RUGACIUNE COLECTIVA PT A DOBANDI PRUNCI BUNI (53)

caciantoni spune:

SLAVIT SA FIE DOMNUL!

dragutelor si cipicah.....sinaxarul de azi.....

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/februarie/februarie03.htm.

caciantoni spune:

SLAVIT SA FIE DOMNUL!

dragutelor si cipicah.....sinaxarul de azi.....

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/februarie/februarie03.htm.

caciantoni spune:

fetele....iertare.....am dat alt link....imi cam face figuri netul

caciantoni spune:

mai incerc o data.....

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/februarie/februarie03.htm

Ioanact spune:

Doamne Ajuta!

Din cauza ca ai pus punct la sf. link-ului..si de aici eroarea.

ALBUM
POZE RECENTE
Ioana creste mare

Cum creste bebe Justina

ALINA de IOANA (11 Ianuarie 2008) + 29+ - Justina
DOAMNE AJUTA-NE, sa ne nastem sanatosi!

cami_antonia spune:

feteleeeeeeee

da ce mai faceti????????????
nu e nimeni prin zona????????????
va pup
eu astept sa se trezeasca bebe
sa ma joc cu ea

am intrat sa va mai fac o mobilizare
poate mai intrati si la ajutor umanitar la bazare
sunt multi copii si oameni care au nevoie de ajutorul nostru

va pup
doamne ajuta!

SPUNETI O RUGACIUNE PENTRU ALINA - operata pe creier SI ADRIAN - sa aibe putere sa o ingrijeasca
DOAMNE AJUTA!
DONEAZA 2 EURO LA SMS 879 PANA LA SFARSITUL ANULUI PENTRU ALINA DONESCU
povestea ei la www.alinadonescuumanitar.blogspot.com

nike974 spune:

cami,vreau si eu bebe sa ma joc cu el.
deja mi-e dor de bebele meu.

nike974 spune:

Ministerul Muncii a propus comasarea indemnizaþiei care se acorda la naºterea unui copil ºi a sumei destinate trusoului pentru nou-nãscuþi, iar suma rezultatã ar fi trebuit sã se ridice la 380 de lei, însã aceasta va fi de numai 350 de lei, deoarece se va acorda la fiecare naºtere, nu doar la primele patru, ca pânã acum, potrivit reprezentanþilor Guvernului, citaþi de site-ul Incont.ro.

“Prin legiferarea propunerii publicate pe site-ul Ministerului Muncii, s-ar acorda aceeaºi sumã pentru toþi copiii, indiferent de rangul nou-nãscutului. Indemnizaþia are o valoare mai micã pentru cã suma alocatã de la bugetul de stat pentru aceastã prestaþie rãmâne aceeaºi. Pe parcursul anului 2010 este practic imposibilã alocarea unor sume suplimentare de la bugetul de stat”, au declarat reprezentanþii Ministerului Muncii.

Trusoul pentru nou-nãscuþi

De asemenea, "în sprijinul acordãrii unor prestaþii sociale eficient adresate publicului vulnerabil, Legea nr.482/2006 prevede o nouã formã de sprijin pentru familiile în care se nasc copii, respectiv trusoul pentru nou-nãscu#539;i. Acesta urma sã fie acordat sub forma unui set de produse destinate nou-nãscutului. Dat fiind insa ca procedura de achiziþie a produselor pentru trusou în condiþiile prevãzute de Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr.34/2006, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, impune o perioadã destul de lungã pentru realizarea tuturor demersurilor pentru achiziþie si având în vedere diversitatea produselor existente pe piaþã ºi volumul achiziþiei, prin Ordonanþa Guvernului nr.3/2007, cu modificãrile ulterioare, s-a stabilit ca pentru copiii nãscu#539;i în perioada ianuarie 2007 – decembrie 2009 sã fie acordatã contravaloarea trusoului", informeazã site-ul Ministerului Muncii, Familiei ºi Protecþiei Sociale.

Lili_g spune:

În urmã cu câþiva ani, în timpul unei cãlãtorii în þarã, parintele Roman Braga a avut amabilitatea sã ne acorde urmãtorul interviu.

Lumea Monahilor: - Pãrinte Roman Braga, aþi venit de curând în România. Vrem sã pornim în interviul pe care îl vom realiza, sã descoperim prin intermediul Sf. Voastre pe pãrinþii pe care i-aþi cunoscut în România ºi în acelaºi timp sã ne spuneþi ºi ce experinþe aþi cunoscut Dvs. în Statele Unite unde v-aþi stabilit de foarte mulþi ani... Haideþi sã o luãm cu începutul: ce pãrinþi aþi cunoscut aici?

