Cum sa deschid ochii unui "copil cu copil"?
Raspunsuri - Pagina 12
nelia spune:
In Romania, Diana nu reprezinta un caz social, aici da... Nu ii va da nimeni dreptate nici in fata barbatului care a tirit-o in mizerie, nici in fata parintilor ei, care in ochii lumii fac ceea ce trebuie si pina la un punct chiar fac. Toata dreptatea in ochii societatii romanesti este in mina parintilor ei, ea nu are nici un cuvint de spus, cel mai bine este sa taca, sa zica saru-mina pentru ajutor si sa-si vada in continuare de facultatea ei. Acolo, ea va fi intotdeauna fata caruia parintii au facut tot ce le statea in putinta, iar ea, nerusinata, dupa ce a facut un copil din flori cu un derbedeu si ai ei au luat-o acasa si ii dau de toate, si ii cresc si copilul, indrazneste sa aiba un cuvint de spus in educatia fiului ei. Nu are nimic de oferit, habar nu are pe ce lume traieste, dar are pretentii de la parinti, de la tatal copilului (care, uite, e totusi responsabil cu primul copil, faptul ca nu e cu al doilea este tot din cauza ei; si in plus e si un baiat bun, s-a imabatat si s-a batut cu frate-sau, in fata cumnatei, a copilului si a iubitei gravida, dar in rest... e chiar baiat bun, da si el un ban, cit poate, a incercat sa se mute, chiar daca acum e un pic suparat...). Ah, si in plus, Diana vrea chiar sa i se recunoasca si dreptul de mama, culmea nesimtirii. La urma urmelor, e este cea care a provocat toata aceasta mizerie, ea s-a culcat cu derbedei, ea a intrat in niste cercuri si ii face pe parintii ei sa le crape obrazul de rusine... si tot ea are pretentiile cele mai mari.
Astea sint faptele vazute in Romania si se pare ca si aici, la subiect de o parte dintre fete. Pot sa le contrazic? Nu si sint sincera. Asa este, imi vine mie sa ma duc sa-i dau o mama de bataie ca sa-i vina mintea la cap, ca acum e undeva pe la fund.
Pusa in pielea parintilor, a mamei, lucrurile stau asa cum le-am scris mai sus. Diana trebuie sa puna burta pe carte si fundul la treaba, sa-si scoata aerele din cap, sa pupe picioarele parintilor ei ca nu o lasa sa-si distruga viata si mai mult decit a facut-o. Ca mama nu pot sa spun ca nu simt ceea ce simt parintii ei, ceea ce simtiti multe dintre voi, ii inteleg si va inteleg. Dar eu sint mama de fete... si daca ies din papucii de parinte, daca uit cum am fost la 22 de ani (cind tot ce pot spune este ca am avut maaaree noroc ca nu mi s-a intimplat nimic din toate acestea, dar in situatia in care eram eu atunci, totul ar fi fost posibil) si iau una din fetele mele si o pun in locul Dianei... tot ce am scris mai sus pica in fata fetei mele de 20-22 de ani in situatia Dianei. Inima mi se moaie, orgoliile parintesti pica, mai exista si un copil... care nu e al meu, ci copilul fiicei mele... pe care am invatat-o si am pregatit-o toata viata sa devina femeie... si a inceput cu stingul, a facut-o lata, a intrat in bucluc. Bebelusul meu de odinioara, acum adult de 22 ani, mama la rindul ei, sufera ca un ciine pentru ca s-a indragostit de cine nu trebuia, sufera pentru ca si-a dezamagit parintii (orice copil sufera cind isi vede parintii suferind din cauza ei), sufera pentru a devenit mama pe nepregatite si nu se simte in stare inca sa faca nimic. Si tot ce pot eu ca mama este sa o iau acasa, sa o ajut, da, dar sa am grija sa-i scot ochii pentru tot ce a facut, zilnic, si la masa, si cind se relaxeaza, si mai ales cind are ceva de spus in legatura cu copilul ei, pe care, da, eu i-l cresc, dar pentru el, pentru ea, nu pentru mine.
Diana are nevoie de ajutorul celor din jur, dar toti nu fac decit sa o certe, sa-i reproseze... stiu o fata care s-a sinucis exact in aceleasi conditii
... si nimeni nu i-a inteles nici macar moartea, darminte ceea ce a facut inainte.
Parintii ei sint adulti, imi pare rau de ei, imi pare bine ca au gasit putere sa o ajute, imi pare rau ca, desi o fac cu bune intentii sint totusi aspru judecati (v. cuvintele de aici), dar cel mai rau imi pare ca nu reusesc sa lase orgoliile la o parte si sa-si iubeasca si fata, nu numai nepotul, asa cum este ea sau asa cum este acum dupa inceputul vietii cu stingul, nu asa cum si-au dorit ei sa fie.
