Ce inseamna un sot bun?
Raspunsuri - Pagina 2
mianna spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui noideea Daca ar fi sa ne luam dupa ce ar fi absolut perfect , atunci da, cand alegem ar trebui sa o facem cu foarte mare atentie. Tocmai asta vroiam eu sa subliniez, ca atunci cand facem alegerea gresita, avem o singura optiune corecta, sa admitem asta si sa ne redirectionam catre cineva care sa fie dispus datorita faptului ca e lulea sa ne faca si pedichiura, ca numai un om care ma iubeste la nebunie ar fi dispus sa-mi faca pedichiura (e un exemplu tampit, dar e menit sa iti atraga atentia si sa sublinieze ceea ce am scris in postarea precedenta). |
de ce n-ar avea dreptul si el sa astepte, pe aceleasi considerente, o "pedichiura"? mai ales ca a lui n-ar presupune (in exemplul de aici) niciun efort, vrea doar sa fie lasat in pace?
marius spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui noideea marius sunt perfect de acord cu tine intr-o lume ideala, si apropos am observat ca ai evitat cu eleganta sa raspunzi la niste intrebari care induc nitel taspunsul. Daca ar fi sa ne luam dupa ce ar fi absolut perfect , atunci da, cand alegem ar trebui sa o facem cu foarte mare atentie. Tocmai asta vroiam eu sa subliniez, ca atunci cand facem alegerea gresita, avem o singura optiune corecta, sa admitem asta si sa ne redirectionam catre cineva care sa fie dispus datorita faptului ca e lulea sa ne faca si pedichiura, ca numai un om care ma iubeste la nebunie ar fi dispus sa-mi faca pedichiura (e un exemplu tampit, dar e menit sa iti atraga atentia si sa sublinieze ceea ce am scris in postarea precedenta). Putem vorbi de compromis atunci cand doua persoane rezoneaza, intradevar si sunt amandoi de buna credinta si depun eforturi sustinute sa faca reltia sa mearga, dar ce te faci ca sunt mii de relatii in care unul dintre parteneri e luat de fraier de catre celalat si e luat ca si cum e castigat la loto si profita de pe urma bunatatii si disponibilitatii partenerului, a altruismului acestuia? Stii tu, conceptii din alea gen: "femeia tre sa aiba grija de casa, de copii, sa aiba ciocul mic si seara sa ma ... satisfaca" sa nu folosesc cuvintele pe care le folosesc de fapt barbatii intre ei. In aceste conceptii nu se aude deloc (nici macar ecoul) ideii de compromis, sau idei ca responsabilitatile in gospodarie revin amandurora, sau cresterea si educarea copiilor este responsabilitatea amandurora. Ori cand se incalca aceasta simpla regula in care poate functiona linistita o familie si femeia devine catarul familiei, reactionezi ca mara, si eu cred ca e total indreptatita. Dar eu stiu din experienta, ca oricat ai dori ceva de la partener, daca nu vine de la buna lui crestere, daca nu vine din dorinta sa faca un compromis, daca eu cer si sunt persilata.... nu ma poate astepta decat un razboi psihologic care ma va decima si ma va face si mai nefericita. Cai sunt sa fortezi un barbat sa faca ce trebuie in casa, dar e un total razboi si nu stiu daca e benefic sa fi in total razboi cu propriul partener. Stii ce am facut eu? Cand m-am saturat sa cer ajutor si sa mi se zica ca e responsabilitatea mea de femeie si ca nu face nimik ca nu vrea, am facut la fel. Dar l-am anuntat: "eu am facut ciorba. Daca vrei felul doi fa-l, eu nu am timp ca ma duc sa stau cu fata, ca am neglijat-o destul azi facandu-ti ciorba, ca tu nu ai stat cu ea, ai stat cu prietenii la bauta si vreau si eu sa vad daca iti dau prietenii felul doi". In ziua aceea am stat si l-am privit, cu copilul in brate cum face felul doi. De atunci ma ajuta in bucatarie.... pana in ziua cand l-am parasit. Sincer... nu "te rog sa ma ajuti" ajuta sau felul in care ii spui acel "trebuie" il determina sa-si ia atributiile in serios, ci atitudinea prin care ii arati si-l faci sa inteleaga ca acele treburi nu sunt ale tale ci ale voastre, sau eventual ale lui. Alta data, intr-o sambata, am facut intentionat dezordine pe biroul de la calculator, i-am pus si ceva haine pe tastatura. A venit de afara sa se joace la calculator si s-a sesizat ca ce am facut toata ziua. Si i-am zis: "mizerie... cam cum faci tu in fiecare zi... si acum astept sa vina cineva sa faca ordine, cam cum faci tu si am, si pretentia sa faci tu, ca asa vrea muschiul meu, ca altfel o sa te manance viermii de cata mizerie o sa-ti fac zilnic pe tastatura". De atunci m-a ajutat la curatenie....... DAR M-A SI DISPRETUIT. In primul rand ca m-am purtat cu el asa cum se purta si cum imi vorbea si el. Stiu, sunt rea... si egoista si egocentrista, dar viata m-a invatat sa fiu asa, si o alegere gresita. Rufus.... mi-e greu sa-ti detaliez. Cand un barbat se indragosteste devine motivat sentimental sa actioneze subit spre binele unei anumite demoazele, nu stie cum sa faca sa corespunda si sa-i faca pe plac, daca ajunge sa o iubeasca la nebunie, o femeie face cu un barbat ce vrea, dar numai pentru ca el ii permite. Si poate sa-i zica si "misca ma", nu tre sa-l gadile sub coada, ca el este imediat dispus sa-i faca pe plac. Nu suport femeile care isi aroga iscusinta ca-l face pe un barbat sa danseze cum canta ea, ci cred ca este rezultatul faptului ca se lasa manipulat, ca s-o vada fericita, pentru ca o iubeste, pentru ca nu o dispretuieste, pentru ca are consideratie pentru ea ca persoana, ca femeie si nu o reduce la o menajera si dadaca ideala. |
Imi pare rau sa citesc ca viata ti-a rezervat doar ceea ce ai scris. Insa cine stie poate viitorul o sa-ti aduca si o alta relatie mai obisnuita dar nu pot sa nu remarc faptul ca ai avut o contributie decisiva la degradarea relatiei anterioare si partea si mai putin buna este c tu crezi in aceasta rautate, egocentrism, egoism ceea ce ma face sa cred ca sansele de a gasi o relatie fireasca vor scadea dramatic.