- Pãrintele Roman Braga: Este a treia vizitã a mea în România ºi dacã mã întrebaþi de pãrinþii duhovniceºti pe care i-am cunoscut ºi care au avut o înrâurire, o influenþã asupra persoanei mele, sunt aproape toþi în cimitir...Dvs. poate cã aþi auzit din scris sau din anumite cãrþi, pe care ei le-au publicat, dar eu am plecat de tot...sunt în America de 36 de ani. ªi lucrez în America nu atât printre români, cât mai ales printre ortodocºii americani, cu tineretul nãscut acolo ºi crescut acolo. O sã vã dau câteva nume de pãrinþi care au influenþat viaþa mea spiritualã. Poate sã fi auzit de pãrintele arhimandrit Benedict Ghiuº. Cred cã a murit la mânãstirea Cernica ºi este îngropat acolo. Ei bine, vreau sã vã spun cã el a fost modelul meu de viaþã. Desigur cã ºi alþi pãrinþi îmbunãtãþiþi care nu erau cãrturari. Pentru cã pe mine mã intereseazã, m-a interesat aºa întotdeauna, nu cei care erau cãrturari ci oameni duhovniceºti, mai ales cei simpli. Pentru cã ei au o adâncime specialã. Pe care cãrturarii nu o pot înþelege pentru cã sunt mult mai complicaþi ºi mai sofisticaþi ºi în pregãtirea lor spiritualã. Nu spun cã nu sunt de valoare. Dar adâncimile unui pãrinte Antipa, de la Cernica, care a trãit vreo 40 de ani în Muntele Athos ºi care era „tipicarul” mânãstirii Cernica ºi duhovnicul multor intelectuali din Bucureºti, care se duceau la acest om care abia ºtia sã se iscãleascã – nu fãcuse carte – m-a impresionat. Oamenii simpli spun lucrurilor pe nume; ei nu vorbesc mult, dar vorbesc ce trebuie ºi cuvântul lor este foarte adânc, de multe ori în metafore ºi în pilde pentru cã ceea ce nu poþi exprima logic – ºi noi exprimãm logic foarte puþin – merge prin pilde, metafore, prin forme de limbã care sunt aproape, prin mit ca sã spun aºa. Aºa cum mitologia greacã ne-a dat cultura europeanã ºi nu se poate o culturã fãrã Hesiod ºi fãrã Homer în Grecia ºi în Europa, tot aºa ºi mitologia asta româneascã, þãrãneascã ne-a dat niºte cãlugãri mari în mânãstire, care vorbesc în metafore niºte lucruri foarte adânci. Ãsta a fost pãrintele Antipa de la mânãstirea Cernica. Îmi amintesc când eram student teolog mã duceam la mãrturisire ºi el mereu îmi spunea: „sã nu te faci preot, taicã”. Aºa iubea preoþia ºi îi era fricã de preoþie. El care slujea altarului, aproape întotdeauna: „sã nu te faci preot taicã, fã-te dascãl de copii”, adicã profesor, „cã dacã te faci preot, îþi moare soþia, îþi iei altã soþie, s-a terminat cu preoþia, s-a terminat cu mântuirea”, zicea. „Preoþia”, zicea, „e foc, e foc, taicã”. Erau niºte oameni, care vibrau, dar nu sentimental ºi dramatic cum se întâmplã cu mulþi alþii, dar foarte „la punct”, la obiect, „to the point” cum spunem noi; nu întrebuinþau multe cuvinte. ªi ãsta este pãrintele Antipa. Îmi amintesc pe urmã tot la Cernica, pãrintele Fotie, care când slujea Sf. Liturghie sau lua rândul cu sãptãmâna sã slujeascã Sf. Liturghie, purta un ºtergar la gât, aºa de alb...Ei se apropiau de Sfânta Masã cu o anumitã smerenie, dar ºi cu teamã. ªi dvs. dacã sunteþi teologi ºi vreþi sã vã faceþi preoþi, vã recomand sã nu devinã comunã Sfânta Masã ºi Sfânta Euharistie ºi Sfânta Liturghie. Pentru cã Sfânta Liturghie nu este o rugãciune; este ceva care se întâmplã acolo;vine Dumnezeu ºi intrã în materie, în materia pâinii ºi a vinului, care este aceeaºi cu materia Universului întreg ºi se sfinþeºte, dupã cuvintele Sf. Maxim Mãrturisitorul, tot Cosmosul printr-o Sfântã Liturghie. Sfânta Liturghie este centrul liturgic al Universului. ªi ne sfinþim ºi noi. Am vãzut astãzi un lucru extraordinar la Catedralã, la Catedrala Patriarhalã... Nu mai vorbesc cã Patriarhul a rãmas în urmã cã trebuia toatã lumea sã-l atingã. Dar oamenii întind mâinile sã atingã ºi pe preoþi ºi hainele lui ºi tot...pentru cã instinctiv ei ºtiu cã plouã harul Duhului Sfânt în bisericã; cã nu suntem singuri; cã acolo sunt îngerii; cã Mântuitorul în Sfântul Potir nu este Singur. ªi acum cu toate cã s-a încuiat Catedrala Patriarhalã pentru cã e noapte, acolo sunt coruri de îngeri, pentru cã este Sfânta Euharistie. Ei bine, cãlugãrii ºtiau lucrul ãsta nu din cãrþi, nu din teologie, nimeni nu i-a învãþat teologia euharisticã. Oamenii aceºtia simpli m-au cucerit pe mine foarte mult când eram copil. Nu vã spun cã am fãcut un seminar monahal eu la mânãstirea Cernica, de aceea îi cunosc mai bine pe cei de acolo.
- ªi duhovnicul dvs. de la Canal, care era tot un om simplu ºi pe care am putea sã îl includem tot în genul acesta de pãrinþi duhovnici?
- Ei bine, aici este un rãspuns puþin mai lung. La Canal am avut un duvohnic, pãrintele Evghenie, stareþ la Muºunoaiele...ºi acela m-a determinat pe mine sã mã fac cãlugãr, pentru cã eu nu m-am cãlugãrit de tânãr. Aveþi aici în România acum niºte cãlugãri copii, ceea ce e foarte frumos; sunt nevinovaþi, dar eu m-am cãlugãrit la 34 de ani, dupã prima închisoare; cã sã ºtiþi cã eu am mai avut ºi concediu, n-am stat atâta timp în închisoare, în România; mi-au dat un concediu de 5 ani, în care am fost arestat numai la Paºti ºi la Crãciun; n-am fãcut nici un Paºti ºi nici un Crãciun afarã. De aceea Patriarhul Iustinian s-a silit ca sã fiu scos din þarã. Dumnezeu sã-l ierte! A fost un mare patriarh ºi care a înþeles foarte mult pe cei care suferã. În ciuda faptului cã unii oamenii din presã astãzi îl criticã ºi pe Preafericitul Teoctist la fel, dar ei sunt mari înþelegãtori ai suferinþei umane. Duhovnicul meu de la Canal, pãrintele Evghenie, era tot un om simplu ºi el. De aceea m-am ºi apropiat de dânsul. Dar ce fel de om simplu? ªtia „Scara” Sf. Ioan Scãrarul pe de rost. ªi veneau preoþii catolici ºi cãlugãrii catolici, cu care eram foarte buni prieteni noi...Noi acolo în închisoare uneam biserica, o desuneam... Numai cã nimeni nu ne-a înþeles ºi când am ieºit din închisoare, nu s-au uitat la noi; dar ne-am rugat împreunã cu preoþii catolici, cu cei uniþi, cu toþi, ºi pãrintele Evghenie, un cãlugãr smerit ortodox, era în centrul atenþiei lor. Toþi îl admirau. El nu fãcea lecturi, dar el recita pe Sfinþii Pãrinþi. Avea o memorie extraordinarã. Aºa cum era pãrintele Cleopa. ªi asta m-a influenþat pe mine. Pentru cã el mi-a spus: „ sã ºtii cã Dumnezeu te-a adus în închisoare pentru un anumit scop”; ca orice om, când am ajuns în închisoare m-am întrebat ºi eu în anumite momente grele „de ce Doamne?”, „de ce eu?”; eram ºi eu ca tâlharul din stânga Crucii, care întreba: „de ce eu sã sufãr ºi alþii nu? Dacã Tu eºti Fiul lui Dumnezeu, fã ceva!”. Dar Dumnezeu mi-a scos în cale niºte oameni care m-au lãmurit cã Dumnezeu m-a adus acolo pentru un anumit rost.

