Despre educatie si dresaj

patou spune:

dificil subiect...desi sunt impotriva dresajului recunosc ca uneori e singura solutie pentru a incepe o activitate constructiva. Nu neaparat pentru ca e cea mai buna, dar de multe ori din lipsa de idei si dispozitie am ales sa-mi "stimulez" in felul asta copilul sa inceapa o activitate. In cazul meu e foarte dificil sa-mi conving copilul sa inceapa ceva.. pe urma mi-e greu sa-l dezlipesc de acolo...e genul care nu vrea sa guste dintr-o mancare... si trebuie sa-l fortez cumva sa o guste..pana la urma chiar ii place si mananca singur.

mi-a placut povestea cu cainele, mai ales ca a adus rata fara sa solicite de fiecare data un biscuit.

www.pecontpropriu.unblog.fr

conchita spune:

eu stiu altfel in privinta definitiilor: educatia prin disciplina e dresaj, educatia prin empatie e parteneriat. prin urmare, nu exista semnul egal intre educatie si dresaj, ci doar intre un tip de educatie si dresaj. disciplina include conditionare, iar scopul e multumirea parintelor, urmarea standardelor lui - copilul trebuie sa se inscrie in baremuri, parintele deseneaza patul lui procust. da, metoda asta de educatie e dresaj, hai cu ratza. avantajele sunt clare, parintele are certitudinea succesului (privarea de placeri este eficienta, pedeapsa este eficienta). cu metoda cealalta de educatie, rezultatele sunt incerte si stau aproape integral in puterea copilului, ii urmeaza nevoile, se subordoneaza felului sau de-a fi, idealurilor sale. nu parintelui, sau poate indirect, ca daca e fericit copilul, ar trebui sa fie si parintele. la metoda cu dresajul, ce conteaza in primul rand e sa fie parintele "fericit".

bird70 spune:

Eu nu cred ca exista diferente intre educatie si dresaj. Amandoua au ca scop implementarea unor componente considerate de dorit si eliminarea componentelor considerate nocive. Amandoua functioneaza pe principiul pedeapsa si recompensa.

Cred ca vedeti dresajul gresit ca fiind un comportament pozitiv indus de mancare. Eu am fost cu catelul meu la puppy school si ce te invata este ca initial inveti catelul sa faca ceva si il recompensezi cu mancare dar apoi nu va mai fi nevoie de recompensa pentru a asculta. La scoala de catei mari (am facut-o si pe asta) nu se foloseau deloc recompense, catelul era recompensat cu o mangaiere si cu un 'good boy!'. Dresajul cainelui de peste 6-7 luni se bazeaza pe dorinta lui de-a multumi leaderul si pe educarea cainelui de-a respecta statutul de leader al stapanului si se tine cont de loialitatea cainelui fata de leader si fata de haita. Asta transpus in lumea oamenilor, cel mai clar ar fi o relatie la lucru unde exista un sef si eventual o ierarhie (colegi cu mai multa experienta). Daca seful este competent si stie ce face, este echilibrat si ierarhia este foarte clara, toate merg struna. Rolul sefului nu este doar sa-ti spuna ce sa faci ci si sa te invete atunci cand nu stii sa faci ceva, sa te indrume in situatii dificile, sa iti atraga atentia si sa te corecteze cand gresesti si sa te recompenseze (cu o prima sau cu lauda) atunci cand ti-ai facut treaba bine. Daca seful este puternic si echilibrat, cei care lucreaza sub el sunt echilibrati si fericiti pentru ca au la cine apela daca sunt in incurcatura, exista reguli clare care sunt respectate si recompense (deci satisfactie) pentru lucrul bine facut. Atunci cand seful este incompetent, inconsecvent si lipsit de echilibru, este foarte difiicil pentru toata lumea care lucreaza in acel grup. Revenind la catei, cainele meu este foarte atent la mine sau la sotul meu atunci cand este intr-o situatie in care nu stie cum sa reactioneze si in general copiaza reactia noastra. De exemplu daca cineva necunoscut e la usa se poarta foarte defensiv, latra isi arata coltii, maraie, dar imediat ce unul din noi se apropie de usa urmareste atent reactia noastra, daca noi salutam persoana respectiva si ii deschidem usa relaxati, va mirosi putin persoana si isi va vedea de treaba lui, daca noi aratam iritare si nemultumire (martorii lui Iehova ) atunci devine foarte agresiv. Cainii pot face mai mult decat sa asculte niste comenzi, ca si oamenii ei pot citi situatii si pot reactiona in functie de situatia respectiva. Pentru asta trebuie sa aibe incredere in leader, in stapanul al carui reactii incearca sa le citeasca. Ca sa poata avea incredere in leader trebuie ca acest leader sa aibe reguli foarte clare, cerinte rezonabile si sa existe satisfactia lucrului bine facut (mangaierea, vorba buna). Exact acelasi lucru se intampla si la oameni in relatia sef-subaltern. Un lucru interesant ce l-am aflat aici la scoala catelului , cainii sunt foarte sensibili la tonul pe care li se vorbeste dar nu fac deosebire foarte clara intre cuvinte. In schimb citesc extrem de bine limbajul non-verbal, agitatia, veselia, nervozitatea, frica, indecizia si din cauza asta e de preferat ca atunci cand invatam cainele niste comenzi sa facem si un anumit gest cu mana, pentru fiecare comanda un alt gest. Pentru noi e mai usor sa comunicam verbal, sa spunem SEZI, dar daca e insotit de un semnal cu mana, cainele va fi mult mai receptiv si va reactiona mult mai bine cand este agitat si cand limbajul verbal face si mai putin sens pentru el decat de obicei.

