M-am saturat de niste parinti fara bani!

anuscha2009 spune:

La mine e un fel invers - fetita mea de sase ani nu prea cere, nu-mi arunca in fata ca sunt saraca dar ma simt eu ca sa zic asa.Cu criza asta eu mi-am pierdut serviciul, am si divortat intre timp - si am un nivel financiar mult mai scazut decat anul trecut de exemplu.

Fata nu cere lucruri exagerate, dar mie imi tremura inima cand ma intreaba ,,mama avem bani sa imi cumperi asta?'' Nu este privata chiar de orice - si ea si-a dorit Ciciobello si a primit de Craciun. Insa e o scadere brusca a nivelului nostru de viata fata de anul trecut. Si as vrea sa o privez de suferinte si nu stiu cum sa fac. Cum sa-i explic ca trecem printr-o perioada grea? Un coleg de al ei a fost de Craciun la DisneyLand si ea m-a intrebat cand o sa mergem si noi? Nu am putut rosti cuvintele noi nu avem bani, deci nu o sa mergem prea curand.

carolinah spune:

Anuscha, la 6 ani e destul de mare sa-i explici si sa inteleaga.

Ii spui ca situatia este temporara, ca aveti suficient ca sa mancati si sa traiti decent, ca va avea in continuare tot ceea ce are nevoie (sa nu se streseze copilul ca veti sta in strada sau mai stiu eu ce), insa bani pt distractie mai putini. Si ca dupa ce se restabileste situatia, va fi mai bine.

Mie mi se pare esential ca fiecare copil sa stie ca e in siguranta, ca va avea masa si casa orice s-ar intampla, ca pt asta sunt intotdeauna bani! Nu trebuie ca un copil sa aiba grija banilor pt supravietuire. Si in general, daca stie ca nu sunt bani, s-ar putea sa inceapa sa-si faca ganduri legate de continuitatea traiului sau de zi cu zi

anuscha2009 spune:

Asa este carolinah. Multumim lui Dumnezeu avem o casa a noastra, nu avem datorii prea mari, avem cu sa platim gradinita, un curs de dans, un doctor etc. Poate de lucrurile astea trebuie sa mi amintesc eu insumi cand intru in panica. Desi ea este un copil vesel si fericit, nu as vrea sa sufere in ,,descoperirile'' vietii din cauza ca nu avem acum bani. Involuntar ca parinte vei face sacrificii pentru copil. Intai el va avea haine noi, intai el va beneficia de un curs nou, de o distractie pentru el si asa mai departe. Dar pe mine nu ma multumeste sa fac sacrificii pentru ea (desi le fac si as face orice ca sa-i fie bine)si nici nu cred ca o ajuta sa ma vada pe mine depresata si fara asteptari.
Din pacate traim niste vremuri foarte ciudate si greu de ,,tinut controlul''

Pe mine ma indigneaza faptul ca s-au creeat niste prapastii culturale intre oameni din cauza banilor - un lucru nou care inainte nu era si nu prea stiu cum sa-l controlez. Ii explici unui copil: mami nu avem bani, e o situatie temporara, dar el oare nu ,,creste'' cu frustrarea ca nu are acces la anumite lucruri (nu vorbim de jucarii aici)ca este dat la o parte pentru ca mama nu are bani?? pentru ca parintii s-au despartit? Eu la lucrurile astea ma gandesc.

anda spune:

Mi s-a parut un subiect foarte interesant. Il urmaresc.
Parerea mea, pe scurt, este ca eu as traduce aceasta formulare altfel "m-am saturat de niste parinti care cred ca nu au bani".
Noi suntem modele pentru copii, niciodata nu vor face ce le spunem sa faca, ci ceea ce vad ei ca facem/gandim noi. Noi suntem modelele lor indiferent daca vrem sau nu asta. Deci rezolvarea incepe de la noi. Cind vom fi noi convinsi ca suntem la fel de fericiti in cort sau la vila, cu bani putini, cu bani multi, atunci implicit copilul va simti/crede la fel.

---

O U T S T A N D I N G S & P I D U K
If I had a prayer, it would be this: "God spare me from the desire for love, approval, and appreciation. Amen."

filofteia spune:

Anda forte bine si frumos punctat.


