Scoala vietii ... in doi!
Raspunsuri - Pagina 5
Tala spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui olympia In privinta ideii de "scoala",[.......], cum putem accepta sa fim dezarmati in fata celei mai importante alegeri a vietii, cea a partenerului si sa credem ca totul se datoreaza unui impuls si a unei intamplari? Pene colorate... cate putin din toate! |
La mine intamplarea a fost ca l-am gasit (altfel nu eram casatorita probabil nici acum), dar, da, cred ca asta trebuie sa ne invatam copiii: casatoria nu se face de fun, pt calatoria in luna de miere de dupa ci este un plan pe termen nelimitat care trebuie sa asigure maxim de confort.
Tot noi parintii trebuie sa implantam aceasta idee copiilor nostri (ca exemplu colateral, imaginati-va ca nu am putut sa-mi urmez 'calea', inclinatiile artistice si am facut un liceu economic - total nepotrivit firii mele - doar pentru ca era mai aproape de casa
; altul: ai mei s-au casatorit doar pt ca tata a dorit o profesoara pt copii ca sa-i educe cum trebuie, pacat ca i-a lipsit si caldura materna)mamica de sef mic (08.09.2006)
Bucurie!
Tala spune:
Tot io:
acum cativa ani (multi inainte de avea copil) o buna prietena de-a mea a cunoscut un puscas marin
- dar nu asta a fost cool la el ci felul in care s-a comportat cu ea (stiind ffff bine amandoi ca nu e decat o 'aventura' de-o noapte el fiind foarte in trecere prin ro) si cum a reusit ca sa faca acea noapte memorabila pentru prietena mea. Si a reusit acest lucru dintr-un singur motiv: pentru ca asa l-a invatat mama lui - i-a spus sa trateze fiecare femeie ca pe o printesa (si se pricepea la asta) cu respect si gingasie, ca pe o floare - exact asa s-a simtit aceasta prietena a mea (care zambeste si acum nostalgic gandindu-se la el) - si n-a fost decat o 'aventura' de-o noapte. Mi-am spus atunci ca daca voi avea baiat (si uite ca am
) sper sa reusesc sa-l invat acelasi lucru.
Cand spunea Accept ca-si invata copiii sa traiasca fiecare relatie la intensitate maxima, mi s-a parut initial cam hazardant, periculos (asa's eu, mai arici, defensiva de fel), dar altfel, trece viata tern pe langa noi.
mamica de sef mic (08.09.2006)
Bucurie!
olympia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Tala Tot io: acum cativa ani (multi inainte de avea copil) o buna prietena de-a mea a cunoscut un puscas marin - dar nu asta a fost cool la el ci felul in care s-a comportat cu ea (stiind ffff bine amandoi ca nu e decat o 'aventura' de-o noapte el fiind foarte in trecere prin ro) si cum a reusit ca sa faca acea noapte memorabila pentru prietena mea. Si a reusit acest lucru dintr-un singur motiv: pentru ca asa l-a invatat mama lui - i-a spus sa trateze fiecare femeie ca pe o printesa (si se pricepea la asta) cu respect si gingasie, ca pe o floare - exact asa s-a simtit aceasta prietena a mea (care zambeste si acum nostalgic gandindu-se la el) - si n-a fost decat o 'aventura' de-o noapte. Mi-am spus atunci ca daca voi avea baiat (si uite ca am) sper sa reusesc sa-l invat acelasi lucru.Cand spunea Accept ca-si invata copiii sa traiasca fiecare relatie la intensitate maxima, mi s-a parut initial cam hazardant, periculos (asa's eu, mai arici, defensiva de fel), dar altfel, trece viata tern pe langa noi. mamica de sef mic (08.09.2006) Bucurie! |
Sa-i dea Doamne-Doamne sanatate mamei lui din America daca a crescut asa un baiat! Tala, tu crezi ca mai mult de la de la mama sau de la tata (prin puterea exemplului) invata baietii cum sa trateze o femeie?
