Scoala vietii ... in doi!

olympia spune:

Citat din Inbox: " Daca m-as ingrasa 50kg m-ai mai iubi"

Io zic ca n-ar fi chiar o intrebare proasta. Hai, nu 50, dar 10-20 e destul de frecvent...


"Ce sa mai la deal la vale- sa fi sincer cu tine, sa accepti defectele celulilat si sa te intrebi daca poti trai cu ele, sa nu te iluzionezi ca de dragul tau omul de langa tine se va schimba, sa nu crezi ca vreodata casatoria va face ca unele probleme dintre voi sa dispara si mai grav sa crezi ca aparitia unui copil intr-un cuplu cu probleme va duce la pace si armonie...din contra."

Asta cu " a trai ci defectele celuilalt" e foarte la obiect!

Mi-am amintit oarecum in legatura cu subiectul, un schimb replici dintr-un film, intre un pacient si psihoterapeut:

"-Si dupa cat timp credeti ca ar trebui sa incerc sa am o noua relatie?
-Incepe prin a cumpara o planta si ingrijeste-o atent, dupa o luna, daca a supravietuit, poti sa-ti iei un acvariu cu pesti si daca si ei rezista o luna, ia-ti un caine sau o pisica. Dupa inca o luna abia, daca animalutele si planta sunt OK te poti gandi la o relatie..."

Nu bag mana-n foc ca termenele erau de o luna si nici nu-mi amintesc care fusese problema pacientului. Ideea ca "a avea grija" de cineva se invata, si nu usor, mi-a placut insa foarte mult!


Pene colorate... cate putin din toate!

liliana83 spune:

Acest concept l-am mai auzit la o femeie care are o fata in anglia si fata ii povestise cum acolo un cuplu dupa o anumita perioada cand incep sa se gandeasca si la casatorie isi cumpara un animal de companie , de regula un caine. Si daca impreuna pot seusi sa aiba grija de caine abia atunci se hotarasc sa se casatoreasca si sa faca si un copil.Astfel pe strada , la plimbare vor fi parintii , copilul si, bineinteles , cainele

n/a spune:

super tare!!!!! Noi (eu si fata) am primit un papagal de anul nou si se pare ca nu reusim sa-l facem sa manance decat cand nu suntem atente. I-am dat azi un cartof prajit. A zacut acolo cat am stat langa el amndoua sa vedem daca il manaca. Cum am disparut din peisaj cartoful a disparut. Eram fericite ca nu a vrut sa manance nici mar, nici ou, nici salata, doar bobite. ne era frica sa nu moara de foame. Acum mie mi-e frica sa nu moara ca i-am dat cartof, da prea se uita la noi ca si cum poftea si facea galagie ca mancam langa el.

Deci, la noi in familie risti ca din prea multa grija sa mori. Nu prea stim ce sa-i mai facem intrusului sa se simta confortabil..... cu riscul ca ce facem sa ne atingem scopul e ...mortal.

M-am trezit spunandu-i fetitei mele sa nu oblige niciodata pe nimeni sa faca ce spera ea, ci sa aiba rabdare sa vada ce ii place persoanei si daca ii place sa fie in compania ei, sa nu incerce sa se bage pe gatul persoanei, exact cum facem noi cu papagalul, ci sa astepte sa dea semne ca o accepta si ca vrea sa aiba treaba cu ea (incercam sa-l imblanzim, dar nu prea ne pricepem si de vreo doua zile se ciorovaie cu noi cand nu-l bagam in seama, dar cand incercam sa ne apropiem numai, de cusca, se zbate de zici ca urmeaza sa-l facem friptura). Apoi m-am gandit ca e prea devreme sa vorbesc eu asta cu ea, ca pana se face mare uita. Apoi m-am gandit ca nu tre sa astepte pana se face mare sa interactioneze cu oamenii si ca astea sunt reguli nu numai de cuplu, ci sunt bune is in alegerea anturajului. O invat sa nu stea "atarnache" la nimeni. Oare fac bine?

Stiti tendinta femeilor neiubite sa spere ca barbatul ei, care evident nu e ala care trebuie, poate o sa se schimbe, sau il da ea pe brazda sa o vrea, sa se comporte nu stiu cum. Tre sa faca deosebirea intre ce spera sa fie omul de langa ea si ce este in realitate.

