La barfa cu fosta prietena

Andreea23 spune:

2xmama........situatia ta ma depaseste...eu nu inteleg un lucru...pai daca tu iti iubesti sotul,de ce simti nevoia sa dormi cu un alt barbat,sau sa te stranga in brate????
si eu am un fost si mai vorbim destul de des pe mess,dar conversatiile noastre se limiteaza la ce mai facem,eu ii povestesc despre sot si fetita,iar el depinde...dar oricum fara detalii intime,fara programari atunci cand merg in tara...etc..

cat despre autoarea subiectului...cred ca din partea ei e ceva mai mult decat o simpla amicitie.cred ca trebuia pus punctul pe i inainte sa se mearga asa departe...

Lorenyy spune:

2xmama,


Nu ne atingem erotic, dar e o apropiere pe care ne-o dorim amandoi, si pe care nici sotul meu, nici prietena lui nu o vor putea intelege.


Nici eu,o sarmana de 'cititoare " nu prea inteleg...Dar chiar nu inteleg,si am crezut ca le-am facut pe toate in viata mea.Sunt la grupa pitici,jur;-)

Si as avea si eu o intrebare:cum te simti tu,ca mama,dupa ce vii din bratele amicului,si iti imbratisezi copiii?!!Ca eu una....

Rufus spune:

Cred ca este o sinteza foarte buna a relatiei voastre. Din pacate.

Doua lucruri vreau sa-ti spun:
- nu-i nimic normal in ceea ce face prietenul tau; nu vad motivul pentru care eu as sta de vorba cu o fosta iubita despre sotia mea, nu mai vorbesc sa-i povestesc amanunte picante
- legat de acest lucru, fiind indragostit de nevasta mea nu am timp si nici chef sa povestesc intimitati cu alta femeie. Daca o fac, inseamna ca relatia mea are o problema...adica nu prea e o relatie, decat cu numele. Trecutul e trecut, nu ne putem debarasa de el, dar nici nu suntem nevoiti sa traim din amintiri.
Daca o facem, inseamna ca nu avem prezent.



RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

dry_votka spune:

Din experienta proprie, eu stiu asa: ca daca iubesti cu adevarat, nu iti mai doresti apropiere prea mare de prieteni/prietene, foste/fosti, amici/amice...iar daca e cazul renunti la ei destul de usor.

http://verze.ro
simtul umorului inca nu a murit
femei cu simtul umorului

delphin spune:

corect!

adelle6 spune:

Tot din experienta proprie confirm si eu ca daca uneori iti zboara gandul la fostul , atunci ceva scartiie in relatia actuala .

De altfel Mimi singura ai spus ca fosta il suna mult mai rar cand are un prieten si toate merg bine la ei. Odata clarificata situatia ei , ramane sa o clarifici pe cea a prietenului tau . Respectiv :"de ce el raspunde "apelurilor" ei ?Oare sunteti fericiti impreuna ?Sau mai corect :"este el fericit ?"

Numai bine , sper sa gasesti raspunsurile la intrebarile tale !

ramiris spune:

Cred ca intrebarea isi avea rostul daca intrebai cum se simte ca sotie fata de sot, nu ca mama fata de copii. Nu inteleg de ce te-ai simtit obligata sa amesteci copii in discutie, ce legatura au si in ce mod sunt privati copii de sentimente sau atentie materna din cauza ca ea se intalneste o data pe an cu ex-ul.
Nici eu nu inteleg felul in care decurge relatia cu fostul ei prieten dar nu vad in nici un fel cum ar afecta copii sau relatia mamei cu copii.