Pene colorate... cate putin din toate!
olympia spune:
am trimis din greseala mesajul de doua ori
gabitza2005 spune:
| Citat: |
| Eu cred ca, atunci cand iti alegi partenerul de viata ar trebui sa iti pui cateva intrebari la care sa fi foarte sincer/a cu tine, sa incerci sa te imaginezi cu persoana respectiva trecand prin diverse situatii si atat cat il cunosti sa iti dai seama cam cum ar reactiona, da nu intrebari de genul:" Daca m-as ingrasa 50kg m-ai mai iubi" . Sa-ti imaginezi de exemplu cum s-ar purta cu un viitor copil ( il vezi daca ii plac copii, mama mereu imi spunea sa te casatoresti cu un barbat caruia ii plac copii)- scopul casatoriei de fapt este procreerea, sa iti imaginezi cum ar putea intretine omul respectiv impreuna cu tine o familie ( ca poate deocamdata traieste din banii parintilor) etc. Ce sa mai la deal la vale- sa fi sincer cu tine, sa accepti defectele celulilat si sa te intrebi daca poti trai cu ele, sa nu te iluzionezi ca de dragul tau omul de langa tine se va schimba, sa nu crezi ca vreodata casatoria va face ca unele probleme dintre voi sa dispara si mai grav sa crezi ca aparitia unui copil intr-un cuplu cu probleme va duce la pace si armonie...din contra. Eu nu zic sa nu te casatoresti din dragoste, dar nu inteleg dragostea aia de merge pana la autodistrugere...nu pot, oi fi eu limitata afectiv, dar nu pot sa las un om sa-si bata joc de mine si de viata mea! Personal am avut suficiente relatii inainte de casatorie ca sa stiu ce imi doresc de la omul de langa mine. La 15 ani m-am indragostit si am crezut ca s-a sfarsit pamantul cand s-a terminat respectiva "relatie", am avut relatii de lunga durata la finalul carora toti ne-ar fi vazut casatoriti-dar am spus stop inainte de marele pas, si singurul lucru care il regret ( a mai spus cineva) este ca in una din relatii am investit muult mai mult timp si energie decat era necesar, m-am casatorit cu sotul meu la 3 luni dupa ce ne-am cunoscut, eu aveam 26 el 30 de ani, eram independeti d.p.d.v. material ne-am indragostit si totul a venit de la sine, recunosc ca mi-a fost teama ca nu am cum sa cunosc un om in atat de scurt timp, dar pe langa faptul ca am simtit ca suntem pe aceasi lungime de unda, am avut si un mare noroc! Ideea e, ca atunci cund sunt chestii de genul "pana cand moartea ne va desparti" este nevoie de putina luciditate! |
De ce dai sfatul asta? cand la tine nu a fost vorba de nici un pic de luciditate (dupa 3 luni te-ai maritat si erai sigura decat de venitul vostru, care pana la urma se putea spulbera intr-o clipa - dupa 3 luni nu poti spune ca il cunosteai pe sotul tau ) si spui chiar tu ca ai avut NOROC
.Apropo de regretul tau cu timpul pierdut in relatii anterioare (in acelasi timp zici de experienta in viata ca un avantaj) nu cred ca trebuie sa regreti niciodata o relatie fie ea de o zi sau 10 ani deoarece suma acestor experiente te-au definit ca om in momentul intalnirii cu sotul.
Tala spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui olympia Sa-i dea Doamne-Doamne sanatate mamei lui din America daca a crescut asa un baiat! Tala, tu crezi ca mai mult de la de la mama sau de la tata (prin puterea exemplului) invata baietii cum sa trateze o femeie? Pene colorate... cate putin din toate! |
Judecand dupa situatia din familia mea, exemplific prin fratele meu: isi iubeste sotia, dar: este mitocan cu ea (=tata), pt el cratita este fara exceptie tinuta de nevasta (=mama) insa nu uita nici o aniversare de-a lor si ii ia destul de des cadouri si flori (=ideea maica-mii despre iubire). Practic, influenta majora asupra lui a avut mai mult mama (care l-a si preferat dealtfel din cei 3 copii ai ei si automat a fost mai aproape de el).
