Ce inseamna un sot bun?

cristi_2003 spune:

nu mai stiu unde am citit asta dar mi-a placut

un sot/partener bun e unul care stie cel mai rau lucru care se poate sti despre tine si totusi te iubeste

maru spune:

my 2 cents:
noi avem 19 ani de casatorie. Mare iubire, arde mocnit acum
Cand eram in Ro, sotul meu nu ma auzea cand ridicam vocea. cand tipam ma lua in brate si ma aseza intr-un fotoliu si imi cerea sa ii zic ce vreau pe un ton normal, ca nu intelege cu decibelii aia asa de ridicati in ceruri!
Am invatat repede ca nu obtin nimic de la el daca tip!
Asa ca am apelat la orice alt mijloc mi-a venit in minte: refuz sa fac ceva cand si el uita sa faca ceva, lasat biletele, gatit o saptamana aceeasi mancare, eh, am uitat acum, dar stiu ca aveam un arsenal destul de bogat,. Norocul meu e ca tine la tavaleala si ca nu si-a luat campii inca!

Inca ma mai zbarlesc la sosete uitate peste tot, acte nepuse la loc, farfurie nepusa in masina de spalat, dar ori bomban pe un ton scazut, cat sa ii captivez atentia, haha, ori le fac eu oftand din toti rarunchii, ori nu le spal, consecinta nu le avem curate.
Cand ceva se repeta si ma scoate din fire, il avertizez ca daca nu le face el la timpul potrivit, le facem impreuna, si eu le fac in 2 viteze: ori f rapid de gafaie sa se tina dupa mine, ori le fac atat de incet si meticulos, de pierde ceva emisiune urmarita regulat, ori meci de fotbal (vezi frunzele din gradina)

De cand am venit aici, s-a mai schimbat situatia. Am invatat ceva de la canadieni: modul de exprimare. Nu mai zic: dragule, trebuie facuta asta! ci zic: dragul, poti sa imi faci o favoare? Poti sa faci cutare lucru acum? ori in 5 min ori maine?
Am invatat sa fiu extrem de politicoasa, uneori iau cu lamaie, dar sincer, da rezultate!
Esenta: am invatat sa il tratez cum as vrea el sa ma trateze el pe mine. Iar el a invatat ca da in indigestie dupa o saptamana mancat acelasi lucru

Alizee spune:

Maru, bune si amuzante sfaturi.
Dar cum sa procedeze femeia cu sotul care mananca la serviciu cu colegii tot ce-i pofteste inimioara ?
Mai degraba, in cazul multor casnicii, ar da roade tonul calm. Si negocierea sarcinilor in familie. Intimitatea intrun cuplu este foarte importanta.
Dar, chiar daca vorbesti calm sau apelezi la tot felul de strategii, nu trebuie scos din ecuatie factorul dragoste.

allinta

n/a spune:

Marius, nu te grabi sa-i plangi de mila, ca 4 ani din 5 a avut mancare gatita cand intra in casa si am fost proasta de buna si i-am pus totul pe tava sa-l fac fericit, dar nimik din ce am facut eu nu a fost deajuns de bun.

In ceea ce priveste o relatie viitoare deocamdata nici picata cu ceara nu-mi trebuie. Sunt in divort si prefer sa fiu egoista si egocentrista sa ma montez singura sa nu clakez. Daca voi considera ca vre-un barbat imi este NECESAR, intr-un viitor, am sa am cu totul alta atitudine, dar numai daca o sa consider ca mai exista pe lumea asta vreunul pentru care sa merite sa ma deranjez. Si nu ca oi fi eu cine stie ce printesa, ci pentru ca am vazut ce poate face energia prost investita. Si nu cer pedichiura, crede-ma. Cer sa existe rezonanta aia de la sine, iar situatia mea, singura cu o fata nu stiu daca poate intra in rezonanta cu vre-un crai, asa ca ... pana atunci ma lasa rece orice prognostic cu privire la viitoare relatii. Prefer sa le consider batai de cap, inutile.

maru spune:

pai e si mai bine, ca nu trebuie sa gatesc eu tot timpul, ceva bun si proaspat, asta dupa aproape 2 ore de stat in autocar de la Toronto.