Drumul însingurãrii, drum cãtre inimã...

În afarã de aceasta am avut în a doua închisoare o experienþã mult mai mare, pentru cã am fost izolat. Preoþii au trecut prin izolãri de câte 1 an sau 2, singuri în celule, pentru cã voiau ca preoþii sã devinã niºte bestii, ca animalele; nu vã spun cã în 11 ani nimeni din cei care au fost în închisoare n-a vãzut hârtie, creion sau carte; asta era „tratamentul intelectualilor”; pe cei de dreptul comun îi educau ca sã îi redea societãþii comuniste; nouã ne luau toate mijloacele de informaþie ºi nu am vãzut ziar, creion, hârtie, nimic, dar asta a fost foarte bine pentru cã în loc sã ne facã animale, aºa cum probabil cã era scopul, ne-a întors cãtre noi înºine ca sã ne punem întrebarea: „ce suntem noi?”. Pentru cã vã spun: când stai între patru pereþi ai celulei ºi nu ai nici un orizont, nici o perspectivã unde sã priveºti, te întorci cãtre tine însuþi; trebuie sã te întorci, sã te duci undeva; nu sunt singurul, dar acolo am descoperit noi infinitul din noi; cã persoana umanã este infinitã, cã aºa a fãcut-o Dumnezeu, a suflat asupra sa ºi I-a dat Dintrânsul ceva care nu moare niciodatã. Cã adâncul din noi, care este dupã Sfinþii Pãrinþi ºi locul rugãciunii, unde locuieºte Dumnezeu, este ca un atom, ºtii, cãruia nu îi mai dai de capãt. În adâncul acesta din noi este Templul Dumnezeului Celui Viu, cum spune Sf. Apostol Pavel. Atunci, în situaþia aceea de izolare timp de doi ani aproape, singur, atunci am înþeles cuvintele Scripturii, pe care le memorizasem cândva: „voi sunteþi Biserica Dumnezeului Celui Viu cã Dumnezeu, Duhul Sfânt locuieºte în voi”. Atunci am înþeles de ce Mântuitorul a spus: „Împãrãþia lui Dumnezeu este în voi”. Cã Dumnezeu dacã nu îl cãutãm în noi, nu este material sau spaþial sã îl plasez într-un colþ, undeva. Trebuie sã ne întoarcem sã explorãm universul din noi. Explorarea universului din noi este o experienþã care trebuie fãcutã. Este o aventurã mare ºi singura în viaþa omului, sã ºtiþi. Tineretul astãzi fuge. Fug de ei înºiºi. Instinctiv ei ºtiu cã este ceva extraordinar înãuntrul nostru, cã Dumnezeu este acolo. Aceastã explorare a universului interior este aventura cea mare.