Happy_in_TO spune:

khrisu Uneori divortul este o binecuvintare!
Puteai sa citesti toata biblioteca, tot nu te ajuta. Scoala vietii se traieste, nu se studiaza. Se invata din greseli, se evolueaza, se experimenteaza, se simte... Greselile ne sint necesare.

silvi_2005 spune:

Super interesant subiect
Cred ca voi incerca sa il educ in primul rand prin puterea exemplului, este cea mai mare argument pareea mea in toate domeniile. Arata in primul rand cum se face, cum stii tu sa faci, cum te straduiesti sa iasa bine si recunosti atunci cand gresesti si mai ales cum stii sa te ridici mereu cand esti jos, tragi aer adanc si mergi asa obosit... mai departe . Spune mereu mai mult decat o mie de cuvinte.
Ma straduiesc sa imi cresc copilul intr-un climat de calm si pace, cu miros de paine calda si prajiturele de casa ( desi am cel mai mare mofturos de copil posibil ) , cu parinti care nu sunt mereu deacord dar stiu sa isi gestioneze cu calm parerile contrare, stiu sa rada tare si mult si sa se prosteasca impreuna, sunt mereu o echipa cand e "treaba serioasa de facut" , stiu sa se impace imediat daca sunt suparati. Ne uitam impreuna la filme, iesim cat de des putem, incercam sa ne facem pe plac pe rand.
Deocamdata am un baietel mic de 4 ani si cam rasfatat dar sper ca atunci cand va fi mare sa iubeasca mediul si modul in care a crescut si sa il caute si atunci cand isi va alege partenerul si mai ales sa dobandeasca si intelepciunea sa il gaseasca .

khrisu spune:

De acord.
Pe mine m-a ofticat discutia asta.... ..din cauza asta m-am dat cu capu de pereti...Nu ca am divortat..ca pana acolo ne-am iubit profund si intens... nu regret nici o secunda ca m-am maritat cu el. Cat a fost frumos..a fost...pe parcursul celor 8 ani cat ne-am iubit pana sa ne casatorim, nimic din comportamentul lui nu a tradat ceea ce urma sa faca. Oricum..m-am maritat ca l-am iubit nu ca a trecut testele din carti. Spunea cineva de "proba muntelui"...pai el a trecut-o cu brio. Am avut un sot care m-a iubit si respectat..a muncit pe branci ca sa ne fie noua bine financiar...nu s-a multumit sa umble cu dacia lu' tata, n-a zacut niciodata in fata calculatorului, tv-ului, cu bere-n mana in timp ce eu trebaluiam...faceam treburile casnice impreuna. Zilele trecute in timp ce lustruiam wc-ul, ma gandeam..cand eram cu el, baia era sectorul lui..eu n-am spalat wc-ul decat de cateva ori..... Ca sa nu mai zic de bebelus..pai exul a slapat la fundu' lu' fecioru-miu de numa numa...iar dupa ce am nascut-o pe fii-mea, a dormit cu el in pat..era responsabilitatea lui..biberon de noapte, papa, baita, dus la medic etc,etc.

Cand s-a stricat treaba..asta a fost..am avut coloana vertebrala sa zic stop,punct si de la capat.

olympia spune:

Se pare ca "scoala vietii in doi" e un titlu care a atins anumite sensibilitati. Nu era in niciun caz in intentia mea asta.
Incercam sa identific ce anume ar merita transmis copiilor nostri ca invatatura de viata, in legatura cu acest subiect.
Si cred ca raspunsurile date pana acum, au conturat deja un set de repere utile.

Krishu, imi pare rau ca te-a deranjat subiectul. Din ce ne-ai povestit, ai avut un sot foarte bun si de aceea, cred ca va fi in continuare un tata minunat pentru copiii lui.

Happy, de povestea ta imi amintesc si stiu ca esti o mama puternica si dedicata fetitelor tale.





Pene colorate... cate putin din toate!

khrisu spune:

Happy_in_TO..ti-am citit povestea impresionanta...esti o femeie puternica.

Nu-i asa ca nici tu nu l-ai citit pe "xulescu" cand erai mica?? Eu am fost prea ocupata cu doctoratele in domeniul tehnic iar beletristica nu mi-a placut nici in copilarie. mai bine ma faceam "mama omida"...

Mi-a trect prin cap acu de zicala batraneasca "nici dupa ce mananci un sac de sare cu omu' ales tot nu ajungi sa-l cunosti"..sau ceva in genu'..

olympia spune:

Acum am inteles de ce nu ti-a placut subiectul.


Pene colorate... cate putin din toate!

olympia spune:

Silvi, ma bucur ca tu gasesti interesant subiectul, desi baietelul tau e inca mic, al meu face curand 15 ani... La noi ceasul a inceput sa ticaie deja.


Pene colorate... cate putin din toate!