Acum, legat de educatie, facem acelasi lucru, recompensam copiii atunci cand fac ceva bine, nu neparat cu bomboane sau o farfurie de ciorba dar cu o mangaiere sau cu un compliment. Felul cum o facem tine de psihologia speciei, dar fundamental e acelasi lucru. Evident copiii vor avea 'lesa mai lunga' decat cainele, dar la sfarsitul zilei facem acelasi lucru, recompensam comportamentul dorit si reprimam comporatmentul nedorit si (foarte important) stabilim ierarhia in familie si ne asteptam ca in anumite momente, indiferent de faptul ca le convine sau nu, sa urmeze leaderul cu incredere pentru binele propriu si pentru binele intregului grup (familie). Astept rosiile pentru afirmatiile de mai sus !!

Simali,
cainii nu isi doresc sa fie liberi, ei sunt fiinte sociale si dorinta lor este sa apartina unui grup (familii). Pisicile in schimb sunt fiinte solitare care apreciaza libertatea, ele iti fac o favoare cand se intorc acasa si daca nu le convine regimul nu se mai intorc deloc. Cainele vrea sa fie in grup, genetic asa e construit el si este traumatizat atunci cand este respins de un grup (familie) mai ales atunci cand se straduieste sa contribuie la grupul respectiv. Cel mai des problemele apar atunci cand nu exista o ierarhie clara si cand exista probleme de comunicare cu cainele si el nu intelege ce vrei de la el. Aceleasi probleme care apar si in relatiile inter-umane acolo unde exista (sau ar trebui sa existe) ierarhie. Si ai mare dreptate, educatia (dresajul) este benefic de ambele parti. Este felul in care se stabilesc regulile si este felul in care decurge comunicarea. Cainele bine dresat este un caine care cunoaste regulile familiei respective, este mult mai relaxat si echilibrat pentru ca stie ce se asteapta de la el si ce nu e voie, viata lui e oarecum predictibila si asa este ceva bun pentru el, plus ca a gasit o punte de comunicare cu omul, cu leaderul si are interactiunea si afectiunea pe care ti-o doreste.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

Sabina spune:

Bird, nu vad mangaierea si complimentul ca pe o recompensa.
Ci ca prezenta a parintelui acolo, ca manifestare a admiratiei sincere, ca atunci cand aplauzi la concert. Nu aplauzi pt ca recompensezi artistul, ci pentru ca simti tu, spectator nevoia sa iti manifesti bucuria.
Eu vad o mare diferenta in asta.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

conchita spune:

se cere dexul online, ca nu se mai poate cu voi.