Trupul este un instrument de comunicare; când douã persoane comunicã, comunicã prin trup; cum sã vã explic eu acuma: noi stãm în camera asta într-un univers de unde: unde scurte, unde mai lungi, diferite lungimi de undã; aici e un televizor, dacã apeºi pe un buton acolo vin niºte voci de departe, dar ele n-au în natura lor nimic de-a face cu sârmele alea din televizor sau cu bateriile alea care sunt acolo, sunt cu totul de altã naturã; aceasta ar fi dupã mine ºi legatura dintre suflet ºi trup; dacã loveºti televizorul acolo într-un loc poate cã dispare imaginea, dupã cum dacã mã loveºti pe mine în tâmpla asta poate cã eu ajung sã nu mai vãd; dar dacã loveºti în altã parte televizorul, dispare sunetul; tot aºa centrul vorbirii din creier, dacã loveºti într-altã parte omul nu mai poate vorbi; dar nu însemneazã cã omul este creier; sufletul este cel care urãºte, iubeºte, gândeºte la infinit, întrebuinþeazã cuvântul de „nemurire” cã pisica sau câinele nu au ideea de „infinit”, sau animalele. Acesta este omul nemuritor.

Ortodoxia americanã sau mãrturia adevãrului

Întorcându-mã la închisoare pentru cã m-aþi întrebat; dupã prima închisoare am venit ºi m-am cãlugãrit. În a doua închisoare am fãcut aventura asta a descoperirii centrului ãsta, al centrului religios din om, unde trebuie sã îndreptãm toate rugãciunile noastre. Existã un cuvânt al Sfântului Serafim de Sarov care spune: „ieºirea din tine este ieºirea din Paradis”. Noi acolo în America, ca ortodocºi, avem aceastã misiune: sã schimbãm direcþiunea cunoaºterii pentru cã Apusul, cultura apuseanã din care face parte ºi America, are o culturã cosmologicã: ei se duc în spaþiul extraterestru, exploreazã universul din afarã de ei. Ortodoxia, ºi rostul ei, este ca sã întoarcã atenþia omului cã mai existã o dimensiune. Nu dispreþuim cunoaºterea cosmologicã, cunoaºterea din afarã de noi, pentru cã întrânsa sunt amprentele lui Dumnezeu ca ºi Creator, dar pentru a ne cunoaºte pe noi ºi pe Dumnezeu trebuie sã ne întoarcem înãuntru, ºi cunoaºterea lui Dumnezeu este o experienþã personalã. Pe Dumnezeu nu Îl poþi cunoaºte fãrã sã te cunoºti pe tine. Dacã începi sã te cunoºti „cine eºti tu, cine sunt eu”, îþi dai seama, Îl descoperi pe Dumnezeu întotdeauna, pentru cã „omul este icoana lui Dumnezeu”. Dupã cum ºtiþi El a zis: „sã-l facem pe om dupã chipul ºi dupã asemãnarea Noastrã”. Omul modern n-are timp sã se cunoascã pe sine pentru cã este prea ocupat cu cunoaºterea în afarã de sine. Iar din punctul de vedere al vieþii morale, ºi tineretul mai ales nu poate suporta aventura intrãrii în sine ºi ca un fel de scãpare („escape” noi îi spunem) cultivã lucrurile zgomotoase, adicã, aºa cum este în Apus vorbesc...Poate cã ºi aici în România acuma, ceea ce nu aº dori sã se întâmple într-o þarã ortodoxã: muzicã de-asta, nu rock, rock-ul e clasic acuma, mai nebunã muzicã existã decât atât; se duc la concerte în care se zgârie pe faþã, plâng, îºi rup hainele, concerte care te demonizeazã.

