Din cauza soacrei...

Zina spune:

Stockolm, iti dau un IGNORE total. Si daca mai scrii vreun mesaj, sa stii ca nu am sa ti-l citesc, ca si cand nu existi!

LaraC, sa stii ca eu am spus intodeauna ca, in cazul in care voi afla ca sotul ma inseala, voi divorta imediat, sa am si 10 copii cu el. Chiar si discutasem cu el aceasta problema, stia parerea mea, si uite ca atunci cand mi-a spus, am reactionat cum nu ma asteptam. Nu stii ce vei face pana cand nu esti pusa in fata faptului implinit.

Sotul nu mi-a dat de inteles niciodata ca el ar fi nefericit, pur si simplu aventura lui a avut loc deoarece el nu a stiut sa-si tina ceva in pantaloni, cum se intampla la majoritatea barbatilor. Eu eram gravida, el plecat la un training in alt oras din tara, timp de 3 luni, acolo a cunoscut-o si ce s-a gandit. Daca tot e singur acolo, acasa nevasta gravida care statea numai in pat cu eminenta de avort, cu colul deschis, cu contractii de dimineata pana seara (deci la revedere sex), sa-si faca putin de cap, nu? Acasa cand venea se purta normal, ca de obicei, dragastos. Cand am inceput sa intru la banuieli a fost intr-o zi cand in gentuta cu toate cele de baie, am gasit fire de par care nu erau ale mele. Nu vreau sa mai discut ce explicatii mi-a data, iar eu am vrut sa trec peste ca sa nu ma afecteze in asa fel incat sa mi se intample ceva cu sarcina. De felul meu sunt o persoana care se consuma mult. Dupa nasterea copilului, sotul venea acasa, nu vorbea nimic cu mine, telefonul si-l lua si in baie cu el, ma rog, am simtit, 2 luni l-am tot intrebat, pana cand a cedat intr-o seara si s-a destainuit. Era presat de tipa, ca sa divorteze. Pe scurt asta e povestea. Barbat fericit, cu de toate, care se presupunea ca si-a dorit enorm de mult copilul, care se presupunea ca isi iubeste enorm de mult nevasta, a inselat, ca sa a decis el dintr-o data ca este nefericit. Asta mi-a explicat atunci. Ca de fapt el era nefericit de mult timp, saracul, nu ca nu s-a putut abtine....
Ilia 99 poate ca intr-o mica masura ti-am explicat situatia...si sa stii ca eu mi-am dorit ca sotul sa faca ceva, orice, nu l-am criticat, nici nu aveam cand, daca nu facea nimic....
Of, si cand spui ca avem nevoie de comunicare, ai dreptate, dar in 10 ani asa de mult am "alergat" dupa sotul ca sa comunice cu mine atunci cand aveam probleme, ca acum am obosit extrem de tare. El nu vorbeste, este un introvertit, si daca doresti tu sa vorbesti ceva cu el, refuza dialogul. Si daca totusi se incumeta sa spuna si el ceva, incepe cu injuraturile, strigatul si in utlima faza, plecatul de acasa (care a mai facut-o de nu stiu cate ori pana acuma), dar de data asta mi-a ajuns pana la os.

Poate vi se pare nefiresc, dar inca tin la el. Nu am divortat pana acum deoarece si eu am crescut fara parintii mei langa mine, erau despartiti deja cand eu mi-am dat seama de lumea asta, si am suferit enorm. In subconstient inca imi doresc familia care nu am avut-o.
In rest, nu as avea alte motive, de genul material (intotdeauna am avut mult mai mult ca el), un servici foarte bun, parintii (chiar divortati) care ma ajuta, deci explicatia ar fi aceasta. Pentru ca am stat si eu de m-am gandit, care oare ar fi motivul pentru care nu am divortat pana acum. Vedeti cum traumele din copilarie isi pun amprenta in asa fel incat la maturitate nu stiom ce se petrece cu noi. Si cum am mai spus, inca tin la el, neexplicabil, dupa toate cate mi-a facut.