De tata nu-mi pare rau, desi am si eu un baiat si as putea usor sa vad si situatia lui, avind cu 10 ani mai mult si nefiind la prima abatere, nu ma intereseaza prea mult persoana lui. In plus, e adult, treaba lui, a distrus si va distruge multe vieti, il stiu fara sa-l vad de care este... ca doar am cunoscut si eu Feti-frumosi, fii ai iepei... A facut doi copii, are nevoie el insusi de ajutor pentru ca nu e sanatoasa promiscuitatea in care traieste si in care ii tiriie si pe altii sa traiasca...
Copilul ma induioseaza, dar este prea mic, are niste bunici, are parinti, spre deosebire de altii care nu au nimic, este iubit si sper din tot sufletul ca pina mai creste, sa se rezolve situatia.
Dar cel mai mult si cel mai mult, cu riscul de a ma repeta, ma intereseaza soarta Dianei, pentru ca ea este victima unor abuzuri aici, din toate partile. I se cere sa se maturizeze, dar un copil care nu a fost invatat si lasat sa faca asta, nu are cum sa o faca brusc, numai pentru ca s-a indragostit si a facut un copil. O va face, in chinuri si greu, cu riscul de a pierde o parte din sufletul ei de acum, va fi nevoita a o faca... si sper ca va gasi suficienta tarie sa o faca inainte de a pica in alt cerc vicios, in bratele altui barbat abuzator...
Stiu ca imi veti spune ca toate mamele sint perfecte, ca toate vor binele copiilor lor si in mare asa este. Numai ca sint si unele care vor binele copiilor, uitind de natura lor. Ma atrage acest subiect pentru ca am cunoscut destule fete distruse de mame autoritare, de tati agresivi sau absenti, de parinti care nu le-au inteles niciodata, care nu au fost intelese apoi nici de barbatii de care s-au indragostit, care sar dintr-un cerc vicios in altul, tocmai pentru ca tot incearca sa se regaseasca pe ele, cine sint ele, fara nimeni altcineva. Si Diana este una dintre ele...
columbiana spune:
Nelia, vad destula ironie in mesajul tau la adresa celor de alta opinie pe topic, dar o ignor 
; nu pot insa sa nu remarc concluzia din ultimul paragraf ca doi parinti batrini sunt vinovati si responsabili pentru ca un adult de 22 de ani (majoratul e la 18 ani in Romania din cite se pare) n-a stiut ca exista anticonceptionale si ca nu si-a prevazut consecintele faptelor;
probabil ca era mai <bine> s-o fi lasat in strada cu copil cu tot pe la adaposturi si fundatii existente doar teoretic si pe hirtie in Romania si atunci nu i-ar mai fi judecat nimeni pe aici pentru ca ei la virsta asta au deja o mentalitate si nu si-o schimba peste noapte;
22 de ani nu-s 14 sau 16 oricit de mame indulgente am fi, la 22 de ani ar trebui mai multa responsabilitate, si nu mai e vina parintilor aici;
uite ce spui tu aici, si esti total oftopic de la subiect:
Ma atrage acest subiect pentru ca am cunoscut destule fete distruse de mame autoritare, de tati agresivi sau absenti, de parinti care nu le-au inteles niciodata, care nu au fost intelese apoi nici de barbatii de care s-au indragostit, care sar dintr-un cerc vicios in altul, tocmai pentru ca tot incearca sa se regaseasca pe ele, cine sint ele, fara nimeni altcineva. Si Diana este una dintre ele...
si uite ce spune autoarea topicului care o cunoaste pe fata:
Diana a fost o tanara perfect "normala", cu o familie perfect "normala", fara probleme acasa sau alt background care sa-i fi afectat dezvoltarea psihica in timpul copilariei si adolescentei
nici vorba de abuzuri si alte povesti.
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
mimitete spune:
Ana si Nelia, noi ne putem intilni la o cafea si dezbate subiectul
, ce sa mai plictisim pe toata lumea
.