2xmama spune:

Dragelor,

vad ca va este foarte greu sa intelegeti comportamentul meu. Mie mi se pare normal, pentru situatia mea.
Poate ca veti intelege un pic mai bine daca va mai dau cateva amanunte: cu fostul meu prieten am avut o relatie de la aproape 15 ani, la 19 ani. Nu am fost tot timpul impreuna oficial, dar am fost intotdeauna prieteni. Ne-am respectat si ne-am inteles, am crescut impreuna si ne-am ajutat. Am fost in mare parte ori el la mine acasa, cu familia mea, ori eu la el acasa. Din punctul meu de vedere, si al familiei mele (parinti si surori), el face parte din familia noastra. Nu ma duc in Bucuresti special ca sa stau la el in brate, ma duc impreuna cu surorile mele si ne jucam carti impreuna, cum faceam inainte, cand eram toate acasa. Intr-una din acele nopti in care ne jucam carti, ramane el la noi acasa. Daca intamplator ne-am jucat carti la el acasa, raman eu la el. O noapte (sau in fine, cateva ore, cate mai raman din noapte). Stam de vorba pana adormim, asa cum faceam inainte, in perioadele in care eram prieteni pur si simplu. Nu in perioadele in care aveam o relatie "oficiala".

Nu ne-am despartit frumos, am fost suparati unul pe altul cativa ani. Cand ne-am revazut, acum 5 ani , am discutat despre situatia in care eram amandoi cand am pus punt relatiei, si am incheiat capitolul. Ne-am bucurat amandoi ca am putut vorbi despre ce a fost si ca putem merge mai departe ca prieteni, asa cum eram inainte. Nici nu mi-ar trece prin cap vreodata sa mai incep vreun altfel de relatie cu el. Nu ma atrage, il vad ca pe un frate, ca pe un prieten bun, ca pe cineva care ma cunoaste foarte bine, cu care pot vorbi despre orice si care ma intelege. O astfel de relatie o puteti intelege doar daca ati fost implicate. Altfel nu, ce-i drept.

Nu-i cunosc prietena pentru ca el nu simte nevoia sa mi-o prezinte si pentru ca intamplator ea nu a fost prin zona in vizitele mele prin Bucuresti. Insa nu cred ca ea ar fi incantata sa stie de vizitele mele si nu cred ca el pomeneste de ele. Ei s-au cunoscut imediat dupa ce noi ne-am despartit, si ea "l-a ajutat" sa treaca peste. Stiu cate ceva despre ea, lucruri generale, pentru ca, repet, nu partenerii nostri sunt subiectele noastre de discutie, sau, mai precis, nu detalii despre ei. Fiecare dintre noi are viata lui, si impartasim informatii in masura in care ni se par relevante. Nu avem curiozitati referitoare la partenerul celuilalt.

Referitor la sotul meu, este cel pe care l-am ales. Eu nu sunt o fire geloasa si nu am fost niciodata. Consider ca atata timp cat se implica in relatie nu am de ce sa-mi fac nici un fel de griji. Si daca ar alege sa se vada cu o fosta prietena, in orice fel de circumstante, nu m-ar deranja deloc. Stiu ca pe mine ma iubeste, ca isi doreste sa vina acasa. Am incredere in el 100%. Desi nu e totul roz mereu, simt ca-mi apartine, si eu lui.

Sotul meu nu-mi cere niciodata detalii referitoare la activitatile pe care le am cu alte persoane. Si nici eu lui.

Unele observatii ale voastre mi s-au parut de prost gust, si nu cred ca sunteti in masura sa judecati o situatie pe care nu o cunoasteti de aproape. Fiecare dintre noi are experiente de viata diferite si toate conceptiile pe care le avem acum sunt formate in timp, in functie de situatiile prin care am trecut si de oamenii cu care am interactionat.

Eu nu am incercat decat sa va expun o situatie care este cu siguranta posibila, referitoare la un(o) fost(a) partener(a). Si daca voua vi se pare anormala, ma intreb cine stabileste standardul de normalitate in care ar trebui sa ne incadram cu totii?

Toate cele bune!