ilia_99 spune:

zina, mie nu mi se pare deloc inexplicabil ca inca il iubesti. cred ca pot sa te inteleg ff bine. ia uite si motivul pt care ai trecut peste toate pina acum, ti l-ai dat singura: ti-e teama sa-ti asumi un eventual esec al casniciei tale, tocmai pt ca tu ai crescut cu parintii separati. pot sa inteleg si sa respect asta.
dar... tot tu ai scris: cind sotul ti-a recunoscut aventura pe care a avut-o ti-a spus ca, de fapt, era nefericit de mult timp. tu spui ca n-a putut sa-si tina pantalonii pe el. daca era asa, era o aventura de o noapte, nu de mai mult. zina, asculta-l, nu da raspunsuri in locul lui, chiar daca te doare ce-ti spune, chiar daca iti suna a repros. in plus, ai zis undeva, sper ca nu gresesc, ca inainte de asta ai fost nevoita sa renunti la o sarcina de 24 de saptamini, deci o trauma pt cuplul vostru. ce efecte a avut asupra ta imi pot imagina, dar asupra lui? ati vb despre asta? (ca iar mi-a aduc aminte de topicul cristinei_ana, care mie mi-a deschis ochii asupra multor aspecte.) dupa care a urmat o alta sarcina, cu mari pb, inteleg. in contextul asta sotul tau a calcat pe linga. poate daca pui lucrurile in perspectiva asta iti da alta profunzime, daca le scoti din context, da, e usor sa dai cu pietre.
tare n-as vrea sa primesc acum raspunsuri ca "da, dar trebuia si el sa rabde, ca uite femeia cit se chinuie sa adca pe lme un copil".. ei nu rabda, ei nu sunt asa puternici, ei aleg calea usoara.. pt el, si pt al meu, la un moment dat, calea usoara a fost o alta femeie. ea nu-i cerea nimic, putea sa uite de pb lui.. sigur, pina cind ea a inceput sa ceara.
and the shit goes on...

ina_nz spune:

si tu stai cu un asemenea specimen (ca barbat nu pot sa-l numesc) pt ca.......

Alizee spune:

In prima parte a penultimului meu mesaj, ma refeream la o situatie diferita, nu m-am gandit la casnicia Zinei. Cred ca nu am specificat eu, desi, in urmatorul paragraf, am scris clar ca ma adresam Zinei.

allinta

SARBATORI FERICITE !

Zina spune:

Da, Ina stau cu el, trebuie sa-mi explic si eu de ce, din pacate am ajuns si eu sa spun "specimen".

Ilia99, el s-a declarat fericit langa mine, s-a prefacut si eu nu stiam. Asta e buba, daca venea si spunea clar ca este nefericit, ca asa si pe dincolo, ca lui nu-i convine aia si cealalta, atunci altfel stateau lucrurile. Dar atata timp cat un om iti spune ca te iubeste, ca vrea un copil cu tine, atunci ce sa gandesti? Si el de fapt era un nefericit, eu de unde sa ghicesc, daca s-a ascuns asa de bine? El asta a motivat, ca era nefericit (inchipuit spun eu), nu a avut curajul si sa marturiseasca ca de fapt nu a putut sa stea fara sex atatea luni...simplu.
Si dupa pierderea sarcinii anterioare, binenteles ca am discutat amandoi, mi-a dat mai mult decat senzatia ca si el sufera enorm, ca dupa ce m-a inselat sa-mi toarne si asta "pai sa stii ca eu sunt demult nefericit si dupa ce ai pierdut prima sarcina am ramas cu tine pentru ca asa am considerat ca este datoria mea, ca am vazut cat ai suferit, nu din alt motiv". Am ramas socata sa aud asta. Tu ce-ai crede cand sotul de langa tine ti-ar spune ca te iubeste, ca tu esti totul pentru el, dar el de fapt nutrea sentimentele astea?
Jalnic, trist, regretabil, nu-mi gasesc cuvintele.

