Despre educatie si dresaj

alra spune:

si cum delimitarea asta nu e deloc clara si lucrurile nu sunt albe sau negre putem discuta pana poimarti.

eu am incetat sa o compar pe fi-mea cu alti copii si am inteles ca metodele care merg la alti copii nu merg la ea si ... gata.

accept92 spune:

simali, pentru ca imi esti foarte simpatica de la alte subiecte unde ai exprimat un punct de vedere care ma reprezenta si pe mine, m-am tot gandit la subiectul tau incercand din start sa gasesc confirmarile pe care le cauti. Cu regret iti spun ca m-am scarpinat in cap toata ziua si nu am reusit sa imi enunt nici macar o idee.

Daca este sa ma raportez strict la scopul dresajului pe care l-am identificat ca fiind acesta "Atat cel ce invata cat si cel ce este invatat evolueaza si castiga. La sfarsitul procesului ambele parti s-au schimbat si vad altfel lucrurile." atunci toate bune si frumoase. Dar mijloacele pe care le avem la dispozitie cu un catel sunt limitate, dresajul prin recompensare fiind cea mai buna metoda gasita pana acum. Dar cu un copil avem atat de multe altele...comunicarea verbala si nonverbala (asta e o metoda extrem de generoasa), jocul, puterea exemplului. Nu spun ca sunt neaparat superioare dar in mod sigur sunt naturale si chiar mai simple decat dresajul. Si nu cumva aplicand dresajul unui copil ii formezi acestuia o personalitate la fel de complexa ca a unui catel? Intrebarea are un ton glumet, dar raspunsul chiar nu-l stiu.

ladyJ spune:

Dresajul are scopuri fixe, batute in cuie, reguli stricte.
Educatia nu.

Dresajul e un lucru mecanic: te invat, prin recompensa(ca altfel nu poti invata) sa faci aia si aia. Bravo, ai reusit sa faci, deci se cheama ca esti dresat.
Dresajul implica stimulul. Imi amintesc de cainele lui Pavlov (reflexul conditionat-conditional). Dresajul cu aruncatul batului este conditionat, ca apare doar in anumte conditii. Daca batzul nu exista...n-avem raspunsul cainelui. Asadar e vorba tot de experienta cainelui(care STIE) si astfel el poate reactiona conform experientei(invataturii) pe care a primit-o.


Educatia e altceva. In educatia tu nu dresezi copilul, pentru ca acel copil va folosi de-a lungul vietii gandirea critica si nu va reactiona mecanic.
Spre exemplu, tu il inveti pe copil ca atunci cand intalneste un om cunoscut trebuie sa salute. Bun, copilul va face asta UNEORI, ba mai mult, daca creste si are antipatii fata de persoana x nici macar nu o va mai saluta.(sper ca e elocvent exemplul)

Dresajul e in termeni foarte simpli.
Educatia este vasta, pentru ca aceasta trebuie sa corespunda societatii in care traim. Prin educare, initiem copilul in societate, il invatam ce e bine, moral, omenesc. Si pana la urma, caracterul se formeaza pe baza educatiei, NU educatia pe baza caracterului.

batool67 spune:

Eu cred ca educatia nu e sinonima cu dresajul. Vorbim despre doua lucruri diferite, si nu e bine deloc ca ele sa fie amestecate.
O anecdota despre filosoful grec Aristip din Cyrene care a fost si profesor itinerant, cunoscut în istorie drept primul care a cerut plata; pentru lectiiiile sale: fiind întrebat de tatal unui tânar ce urma sa ia lectii de la el, si care voia sa se asigure ca face o investitie buna, prin ce va fi mai bun fiul sau daca primeste educatie, a raspuns: „macar pentru nimic altceva decât pentru ca la teatru sa nu stea piatra peste piatra“.

myrrha spune:

Dresajul presupune invatarea unui comportament fara intelegere, doar pentru o recompensa, educatia inseamna intelegerea comportamentului dezirabil si punerea lui in practica, precum si adaptarea lui flexibila la situatii diferite. Acum, de ce copiii invata sa spuna multumesc, sa mingiie un copil suferind, sa stringa masa dupa ei, sa isi puna hainele murdare in cosul de rufe? Pentru ca vad adulti facind asta si imita instinctiv regulile sociale? sau pentru ca mama de pilda le cere asta si vor sa o multumeasca? pentru ca sint programati sa incerce sa se integreze in societate/ familie?

