fii-mea, inca de pe acum o angrenez in stergerea prafului, tot timpul este dupa mine la bucatarie, iar cand va ajunge la gimnaziu, voi incepe sa ii arat cum se fac omleta, cartofii prajiti, fierti, ouale fierte etc.
La fel as fi procedat si daca era baiat.
Eu nu am stiut sa fac mancare pana m-am maritat si sa stii ca nu le-am multumit parintilor pt asta.

allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Mergi la inceput