Hilde spune:

Mimi,

Nu trebuie sa te arati vulnerabila in fata prietenului tau. Atitudinea ta trebuie sa fie aceea a unei femei sigure pe ea. Prietenul tau trebuie sa stie ca poate sa te piarda oricand. Asa ca nu-ti mai arata frustrarile de fiecare data cand el vorbeste cu fosta. Cred ca e bine s-o ignori, in cel mai rau caz sa faci glume pe seama ei( nu rautacioase)doar cat sa-i arati ca stii ca ea inca il cauta si ca tie nu-ti pasa. Poti sa-i spui la o cafea, ca si cand nu e big deal, ca tu stai cu el pentru ca incerci sa construiesti cu el o relatie de lunga durata, bazata pe dragoste, prietenie, respect si daca el nu poate sa se ridice la standardele astea o sa va piarda vremea la amandoi. Daca o iubeste pe respectiva, tu ii dai binecuvantarea si mergi pe calea ta. Nu vrei sa va pierdeti timpul intr-o relatie care nu are nici un viitor.( presupunand ca tu vrei o relatie serioasa cu el)
Nu verifici emailuri, telefoane...si chiar daca le verifici nu spui nimic despre ele. Altfel se va ascunde dar nu va inceta sa-i scrie sau s-o vada pe respectiva.

Incearca sa-i arati ca esti independenta.
Arata-i ca nu el este centrul universului tau(asta pana cand relatia dintre voi se consolideaza suficient), tu ai prieteni, ai un job, ai niste preocupari. Daca el vrea sa fie parte din universul tau, trebuie sa munceasca un pic la chestia asta. Barbatilor le place sa lupte pentru o femeie. Cu cat pari mai inaccesibila, cu atat te doresc mai mult.

Si pe sotul meu l-a sunat fosta in primele luni ale relatie noastre. N-am verificat niciodata emailurile sau telefoanele. Ajunsese sa sune sambata, duminica pe tel fix si sa inchida telefonul. Ei se despartisera de ceva vreme dar ea continua sa-l sune si sa-i trimita emailuri din cand in cand iar el probabil ii mai returna din acele telefoane si emailuri. Presupun ca dupa ce m-a cunoscut pe mine, el nu mai raspundea la telefoane si emailuri iar tipa era suparata din cauza asta. Pe fix nu aveam caller ID, asa ca sansele erau mai mari ca sa-l prinda.
Dupa o perioada s-au oprit toate telefoanele.
Dar imi amintesc ca daca imi luam o zi libera de la serviciu in cursul saptamanii si stateam acasa si atunci suna telefonul fix. Imi punea tipa muzica.

Hilde spune:

2xmama, eu nu inteleg comportamentul tau.

Am avut un iubit care ramasese prieten cu toate fostele.(vreo 4-5) Se despartisera dar ele il iubeau asa de mult incat nu puteau sa renunte la el!Una la Paris, alta la Montreal, alta la Bucuresti, alta la Brasov, alta la Craiova.

Eu consideram ca omul avea probleme, ii placea sa creada ca-l iubesc toate femeile care au trecut prin viata lui.(dar evident, soarta a fost vitrega si i-a despartit). Saracul, era f mandru ca ele nu aveau o relatie serioasa si stabila nici dupa asa multi ani, el fusese The Man cu alte cuvinte, asa ca le mai vizita din cand in cand si le mai tinea in brate. Iar eu trebuia sa-l inteleg si sa accept ca el trebuia sa le consoleze din cand in cand.
Ma lasi?

(Ha ha ha, mi-am adus aminte expresia asta de Bucuresti, ce-mi mai placea!)

Eu cred ca nici ele nu erau prea normale. Parerea mea e ca ar fi trebuit sa mearga toti la psiholog, aveau probleme mai profunde decat le placea lor sa admita.

Mi-a mai trimis pe email numarul lui de cell din cand in cand, dupa ce ne-am despartit...probabil pentru cazurile in care aveam nevoie de consolare!