A fost cineva in vizita la un astfel de shelter ca eu ma voluntarizez de citiva ani la unul in Montreal de femei abuzate asa ca am o definitie destul de clara a ceea ce este considerat abuz ca sa fii primit asta dupa ce stai la coada. Nu stiu situatia din Romania dar aici e jale de ce cerere este, femei batute in ultimul hal, injunghiate, arse, la fel si copiii, horror stories! femei care nici nu vorbesc limba, carorara li s-au furat actele de catre soti si nu pot lucra, cu nenumarati copii mici dupa ei, morti de foame, locuind in apartamente salubre. Shelterul te primeste daca are capacitate si numai pt citeva luni ca sa lase loc si la altii cu aceleasi nevoi. Exista pshihologi care vorbesc cu ele si incearca sa le puna pe un fagas, problema cea mai mare fiind lipsa unei calificari, copil mic si ioc bani pt cresa deci un cerc vicios. Shelterul le da un adapost p etermen scurt, casa si masa, ajutor avocatesc caci in marea majoritate le este frica sa divortesze si nu stiu unde sa se duca.
Eu nu neg abuzul psihologic care este real si grav dar care este foarte greu de dovedit si eu una n-am vazut nici un astfel de caz in shelter.
Nu stiu ce informatii aveti voi de i-ati transformat pe parinti in tortionari.
Da, ar trebui sa-si lase orgoliul la o parte si sa incerce sa se apropie de ea dar sint la o virsta cind asta nu se mai schimba. Dar ea a facut asta cu ei? Ce parinte este insensibil cind ti se spune cu frumosul ca vrei sa ai un loc de frunte in viata copilului tau ca esti doar mama lui indiferent de ce ai facut in trecut? Dar asta sa fie subliniat cu fapte si petrecut timpul cu copilul nu vorbe in vint.
Si nu o mai faceti copil va rog ca are 22 de ani! nu e iesita din adolescenta cum spunea cineva mai inainte. Ca e ratacita si imatura da, dar nu copil.
columbiana spune:
Mihaela, Nelia (no offence, dezbatem idei:)) 
,
pina la intilnire ma retrag mai bine la sarmale:))
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
casandra spune:
Ana, depinde ce e "normal", ce devine norma in societate. Si in Romania pe care o stiu eu, in care eu am copilarit si am trait o buna perioada de timp, parintii autoritari, in fata carora nu ai nici un cuvant de spus, formeaza norma. Nu sunt de condamnat, fiecare face ce crede el ca e mai bine pentru copilul lui, in conditiile in care se afla. Si apoi trebuie sa isi asume responsabilitatea pentru rezultat. Iar parintii Dianei o fac in felul lor, nimic de zis. Se ocupa de copil, cum stiu ei. Si de Diana, ca Diana la ei sta. Daca nu intri in detalii, totul e bine.
Dar Diana, daca nu va avea parte de consiliere, la fel va fi si peste 30 de ani, fata mamei cea neajutorata. Nu ati intalnit astfel de persoane? Eu mi-aduca minte de o doamna pe care am intalnit-o in tineretea mea, profesoara de franceza, la mai bine de 40 de ani, care se alinta si gandea ca o scolarita, avea servici, casa,..., dar era incapabila sa isi puna viata in ordine, in ce incurcaturi putea sa intre, nu puteai crede ca e adevarat, asa cam ca Diana, se incurca cu tot felul de visatori-profitori. Cat au trait. parintii ei se ocupasera de tot, ea doar sa isi vada de scoala, fara griji. Cand au plecat din lumea asta, fata lor a ramas ca o frunza batuta de vant.
Pentru Diana, scoala e o solutie partiala si incompleta. Problema Dianei e mult mai profunda.
nelia spune:
Ana, nu am fost ironica, sau poate ai dreptate am fost... nu stiu, dar nu o ironie rea, ci una care vine din suferinta. Am si spus ca sint sincera cind descriu faptele, ca astea sint... Acum 16 ani (exact de Craciun) si sora mea era exact in situatia Dianei, iar parintii mei in situatia parintilor ei.
Si sora mea a avut o familie 'normala' si a fost o fata 'normala' si chiar cuminte... dar na, dragostea e oarba si tinerele mai calca si pe bec, nu e nici singura si nici ultima. Nici ea nu a vrut sa spuna de sarcina, pentru ca toata lumea ar fi trimis-o sa faca avort si ea chiar voia acel copil, din tot sufletul il dorea... avea 20 de ani, nu avea de nici unele, era poate imatura, nu stiu... a avut grija viata sa o maturizeze repede si bine... dar era copilul ei, de la barbatul pe care il iubea mai mult decit pe ea. Astazi e o don'soara frumoasa si desteapta acel copil. Si sora-mea mai intirzia prin oras, nu alerga cu sufletul la gura, pentru ca doar statea mama ei cu copilul ei, nu un strain... Si multe din poveste se aseamana, numai ca ai mei nu erau actori, deci se presupune ca nu aveau capul in nori!