Mai asta cu negocierea am uitat-o. Da, si noi am facut-o, dar am mers pe ce ne place:
lui ii place sa spele vase, sa spele rufe, sa faca ordine in sertare
Mie imi place sa aspir (pe naiba, nu-mi place, dar e un chore pe care nu il fac cu lacrimi in ochi), sa gatesc si sa curat baile (iar mint, dar ce sa-i faci, decat dusul gunoiului, mai bine asta).
Au ramas cateva neluate de nimeni: dusul gunoiului e una. Am declarat ca e job de barbat, sa il faca, domle. Nu il face la timo, am eu metode de adus aminte. Cand eram la bloc, il scoteam la usa. Lesina de ciuda cand venea acasa si se impiedica de 3 pungi de gunoi!
Acu la casa, am scapat, ca nu-s acasa martea dimineata, iar luni seara nu se face sa scoti o dna cu gunoiul afara, nu?
Copilul nu a intrat la categoria obligatii, ci a fost mai mult privilegiu, a fost lupta pe cine sta cu el, ca de, se odihnea, nu?
Mai putin acum, cand trebuie sa ii explicam ce e cu sexul, cum apar copii in burta mamei si tot asa...cu toate ca am o presimtire ca mi-ar da lectii in domeniu, dar de, asa sunt eu mai naiva!

Cat despre dragostea care moare, eu nu sunt de acord. Deloc! Ori sunt eu mai ciudata si cred in supa reincalzita, in prajitura care e mai buna a doua zi, in vinul care e mai bun cand se maturizeaza! Asa ca eu, si el, am incercat sa reinviem focul cand s-a cam stins!

Nu crede ca e perfect la mine acasa. Acu l-as manca cu fulgi daca l-as avea in casa, dar gandul ca as putea trai fara el, ma sufoca. Pune in balanta si copilul care e obiectiv si ne mai trage de maneca cand o luam rara pe campii!

Alizee spune:

Da. Si la mine la fel.


allinta

marius spune:

Banuiam ca esti intr-o zona de acest gen. Se vede dupa cum scrii. In fine, succes!

Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa

annablue spune:

Am citit si recitit ce ai scris aici si imi dau seama ca te doare si mai tare faptul ca tocmai, VA IUBITI si totusi esti nemultumita si te depaseste acest lucru al SCHIMBARII... Eu cred ca am trecut prin asta, in faza in care lucrurile s-au schimat (a se citi au evoluat) si atunci si relatia si noi ne-am schimbat, dar toate astea pe un fond de stres si grija zilnica ne-a afectat diferit.
Adica, eu am depasit faza in care simteam nevoia sa ii fiu pe plac, el simtea nevoia sa stea cat mai relaxat (a se citi detasat) de grija zilnica... si eu muream sa vad cate sunt de facut iar el parca nu vedea toate astea.
A fost super greu, am ajuns si la faza de ULTIMATUM pt ca ma simteam neglijata nu sentimental dar in acel sens pe care il astepti de la cel cu care imparti si bune si rele.
Si am clacat si i-am spus DESTUL, TE IUBESC SI TU SUSTII CA MA IUBESTI, DAR EU ASA NU MAI POT!...
Atunci, ceva in el s-a schimbat. Si a inteles ca eu clachez si ca trebuie sa arate ASA CUM AM EU NEVOIE ca MA IUBESTE.
Ceea ce mi se pare VITAL e sa nu o faci cu ura si cu razbunare, adica nu pe picior de conflict, dar nici pe picior de "hai la o masa in oras ca sa-ti spun cum ma simt".
Eu am facut-o intr-o seara in care eram amandoi la tv in sufragerie si i-am spus. La inceput nu a fost atent, se uita inca la film. Pana cand, ceva a rezonat. Poate vocea mea calma si subiectul serios nu pareau a fi in regula, eu care tipasem si batusem din picioare ca nu ma ajuta, ca nu ma iubeste,etc.
Sunt convinsa ca ABIA ATUNCI M-A AUZIT!

Poate ceea ce ti-am scris aici te va ajuta, pt ca din randurile tale mi se pare ca te simti prinsa in capcana faptului ca il iubesti si asta nu ajuta cu mai nimic la situatia in care esti/sunteti.