Eu nu ma simt vinovata ca nu-i pot oferi o excursie la DisneyLand. Incerc sa-l invat ca trebuie sa te intinzi atat cat iti este plapuma si sa-i multumeasca lui Dumnezeu ca are o casa, are parinti sanatosi si care il iubesc, are ce manca.

anuscha2009 spune:

Filofteia nici eu nu ma simt vinovata ca nu-i pot oferi anumite lucruri. Frustrare este mai degraba si amaraciune. Nu pentru ca nu ii ofer jucarii multe, hainute de fitze, excursii in nu stiu ce locatii exotice. Si frustrarea asta o simt atunci cand nu ii pot oferi lucruri care o ajuta la dezvoltare. Poate intr adevar este o problema de perceptie a mea si o prietena buna imi spune la fel ca fuilofteia ,,intinde-te cat iti este plapuma'' Ma intind, dar mi se pare ca pierd pe alte parti: de educatie, dezvoltare si crestere armonioasa.

ankalaura spune:

Hmm, nu am reusit sa citesc totul inca, dar recuperez acusi.
M-a starnit nitel afirmatia de la inceput si explicatiile de la mijlocul subiectului, si anume ca celui de al doilea copil nu i se poate oferi confortul material de care a beneficiat primul.
Sigur, este decizia fiecaruia, strict personala.
Vroiam sa spun ca si eu am avut aceeasi dilema, vroiam sa avem doi copii, dar momentul nu era suficient de bun, mereu rate, mereu datorii, mereu greutati, mereu un job cumplit de 12 ore pe zi, din care, cel mai prejudiciat a iesit copilul. Daramite sa fi fost doi??
Cand am simtit eu ca lucrurile se aranjeaza putin, a venit si al doilea. Pregatit, gandit, dorit.
Material? Inca renuntam la aproape totul pentru noi, iar lor nu le putem oferi cine stie ce. Nu putem beneficia de vacante cine stie pe unde, ba chiar si un weekend la munte este un efort mare de tot. Am dat exemplele astea ca sa se inteleaga clar ca nu vorbesc de bronzat in Bali la care suntem nevoiti sa renuntam...
Insa am preferat sa renunt la o geanta si un pantof si sa fiu cu ele, sa le vad, sa le simt, lucru care la primul copil mi-a lipsit. oricat as fi vrut, nu am putut sta acasa cu ea decat 4 saptamani - da, crunt...
Si nu dau exemplul meu personal doar asa, pentru a contrazice ceva, ci doar pentru a pune si o alta lumina asupra subiectului.

Cu jucariile... nu o data fata mea (da, de 6 ani... varsta grea...) a fost mai incantata de o papusica de 12 lei decat de vreo Barbie de zece ori mai scumpa.
A primit un Baby Born, a zacut pe undeva mult timp, pana cand l-am dat si noi mai departe la randul nostru.
Si-a cumparat insa singura din banii stransi (ca si la voi, primeste bani pentru "buline verzi", cate 1 leu pe zi; pentru fapte deosebite primeste si 2 lei si 3 lei...)m si-a cumparat deci o cenusareasa de plastic, tare draguta, de care nu s-a despartit 6 luni, pana cand i-a rupt-o in doua cineva. Si azi, cand trecem pe langa magazinul cu pricina, se uita sa vada daca nu cumva mai au Cenusarese de 12 lei...

Sigur, vrea multe, le vrea pe toate, mai vede reclame la Minimax, ii mai cad ochii pe vreun catalog de jucarii...
Se uita la preturi, intreaba "cat" e "mult". Stie ca ce e cu trei cifre e foarte mult. Iar ce e din doua cifre si incepe cu mai mult de 4 este mult.

Cat despre al doilea copil, se joaca cu aceleasi jucarii, doar cu unele, "interzise", ne jucam pe furis cand cea mica doarme (de exemplu azi am facut margelute, de-alea pe care le lipesti cu fierul de calcat,...). Cu ce are cea mare se joaca foarte frumos si cea mica. I-a adus Mosul o mobila de casuta de papusi, din lemn. Aseaza niste figurine mici de plus din Winnie the Pooh si se joaca de-a cina.
Se joaca mult si frumos cu baloane de sapun. Cu Elefun.
Avem o groaza de ursi de plus, TOTI primiti cadou - pe care eu ii detest... - dar ele se joaca frumos cu ei de-a scoala.