Luna1 spune:

Ilia imi cer scuze daca a parut ca te-am luat de sus, nu asta a fost intentia mea. Eu doar am incercat sa argumentez ca, da pot exista probleme intr-o casnicie, probleme chiar mari pentru mine nu sunt o scuza a inselatului. Si nu, nu traiesc intr-o lume perfecta sau ideala, traiesc intr-o lume (si o casnicie) cand inainte de toate comunicarea e pe primul loc, iar daca am esuat sa mai vorbim aceasi limba ne luam bocceluta si plecam.

Da intr-o casnicie e vina impartita, niciodata nu va fi vinovat numai el sau numai ea, insa asta nu scuza inselatul. Poate si Zina a fost nefericita, este chiar acum, ea de ce nu inseala?

Imi pare rau, cum zicea si Zina nu stii cum reactionezi pana nu esti pus in situatia respectiva, eu stiu, am fost in situatia respectiva, m-am despartit. Nu regret nimic, mi-am crescut baiatul in liniste, armonie, i-am oferit apoi un tata care desi nu biologic, totusi ii este mai tata de mii de ori decat cel natural. Si sotul meu actual stie asta si mereu imi spune ca nu ar risca pentru nimic in lume sa-si piarda familia si copiii. Daca o va face sau nu vom afla binenteles in viitor insa cum am sa reactionez eu stiu.

Zina porneste de la premisa ca inca il iubesti si lucreaza pozitiv, poate inca mai puteti salva ceva.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

lara_c spune:

Zina in ceea ce priveste faptul implinit si cum as reactiona...iti gsrantez ca nu as sta.
Inainte sa fiu cu sotul meu am avut 2 relatii de 3 si 5 ani.La prima abatere la amandoi (nu inselat, dar lucruri despre care am discutat, stiuau ca ma deranjeaza, nu le accept si ne despartim) a fost :PA!
Cu unul dintre acesti barbati eram logodita.Si tot PA a fost.Nu a facut nici 10% din ce face sotul tau.Si da, il iubeam si nu concepeam viata fara el.Am plans luni de zile, dar nu i-am acordat nici o sansa.De ce?
E simplu.Eu am realizat de f tanara ca am o singura viata, o singura tinerete, si am DATORIA sa fiu fericita.Nu pe jumatate ci 100%.Dandu-i o a doua sansa...se ajungea si la a treia si tot asa.
Sunt o persoana f pretentioasa (cand vine vorba de orice).Dar in acelasi timp ofer absolut tot din ce cer.Nu are poate legatura cu subiectul - dar nu am par in cap de cate ori am auzit chestii de genul : visezi, nu o sa ajungi tu niciodata sa ai x lucru, x casa. x relatie x job.Chestiile astea sunt din filme...fii cu picioarele pe pamant, barbat cum vrei tu nu exista, etc, etc.Probabil ca o sa aud si aici pe forum.Fiecare cu parerea/viata/personalitatea lui.
Eu am realizat ca se poate.Si sa fii pretentios mai ales cand e vb de respect, de felul cum meriti sa fii tratata nu este un defect, din contra.
Eu iti urez sa iei decizia cea mai buna, dar, nu uita ca ai nevoie de stima de sine si compromisurile si jumatatile de masura nu fac decat sa o stirbesca si sa iti lase un gust amar.