Numai ca la noi, tragedia a fost mult mai mare... nu s-a terminat doar cu adusul sora-mii acasa si cu 'abuzul psihologic' asupra sora-mii, pentru ca asta este acel permanent repros aruncat macar o data pe ora... cu tot ajutorul primit in schimb... ci si cu moartea tatalui, din cauze deloc naturale, oarecum ca o consecinta a tensiunilor din casa, dar nu numai...
Ultimul paragraf nu se referea nici la sora-mea, nici la Diana, era pur si simplu o generalizare, pentru ca intr-adevar cunosc destule fete 'abuzate' de autoritatea parintilor sau de credinta lor ca fara ei, acestea nu ar fi nimic, ar veni cu burta la gura... unele mai si vin, ce-i drept, dar care traiesc intr-o societate in care acest abuz nu exista pentru ca parintii sint parinti... Asa ca este, intr-adevar, in afara subiectului...
M-am inflacarat la subiect mai mult decit la altele, pentru ca inca mai cred ca tot ce s-a intimplat atunci putea fi evitat daca intre mama noastra si noi exista mai multa comunicare (nu sintem suparate pe ea, intelegem ca asa erau vremurile, a facut ce au facut zeci de alti parinti in acea perioada si nu-i doresc decit sa o mai tina D-zeu sanatoasa cit mai mult timp... nu a putut altfel, dar intentiile au fost bune). Poate daca eu nu plecam de acasa si ramineam acolo, stilpul familiei... Dar mai ales daca toti ar mai fi lasat din orgolii, din frustrari, daca le-ar fi pasat mai mult de ei decit de ce zice lumea... si ar fi gasit impreuna solutii dupa ce faptul era oricum consumat.
Mihaela, si eu fac benevolat intr-un loc asemanator si nu se compara situatiile. Categoric, ai perfecta dreptate, sint femei mult mai napastuite de soarta, of, doamne, ce am vazut si cind mai sint si copiii... Dar nu despre ele vorbim... Dar eu consider ca abuzul psihologic despre care vorbesc, adica primesti fata inapoi acasa, cu tot cu copil, o ajuti, dar nu o mai scoti din reprosuri si din ocara... nu poate duce la nimic bun. Eu nu i-am facut tortionari pe parinti, ii inteleg, am si scris, pentru ca a trebuit sa fiu, de la distanta, jumatate pentru sora, jumatate pentru mama... Dar tot nu e regula ce fac, pe linga ajutorul pe care i-l dau.
Asa cum i-am spus si sora-mii si cum a si facut de altfel pina la urma, ii spun si Dianei: parintii ei nu o pot ajuta in alte conditii, astia sint, nu se vor schimba. Nu o pot sfatui sa taca si sa plece capul, cred ca viata i l-a plecat deja... dar o sfatuiesc din tot sufletul sa plece, sa-si ia copilul si sa plece. Sau daca ajunge la o intelegere decenta cu parintii ei, poate ca totusi il lasa pe micut la ei pina reuseste si ea sa cistige ceva. Eu una nu pot sa accept ca unde sa se duca... nu cred nici un tinar care imi spune ca sta la parinti pentru ca nu exista nici o solutie. Sta pentru ca este mai comod sa stea acolo, nu pentru ca nu se poate altfel. Intotdeauna se poate si altfel, intotdeauna exista solutii si nu cunosc nici un tinar care, plecat de acasa, pe picioarele lui, sa moara de foame.
Ma retrag, ca am spus deja prea multe la acest subiect, la inceput nici nu mi-am dat seama ca ma va stirni atit de tare. Desi par toate uitate, se pare ca urmele inca exista... Si asa se va intimla si cu cei implicati in povestea de la care a pornit subiectul.
A_Iulia spune:
Spiritele s-au incins referitor la cautarea vinovatului din poveste, totusi si chiar daca-l gasim nu se rezolva cu nimic situatia. Ce e de facut? Asta era de fapt intrebarea lui Jocurban.
Macar a incercat Diana sa se angajeze undeva? Cel putin in Bucuresti sunt ceva firme de divertisment - animatori pentru copii, printese, etc - programul de lucru e numai seara, deci nu i-ar afecta activitatea la facultate.