EDUCÁ#538;IE s.f. Educare; influen#539;are sistematic#259; #537;i con#537;tient#259; a dezvolt#259;rii facult#259;#539;ilor intelectuale, morale #537;i fizice ale copiilor #537;i tineretului; totalitatea metodelor folosite în acest scop; (p. ext.) culturalizare, ridicare metodic#259; a nivelului ideologic, cultural, profesional; faptul de a dezvolta facult#259;#539;ile morale, intelectuale #537;i fizice ale unui om, ale unui popor etc. #9826; Educa#539;ie fizic#259; = dezvoltare armonioas#259; a fizicului prin exerci#539;ii gimnastice. [Gen. -iei, var. educa#539;iune s.f. / cf. fr. éducation, it. educazione, lat. educatio

DRESÁ1 vb. tr. 1. a înv#259;#539;a, a deprinde un animal s#259; execute la comand#259; anumite figuri #537;i mi#537;c#259;ri. 2. (fig.; peior.) a obi#537;nui pe cineva s#259; se poarte într-un anumit fel în diferite ocazii. (< fr. dresser)

DISCIPLÍN#258; s. f. 1. totalitatea regulilor de conduit#259; #537;i de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivit#259;#539;i; supunere a membrilor unei colectivit#259;#539;i fa#539;#259; de dispozi#539;iile date de conducere etc. #9826; spirit de ordine, deprindere cu o ordine strict#259;. 2. ramur#259; a unei #537;tiin#539;e; domeniu, specialitate: (p. ext.) #537;tiin#539;#259;. (< fr. discipline, lat. disciplina)

asa ca nu le mai sinonimizati pe d'alde educatie si dresaj, ca una dresajul (disciplina) e doar o mica parte din alta (educatie). e ca si cum ai spune imi place marul, deci toate fructele sunt mere.

bird70 spune:

Eu cred ca problema este diferenta dintre cuvinte in limba romana. Nu neaparat toti copiii sunt educati, multi parinti dreseaza copiii, si nu neaparat toti caini sunt dresati...daca ne luam dupa definitiile din DEX. Cred ca exista elemente din ambele si la copii si la caini. De exemplu de cand au fost mici am invatat copiii sa asculte anumite comenzi, fara sa-si dea cu parerea, fara sa conteze ca vroiau altceva in momentul ala. I-am invatat ca daca eu zic: STAI! atunci sta, la comanda. Pentru ca daca nu o face exista pericolul sa-si piarda viata (alergat in strada de exemplu). Dupa ce a stat, putem discuta faptul ca isi doreste sa ajunga mai repede pe cealalta parte a drumului ca a vazut acolo ceva, dar in momentul in care am spus: STAI! vreau sa intepeneasca acolo, nu sa isi imagineze ca glumesc sau ca idea lui e mai buna. La fel in educatia cainelui implic empatia, tin cont de ceea ce stiu despre felul in care el vede lumea si apelez la dorinta lui de-a pastra echilibru in grup. Eu nu folosesc recompense pentru caine, altele decat mangaieri si laude (care sunt sincere) si nu are nevoie de altceva. Inteleg ca sunt anumite activitati care ii displac si le evit atunci cand se poate.

Ce vreau sa spun e ca nu exista o delimitare clara a metodelor, parte din educatia copiilor este similara cu dresajul si parte din educatia cainilor este bazata pe empatie si pe relatia de parteneriat.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

simali spune:

Hai ca mi-am dat seama ca nu am lamurit suficient ce vreau sa spun. Am avut control la firma de la Garda Finaciara ieri, dupa ce am pus subiectul si nu am mai reusit neam sa intru si sa vad parerile voastre. Asa ca intru sa clarific ce-am vrut sa spun.

In mare sunt cam doua mari tabere (atat pe acest forum cat si pe altele fie ele romanesti sau straine) in ceea ce priveste educatia. Una este adepta educatiei ca modalitate de formare a unui copil si alta este adepta non-educatiei. Foarte des sustinatorii non-educatiei (a nu se confunda cu educatia libera care este tot educatie dar facuta intr-un cadru neinstitutionalizat) aduc ca argument in fata partizanilor educatiei aceasta idee, cum ca educatia este in realitate o forma subtila de dresaj si ca astfel se intervine oarecum fortat in ceea ce in mod natural ar putea sa devian copilul lasat in pace si de capul lui. Un parinte bine intentionat si in cautarea adevarului nu poate sa nu se opreasca macar o clipa asupra acestei afirmatii pentru a se intreba "oare chiar asa este, imi dresez copilul, fa sluj ca-ti dau un peste?".

