cum ferim copilul de tensiunea din casa?

tensiune intre parinti, suntem intr-un impas (din nou...). tatal a ajuns sa spuna copilului ca se prosteste prea mult, ca asta nu ne face fericiti (pe mine nu ma nefericeste prosteala lui). In general, o stare de tensiune, de nu iti vine sa faci nimic, apatie, certuri (rar in fata copilului).
sigur andi percepe aceasta atrmosfera. suntem intr-un oras nou si mic, poate e si faza de adaptare de vina...
cum il feresc de tensiunea asta? dati-mi ceva idei!

nota: fac naveta de 2-3ori pe saptamana, ajung seara acasa, nu petrec prea mult timp cu el acum din pacate...


multumesc!

b
________________________
"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

Deus spune:

tensiunea nu apare doar asa din senin, are niste cauze clare.
Nu va mai intelegeti voi adultii si va certati/calcAti pe bataturi din orice?
Lipsa banilor si greutatile va fac sa fiti stresati si nervosi?

Oricare dintre raspunsuri le dai inseamna ca tu/voi doi adultii trebuie sa luati masuri acuma nu cand deja copilul este afectat. Normal ca-l afecteaza, o sa fie exact ca si voi la maturitate! Asta vreti?



daca intr-o zi viata iti intoarce spatele...prinde-o de fund!
http://oscarfriends.wordpress.com/

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro

putere...pentru cine crede ca nu mai poate!
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI

accept92 spune:

Imi pare rau ca sunteti in situatia asta. Insa tu intrebi de fapt cum sa ascunzi gunoiul sub pres. E normal sa te gandesti in primul rand la cum este copilul afectat de tensiune, dar eu ma intreb si cum va afecteaza tensiunea asta pe voi? Eu zic sa va rezolvati problemele in primul rand pentru voi si copilul va iesi cel mai castigat, chiar daca sfatul pare sa faca abstractie de el. Deci mai bine cauta sfaturi la sectiunea 'in unul sau in doi'.

Gabi_K spune:

copiii simt mai tare tensiunea decat noi adultii. Daca nu va puteti rezolva problemele, cautati un psiholog sau mergeti la un centru de consiliere familiala sa va ajute.

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses3#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses4#" target="_blank">poze si mai noi
www.dropshots.com/kincses5#" target="_blank">poze cele mai noi
Povestea nasterii: Lili si Robert

diuna spune:

Subscriu in totalitate!
Si chiar de esti asa ocupata( oare merita...? oare alta job...?) ar fi perfect sa gasiti timp pentru consiliere. Si asta foarte repede.Boala lunga, moarte sigura; dar aveti grija ca nu sunteti implicati numai voi, si veti fi direct responsabili. Deci succes!

blackgirl0 spune:

O bazaconie mai mare nu putea gandi si desteptul asta de barbata-tu? Scuze, nu m-am putut abtine! Cel mai bine este sa se ocupe alt adult de copil cat timp esti tu plecata, daca asa gandeste sotul tau si actioneaza si in consecinta (presupun). Ideal ar fi insa sa nu! Adica, mama este ocupata, copilul il are pe tata de sprijin (sa se joace cu el, sa il ingrijeasca, etc. etc.) Insa nu prin reprosuri stupide si constante, care-i vor darama toata siguranta si increderea in sine! Foarte important! Sotul sa mearga la "reciclat" si sa invete buna comportarea cu fiul sau, tu lasa-ti nervii pe pres in fata usii (daca este cazul si la tine).

Si ca regula generala: orice cearta/disputa/reglare de conturi se va face departe de ochii copilului sau afara din casa (poate va mai racoriti! ) sau cand doarme IN SOAPTAAA!!!

Si ii afecteaza pe copii, chiar mult de tot. Dragos (10 luni) incepe sa planga instantaneu doar daca strig un pic mai tare dupa sot sa-mi aduca ceva de exemplu. Sau doar daca ma uit cu o privire mai pierduta la el (nah! ma iau si pe mine gandurile) Dragos se opreste din joaca lui si se uita atent la mine: sa planga sau sa rada (in functie de cum sunt eu in momentul acela).

Mare grija la sufletul copilului!

pitzinuca spune:

blackgirl - da, a fost o tampenie si sper ca l-am lamurit - mi-a spus ca exprimarea a fost de rahat, nu a gandit asa la propriu.

pe de alta parte, multumesc pentru raspunsuri.
dar nu sunt raspunsurile la intrebarea mea. da, sigur ca incercam sa ne rezolvam problemele, dar, in acest timp ce facem sa facem atmosfera cat mai putin apasatoare pt cel mic?