Si probabi ca ar mai fi idei aplicabile in cazul in care Diana si-ar dori sa faca ceva cu adevarat, facultatea nu e o scuza.
columbiana spune:
Nelia, eu te cred tot ce spui, dar aici nu ne dezbatem pe noi ci pe Diana si situatia ei; nu aducem nici o solutie daca o tot indesam in papucii proprii fiecare, trebuie sa vedem realitatea fetei si nu a noastra; si in realitatea ei eu nu vad niciunde copil abuzat de parinti; vad in schimb doi batrini <abuzati> care in loc sa se bucure de pensie si batrinete linistita repara belelele odraslei; care odrasla a fost trimisa la facultate ( e usor pentru doi virstnici sa subventioneze un student in Romania in prezent nu, ma indoiesc ca este) si in timpul cind parintii o credeau la cursuri-pe fondurile si eforturile lor, ea era in pat cu tomnatecul june actor.
Casandra, eu vad ca parintii fetei asigura ei si copilului ceea e esential in prezent baza piramidei lui Maslow: necesitatile primare- de acolo-de la fundatie incepem orice constructie in viata; Diana a inceput de sus in jos, s-a prabusit si acum cauta iesiri tot de sus in jos (sa se execute parintii in cresterea copilului cum vrea ea, etc); Nu vad nicaieri din informatiile pe care le avem despre fata probleme profunde, or fi dar noi nu putem decit sa le presupunem;
apoi nu vad nimic rau in faptul ca parintii asigura copiilor toate conditiile materiale si le cer in schimb doar ca ei sa-si croiasca un drum in viata, sa-si termine o universitate; eu vin dintr-o generatie in care toti amicii mei aveau unica sarcina sa invete; au invatat si sunt ok cu totii, n-au avut nevoie nici de psihologi nici de consolarea bbcilor rataciti deveniti cuceritori fara sa-si asume consecintele. azi doi dintre ei impart fonduri europene in joburi de invidiat, ceilalti sunt prin alte conturi de lume sau in Romania, dar nici unul din clasa aceea de Papiu (liceu beton in tg-mures), toti cu exceptia mea si a unei amice- cu parintii care le-au facut mofturile- nu a clacat sau nu e nefericit din cauza acestei atitudini a parintilor; poate e ceva ce eu nu sesizez, dar pentru mine lumea e mai simpla
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
mimitete spune:
Nelia, pai pina la urma spunem acelasi lucru dar in moduri diferite. Tu ii dai sfatul sa plece, dar pt asta iti trebuie foarte multa vointa si incredere in sine, ori ea nu are nici una nici alta din pacate. Eu cred ca iti trebuie si o buna doza de inconstienta sa iei viata in piept cu un copil atit de mic si fara nici un fel de resurse. Ca sa fac asta ar trebui sa simt ca viata copilului sau a mea e in pericol. Si da sint de acord ca tortura psihologica intra in astfel de categorie dar in cazul de fata avem prea putine date sa o caracterizam asa. Tu, avind experienta nefericita a unui caz real vezi altfel problema.
Craciun fericit si sa auzim numai de bine,
casandra spune:
Ana, inteleg ce spui, dar mai inainte vreme lumea era mai simpla. Imi aduc aminte ca pe vremea cand eram in scoala, 2 ore de televizor, la care oricum nu aveai mare lucru ce sa vezi, ziare, reviste, aproape lipseau, si cand erau, nu prea te zapaceau la cap, scoala nu era parada de moda. Ce vreau sa zic, mediul de mai inainte vreme, pe care il stim noi, te putea influenta altfel decat ce e acum. Acum sunt tentatii la tot pasul, capul copiilor e impuiat de cand sunt mici cu tot felul de bazaconii, auzi de cazuri dfe oameni care au reusit prin mijloace nu tocmai ortodoxe, si cand esti tanar si nelinistit, esti mai in pericol decat inainte. Si ai nevoie de cineva cu care sa vorbesti, sa te ajute sa iti pui ordine in cap, ca pestele de la cap se strica. Si daca parintii nu pot sa o faca, nu sunt dispusi sa o faca, nu stiu sa te asculte, o sa cauti in alta parte. Si poti ajunge cum a ajuns fata asta, sa aiba o prietena mai matura, care a fost dispusa sa o asculta, s-o fi simtit inteleasa, dar a si format-o in stilul ei, i-a servit ca iubit pe fostul ei sot cu care impartea apartamentul. Pai fata asta daca avea cu cine vorbi acasa nu ajungea in situatia asta.
Dar eu cred ca si parintii au fost cumva afectati de schimbarile din societate, de mass-media, ca si ei sunt usor visatori, cu speranta unei reusite datorita fizicului sau unor calitati scenice, de prezentare, de si-au dat fata la actorie.
Si atunci, fata asta de unde sa isi ia reperele, cum sa mai stie pe ce lume traieste sau cum se traieste in lume ca sa ai o viata decenta?
Serios vorbind.