De pilda ce sunt metodele acelea gen Super Nany cu bulinele lipite pe un grafic altceva decat dresaj? Personal cred in convingerea copilului si nu in recompense si acum stiu (din proprie experienta) ca aceste metode, desi initial mari consumatoare de timp si nervi sunt cele care dau cele mai bune rezultate pe termen lung.

Dar descopar ca sunt si situatii in care stimulentele ajuta. Anul acesta am promis fara convingere o excursie la Eurodisneyland pentru rezultate bune si am avut surpriza sa constat ca acest ceva pentru care sa traga a condimentat viata oarecum monotona de elev si a afcut jocul mai interesant. Deci vedeti cate nuante sunt?



"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

simali spune:

Noi am mai avut la firma un caine si el, ca si cel actual, daca ar fi sa faca ce le place lor cel mai mult si-ar dori asa: sa stea la firma in jurul nostru (mangaiere, hrana, adapost) dar nopatea sa poata pleca liberi pe strada unde sa se intalneasca cu alti caini, sa se imperecheze cand vor, sa poata sa-si faca teritorii prin oras, sa umble brambura, etc. Dimineata sa se intoarca franti in curte, la adapost. Cainilor le place sa fie in jurul oamenilor uneori dar sunt totusi animale de haita.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

Tonnia spune:

Cum zicea Mediajust, si mie mi se pare ca motivatia este ceea ce face distinctie intre cele 2 notiuni. Copilul, in mod natural, nu face nimic pentru recompensa, face pentru placerea proprie. Asa e in anii mici, uitati-va cat sunt de absorbiti de orice fac, cu cata placere si concentrare se apleaca asupra oricarui lucru. La sfarsit e drept ca asteapta un raspuns din jurul lui, se lauda, iti aduc desenul, iti arata saritura si primesc un raspuns, macar o mimica daca nu un Wow/bravo/grozav, ceva ceva primesc normal. Cauta apoi de fiecare data acea reactie de acceptare, de uimire, de admiratie. Dar nu pentru asta muncesc copiii, asteptarea li se trezeste la capatul "efortului". Pentru noi, cei care avem reactii sigur ca ele nu sunt recompense, pentru ei, reactiile noastre se transforma spontan in recompense. Dar nu pentru asta o fac. Deci atentie cu recompensele explicite care fura placerea muncii.
Pe masura trecerii timpului si mai ales in domeniul regulilor de convietuire sociala mi se pare ca apare un dresaj subtil sau mai explicit, ceva ce suna a conditionare. Presupun ca in jurul varstei de 8-10 ani sa zicem incepi sa-l fortezi mai asiduu sa dea buna ziua sau cine stie ce, recompensa principala fiind sa ne mai taca gura odata!
As face o paralela cu cainele dar sincer nu stiu daca el uita vreodata primii biscuiti primiti si se joaca numai de placerea jocului sau biscuitii aia raman speranta cu care moare.

Si mai vreau sa spun ca ceea ce arata daca esti pe un drum bun cred ca eu ca este veselia care insoteste o activitate. Cand o faci cu gandul la recompensa nu cred ca dai pe afara de bucurie. Gandindu-ma la veselie, cred ca a uitat si cainele biscuitii aia, deci Bingo!

Tonnia spune:

Inca ceva si gata. Sigur ca sunt cazuri in care placerea aia naturala a muncii depuse, placerea jocului nu apar spontan. Atunci, faci ce trebuie sa faci sub deviza "pofta vine si mancand". Unele dintre marile pasiuni ale vietii incep uneori sub influenta, la ideea altcuiva. Imi vine in cap Ilie Nastase care declara ca era si platit de familie in copilarie ca sa mearga la antrenamente iar el ar fi dat orice sa-l lase in pace in anii respectivi. Ceea ce a iesit a fost chiar o pasiune, fara echivoc.
Deci va spun eu ca habar nu avem!