Erinn's mummyHawaii MexicoUS*Europe_and US * Wedding * ErinnKendall*KUALA LUMPUR * Bangladesh_Singapore_Bali

mimiboie spune:

Eu nu inteleg de ce intotdeauna femeia trebuie sa traga de sot , sa-l puna sa faca , sa dreaga , sa fie mereu amabila , draguta si dsponibila , chiar daca nu e ajutata , si , mai mult e chiar si inselata , si trebuie sa mearga si la servici si sa faca si totul in casa. Dar ce mama naibii e o femeie , robot?
Zina , tu trebuie doar sa te gandesti unde e limita suportabilitatii tale-daca nu-l poti face sa inteleaga ca atitudinea lui fata de soacra , mama , copil si tu nu e normala , nu stiu ce mai poti face.
Bafta!

cristina_miruna spune:

Nu am vrut sa rasp la acest subiect dar nu ma pot abtine. Draga Zina, observ ca daca cineva nu este de acord cu tine si nu te compatimeste ii rasp ff taios ceva de genul: ”te rog nu mai rasp la postarile mele”. Am o singura intrebare: ai scris ca sa ti se planga de mila sau sa ti se expuna si alte opinii? Poate fetele de aici vad altfel situatia, altfel decat o vezi tu. Nu cred ca te critica din rautate sau ca au ceva cu tine.
Eu de ex stau cu soacra. Ca in orice familie mai exista si discutii, mai are grija si de cea mica, dar asta doar cateva ore pe zi. Eu am dus-o la cresa de la 2 ani, cu toate ca ar fi putut sa stea acasa cu bunica. Dar in fine asta e o alta poveste.
In legatura cu ceea ce i-ai spus soacrei la tel, poate tonul pe care l-ai folosit nu a fost tocmai frumos. Puteati sa mergeti impreuna intr-o vizita la soacra si sa pui altfel problema, mai diplomat. In leg cu ceea ce a facut sotul tau cred ca asta e doar un motiv sa plece de acasa tinand cont de rel pe care ai descris-o.
Cam atat am avut de spus. Toate cele bune

salcia spune:

Mi-am facut cont pe site ca sa raspund la acest topic. Nu imi vine sa cred ca in secolul XXI femeile (pentru ca marea majoritate a celor care s-au implicat in aceasta discutie sunt femei) pot gandi asa (cu mici exceptii)! Pentru mine este incredibil, inexplicabil si tare dureros...

Sa vedem care e povestea, asa cum o stim noi: sotul Zinei isi doreste un copil cu ea, pretinde ca o iubeste, ca totul e ok, dupa care o inseala in timp ce era gravida si ii spune ca de fapt el era nefericit si ca a ramas cu ea doar ca sa o consoleze pentru pierderea primei sarcini (!). Apare copilul, el nu o ajuta deloc cu treburile casnice, nu-l intereseaza copilul, e interesat numai de hobby-urile si prietenii lui, nu e dispus la niciun fel de compromis, daca e rugat o data sa spele vasele tipa, injura, si le sparge (!!). Apoi soacra vine in casa numai in lipsa Zinei (!!!), desi i s-a atras atentia ca nu e ok (si desi a aratat cu diverse ocazii ca nu se omoara de grija nepotului) - voua chiar vi se pare normal ca cineva sa va intre in casa in lipsa voastra, indiferent de gradul de rudenie sau apropiere, si chiar daca proprietarului (sau, ma rog, unuia dintre proprietari) nu ii place?! Iar apoi, bomboana pe coliva, sotul isi ia jucariile si pleaca (!!!!!!!!), nu inainte de a face scandal si de a o injura (!!!!!!!!!!!!!!!!!!) pe Zina (se pare ca nu e nici prima, nici ultima data), iar cand ea isi doreste sa aiba o discutie, ce face sotul? Din nou, face scandal, injura, ameninta, iar situatia ramane in coada de peste. Cam astea mi se pare mie ca sunt faptele prezentate.

La ce concluzie ajung multe dintre doamnele care raspund la acest topic? Ca este vina Zinei, ca isi tine mama cu ea in casa, ca nu isi implica sotul in treburile casnice si in cresterea copilului, ca nu isi trateaza soacra cu mai mult respect, ba chiar si pentru ca a fost inselata cand era gravida! Se ajunge inclusiv la concluzia ca Zina si-a facut sotul nefericit, ca il trateaza cu superioritate (desi noi nu avem de unde sa stim asa), in fine, pentru (aproape) tot, ea este de vina! Ea trebuie sa faca ceva sa rezolve aceasta situatie!