Nu poate un tânãr în America sã stea singur pe o bancã 2 ore. Ce tragedie este! ªi vã dau un exemplu: noi avem niºte tabere de copii vara, tabere religioase le spuneþi dumneavoastrã aici, îi aducem sã înveþe religie. Pentru cã în America nu se predã religie în ºcolile publice. Niciodatã nu s-a predat. Nu pentru cã americanul nu este religios sau este împotriva bisericii, americanul poate nici n-are noþiunea de bisericã pentru cã acolo sunt 1200 de secte ºi atunci nu ºtii ce fel de religie sã predai în scoalã. ªi statul, care de fapt e respectuos faþã de bisericã: nu plãtim taxe, nu plãtim pe proprietãþi, pe nimic, a refuzat sã introducã religia în ºcoalã pentru cã nu ºtie ce fel de religie sã predea. Aºadar, revenind, aveam o tabãrã de copii ºi era o fetiþã care avea 2 radiouri: unul în dreapta, altul în stânga, ºi cu 2 cãºti, una în urechea stângã alta în cea dreaptã, probabil cã erau 2 programe: unul de sport ºi unul de muzicã din asta, ºi eu i-am spus: „shut it off”-„închide-le!”. ªi ºtiþi ce mi-a spus? „Pãrinte, dacã eu le închid, înnebunesc!”. Ce tragedie la o fetiþã de 14 ani sã spunã lucrul ãsta. „Dar tu nu poþi sã stai pe banca aia? Stai 1 orã acolo!”. „Dar ce sã fac?”. „Nu faci nimic; stai ºi taci; poate Dumnezeu vrea sã-þi vorbeascã ceva!”.

Vedeþi ãsta este rolul Ortodoxiei în cultura apuseanã. Nu sã ne cunoascã lumea. Noi de multe ori suntem mândri, avem creºtini în Franþa, în Germania, în America. Ei ºi ce?! Nu pentru asta Dumnezeu ne-a trimis acolo, nu sã facem bani; ne-a trimis acolo sã deschidem porþile unei cunoaºteri adevãrate sã deschidem porþile Bisericii pentru cã ei nu au Bisericã. Sfintele Taine nu existã la protestanþi. Nu existã în lumea protestantã. Cei care vin la Ortodoxie în America (ºi sunt foarte mulþi care vin), parohii întregi de baptiºti, mai ales cei din Sud, ei cautã Biserica. ªi citesc, pentru cã majoritatea celor care se fac ortodocºi sunt intelectuali în America, citesc, ºi-au gãsit în Constituþiile Apostolice ºi la Sf. Iustin Martirul, în Apologii, descrierea Sfintei Liturghii, despre Taine ºi se întreabã: „ dar când au dispãrut Astea de la noi?”; „suntem noi în Bisericã sau nu suntem în Bisericã?”. ªi încep sã caute Biserica! Interesant cã nu se duc la catolici. Pentru cã catolicii sunt foarte liberali, sã ºtiþi. Mai ales dupã Sinodul al II-lea de la Vatican au reformat Liturghia, au introdus jazz-band în bisericã, chitare electrice pentru cã ei vor sã aducã tineretul în bisericã. Tineretul e mult mai înþelept. Tineretul nu se duce. Au pierdut tineretul, vocaþiile toate, pentru cã atunci când intri într-o bisericã chiar un tânãr vrea sã vadã ceva diferit decât pe bulevard. Ortodoxia dimpotrivã vrea sã impunã ritmul din bisericã care este ritmul normal al omului: vezi pe preot ridicând mâinile în sus, pe diacon pãºind într-un anumit ritm, cãdind biserica. Ãsta e ritmul nostru uman, normal. Pe acesta Ortodoxia vrea sã îl impunã ºi pe stradã, nu sã aducã strada în bisericã, cum se întamplã în biserica romano-catolicã.

Tragedia Occidentului

De aceea spun despre tineretul de acolo ºi despre noi toþi care ne ocupãm de ei, dorinþa noastrã este, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca sã schimbãm direcþia cunoaºterii, sã schimbãm aºa numita filosofie apuseanã, umanismul ºi relativismul, care este bazatã pe om, nu pe Dumnezeu. Nu se predau în ºcoli valori absolute: ce e bine astãzi, mâine poate fi rãu/ ce e rãu astãzi, mîine poate fi bine; totul este relativ. Dacã Familia ºi Biserica nu le dau valori absolute, ºcoala nu le dã! Toatã filosofia în ºcoalã este bazatã pe evoluþionism, care de fapt nu este o ºtiinþã, ci este o filosofie, bazatã pe materialismul filosofic al sec. al XVIII-lea. Vã spun un lucru: dacã noi nu venim de nicãierea, cum se învaþã în general în ºcolile din Apus, ºi nu ne ducem nicãieri, tânãrul la 14-15 ani spune: „dar nu meritã sã trãieºti”; „adicã cum: eu nu vin de nicãieri, nu mã duc nicãieri; de ce sã trãiesc sã mã îmbolnãvesc de cancer, de ce sã plãtesc taxe la guvern, de ce sã nu mã sinucid?!!”. ªi sunt sinucideri multe. Aþi auzit de prin ziare ce s-a întâmplat la Columbine College? E un liceu american ºi acolo era o listã pe care elevii o pãstrau ºi pe care notaserã cum sã se sinucidã pe rând... ªi unul dintre ei a vrut sã facã un act de „caritate” ºi sã-i omoare el, a omorât ºi studenþii din bibliotecã. De ce? Eu nu-i acuz. Eu acuz sistemul. Pentru cã sistemul acesta evoluþionist, care ei spun cã e ºtiinþific, dar nu este experimentat în laborator, este numai o filosofie. De ce sã nu admiþi ºi a doua filosofie despre Creaþie ºi despre Univers, ºi despre studiul naturii decât numai aceea?! Pentru cã, n-avem timp acuma sã vorbim, existã acum în America o mare opoziþie împotriva lui Darwin, s-au publicat cãrþi ºi sunt mari biologi care au demonstrat în laborator cã este imposibilã evoluþia. Dar s-a creat în tineret un anumit „behaviour”, un comportament cum se spune. Ceea ce urmãrim noi ortodocºii este schimbarea acestui comportament ºi îndreptarea atenþiei oamenilor spre lucrurile eterne ºi spre valorile absolute. Cred ca de aia ne-a trimis Dumnezeu în America.

