Cum sa deschid ochii unui "copil cu copil"?

buflea spune:

Sunt total de acord cu tine ... eu vad in parintii astia toate intentiile bune in a-si ajuta fata, exact cum spui, sa se regaseasca pe ea, sa se gandeasca ceva mai matur si mai repede la viitorul ei daca a ales (ca bleaga) sa isi asume responsabilitatea unui copil.

DAR - mai usor cu pretentiile de educatie si nemultumirile vis-a-vis de acesti parinti. Imi pare rau, dar in afara de a-i fi dat nastere, fata asta nu are NIMIC de oferit acestui copil - ah!, pardon dragostea infinita de mama, asta cand e acasa ca in majoritatea timpului e ori la scoala, ori ii sta capul la orice altceva decat maternitatea (de ex la pasiunea pt iubitul ei). Asa ca, e cazul ca ea sa ofere mai multa toleranta vis-a-vis de parintii ei. Si ce daca mananca copilul prea multe bomboane, si ce daca nu stiu ce metoda veche si rasuflata folosesc ei in educatia lor ? Cand tu nu ai posibilitatea sa oferi nici macar asta, zi merci ca SE OCUPA cineva de el ... ca nu exista o metoda standard de crestere a unui copil si nu moare nimeni daca e crescut ca acum 100 de ani. Mi se pare culmea nesimtirii sa ai pretentii in situatia ei ...
Daca nu ii convine si i se pare ca mvai, ii strica bunicii copilul, sa puna mana, sa roada cartea, sa isi schimbe profesia, sa isi caute de lucru si sa se ocupe personal, sa scoata din el ceva mai bun decat a iesit din ea.

Eu nu sunt de acord nici ca e vina parintilor sau a educatiei primite ca fata a ajuns aici - aiurea, e strict vina ei si a celor ce or fi invatat-o sa nu puna un prezervativ cand se sexeaza sau sa nu faca un avort ca ajunge in iad.

nelia spune:

Si, da, eu sint una din acelea care cred ca un copil se creste cu dragoste inainte de toate... si ca oricit ai avea de multe din acele toate, daca iti lipseste dragostea, intelegerea si acceptarea celor din jurul tau, nu te ajuta cu nimic faptul ca ai de toate, tot nu devii omul care esti, ci cel pe care il construiesc cei care iti dau de toate. Ori aceasta constructie se face in primii 6 ani de viata ai copilului, cu un pic de ajustari dupa... dar nu la 22. Nu inteleg de ce vi se pare atit de imposibil ca o fata de 22 de ani sa plece de la parinti intr-o situatie ca aceasta si sa vada cine este ea, ce poate sa faca ea... fara ajutorul lor. Cu riscul de a matura strada... desi eu nu am vazut inca in Romania nici un student la matura, aici da.

Asta este chestie de gust, mie, personal, imi plac mai mult oamenii independenti, care s-au format singuri dupa o anumita virsta, cu greselile de rigoare, decit cei formati cu ajutorul altora, al parintilor in special, inghitind in schimb, ca plata pentru confortul primit si frustrarile, dezamagirile, sfaturile, dar si reprosurile lor, incercind mereu sa fii cel care se vrea sa fii, nu cel care esti in realitate. Nu am absolut nimic cu parintii Dianei si ma bucur ca mama ei a inteles despre ce e vorba si a luat-o acasa, ce nu-mi place este: pe ea o persecuta zilnic si ii fac viata un calvar, in certuri zilnice, reprosuri, lupte pentru "suprematia educatiei copilului", chestii absurde, de gen "cat stati in casa noastra, pe banii nostri, noi il educam cum vrem si tu - ca mama - n-ai nici un drept sa te bagi"... Nu stiu ce s-a mai scris dupa, dar mesajul meu a fost ca raspuns la acest pasaj. Diana a incercat sa plece de acasa, dar nu a plecat singura, a plecat cu el, pe capul altora, e si normal sa iasa discutii... Ea trebuie sa plece singura de acasa, sa-si faca o viata a ei si a copilului ei, sa-si gaseasca un loc modest al lor, si apoi, dupa ce se linisteste si poate judeca limpede, sa vada pe cine si cum primeste in acel loc. Pina nu face asta, chiar daca lucrurile se rezolba aparent, nu sint rezolvate pina la capat si situatia va avea repercusiuni pe tot parcursul vietii ei si poate si a copilului ei.

Buflea, imi pare rau ca trebuie sa te contrazic, dar nu pentru ca nu iti respect parerea, ci pentru ca pur si simplu eu nu gindesc asa. Sint pentru drepturile femeii si ale mamei, asa cum este ea, inainte de toate. Fata asta, Diana, pina la proba contrarie (nu-l iubeste, il respinge, il bate, ii face rau intentionat) are mult mai multe de oferit copilului ei, decit bunica. Este mama lui si pina nu-si pierde aceasta calitate facind rau copilului, ii poate oferi totul, poate mai putin material in prezent. Nu poti sa-i dreptul cuiva de a fi mama, de a-l face pe copil sa o perceapa ca singura mama pe care o are, numai ca material nu esti pe picioarele tale. E absurd! Tocmai ce aceea spun ca trebuie sa plece de acasa, sa traiasca cu putin, dar sa fie ea, fata, femeia, iubita si mama care este ea in realitate, nu cea care cer toti sa fie!

Poate ca ai dreptate in ceea ce spui cu parintii, dar eu una nu ma pot detasa de greselile copiilor mei, chiar daca eu i-am invatat sa faca altfel. Daca unul din copii mei greseste sau va gresi, vina este lui, dar eu nu ma pot detasa de ea, simt ca fac parte din ea, pentru ca si o parte din copilul meu este ceea ce am pus/transmis/sadit eu in el. Si chiar daca eu cred ca am pus lucruri bune si i-am explicat de mii de ori ca nu e bine sa faca sau altfel... tot imi asum o parte din vina, pentru ca daca mesajul meu nu a ajuns la el, daca copilul meu nu l-a primit asa cum trebuie, poate sa fie vina lui ca nu a avut aceasta capacitate, dar si a mea, ca poate metoda prin care l-am transmis a fost buna, dar nu i s-a potrivit copilului... Voi avea tot timpul dubii in aceasta privinta, asa ca... la orice greseala a copilului, simt musca lui si pe caciula mea.

Poate gindesc asa si pentru ca, daca ar fi sa judecam asa, material, lucrurile, mama mea ar fi trebuit sa-mi ia cam dupa primul an prima fata si sa ma impiedice prin orice mijloace sa-mi mai asum 'ca bleaga' responsabilitatea de a face inca doi... Si nici acum nu e tirziu sa vina si mama si soacra mea sa ni-i ia pe toti trei... noroc ca nu sint genul de mame care au acceptat in sinea lor ca nu-si pot asuma sa dea un ajutor neconditionat si de aceea, nu cred ca se vor ingramadi sa ni-i ea, nici daca am vrea noi... dar eu le respect mult de tot pentru asta!

andacos spune:

Nelia,ce are fata asta de oferit acum,in momentul asta,vorbesc aici de copil si nu de...tatal copilului!

Copilul indiferent ce vor sa creada unii si mai ales de ce,nu se creste NUMAi CU DRAGOSTE!

Dana

andacos spune:

Pai nue imposibil,parerea mea este ca nu vrea,de ce ar facea-o cind acolo nu trebuie sa-si asumeŽnicio responsabilitate,nici macar in privintza copilului!

Nu parintzii ei sunt problema...ci ea!

Dana

buflea spune:

Serios acum, practic, tu cum vezi aceasta independenta ? Cand ea nu are nici un venit ? Sa-si puna studiile "on hold" si sa faca ce ? Ce job crezi ca isi poate gasi la 20 de ani, care sa-i permita sa plateasca o chirie, utilitati, cresa la copil si mancare ? Mie mi se pare imposibil, sincer, si aici in State mi se pare imposibil, ce sa mai vorbim de Romania, ce sa mai vorbim de conditiile economice actuale in care oameni cu studii cauta in disperare job ... nu numai ca isi busheste grav tot viitorul dar bulverseaza copilul ala care in loc sa creasca intr-un mediu familial, cu dragostea rasuflata si invechita a bunicilor si a mamei, va trai prin cresele patriei ... asta ca mama trebuie sa se regaseasca la 20 de ani. Huh !!!


Sunt de acord cu tine - si mie imi plac oamenii luptatori si poti fi luptator si in situatia ei - adica ai facut o greseala, acum lasi capul in jos in fata parintilor ca doar nu abuzeaza copilul ala si rozi tata cartea, termini ce ai inceput sau te apuci de altceva, lupti si faci orice ca sa stai pe picioarele tale ... dar pana faci asta, lasa vorbele goale si pretentiile de educatie a unui copil caruia nu ai ce sa ii oferi. Accepti cam tot ce AU EI DE OFERIT si tie si copilului tau.

buflea spune:

Scuze, dar eu nu inteleg acest paragraf ... nu te supara pe mine dar efectiv eu il percep ca "vorbe goale" ... inteleg ca ai copii ... un copil are nevoie de resurse materiale, de TIMP si DISPONIBILITATE pentru el ... ce resurse materiale are fata asta ? Are din ce ii cumpara lapte ? Despre ce drepturi ale femeii vorbesti, tine dragostea de mama de foame ? Ce timp are fata asta pt copilul ei cand ea e studenta si daca nu e studenta e actrita si are de filmat in stanga si in dreapta, zi sau noapte ?
Ma scuzi, dar de la mine se vede mult mai gri situatia ei - nu are nimic, decat asa mult laudata "dragoste de mama" care nici aia nu e permanenta ci intre doua sesiuni si doua filmari.

Nu stiu, s-ar putea sa fiu cam dura acum - dar pentru cele care NU AU NIMIC decat dragostea de mama, chiar cred ca ar trebui sa li se refuze dreptul maternitatii.

nelia spune:

Pai, nici nu pot sa ti-l explic pentru ca ar trebui mai intii sa intelegi ca Diana nici nu va fi capabila sa ofere ce spui tu copilului ei (bani pentru lapte, timp, disponibilitate) atit timp cit altii se ingramadesc sa i le ofere, chiar in detrimentul statului ei de mama... si ca nu consider ca daca faci asta pentru copilul si nepotul tau inseamna neaparat ajutor... pe timp scurt si la nivel material da, dar nu pe timp lung si la nivel de formarea ei ca mama si ca tinar. Acum depinde de fiecare ce prefera...

Sincer, mie mi se rupe sufletul de fata asta, probabil ca asa ii spun mereu si parintii ei... va ajunge sa si creada acest lucru. Eu nu vad situatia atit de gri, atit timp cit e sanatoasa, nevoia te invata sa te descurci, sa gasesti solutii... insa o vad neagra in situatia de acasa, in supunerea care i se cere numai pentru ca e ajutata. Vorbe goale spui tu, pline de sens spun eu, de sensul adevarat al unei vieti cu adevarat traita, nu imitata.

Ma rog, ma retrag pentru ca am spus ce am avut de spus, dar probabil ca diferenta dintre ce simt eu si ceea ce scrii tu, ca nu stiu exact cum simti... este ca nu-mi plac oamenii cu capul plecat, chiar daca au gresit si mai ales daca sint copii si mai ales daca e copilul meu si isi pleaca in jos capul in fata mea pentru ca ii asigur un acoperis si ceva de mincare. Sincer!

Eu am o fata mai mare cu care sint sigura ca voi avea toata viata mea de furca. are 8 ani si nu-si pleca niciodata capul, nici atunci cind greseste. E greu, mi-e ciuda citeodata pe neputinta mea in fata ei, dar o admir si o iubesc pentru asta... si oricit imi este de greu sa o cresc, sper, dar sper din tot sufletul sa ramina asa in viata. Al treilea pare la fel, dar a doua e un pic mai docila si incerc sa o fac sa lupte pentru locul ei in casa, la gradinita, in viata... E tot ce doresc de la copiii mei, sa ramina cu capul sus si ei, indiferent de ce vi le va oferi viata. Sa se autoeduce sa faca asta in mod pasnic, decent, cu argumente solide, dar nu-i voi prefera niciodata cu capul plecat, chiar daca mie, ca parinte imi va fi mai usor asa.