Cred insa ca daca am grija sa-i explic baiatului meu din timp si constant cam cum vad eu 'bunul simt' (pana la urma despre asta e vorba), iar taica-su ii ofera si exemplul live, n-avem cum sa gresim. Pana la urma sunt convinsa ca vre-un mare om a spus la un moment dat ca respectand pe cei din jurul tau te respecti pe tine.
Mai este de discutat aici si zicala conform careia baietii se insoara cu mama lor iar fetele isi cauta tatal (eu nu l-am gasit, Slava Domnului)
mamica de sef mic (08.09.2006)
Bucurie!
inbox spune:
gabitza2005 dau sfatul asta ca, daca nu eram lucida putem fi maritata de la 19 ani cu o persoana total nepotrivita, dar de care eram indragostita atunci...asta nu m-a impiedicat sa-i vad defectele sau mai bine zis sa vad ca nu ne potrivim ( poate aveam eu defecte). Poti sa vezi ca nu te potrivesti inca de la inceputul relatiei cu o persoana, dar orbit de sentimente sa tragi nadejde ca se va schimba ceva si sa-ti trebuiasca timp sa accepti si sa te desprinzi.
Cu sotul meu m-am casatorit dupa 3 luni, in aceste 3 luni totul s-a derulat foarte repede, cunoscut familie prieteni, obiceiuri, colegi, eram non stop impreuna ( lucruri care in alte relatii pot dura ani!), am fost foarte deschisi unul cu altul, se vedea ca suntem maturizati, fiecare stia ce vrea de la viata, eram capabila afectiv sa-mi asum in mai putin de 3 luni ca aceasta relatie nu avea niciun viitor.
Asa cum consider ca sunt multe cazuri in care nu cunosti un om nici dupa o viata, asa consider ca in cateva luni poti a afli despre un om tot atat cat ai putea afla in ani de zile. Nu are rost sa intru in amanunte. Am spus "un pic de luciditate" ca daca e prea multa nu te mai casatoresti in veci :)!
Iar pentru ca totul a fost atat de rapid, copil am decis sa avem dupa 2 ani de la casatorie, fiindca am gandit ca daca eu am mers pe propria intuitie in treaba asta si daca se intampla sa gresesc eu trag consecintele, dar cand e vorba de inca o fiinta la mijloc, si mai ales un copil trebuie sa fiu convinsa ca va avea un mediu sanatos in care sa creasca!
Situatia materiala, era sigura, dar nu singura certitudine, am avut certitudinea ca daca a doua zi vreunul din noi ramane fara serviciu va sti sa treaca peste aceasta problema, iar sotul meu este omul cu care inca de atunci am stiut ca ma pot duce oriunde si sa o iau de la 0 ca impreuna vom reusi sa cladim ceva. M-am referit la independenta materiala in sensul, ca nu depindeam de nimeni, stiam sa ne administram sa ne descurcam pe cont propriu, fara ajutorul nimanui. Adica eu nu am plecat din grija mamei in grija sotului sau sotul din sanul familiei in grija mea...conteaza si asta!
Si eu chiar mi-am pus de fiecare data intrebari, si chiar am incercat sa vad dincolo de prezent! Si deocamdata consider ca am avut noroc( asa consider ca are oricine chiar daca se casatoreste dupa n-spe ani), dar consider ca intr-un fel norocul mi l-am facut singura....insa mai avem muult timp de petrecut impreuna si depinde doar de noi daca stim sa pastram acest "noroc"!
"Un parinte nu este cineva pe care sa tesprijini, ci cineva care te scapa de tendinta de a te sprijini !"
pisigri spune:
Citind titlul acestui topic si prima postare a autoarei, mi-am zis iata un topic frumos. intre timp m-am cam speriat de raspunsurile pe care le-am mai citit...
Citind despre scoala vietii in doi, m-am gindit prima oara la cursurile alea practice de vedem in filmele americane ca le pot face elevii de gimnaziu. Cum curatam un cartof, cum facem o placinta, cum scoatem petele mai usor etc. Si zau daca nu mi se pare o idee buna, nu neaparat in vederea casniciei...
Eu cred ca orice parinte doreste sa creasca un copil - adult echilibrat, care are incredere si respect pt sine si pt cei din jur.