Oameni buni, eu nu spun ca Zina nu a gresit, dar, in ceea ce priveste ajutorul mamei ei - chiar daca unele dintre voi va descurcati cu n copii, asta nu inseamna ca toti suntem la fel si ca cei care sunt diferiti trebuie pusi la zidul rusinii; daca Zina are nevoie de acest ajutor (pentru ca altul, clar, nu are) si daca mama ei vrea sa o sprijine, de ce o judecam noi? Iar daca sotul intr-adevar NU VREA, CU NICIUN CHIP, sa o ajute cu treburile si cu copilul, ce poate face?! Imi vine sa si rad, sa si plang, cand aud sfaturile cu plecatul etc. La cat de iresponsabil, imatur, egoist si complet neserios s-a dovedit sotul Zinei a fi pana acum, cate dintre voi i-ati lasa copilul si ati disparea?! Cred ca a lasa un copil cu un sot de genul acesta este echivalent cu a-l lasa complet singur, la 3 ani. Si da, EXISTA BARBATI CARE PUR SI SIMPLU NU VOR, chit ca voi vreti sa credeti sau nu asta.

Despre povestea cu inselatul nici nu vreau sa discut, mi se pare incredibil de absurd ca Zina sa fie invinuita si pentru acest lucru! Oare voi ati citit, ca si mine, ca sotul ei nu i-a spus ca are probleme, ca se simte nefericit etc., decat DUPA ce s-a intamplat? Oare nu ati citit ca sotul Zinei dispare cand nu ii convine ceva, ca nu o ajuta cu nimic, ca nu e interesat de copil, ca nu face niciun fel de compromis, ca nu ofera nicio solutie, ca are un temperament coleric, ca ii vorbeste urat si o INJURA :( (!!!!)?! Sunt efectiv socata cand dupa toate acestea se ajunge la concluzia ca tot Zina este de vina pentru tot si ca ea trebuie sa faca ceva pentru rezolvarea situatiei!

Eu nu spun ca ea nu greseste cu nimic, dar mi se pare ca are de-a face cu o persoana teribil de imatura, egoista, iresponsabila, o persoana care nu o respecta, care nu vrea sa comunice, si care pe langa toate acestea are si o problema de violenta (cel putin la nivel de limbaj). Pe scurt, un barbat (mult spus) de care eu una as fugi mancand pamantul. Este treaba Zinei ce decizie va lua si ce va face, dar mi se pare ca a sta cu un astfel de om e o condamnare la nefericire. Si nu, oamenii nu se schimba, decat daca isi doresc ei foarte mult si sunt dispusi sa faca eforturi. Nimeni nu poate schimba o alta persoana, decat ea insasi.

In afara de problema Zinei, raman cu o mare tristete cand vad cum este privita femeia la noi, si inca intr-un mediu de oameni ok, educati, cu acces la informatie etc. SI INCA DE CATRE FEMEI. Vad ca femeia este in continuare stalpul casei, responsabila pentru tot, ea trebuie sa tina lumea in miscare, sa fie frumoasa, amabila, dragastoasa, sa aiba grija de toata lumea, sa respecte pe toata lumea (inclusiv pe cei care nu o respecta), sa educe pe toata lumea, sa rezolve toate problemele, sa gaseasca toate solutiile, si sa nu se planga sau sa aiba nevoie de ajutor. TRIST. TARE, TARE TRIST. Stiu ca in Romania traim intr-o societate profund misogina, dar sa vad ca misoginismul asta vehement e perpetuat chiar si de catre femei (sau mai mult de ele), mi se pare incredibil.

Imi cer scuze pentru mesajul atat de lung, dar m-a marcat acest topic. Zina, sper sa fiti ok, si tu si puiul, indiferent ce decizie iei. Dar gandeste-te ca o viata ai, si ca meriti sa fiti fericita si tratata cu respect.