Sigur, sunt si chestiuni "mari" - ce gradinita le oferi, ce scoala, ce rechizite, ce tabere sau excursii, etc...
Insa raman la parerea ca cel mai important dar pe care il poti face copilului tau este TIMPUL pe care il petreci cu el. Daca TIMPUL acesta se consuma in doi, tu si el, este minunat. Daca TIMPUL se consuma in trei, adica tu, el si inca un fratior sau o surioara, este de-a dreptul EXTRAORDINAR!

Iar despre material, nu te ingrijora, va invata ea pana la urma... Incearca sa eviti privitul la tv, nu ii mai cumpara chestii. Noi cumparam foarte rar jucarii. Mai nou ne-am axat pe jocuri, dar si de-alea luam foarte putine.
In schimb o implic in ceea ce fac eu in bucatarie de exemplu. Asta isi doreste cel mai mult, "sa fie de ajutor"... Uite www.bbc.co.uk/cbeebies/icancook/makes/" target="_blank">aici, retete pentru mama si fetita

Si nu il ultimul rand, incearca sa nu ii permiti sa va judece, cum adica s-a saturat de niste parinti ca voi? Asta necesita o discutie foarte serioasa. A mea avea o chestie, cred ca auzise ori la povesti ori pe la radio, habar n-am... "ma duc unde vad cu ochii"... A zis o data, a zis de doua ori... stop, frana, stop masina si am scuturat-o serios, s-a nimerit sa fie si cazul ala la teveu cu copilul pierdut la Ranca, si i-am tocat vreo cateva zile cu ce inseamna sa pleci de langa parinti, si cu riscul ca am speriat-o, asa ceva nu a mai repetat! Cum adica sa te duci unde vezi cu ochii? Cam pe acelasi trend nedorit... cum adica sa te saturi de parinti??

Mai avea una... "nu ma iubiti". I-am spus ca numai mamele care isi abandoneaza copiii nu ii iubesc, sau cele care nu ii ingrijesc, care nu le dau sa manance, care nu ii spala si nu le dau hainute curate. I-am spus ca cel mai rusinos nu este sa fii sarac, ci sa fii murdar. Am intrebat-o - tu ai mancat azi? Da. Ai haine curate? Da. Si atunci, poti sa spui ca nu te iubesc? Iti citesc seara povesti? Da. Iesim impreuna in parc? Da. Sigur ca nu e suficient sa spui o data, dar pana la urma pricep ei...



Talciocul meu

AVoogt spune:

Fata mea cere ff rar o jucarie,cu toate ca mergem destul de des in magaziunul de jucarii sa se joace in locul special amenajat ...pana ajunge acolo testeaza jucarie cu jucarie dar nu cere nimic . Cand plecam este suparata ca nu o mai lasam sa se joace , de jucarii uita pur si simplu ...
In alte magazine unde vede jucarii rare ori cere ceva ,nu i-am spus niciodata "nu , este prea scump" eu am auzit replica asta toata copilaria
In schimb cand mergem la cumparaturi cere mereu bomboane, jeleuri,ciocolata si inghetata ii spun "nu, ai acasa" cu toate ca acasa nu chiar ce isi doreste ea din supermarket .
La noi sotul este "problema" ar lua cele mai scumpe jucarii ...ma trec toate caldurile cand vad cat a dat pe ceva e ca un copil mic

de

AVoogt

conchita spune:

ankalaura, nu te-am mai vazut demult, ma bucur sa te citesc din nou si felicitari ca esti mamica x 2, wow!!

doamnele, dar de ce nu e ok ca un copil sa stie situatia financiara a familiei? nu argumentez contra, doar vreau sa inteleg...

Sabina spune:

Conchita, uite eu stiam, si-mi dadea un sentiment de inferioritate fata de ceilalti copii care e laudau cu ce multi bani au parintii lor.
Bineinteles ca param f viteaza , dar in fundu sufletului ma simteam in urma. Noroc ca pt mine au contat mereu alte chestii si marsam pe ele ca sa ma simt si eu in top, asta mi-a dat acuma o nepasare cu rpivire la bani si daca ii am, imi scapa printre degete.

Plus ca imi faceam griji ce nu erau de varsta mea.....



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo