Cum sa deschid ochii unui "copil cu copil"?

lara_c spune:

Adina, asa gandesc eu.Asta nu inseamna ca felul in care gandesti tu e gresit.Presupun ca se potriveste cel mai bine situatiei tale.
Eu una , mai ales de cand am copil gandesc muuult mult in viitor.Motiv pt care am stipulat (atata eu cat si sotul meu) foarte clar in testament cum vrem sa ne impartim bunurile ca sa nu exista dubii/procese etc daca Doamne fereste....
Testamentul este o alternativa la vanzare...Dar daca tu esti perfect impacata cu situatia si sigura 100%(cu toate ca nu ai cum sa garantezi tu ca ex sotul nu va mai avea copii ever) ca nu vor fi alti mostenitori , nu ai de ce sa iti faci griji.
Eu una nu as putea fi linistita daca nu as avea testanent si bunurile muncite de mine si de sotul meu ar ajunge sa fie distribuite altfel decat ne dorim noi.
Fiecare priveste lucrurile altfel..
In situatia lui 'Dragos' eu cred ca NU are trebui sa vanda, ci sa lase tot ce a muncit cu mama primului baiat LUI.Sau in fine ex nevestei cat ea traieste.In nici un caz sa lase copilul fara casa
Si sa inceapa de la 0 cu Diana.Iar ce muncesc EI DOI sa fie al copilului/copiilor lor.Eu asa vad lucrurile cand vine vb de blended families...E foarte complicat si poate si mai complicat dupa moartea parintilor daca lucrurile sunt lasate la voia intamplarii...

Errie's mummy

Hawaii MexicoUS*Europe_and US * Wedding * ErinnKendall*KUALA LUMPUR * Bangladesh_Singapore_Bali

nelia spune:

Hai, ca daca tot nu am chef de facut sarmale...

Ana, Mimitete, asa este, cind traiesti printr-o experienta atit de dura, chiar daca o traiesti in papucii altuia, nu ai tai, cind iti vezi familia scindata si oamenii care o formeaza distrusi de tensiunile care ies dintr-o situatiei ca a Dianei, nu te poti detasa si vedea lucrurile la rece. Adica le vezi, ca doar eu sint in fata calculatorului, nu in in casa lor, dar nu poti sa tii doar cu unii sau cu altii.

Vezi, Ana, ca si tu ii pui pe parintii ei in papucii parintilor tai, nu scrie nicaieri ca sint batrini si ca fata a fost la facultate la Bucuresti... si nici nu se spune in subiect ca fac eforturi foarte mari ca sa o intretina material. In orice caz eu nu am inteles asta, imi cer scuze daca scrie, recunosc ca citind, am urmarit alte detalii, nu pe acestea. Dar daca au in jur de 55-65 de ani, ar putea face si ei niste eforturi sa se deschida si spre lumea copilului pe care il ajuta, si fata ar trebui sa-i ajute, si asa s-ar ajunge la rezultate mai bune.

Judecat din partea parintilor asa este, daca intr-adevar a fost plecata de acasa, dar nu sint si niciodata nu am fost multumita cu o explicatie simpla la aceste lucuri: eu muncesc ca sa te tin sa faci o facultate si tu sari in patul derbedeilor si te distrezi. De acord, sint si fete usoare, care asta fac, dar chiar si acolo am multe de spus, de ce au ajuns asa, ce se poate face, ca de judecat e usor sa le judecam... alt subiect. Nu o vad pe Diana deloc asa, o vad o tinara, studenta la actorie (de asta am intrebat daca a intrat pe bune la aceasta facultate, ca daca i-o platesc parintii la particular, iar e o greseala, sustii copilul sa faca studii, sa-si urmeze visurile... dar in cazul unei asemenea facultati, nu sint de acord sa investesti decit daca intr-adevar exista un talent, ca asa vise de a fi actori le aveam toti cind eram tineri)

Si eu sint de acord ca parintii sa te intretina cit pot, daca pot si, mai ales, daca vor si nu se asteapta in schimb sa le platesti cu viata ta, cu principiile tale, cu fiinta ta, ajutorul primit. Daca stii ca esti in stare sa dai acest ajutor fara sa ceri nimic in schimb si fara sa-i judeci in locul copilului tau, fa-o, daca nu, mai bine ajuta-l cu solutii, de departe, cu bani chiar... dar lasa-l sa se responsabilizeze singur pentru greselile facute, pentru hotaririle luate. Sint pentru ajutorul dat de parinti si primit de copii si chiar cu locuitul impreuna, atunci cind relatiile sint bune, deschise intre ei... cind nu sint, si in acest caz nu sint, separarea, taierea cordonului ombilical, cu toate riscurile si de o parte si de alta, este de departe cea mai buna si cea mai sanatoasa solutie si pentru copil, dar si pentru parinti.

nelia spune:

Concret, intorcindu-ne la subiect, eu vad astfel lucrurile, nu departe de voi, cum zice Mihaela, doar ca un pic altfel, mai de la mijloc.

Pentru mine e clar ca parintii sint cei ca ai nostri, normali, cu principiile lor, nu sint in stare sa faca altfel si nici nu pot sa le cer asta. Si ca, in viziunea lor si a altei jumatati de Romanii de parinti de aceeasi virsta, ei fac totul pentru fata lor acum si au dreptul sa-i ceara fetei sa se poarte asa cum cred ei ca e bine. Dar daca totul era chiar perfect din partea lor, parerea mea, fara sa judec, este ca nici nu se ajungea aici, adica la certuri, animozitati, tensiuni... Pina acum, au si parintii dreptate pina la un punct, are si Diana pina la altul, si chiar si Fatul Iepei, tatal, sa-i vada, deocamdata in baruri si in cafeneaua artistolor, ca bani de mers la mall nu sint, casa nu si altceva nu stie la ora asta, el cu locurile astea e obisnuit.

Dar daca au incercat asa si au vazut ca nu merge (inteleg ca au trecut deja doi ani de cind sint asa), ca tensiunile cresc, ca certurile se inmultesc, ca prapastia dintre ei creste pe zi ce trece (fata nu intelege de ce se poarta ai ei asa, parintii de partea lor nu inteleg ce mai vrea si fata asta de la ei, daca intrati pe la subiectele unde se pling tinerele mamici, ajutate de parintii lor... si mai intra si cite o mama de tinara mamica cu versiunea ei si veti intelege ce vreau sa spun), ca situatia e aceeasi ca acum doi ani, cind lucrurile erau mult mai grave, ar putea fi sfatuiti sa gindeasca si altfel?

Adica, fata mea, noi astia sintem, iti vrem binele... dar tu crezi ca nu, si uite de aici ne certam ca prostii. Ai trecut peste hop, te-am luat acasa, copilul e maricel poate merge la gradinita, tu mai ai un pic si termini facultatea, noi nu mai putem sa te intretinem, oricum, nu aici in casa, pentru ca vom ajunge sa ne urim (daca nu o fac deja). Sintem de acord sa te mai ajutam un pic, dar hai sa gasim si alta solutie.

Nu numai fata trebuie sa fie pregatita sa iasa din casa parinteasca, dar si parintii trebuie sa fie pregatiti si tari sa o lase sa plece. Ea nu pleaca pentru a nu o incurajeaza ei sa o faca si parca vad ca, desi se cearta zilnic, daca fata ar zice de miine plec, ar fi o alta palma pe obrazul lor si tot fata nu ar face bine. Banii pe care ii baga in fundicul ei acum si care ar trebui sa o ajute, mai mult o afunda in dependenta si in neputinta ei de a se descurca singura in viata. Poti sa o ajuti cu bani si cu copilul chiar daca nu stau toti in aceeasi casa, daca vrei intr-adevar sa ajuti si nu sa controlezi.

Daca ar cauta de exemplu o batrina de treaba, cu casa, inca in putere, cu nevoie mare de bani si care, in schimbul unei sume mici ar putea sa o gazduiasca si sa se ocupe si de copil citeva ore pe zi (sint multe, eu cind i-am cautat sora-mii am ramas socata de citi batrini erau singuri si nu-si mai permiteau cheltuielile casei, copiii nu aveau sau erau departe, si unele dintre ele erau foste invatatoare, educatoare, profesoare)??? Bunicii pot avea rolul lor si fara sa-l creasca, ca doar esti bunic si daca te ocup altfel de copil, nu numai daca il ingrijesti 24 din 24. Asa, s-ar detensiona lucrurile, cind platesti pe cineva un numar fix de ore, stii sigur ca nu ai incotro si trebuie sa fii acasa, asta ar responsabiliza-o un pic si pe Diana fata de copil si fata de viata ei in general. In situatia de fata, ajutorul parintilor pentru Diana a fost dat cu virf si indesat pe partea materiala, nu si pe cea emotionala, dar nu va niciodata apreciat la adevarata valoare pentru in relatia lor nu sint apreciate nici persoanele, nici valorile asa cum ar trebui.

Ii doresc si le doresc din tot sufletul Dianei si parintilor ei, si celor care ii ajuta si ii sfatuiesc, Jocurban, sa gaseasca solutiile celor mai bune si sa iasa din cercul vicios si plin de tensiuni in care traiesc acum, inainte de a se intimpla altceva, poate mai grav din cauza acestor tensiuni.

Ma duc totusi sa fac sarmale!



Rinjeam mai sus, pentru ca exact aceleasi lucruri mi le spunea sora-mea, eu inteleg ca nu aceasta este problema reala si nici la parinti ca le spun sa le spuna mama si tata , nici la fata ca e suparata ca al ei copil primeste dulciuri... ci asta e doar incercarea si dintr-o parte si din alta, sa se apere, sa-si faca dreptatea, sa gaseasca argumente si justificari pentru ceea ce fac - e ca intr-o relatie in care problema e sentimentala si adinca, dar cind esti intrebat care este... vii cu o explicatie din asta socanta, ceva de genul.. pai, isi lasa ciorapii peste tot sau nu-mi place cum maninca.

columbiana spune:

Nelia, pleeeaasse (unde am zis ca-i la Buc la facultate??); uite citatele corecte care spun ce am subliniat eu; nu ma pun in pielea nimanui si nici nu transpun pe nimeni in povestea mea;
uite aici:Parintii ei, la aflarea vestii, au reactionat foarte urat: familia ei se descurca modest financiar, ea era studenta in anul I - fara venituri si Diana a nascut in Bucuresti, singura, unchiul meu s-a pensionat si sta cu nepotelul;
nu vad nicaieri ca plateste Diana cu principiile sale; vad doar ca ar trebui sa-si asume consecintele faptelor proprii, sa nu arunce in spinarea parintilor responsabilitatea;
si asa continuam la nesfirsit pentru ca tu tii intotdeauna in orice dezbatere sa ai ultimul cuvint , si eu timp destul ca astept sa creasca cozonacii

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

nelia spune:

Ana, nu e vorba ca tin sa am ultimul cuvint (desi, da, asa este, este unul din defectele mele, incerc sa-l repar cum pot), si am inteles gresit. Tu ai spus ca 'odrasla a fost trimisa la facultate si in timpul cind parintii o credeau la cursuri - pe fondurile si eforturile lor, ea era in pat cu tomnatecul june actor' si de aceea am crezut ca spui ca era studenta departe de ai ei... Pentru ca in capul meu este ca ea era studenta in Timisoara la actorie cind l-a cunoscut pe tip, petreceau weekdendurile impreuna in acel apartament, apoi a ramas insarcinata cu el, ea fiind tot acasa, la ai ei si abia dupa aceea s-a mutat la Bucuresti, unde a si nascut, intrerupind studiile. Ma rog...

Toti ne punem intr-un fel sau altul in papuci cind dam un raspuns, fiecare in functie de ceea ce gindeste, simte, a trait sau traieste legat de subiect. Altfel, ar fi niste raspunsuri fade, fara continut, numai ca sa ne aflam in treaba.

Nu stiu cum sa scriu, ca sa nu para ca te confrunt pe tine..., ca nu e asa, Dar uite asta nu-mi place, cind se spune asa ceva in cazurile de genul asta... Nu era in pat cu tomnaticul, facea ceea ce o gramada de fete fac, isi traiesc viata, iubirile... bine, rau, in cadru organizat sau deorganizat, toate am facut asta intr-un fel sau altul la fel, unele cu mai mult noroc, altele cu mai putin...

Unde ai tu dreptate si fetele de aceeasi parere de la subiect este ca da, nu e normal ca Diana arunca responsabilitatea asupra parintilor! Parerile noastre nu coincid atunci cind eu consider ca nu e normal nici ca parintii o iau ca atare, desi e clar ca nici ea nu poate sa si-o asume, dar nici ei nu pot sa o faca in conditii normale si sanatoase, ci ce dau cu dreapta, iau cu stinga... pentru ca ce dau material fetei, iau emotional si se rod sufleteste unii pe altii... pina nu va mai ramine nimic. Si decit asa, mai bine separare si raminem ceea ce sintem: parinti si bunici, fiica si mama.

Si eu astept sa creasca maiaua si sa fiarba sarmalele, asa ca, timp suficient...

Oricum, eu intrasem sa le urez la fetele participante la subiect Craciun fericit si liniste in casa si in suflete!

andacos spune:

Ei dupa atitea pagini scrise,iaca ca tot la vorba noastra ajungetzi!

Sau,pentru ca e ajun de craciun,ajungem cu toate la un punct comun!

Sarbatori fericite tuturor!

Dana

A_Iulia spune:

Un astfel de testament, in Romania, poate fi atacat de ceilalti mostenitori. In plus, testamentul poate fi schimbat oricand, in cazul in care se razgandeste - deci oricum nu ofera nici o garantie.

Eu nu vad ce anume s-ar putea clarifica prin testament: partea mea e partea mea de 50% si la asta nu are nici un alt mostenitor de-al fostului meu sot dreptul. e partea mea si nimic nu schimba asta.

Cu partea lui, eu sunt ok cu faptul ca se imparte cu viitorii mostenitori - de fapt teoretic am putea vinde si el sa cheltuie banii si acum, nu? E treaba lui ce face cu partea respectiva si la cati mostenitori se va imparti. La fel cum de exemplu se vor imparti si alte bunuri dobandite de fostul meu sot de-a lungul vietii, indiferent ca eu nu am contribuit la ele si nu am muncit 50%-50%.

Nu stiu daca am inteles eu bine, dar sotul tau a facut un testament ce si-ar defavoriza copiii din fosta lui casatorie, spunand ca tot ce realizeaza el de acum incolo se cuvine copilului vostru doar? Daca am inteles bine atunci imi pare rau, nu voi fi in veci de acord cu asa ceva, nici din partea mea, nici din a lui.

andacos spune:

Nelia,zau ca nu tzin sa am ultimul cuvint mai ales in spatziu virtual!

Insa,indiferent ca vrei sa recunosti sau nu,abia in citatul dat de mine ai recunoscut!Pina acolo ea era doar produsul"abuzurilor parintesti"

Gata cu forumeala!Ca sta copilu<'-n coasta mea!

Dana

editez ca vad ca tzi-ai sters raspunsul...eu insa n-o fac ca n-am de ce!

nelia spune:

Andacos, am sters ultimul mesaj cind am vrut editez si scriam altul (acum observ, e ceva nou, trebuie sa-i dau mereu refresh ca sa imi ia modificarile), ca era o greseala si voiam sa adaug ceva... da, spuneam ca paginile s-au umplut cu ce era dupa punct... dar te las pe tine sa ai ultimul cuvint.

Si la mine gata forumeala, ca vor copiii calculatorul.

Si ce voiam sa adaug: sper sa mai vina Jocurban (cred ca se va speria cind va vedea cit s-a discutat la subiectul deschis de ea) si sa ne spuna ca totul e bine la Diana acasa si cu ea, si cu copilul, si cu parintii ei. Din tot sufletul sper sa rezolve situatia cum e mai bine pentru toti!

Si cred ca toate fetele care au scris aici, vor acelasi lucru, chiar daca parerile difera. La urma urmelor, toate sintem si fiice si parinti si nu cred ca vrea cineva sa fie nici in pielea parintilor Dianei si nici in a Dianei.

salcia spune:

Toate ca toate, dar de ce parintii Dianei incearca sa inoculeze copilului ideea ca ei sunt parintii lui, si nu bunicii, desi el are totusi parinti (asa cum sunt ei, imperfecti)?! Asta mi se pare ingrozitor si inacceptabil... Spunea cineva ca uneori bunicii adopta nepotii - se poate, dar asta cred ca se face cu acordul ambelor parti (bunici + parinti), nu unilateral, cand parintii nu vor.

Ok, Diana a facut greseli, nu poate sta pe propriile picioare acum, nu poate avea mari pretentii, bunicii ajuta si trebuie sa le fie recunoscatori, dar, fetelor, chiar trebuie sa-si cedeze copilul bunicilor, in schimbul ajutorului?! Pentru un copil nu e suficienta nici dragostea de mama, dar nici conditiile materiale singure nu sunt de ajuns.

Iar parintii, daca tin la ea si copil, cum de pot concepe asa ceva? Inteleg ca au ideile lor, limitele lor, dar asa ceva nu pot intelege...

Va dati seama ce probleme emotionale vor avea pe viitor Diana si copilul din aceasta cauza?

Chiar m-a intristat discutia asta, e deja prima zi de Craciun, si sper ca toata lumea sa aiba parte de liniste...