Ce inseamna un sot bun?

r_ocsy spune:

Definitia pentru intrebarea : ce inseamna un sot bun ? Foarte greu de definit dar cred ca pana la urma este si cel mai simplu raspuns : un sot bun este cel care te face fericita !!!
Am norocul sa am un sot deosebit ... NU PERFECT... dar care este alaturi de mine in orice moment. Seara cand ma ghe.mu.iesc in bratele sale sunt cea mai fericita. Ne mai si certam bine-nteles, dar ne impacam repede pentru ca nu suporta sa fim certati si atata insista prin glumite ca pana la urma ma face sa rad si imi trece supararea.
Nu avem o casnicie perfecta pentru ca nu exista asa ceva. Suntem casatoriti doar de 2 ani , sper sa reusim si pe viitor sa ne pastram aceasta relatie... iar peste ani si ani sa vorbim la fel de frumos unul despre celalalt. Pentru mine sotul meu este cel mai bun sot din lume si nu mi-as dori altceva














[/quote]

AVoogt spune:

Nu pot sa cred ..parca ne-ai descris pe noi cu exceptia ca pe 5 dec implinim 3 ani de cand suntem casatoriti


de

AVoogt

r_ocsy spune:

Va doresc multi ani fericiti si de acum incolo si sa aveti grija de voi si de iubirea voastra ca pana la urma asta conteaza cel mai mult pe lumea asta nu-i asa ?
















de

AVoogt


[/quote]

r_ocsy spune:

Sorry, ca sa iti raspund am dat replay si am uitat sa iti sterg semnatura... sper ca nu te superi ca nu a fost intentionat !

AVoogt spune:

Da asa este ,multumesc mult pentru cuvintele frumoase

Stai linistita , nu ma supar

de

AVoogt

babyblue spune:

nu stiu dc am o casnicie ideala, dar in tot cazul e una care ma implineste perfect.

la capitolul curatenie si gatit: avem femeie la curatenie si calcat si din start am exclus partea asta.
el spala vasele, eu nu spal niciodata.
eu gatesc, cand am chef, el ma ajuta. curata legume, spala teancul de vase care se face.
el face cafea, scoate cainele..
eu pun lucrurile calcate in dulapuri si fac ordine la haine/carti/debarale pt ca sunt maniaca si trebuie totul sa stea asa cum il pun eu.
el e dezordonat, dar respecta asezarea mea in rafturi pt ca altfel eu ma supar si el nu vrea sa ma supar.

tot ce pot sa i reprosez este ca de cand il cunosc uita mereu painea pe masa. atat. in rest, mai si gateste, deci...il iert pt paine.
aa si eu pun rufele la spalat, ca sa fiu sigura ca nu le amesteca. dar mai pune si el.


el plateste toate facturile, se duce la banca, face toate drumurile care sunt de facut pt asa ceva, eu habar nu am de cablu de net, tv etc
mai mult, tot el trage de mine cu actele mele, sa nu uit ce am de facut.


noi lucram impreuna, si fiecare trage pt ceva. eu sunt mai vizionara si spontana, am idei multe si ma misc f repede, el vine din urma si consolideaza tot ce fac eu, cand eu imi pierd rabdarea sau obosesc si trag chiulul. cel putin la job, ne completam perfect. in plus, idelile si actiunile lui sunt indispensabile.

primordial la noi este ca avem o relatie spirituala si de job perfecta.
stam aprox 18 ore impreuna din 24, nu ne plictisim niciodata unul cu altul.
nu mi interzice nimic, dc o iau pe aratura ma ghideaza discret, dc mie mi se pare ca o ia pe aratura, intru cu bulzoderul in el. eu fiind agitata, calmul sau si felul diplomat in care mi puncteaza erorile, ma face sa nu mi ies din fire, el fiind f calm, uneori lenes, ii prinde f bine sa-l scutur cand si cand. amandoi ne recunoastem firea, defectele si calitatile si practic nu ne certam niciodata. discutam doar.

aparent face ca mine si nu mi discuta ever deciziile, in realitate suntem de acord cu totul si ma manipuleaza subtil dc nu e de acord cu ceva.

prin casa, fiecare ale calculatorul lui, dulapul lui, baia lui, raftul de bibilioteca, nu ne invadam spatiile personale, inimitatea, fiecare este o fire f independenta.

el imi face toate mofturile, eu am grija de nevoile lui pe care si le pune mereu pe plan secund sau si le neglijeaza.


suntem doi boi care trag la aceeasi caruta.

_

Babyblue va pupa pe toti!!
In asteptarea unui ingeras in viata noastra....

mara26 spune:

Dragele mele Ayleen si Babyblue, pai eu fac tot ceea ce faceti voi plus ceea ce fac sotii vostri. Si am si un copil. Deci nu am cum sa ma consolez cu ideea ca sotul imi da bani si imi asigura confort domestic, ca imi protejeaza independenta, ca ma ocroteste. Stiu ca el este nonconformist, independent, rebel. Dar stiu ca atunci cand vrea, subliniez, atunci cand vrea, poate sa ia o parte din obligatii din spatele meu. Deci secretul este cum il faci sa vrea??? Socrul meu imi promite ca odata cu varsta va intelege ca familia este mai importanta decat serviciul. Eu stiu sigur ca nu pot sa ma bazez doar pe asta. Noi stim ca intr-o relatie ne modelam reciproc. Sau asa ar fi normal. Sa ne invatam reciproc diverse chestii fara a afecta personalitatea de baza a celuilalt. Eu intotdeauna am fost sora mai mare care raspunde de toate. Distractia a fost pe ultimul loc inca din copilarie. Sunt foarte responsabila si autoritara. Dar si diplomata. De aceea sotul meu cand se supara imi reproseaza ca il manipulez. Iar eu cand am deschis subiectul am fost foarte marcata de reprosurile lui. Pt ca nu vede tot ceea ce fac si se leaga de un lucru minor. Si eu sunt de parere ca atunci cand tu nu speli vase nu ai, de exemplu, dreptul sa il critici pe cel care o face.