- Pãrinte, dar cum credeþi cã pot fi unite aceste 2 preocupãri sã le spun: o viaþã care trebuie sã se foloseascã de economia capitalistã, cã acum asta este economia de care se folosesc marea majoritate a statelor lumii, ºi pe de altã parte, preocuparea cãtre o viaþã interioarã care necesitã timp ºi într-un fel necesitã liniºte.

- Acuma liniºtea despre care spuneþi dvs. cã e nevoie pentru realizarea noastrã spiritualã este, este în noi, sã ºtiþi. Vã puteþi bucura de sistemul economic în care trãim ºi de libertãþile democratice. Nu trebuie un totalitarism ca sã ne realizãm noi spiritual sau întotdeauna o persecuþie. Vã puteþi bucura de toate câte Dumnezeu Le-a dat, Le-a creat. Nu judecaþi capitalismul american prea rãu. Este o societate de consum, însã progresul lor... progresul lor de consum este risipa: cu cât se aruncã la coºurile de gunoi în Statele Unite poate România sã-ºi refacã economia în câþiva ani. Existã o anumitã raþiune: ca sã dea de lucru la oameni; dând de lucru la oameni, aceºtia cumpãrã. Cumpãrând, producþia creºte, ºi aºa mai departe. Ei au descoperit un mod de a fi, care nu este capitalist. Sã ºtiþi, americanul nu e capitalist pentru cã existã un fel socialism bazat pe trusturi. Dacã eºti muncitor la Ford, de exemplu, la Ford te îmbraci, îþi dã ºi maºinã din 2 în 2 ani, o schimbi, acolo ºi salariul þi-l consumi. Pentru cã Ford nu face numai automobile. Au ºi magazin de cumpãrãturi, ºi de îmbrãcãminte, ºi de toate, ºi cautã sã-l þinã pe om înãuntrul acestui sistem, dar nu e aºa ca sã spui cã adunã banul undeva, cum înþelegem noi capitalismul clasic; ºi-i pune în buzunar ºi câþiva trãiesc bine ºi ceilalþi nu. Preºedintele de la Ford, care nu mai este Ford, un nepot de-al lui Ford care-i al 5-lea director pe acolo, deschide nu numai fabrici de maºini. Ei fac sateliþi, ei fac lucruri extraordinare, computere, toate lucrurile astea le fac ºi tot banul circulã. Nu gãseºti un capital undeva. Când spui cã anul trecut, de exemplu, General Motors a câºtigat sau are un plus de 10 bilioane ãla nu-i pãstrat nicãieri, n-o sã gãseºti niciodatã banii ãia. Banii ãia sunt, circulã mereu în producþie ºi de producþia asta se folosesc cei care lucreazã acolo. Ce sã vã spun cã aproape toþi sunt acþionari. Adicã un muncitor spune: „fabrica mea”, nu spune: „fabrica lui Domnu Cutare”. Deci nu este un capitalism obiºnuit, este un socialism de fapt, dar este altfel structurat, pe vârfuri, nu ca în comunism. ªi chiar ºi agricultura acolo este o industrie. Nu poþi sã faci, mai mult de 3000 de ha, nu poþi lucra cã trebuie sã îþi întreþii familia, maºinile. Dar maºinile acelea le cumpãrã de la cineva. Se asociazã între ei. Totul este o industrie. Nu e banul, un ban care sã spui: e al meu, la bancã, am atâtea: 300 000 de dolari la bancã. Nu, nu sunt oameni care þin atâta la bancã. Cumpãrã acþiuni, intrã banii în circulaþie, astfel trebuie înþeles capitalismul american. Însã, aici m-aþi întrebat, sã revin acuma la rãspuns: cum poþi sã trãieºti în societatea asta capitalistã ºi totuºi sã te ocupi de mântuirea sufletului? Eu cred cã nu se contrazic unele cu altele. Trebuie sã ne bucurãm de tot ceea ce Dumnezeu a creat, dar în acelaºi timp Dumnezeu ne-a fãcut oameni ca sã producem, sã muncim, sã trãim din munca noastrã. Desigur veþi ajunge ºi dvs. la un timp când rezultatul muncii vã va da posibilitate sã trãiþi, sã trãiþi într-un mod cuviincios. Deja au început: curãþenie vãd cã este, au început oamenii, cã nu puteþi sã trãiþi izolaþi.