Editez, ca am vrut sa mai adaug ceva. Cred sincer din ce descrii ca tu ai un mod diferit de a reactiona la stresul zilnic. Eu cred ca el a obosit ca si tine, dar a ales sa fie mai detasat pt ca asa STIE EL sa reactioneze pt acel instinct de autoconvservare pe care il avem toti. tu, in schimb, ai ales sa cazi din picioare la propriu, pt ca ai crezut ca e mai bine.
Nu uita ca fiecare decide SINGUR ce e mai bine PT EL/EA si ca nu e ceva rau. De aia cred ca el iti spune ca e vina ta ca ai ajuns in acest punct.

Alizee spune:

In acelasi punct ajunseseram si noi, la un moment dat.
Ceea ce scrie Annablue sunt exemple demne de urmat, la fel am procedat si eu. I-am spus sotului meu ca asa eu nu mai pot merge mai departe alaturi de el si s-a schimbat. Este vitala sinceritatea pt ca el sa inteleaga exact ceea ce vrei tu sa ii transmiti.
Daca va iubiti, in ciuda frecusurilor zilnice, scanteia se va reaprinde.


allinta

Bee spune:

Mara, din ce am citit eu, esenta la voi e urmatoarea: tu iti faci griji, incerci sa le faci pe toate, in timp ce el functioneaza pe pilot automat si de facut face ceea ce tu consideri ca trebuie facut intr-un anumit moment- pe care TU-il consideri potrivit-, atunci cand VREA EL. Cu alte cuvinte fiecare se comporta firesc pentru sexul din care face parte (mai ciudat era sa functionezi tu pe pilot automat, in timp ce el isi face griji etc). Dar daca in loc sa te schimbi tu, sau sa-l schimbi pe el, adaugati ceva in plus relatiei voastre, acceptand in acelasi timp starea de fapt actuala? Adica mai complicati putin lucrurile, ca sa nu mai ai senzatia asta ca te transformi in mama ta. Ideea e ca oricat te-ai stradui sa te relaxezi, sa iei o pauza, sa fii mai putin ingrijorata, tu ai sa continui sa-ti faci griji si sa incerci sa le faci pe toate. Iar el o sa mearga in continuare pe pilot automat, fiindca altfel ar lua-o razna! Asta am cosntatat eu la sotul meu: pilotul automat e mecansimul lui de protectie! Gandeste-te ca barbatul e de cele mai multe ori cel pe care pica grijile financiare si in perioada asta, sigur are multe probleme, chiar mai multe de cat iti spune! EU il vad pe al meu: cu cat e mai inchis in el si mai abesnt si mai putin atent la mine si la familie, cu atat imi e mai clar ca "avem probleme" in alta parte, adica cu banii. SI atunci vin eu si-i spun ca ma prabusesc de oboseala din cauza copiilor, casei, etc. Ce facem noi ca sa iesim din toate astea: impartim responsabilitatile in felul urmator: el- servici si achitarea datoriilor, eu-copii, casa si restul cheltuielilor (din putinii bani care raman-daaaa, am si eu muuulte griji si intrebari la capitolul asta). SI in plus el mai are o mare responsabilitate: EU. In afara de ce facem fiecare separat, el tb sa-si rezerve timp sa ma poata detensiona si pe mine din cand in cand: discutii, plimbari, altele. Timp petrecut exclusiv noi doi (dupa ce dorm copiii) sau noi doi + copiii- uneori in weekend. EU am nevoie de asta. Asta ma tine in stare de functionare. Trebuie sa incercati si voi, fara asta nu exista intelegere! Nu ma intreba cat mai dormim, ca e jalnica problema somnului in cazul nostru (bb mic are 3 luni).
Legat de ce s-a mai discutat si aici. Cand mi se pare ca derapam in diferite directii. Cand el are impresia ca nu fac bine ce ar trebui sa fac, il bat cu armele lui: ma comport exact cum o face si el. SI merge, sesizeaza imediat ridicolul situatiei (Ex de reprosh "NU stii unde pui lucrul x!"- scoate fum si flacari pe nari si pe gura. Ok, trece..... Dar imediat cum nu a gasit el ceva, acealasi ton si fum si flacari la gura mea "Nu stii unde pui lurul Y").
SI legat de ce inseamna un barbat bun: fiecare cuplu are reteta proprie dupa care functioneaza. Cred ca perechile cu vechime mai merg si dupa formula: sacul si peticul. E drept ca noi nu avem decat cinci ani de relatie, dar am trecut prin multe impreuna. Bafta multa si voua si important e sa nu uitati niciodata ca va iubiti!


http://www.dropshots.com/dochia