Oricum pot sa va spun ca am trcut prin experiente mai dificile. Si am avut multa rabdare. Problema este ca am 30 de ani si nu mai sunt caprioara supusa si speriata care eram. Si nu mai fac compromisuri pt nimeni.
I-am mai spus si eu sotului mai in gluma ca as vrea si eu o menajera, dar nu ne permitem financiar.
Puterea mea de a suplini tot ce nu face el vine si din dorinta de ai asigura copilului meu un mediu organizat, curat, armonios. Se stie
ca asta conteaza foarte mult pt dezvoltarea unui copil.
Nu pot sa va spun in cuvinte ce scandal am avut cu el cand copilul avea vreo 3 ani ca sa-l fac sa inteleaga de ce un copil are nevoie ca regulat sa iasa, de ex in unele weekenduri, afara impreuna cu ambi parinti. El considera asta o prostie, o vedea ca pe o corvoada, ca pe o dorinta a mea de a-l manipula. De fapt el se temea ca isi pierde independenta, fara sa inteleaga, ca din momentul in care vine copilul, viata ti se schimba. Copilul este pe primul loc. Asta daca vrei sa fi un parinte. Daca nu te intereseaza decat independenta, nu face copiii! Si dupa scandal a inteles. Dar a trebuit sa il infrunt. Si m-a durut sufletul. Pt ca el a fost cel care si-a dorit copilul, pt ca era mai mare ca mine. El nu a constientizat decat foarte greu toate schimbarile pe care le aduce in viata unui om un copil.

Acum iesim impreuna, si e mandru cand vede ce fericita este fata lui. I se umple inima si trece peste oboseala pt ca stie ca facem efortul de a iesi impreuna ca o familie pt zimbetul ei. Dar a fost greu sa-l invat asta.

mara26 spune:

Deci sotul meu e o piatra tare. Este foaarte inteligent, descurcaret, glumet, iubaret si cred ca nu m-as potrivi cu altul, sa ma simt bine in pielea mea, asa cum ma simt cu el. Dar astept sa se maturizeze si sa nu se mai puna pe el pe primul loc. De aceea va cer sfaturi si povesti. Ca sa pot avea rabdare si intelegere.

ayleen spune:

Mara, optiunile tale nu sunt foarte multe. Si eu sunt foarte responabila, permanent preocupata sa fie ordine, curatenie, disciplina, igiena pe toate planurile. Barbatul meu, am observat eu, este de fapt un copil de care am grija, care ar putea trai la fel de bine intr-o camera de doi metri patrati, in care sa incapa un computer si un frigider plin cu mancare. Poate sa fie oricata mizerie, oricata dezordine, nu observa, calca pe ele, face mai multa mizerie, zoaie, scrum, resturi, firmituri, deranj. Si se culca in ele, asa. Mie mi se pare de neinteles. Dar... Atata timp cat nu dorm eu in mizerie, de ce m-ar deranja pe mine? Intelegi? Cand nu e el acasa deretic,, aerisesc, scutur, asez la loc. El vine de la serviciu, nu observa nimic, si incepe sa murdareasca tot in stilul caracteristic.
Tactica e sa iti aumi numai o parte din sarcini. E foarte gresit sa iti asumi tot. In locul tau (si sunt in situatia ta) as face o lista cu ce e de facut in casa si as incercui ce pot/vreau/mi se potriveste sa fac eu. Restul sa faca el, sau sa nu faca, nu ma intereseaza. Si as pune in aplicare, cu sfintenie. Daca nu plateste facturile, nu-i nimic, stau pe intuneric, nu ma uit la televizor, incalzesc apa...pana plateste el sau...se platesc singure, nu ma intereseaza. Adica ma intereseaza, dar eu nu sunt cal de povara... Amandoi avem doua maini si doua picioare, servicii cu responsabilitate, conducem masini in traficul din Bucuresti, venim obositi. Nu DOAR el.
Triumful tau cu iesitul la plimbare cu fata este unul pe care eu STIu ca nu l-as obtine niciodata. Pentru ca el nu iese la plimbare. Punct. Daca vom avea copil, acesta va iesi la plimbare numai cu mine. Cu totii vom merge la cumparaturi, la Bricostore, la mare vara, ori in vizite la prieteni, uneori. Nu vad marea drama. Si mie mi-a aratat viata ca nu pot sa le am pe toate. Asa ca incerc sa ma simt fericita cu cat am. Nu e chiar putin, nu-i asa?

mara26 spune:

Ayleen, daca tu esti fericita asta conteaza. Eu stiu sigur ca sotul meu poate mai mult. Eu pot sa fiu mai mult decat o mama cicalitoare sau inteleapta pt el. E simplu sa ma gandesc la el ca la un copil si sa nu-i cer prea mult, dar eu l-am luat de barbat, de iubit, de amant. Copil poate sa fie din cand in cand, dar daca vrea sa-i fiu iubita si amanta trebuie sa-mi dea voie sa joc rolurile astea. Si eu pot sa joc rolurile astea daca mai contribuie si el luand din spatele meu unele responsabilitati. Cu cat el isi indeplineste rolul de barbat mai atent cu atat eu sunt mai femeie pt el. Ii respect sotului meu momentele de izolare pe care le cauta ca sa se detensioneze. Dar si el trebuie sa respecte nevoile mele. Doar ca din cand in cand trebuie sa i le reamintesc.