Cred si eu, asa cum spune Sibylle, ca mamele cu copii atipici (care intimpina dificultati la invatarea prin imitare) dezvolta acest tip de intrebari. Si eu am un copil neurotipic si unul diagnosticat recent cu ASD si ma framinta aceleasi intrebari, comparindu-i involuntar pe copiii mei. Si in terapia autismului sint doua curente pe tema aceasta, ABA si floortime; cel din urma sustine ca daca reusesti sa recladesti baza compromisa a placerii relationarii cu oamenii la copiii cu autism comportamentele dezirabile vor veni de la sine. Nu stiu care e adevarul, ABA e singura metoda care s-a dovedit deocamdata eficienta.


mami de Agatha (21.08.06) si Iosif (30.09.08)

Tala spune:

Am si catel si copil si mi-e clar ca nu pot sa aplic aceeasi metoda cu amandoi. Cainele imi aduce jucaria (fara biscuite) pt ca vrea sa se joace, se mai si razbuna uneori (daca e lasata acasa pe intuneric), cere afara (dupa ce a fost dresata sa faca lucrul asta) etc., iar copilul nu va fi in veci recompensat cu mancare pentru NIMIC. mananca doar cand ii este foame.
Nu cred ca exista loc de comparatie nici intre caine si copil, nici intre dresaj si educatie.
Ma cutremur doar cand ma gandesc. exemplu: o familie apropiata noua are o fetita obeza la 7 ani pt ca (asa cred eu) la 1 an si jumatate era pedepsita daca nu manca tot din farfurie - acum mananca TOT (spre disperarea parintilor care insa au uitat ce metode de 'educatie' i-au aplicat cand era mititica).
Nu pot sa iau in discutie cazurile speciale dar cred ca rabdarea si respectul in relatia cu un copil se impune in primul rand si nu optiunea de dresaj (ca parinte nu poti fi prezent toata viata sa-i dai biscuitele cand iti aduce rata)

mamica de sef mic (08.09.2006)
Bucurie!

alra spune:

si exact chestia asta umple de groaza pe multi din noi. uneori te gandesti ca in cele din urma invata sa aduca rata si fara biscuite (ca asta e scopul) dar a naibii rata isi schimba forma si culoarea atat de des in timpul vietii si daca lui ii lipsesc niste lucruri care altora le sunt evidente, tu trebuie sa stai cumintel cu biscuitele pana la adanci batraneti

myrrha spune:

Tala, mie mi se pare ca a sili un copil sa manince tot din farfurie sub amenintarea pedepsei nu e dresaj, e pur si simplu abuz. Scopul e timpit, mijlocul (pedeapsa) la fel.
Altfel stau lucrurile daca vrei sa inveti un copil de 4 ani sa nu loveasca alti copii, sa se abtina din a se scobi in nas in public, sau de a distruge casa unde esti invitat. Sau sa se uite la fata celor cu care vorbeste... Iar daca ar reusi sa faca lucrurile astea i-ar fi lui mai bine, s-ar simti apreciat si integrat in mediul lui.

mami de Agatha (21.08.06) si Iosif (30.09.08)

Tala spune:

pai eu nu gandesc ca asta e scopul. Am zis ca nu voi compara in veci cainele cu copilul, dar , acel caine care aducea rata, a facut acest lucru numai dupa ce a invatat ca primeste un biscuite pt lucrul asta (placerea lui era defapt s-o ia la sanatoasa cu rata-n bot). Nu-mi doresc sa cresc un copil antisocial, total iesit din tipare, idealul meu este sa reusesc sa-mi invat copilul sa devina o fiinta libera. Exemplu il am pe sotul meu care a crescut din fericire sau nu, singur. Parintii trimisi de ceausescu prin niste sate uitate de lume (desi doctor si inginer), copiii in Bucuresti 'crescuti' de o bunica nu tocmai intreaga la minte. E adevarat ca in adolescenta le-a facut pe toate, dar este totusi o fiinta cat se poate de libera, si cu toate astea mai si saluta lumea pe strada, multumeste cand e cazul etc.
Eu n-am cum sa-i explic copilului de cate feluri si culori sunt 'ratele' pe lumea asta, va descopri singur si sper ca nu va sari la primul biscuite care i se arunca pt distractia altora (cam asta e dresajul din punctul meu de vedere).


mamica de sef mic (08.09.2006)
Bucurie!

alra spune:

exact asta inteleg eu prin "a aduce rata" - un copil functional