Pornind de la premisa asta, ar trebui sa nu existe nicaieri pe lume nici soti abuzatori, nici femei abuzate (si "multumite" de situatia in care se afla).
Dar nu mi-a placut deloc sa citesc ca dragostea trebuie bine cintarita, pusa pe hirtie, comparata, judecata, evaluata, si in general ar fi bine nici sa nu ne prea gindim la dragoste, ci sa alegem cu mintea alaturi de cine sa ne petrecem (teoretic) restul vietii.
Ce sa zic, dragostea (prea) oarba nu-i buna, mai ales daca implica persoane casatorite, violente, alcoolice, iresponsabile etc etc. Dar (sper ca) am depasit mentalitatea aia a bunicii mele care imi zicea "mama, ce-ai cu el, e baiat bun, nu bea, nu fumeaza, n-o sa te bata, parintii lui au facultate...".
Eu nu am invatat din carti decit partea de romantism
. exemplul parintilor mei...na, am avut o copilarie fericita, ce sa zic, ei sint si acum impreuna si nu au o casnicie proasta...doar ca am impresia ca nici unul dintre ei nu este pentru celalalt ceea ce si-ar fi dorit. Dar per total, nu am avut parte de exemple negative privindu-i. Am fost crescuta stiind mereu ca alcoolul este un mare dusman, ca barbatii casatoriti nu-s de mine pentru ca nu-si parasesc nevestele, iar daca o fac nimeni nu-i impiedica sa o faca si a doua oara, si ca violenta nu este in nici un caz acceptabila. Bine, mai stiu si ca treburile casei de fac in 2, nu de una singura.
Dar de ales am ales cu inima. Un barbat cu dublul virstei mele, dar pe care il iubesc si care ma iubeste. Si ne potrivim dpdv al convingerilor, dorintelor, aspiratiilor etc. Desi in continuare unii se mai intreaba ce cautam noi doi impreuna, desi ai mei s-au impotrivit relatiei cit au putut (la inceput), desi argumentele contra au existat si unele dintre ele erau si sint imposibil de combatut. Si nu vreau sa incerc macar sa imi imaginez viata mea fara sotul meu, chiar daca pentru cei din afara alegerea nu este deloc ca la carte.
Asa ca eu optez pentru dragoste oarba, suprapusa unei educatii solide si sanatoase, din copilarie, referitoare la respectul de sine si la ceea ce este cu adevarat de neacceptat.
Si da, mi se pare fff important ca viitorii soti sa fi locuit ceva timp impreuna pt a se cunoaste cu adevarat...
If you can't say something nice, then don't say nothing at all
"In a world filled with hate,we must still dare to hope.In a world filled with anger,we must still dare to comfort.In a world filled with despair ,we must still dare to dream. And in a world filled with distrust,we must dare to believe."-Michael Jackson
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
khrisu spune:
Eu am divortat de 2 luni: asa-mi trebuie daca n-am citit carti despre "scoala vietii" cand eram mica.
Alizee spune:
Scoala vietii se poate invata in doi numai daca exista iubire si dorinta de a invata unul de la celalt. Altminteri, cei doi vor fi in opozitie aproximativ tot timpul, afectand educatia copiiilor lor, care, cel mai probabil, vor face alegeri gresite de parteneri, fiindca asa au invatat de la parinti.
Educatia parintilor are o influenta majora in dezvoltarea emotionala a copilului. O fata trebuie sa stie ca nu are niciun motiv sa se indragosteasca de un alcoolic, un bataus, un barbat casatorit.
Un baiat trebuie invatat ca ajutorul lui la treburile casnice este foarte util si ca femeile nu sunt un bun pt consumul propriu...
Eu inca de pe acum ii explic fetitei mele ca ii este prieten copilul care se poarta frumos cu ea. Cine se comporta urat, inseamna ca nu ii este prieten. Pe masura ce va creste, si explicatiile/invatamintele mele vor fi mai putin simpliste.
Mamele au un rol determinant in educatia copiiilor, dar si tatii au rolul lor, care poate influenta negativ sau pozitiv evolutia acestora in viata si in relatiile cu oamenii.
allinta