Voi nu ati avut perioade de probleme in cuplu? (chiar toata lumea de pe DC e fericita in cuplu?)si in aceste perioade, cum l-ati distras pe copil de la starea voastra, de la starea generala nasoala? da, as fi vrut niste trucuri, sau pur si simplu exemple din experienta voastra.

dar ori nu e cazul, ori e ceva ce imi scapa...


merci si astept si alte pareri (daca exista) pe la subiect.



b

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

blackgirl0 spune:

Pitzinuca, cred ca ai dreptate si nu am inteles exact ce vrei. Normal ca motive de dispute sunt in orice familie, dar banuiesc ca oamenii se cearta si ei colea, mai feriti de ochii copilulu (daca-i musai cu cearta ).

Nu stiu ce trucuri vrei. Banuiesc ca este suficient (dupa mintea mea) sa dai un time-out partenerului certaret, ceva de genul: "Ok, acum nu ne intelegem, hai sa facem pauza de subiect cateva minute/ore, timp in care fiecare dintre noi face ceva, pastrand spatiu si distanta intre noi, in asa fel incat sa nu ne aducem aminte si sa sarim iar la bataie!" (bataie in sens de discutie aprinsa, pe ton rastit). Si intre timp, unul din parinti ia copilul si se joaca cu el, fara sa ii dea de gandit ca l-ar preocupa ceva anume, ca ar fi trist. Sau o plimbare cu copilul afara in fata blocului sau la cumparaturi. Insa asta merge doar pentru situatii punctuale, care pot fi rezolvate cu discernamant de catre amandoi parintii. Ca daca vorbim de perioade lungi de timp, de tensiune mocnita, mai bine lipsa! Mai bine sa explodeze cazanul odata, decat sa stea sa mocneasca la foc mic-mic. Copilului nu-i face bine nici una din situatii: nici sa-si vada parintii in discutii aprinse cu usi trantite si voci ridicate, dar nici intr-o atmosfera glaciara, desi politicoasa, insa in care parintii sunt reci si distanti unul fata de celalalt. Deci, oricum ai da-o este naspa! [;0]

Bravos sotului ca a constientizat greseala!

Adriana mica spune:

Pitzinuca, atunci cand apar la noi discutii si ne mai suparam unul pe celalalt, ne trece instantaneu apatia si starea de tristete cand ne reunim in preajma celui mic. Si nu o facem fortat, doar de dragul lui, ci pentru ca asa ne simtim cand suntem toti trei impreuna: cu pofta de viata, uitand de cele mai multe ori de toate problemele care mai apar.

Pe urma, intre 4 ochi, discutam problemele noastre, dar de fata cu copilul starea de tensiune dispare ca prin farmec.

Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)

Uite ce mare am crescut...
www.totsites.com/tot/tudorandrei" target="_blank">Povestea merge mai departe...

blackgirl0 spune:

Acum sunt cam off-topic, insa tot stau si ma gandesc daca intrebarea de acum nu cumva se leaga de intrebarea de-atunci?

Si dau un scurt citat:

"sotul meu si cum mine ne iubim mult, altfel nu am fi rezistat atat impreuna la cate certuri si discutii avem.
majoritatea pleaca de la nimicuri. am vrea tare mult amandoi sa o mai rarim cu starile tensionate din familie, constientizam faptul ca nu duc la nimic bun, nici pentru noi si mai ales pentru cel mic."

(datat 14/03/2007)

ymca spune:

nu ne-am vorbit cam 2 saptamani. am discutat doar aspecte logistice, cine duce copilul la gradinita, daca cea mica a facut febra, daca ne mai trebuie o sticla cu apa.

singurul truc folosit a fost sa nu fim in aceeasi incapere. ne-am jucat pe rand cu copiii si parca am fost mai entuziasti amandoi. probabil ca sa suplinim prezenta celuilalt. sau poate ca sa castigam concursul: Cu mine se distreaza mai bine copiii!

eu zic ca nu ne-au simtit.

weekendurile erau programate cu multiple activitati, cu vizite, iesit la teatru de papusi, parc, etc. sa fie lume multa in general. sa fie copii, sa fie galagie.

certurile dupa ce se culcau copiii, pe ton scazut.