Si cred in continuare ca orice tinar din lumea astea, dupa 20 de ani, nu mai spun ca unii o fac si mai devreme, poate pleca de acasa, renunta la un pic de confort in plus si sa-si ia viata in miini. Chiar si in Romania... eu am facut-o in vremuri mult mai tulbure si mai grele decit acestea, si nu sint singura, sint foarte multi tineri romani care au facut-o, aproape toti prietenii mei daca este sa ma limitez doar la cercul meu de prieteni. Si nu si-a distrus nici unul viata, dimpotriva... Daca nu o face, nu inseamna ca nu poate, ci ca nu vrea si se complace in ceea ce traieste zilnic (e un abuz psihologic, indiferent de ce imi veti spune voi), numai pentru ca afara, acolo, ar trebui sa-si asume responsabilitatea pentru TOT! Dar tocmai asta ii face oameni, nu patul caldut din casa parinteasca si vazul de mincare pus in fata de mama si de tata... pentru care mai trebuie si sa tii capul plecat si sa le pupi picioarele ca le primeste. La 22 de ani!?! Sa fim serioase!

nelia spune:

Da, ai fost cam dura, chiar foarte dura... Nu pot sa cred ca o mama poate sa spuna asa ceva... copii care sa moara pentru ca au avut numai dragostea de mama n-am vazut, dar care au murit sau au fost distrusi psihologic vorbint pentru ca nu au avut-o, chiar daca au avut o viata materiala in regula sa zicem... sint milioane in lume.

Sper sa nu citeasca subiectul prea multe mamici foarte tinere si fara o situatie materiala excelenta. Diana, daca citesti, sa stii ca in viata lucrurile nu stau neaparat asa, ca omul isi mai face viata si in functie de posibilitatile materiale pe care si le poate permite, nu neaparat oferite.

andacos spune:

Pai ce face ea ca sa ajunga acolo unde spui tu?
Nimic!!!!

Ei ii convine situatzia,ceea ce pe mine ma face sa fiu putzin sceptica referitor la dragostea ce-o are ea pentru copilul ei!Nu spun ca nu-l iubeste,insa...nu atit incit sa-si doreasca sa fie doar ea si copilul!restul lumii zau ca nu mai exista cind relatzia cu copilul tau e...relatzie profunda!

Dana

buflea spune:

Nu este adevarat, acum interpretezi vorbele mele ... nu cred ca a fost data la o parte in procesul de a-si creste copilul ci parintii ei au sarit in ajutorul lor, pentru ca altfel statea la fratele iubitului, la mana iubitului, in batai si bautura sau nu stiu, cu capul sus si pe strada.

Eu spun acelasi lucru ca si tine - sa lupte sa stea pe picioarele ei, sa-si termine studiile, sa-si gaseasca un serviciu care sa-i permita sa traiasca o viata la limita minima a decentei, impreuna cu copilul ei. Ea nu poate asta in momentul de fata si pana va realiza asta, da, sa taca din gura, sa plece capul si sa accepete, fara mofturi si pretentii, ceea ce parintii ei le ofera.


Asta e o idee interesanta si este de discutat. Eu ma ghidez dupa zicala "calul de dar nu se cauta la dinti" sau " you get what you get and you don't get upset" ... deci cam DA, daca cineva ma ajuta mai ales in situatii majore, cred ca este mai intelept sa pleci capul. Sigur ca nu e usor si asta ar trebui sa fie o motivatie solida in a incerca sa scapi de "ajutor", dar pana atunci, putina recunostinta si toleranta nu strica.


Omiti un element important al disputei noastre si anume COPILUL. Sigur ca si eu sunt de acord cu independenta la 20 de ani, ca nu conteaza asa de mult daca manaci doar la pranz, nu conteaza daca o perioada dormi pe saltea, nu conteaza ca mananci floricele in loc de dinner si te speli o data pe saptamana. Dar cand ai un copil dupa tine ... nu mi se mai pare deloc OK. Sa fim sinceri acum, un copil pune on hold toate celelate activitati, profesie, cariera, ascensiune de orice fel - sigur ca nu moare nimeni, dar in nici un caz nu este de recomandat, la 20 de ani, cand ai tinerete de trait, sot de gasit, profesie de construit, cariera de inceput ... ma scuzati, nu e loc de copil la varsta aia. Si DA, fetele tinere care citesc, puneti-va fetelor sterilet si serios, enjoy the sex as much as you want.
Daca insa se intampla, atunci primesti ajutor de unde ti se ofera, lasi putin aerele maternale si feministe, strangi din dinti si continui ce ai inceput ...si cand te poti tine pe picioare singura si mai poti tine si copilul in brate, tot singura, atunci spui "multumesc" celor care te-au ajutat (si da, ramai dator toata viata), ridici capul si rostesti lozinci feministe.
In definitiv, ce este atat de rau sa fi recunoscator parintilor si sa pleci capul in fata lor ?