Ortodoxie în Europa

Intrarea asta în Europa e o chestiune care poate fi ºi periculoasã ºi foarte bunã; depinde cum o poþi înþelege. Dar veþi ajunge la un standard european de viaþã economicã. Însã viaþa spiritualã este cu totul alta: trebuie sã te cunoºti pe tine însuþi. Sunt oameni în America, oameni care au funcþii importante, executivi de companii; ãºtia sunt cei mai importanþi; nu existã compania lui Vasile sau a lui Gheorghe, aºa ceva nu existã; dar existã „board of directors”, adicã mai mulþi directori ºi ãia conduc, sunt oameni acolo care sunt foarte religioºi, religioºi nu în sensul cã sunt informaþi sau se duc la bisericã, dar sunt mistici-religioºi. Deci nu vã împiedicã cu nimica sã trãiþi cu Dumnezeu, în relaþie cu Dumnezeu ºi sã vã bucuraþi de toate câte Dumnezeu a creat. Iar prin munca dvs. le dezvoltaþi ºi le înmulþiþi pentru cã Adam lucra în Paradis împreunã cu Dumnezeu. De aceea ºi omul în societate trebuie sã producã, sã lucreze împreunã cu Dumnezeu ºi atunci Dumnezeu este satisfãcut. Dar Adam nu producea pentru interesele lui. Pentru cã aºa l-a fãcut Dumnezeu pe om sã creeze. ªi creaþia în societate se plãteºte, sigur: fiecare avem talentele noastre ºi avem ramurile în care ne dezvoltãm, ºi colaborarea între ele este viaþa socialã. Nu e imposibil. Un lucru sã nu uitaþi: în orice situaþie staþi, sã nu îl uitaþi pe Dumnezeu! Am vãzut aici tramvaiele cã fac gãlãgie în partea asta, sirenele de la fabricã, toate zgomotele astea industriale în care trãim noi, sã vedeþi ce este în New York, New York-ul este pentru mine cel mai bun deºert în care un Sfânt Pãrinte se poate realiza. Cã nimeni nu te cunoaºte. Este atâta lume pe stradã, este un furnicar, încât nimãnui nici nu-i pasã: poþi sã îþi pui o pãlãrie þuguiatã, poþi sã mergi desculþ, sã atârne o coadã dupã tine, nu se uitã nimeni la tine. Pentru cã nu-i intereseazã. Într-o mulþime, de aia, ºi New York-ul are totuºi niºte Sfinþi, sã ºtiþi. Are pãrinþi, are cãlugãri, are...E posibil pentru cã asta este altã dimensiune. Este dimensiunea aceea a coborârii în noi, de care am vorbit înainte, a explorãrii universului din noi. ªi atunci, în ciuda zgomotelor astea din afarã, existã o liniºte ºi o pace a minþii ºi a sufletului. Poate sã fie cât de mare gãlãgia în afarã, dar dacã tu ai pace în tine, asta-i de altã naturã pacea în noi. A spus Iisus: „Pacea Mea v-o dau vouã”, n-a spus pacea de la Versailles sau pacea de la Paris, a spus: „Pacea Mea v-o dau vouã!”. El e Pacea Lumii. Deci dacã Îl avem pe Iisus în noi, nu vã fie fricã. Nu vã fie fricã de nici un zgomot din afarã. Pentru cã acelea au natura lor ºi înþelegerea lor. De multe ori sunt prea multe. ªi dacã avem pace în noi, va fi liniºte ºi în afarã. Depinde prin ce perspectivã priveºti.

- Pãrinte Roman, dar de multe ori suntem puºi în situaþia sã lucrãm în niºte companii sau fabrici, sau alte instituþii care promoveazã, spre exemplu, patimile din oameni: consumarea, consumul. De exemplu o fabricã de arme sau, poate nu chiar aºa de rãu o companie care promoveazã niºte produse care se vând pentru cã oamenilor le plac. ªi nu le sunt de folos musai, dar le plac, sunt conform patimilor lor. Rãmâi în acea companie ºi îþi vezi de pacea pe care þi-o dãruieºte Hristos sau pleci de acolo?

- Nu, aici se pune un caz de conºtiinþã. Cauþi cât se poate sã te izbãveºti de acea companie ºi sã nu mai lucrezi, adicã sã nu mai lucrezi pentru trezirea patimilor omului ºi menþinerea lor, cum este alcoolul sau sigur cã nu existã o companie de droguri, cã alea le fac pe ascuns, dar alcool ºi þigãri, ºi toate lucrurile astea, cautã sã nu lucrezi dacã poþi acolo. Sã ºtiþi cã în America se fumeazã mai puþin ca în România, nici în aeroport, nu se fumeazã pe aeroport, nu se fumeazã nici în nici un restaurant, nicãieri. Din instituþiile publice, dacã e fumãtor, trebuie sã se ducã afarã, undeva departe...Nu pentru cã e o patimã care îþi îngreuneazã mântuirea. Nu la asta se gândesc. Ei se gândesc la igienã ºi la sãnãtate. Dar totuºi, aºa fac. Conºtiinþa lor le dicteazã ca pe fiecare þigarã americanã sã se scrie cã nu-i bine sã se fumeze. ªi atunci, sigur, te mulþumeºti, dar asta nu depinde de dumneata care lucrezi acolo, depinde de directorii fabricii, sau depinde în ultimã instanþã de guvern cum priveºte; dacã guvernul are nevoie de bani ºi incitã patimile oamenilor: alcoolismul ºi tutunul, ca sã facã, dacã este în regia statului ºi sã facã bani pe asta, nu este vina dvs. Dvs. lucraþi acolo ca sã aveþi un salariu pentru familie, ºi sã vã întreþineþi copiii ºi familia. Fã-þi rugãciunea, când te duci acolo dimineaþa ºi spune: „Doamne ºtiu cã asta e, dar nu depinde de mine, depinde de cei care au fãcut fabrica, de cei care aprobã, aprobã produsul acesta; nu depinde de bietul muncitor care lucreazã acolo ca sã îºi întreþinã familia”. Nu vã simþiþi chiar aºa vinovaþi ºi nu vã acuzaþi. Sigur nu o sã lucrezi într-o casã de prostituþie acuma ca sã câºtigi bani. Aia sigur cã depinde de tine. ªi aici într-o oarecare mãsurã depinde de tine, dacã poþi sã gãseºti altã ocupaþie, cautã sã te eliberezi din fabrica asta sã te duci undeva unde conºtiinþa dumneatale va fi împãcatã.

- Pãrinte, eu vreau sã vã întreb acum un lucru care îi priveºte pe preoþi. Cum se poate hotãrî un tânãr, dacã a absolvit Teologia, dacã e bine sã fie preot sau nu? Deci care e mãsura dupã care ar trebui sã judece lucrul ãsta?

- Eu nu cred cã mulþi Pãrinþi. Mã uit la Sinodul românesc, ce tânãr este! Faþã de mine sunt niºte copii cu Harul lui Dumnezeu. Sigur cã le sãrut mâinile ºi picioarele la toþi cã sunt arhierei. Dar mã bucur în inima mea cã Biserica întinereºte. ªi aveþi arhierei foarte capabili. ªi mulþi din ei sunt foarte duhovniceºti. Am vizitat câteva episcopii acuma. Aveþi cãlugãri ca pãrintele Teofil, pe care Dumnezeu sã îl þinã, este un mare duhovnic. Aveþi alþi duhovnici prin Moldova, sunt cãlugãri duhovnici. Dar vã spun, nu depinde de duhovnic, sã fie sfânt ca dumneata sã te mântuieºti. Fã-te preot ºi slujeºte altarului, slujeºte Sfintele Taine cu credinþa cã Duhul Sfânt vine în Sfintele Taine ºi lucreazã pentru mântuirea oamenilor. ªi te mântuieºti. Duhovnicia nu este o aventurã. Sigur am avut duhovnici mari: pãrintele Arsenie Boca, pãrintele Benedict Ghiuº, pãrintele Sofian...Sigur cã Dumnezeu nu i-a þinut tot timpul pe pãmânt cã sunt oameni ºi trebuie sã moarã. Dar sã te uiþi în fiecare preot, cã ceea ce trebuie pentru mântuirea sufletului are fiecare preot care este hirotonisit de un arhiereu ºi are harul lui Dumnezeu. Nu vã uitaþi la slãbiciunile oamenilor pentru cã asta ar fi un protestantism. Harul Domnului nu lucreazã în Sfânta Liturghie ºi în Sfintele Taine prin, sau dupã, vrednicia preotului, ci lucreazã pentru mântuirea oamenilor. Vrednic, nevrednic, oamenii se mântuiesc prin el. Asta este Biserica ºi asta este Ortodoxia ºi trebuie sã þinem de lucrul acesta. Nu trebuie sã ne protestantizãm, sã pretindem acuma cã fiecare trebuie sã fie un pãrinte Cleopa. Nu, pentru mãrturisire ºi împãrtãºire vã duceþi la oricare preot care are Harul lui Dumnezeu. „O, zice, dar nu mã duc la ãla, ãla e mai glumeþ, glumeºte, eu vreau un duhovnic mai sfânt”. Gradul de sfinþenie numai Dumnezeu îl ºtie. Dumnezeu a sfinþit preoþi pentru mântuirea poporului. ªi dumneata faci parte din popor atâta timp cât nu eºti preot. ªi harul preotului din altar este pentru mântuirea ta. Deci sã credem în Harul Domnului ºi în Sfintele Taine. Biserica este sacramentalã. Biserica ortodoxã ºi cea catolicã, cel puþin aceste douã biserici, sunt sacramentale, iar oamenii se mântuiesc prin Sfintele Sacramente, prin Sfintele Taine.

nike974 spune:

fain acest parinte!