In mod firesc eu urez unui om sa isi gasesca partea insa tie imi vine sa-ti urez succes asemeni gasirii unui job.
Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa
marius spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui maminuta Mara,in momentele voastre ...exista inca acea flacara?Indiferent de dispute si certuri...reusiti sa aveti acel moment fain...care va face sa va simtiti inca doua parti ale unui intreg? Daca raspunsul este afirmativ,cred ca varianta propusa de Marius de a-i aduce la cunostinta intr-un alt mod decit ridicind tonul si facind reprosuri tot ce te nemultumeste merita incercata. Barbatilor nu le place sa primeasca de la femei directive.Ori cind avem tendinta de a-i lua la suturi,tocmai asta facem. Ma regasesc in povestea ta pina la un punct.Eu atunci cind am fost pe punctul de a claca,am reactionat astfel:timp de 5 zile,nu am facut decit sa am acelasi comportament ca al lui.L-am socat. Nu am mai facut piata de unde sa apar dupa serviciu cu sacose incarcate..prin urmare frigider aproape gol,am gatit doar fetitei,pentru noi ce s-o gasi...cind ma aborda eram extrem de obosita...Facturile le-a regasit maldar ( de data asta neachitate ca nu se mai ocupase nimeni de ele).Etc. Faza frumoasa a fost ca asta chiar l-a ajutat sa inteleaga cit de mult se detasase de partea asta a casniciei.Motiv pentru care,la sfirsitul saptaminii de care iti vorbeam,am hotarit la o cina faina cum anume sa ne impartim responsabilitatile ca lucrurile sa nu mai scape astfel de sub control. ..ca exista posibilitatea sa nici nu realizeze tot efortul tau..ca asa l-ai obisnuit. Incearca sa ii stirnesti curiozitatea cu un moment frumos,sa ii amintesti cit de bine va simtiti impreuna..sa il faci sa realizeze ca sprijinindu-te mai mult in rutina casniciei ..de fapt te ajuta sa ii oferi astfel de momente mult mai des. Bafta si sa depasiti cu bine acest moment!  Nimeni nu te poate face sa te simti inferior fara permisiunea ta. - Eleanor Roosevelt |
Interesanta reactie - am mai intalnit-o si la alte situatii similare - de efect.
Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa
aliclara spune:
Ma bag si eu in seama, desi mie viata nu imi pare chiar atat de complicata, pe cat o faceti voi sa para.
In primul rand, NU exista perfect. Asta am concluzionat eu.
Noi avem doar 4 ani impreuna, avem un copil de 7 ani (care e doar al meu) si stam cu mama lui.
La inceput totul e de poveste. Dupa aia descoperiti ce nu va place, nu? Noi ne-am schimbatreciproc. Chestia cu asa m-ai luat ca asa ma placeai, nu tine. Eu am lasat de la mine, el de la el. Ne-am certat ne-am spus cuvinte dure, am vrut sa-mi iau copilul si sa plec, a fost greu. Important este ca in fiecare clipa el este puiul meu si eu sunt scumpa lui sotie, ca amandoi stim ca ne iubim, chiar daca avem momentele noastre grele.
El lucreaza mult fizic, eu stau la birou. Da, el castiga mai mult, dar ii cheltuim impreuna. Inainte, cand aveam alt job si mai multe zile libere, eu plateam totul. Acum plateste el deoarece eu nu as gasi mai nimic deschis. Eu fac lectiile cu fata, el o ia de la scoala. Eu spal, el da cu aspiratorul.
Pentru mine, el este sotul perfect. De aceea, cred a acest "perfect" difera de la caz la caz.
http://www.flickr.com/photos/aliclara/
mara26 spune:
Va multumesc din suflet pentru sfaturile voastre. Pe majoritatea le-am aplicat, si psihologie inversa, si liste, biletele, razboi de gherila, metoda crestineasca a intoarcerii celuilalt obraz, rememorarea celor mai frumoase momente, rememorarea calitatilor lui. Deci multe metode. Problema nu este ca nu ne iubim, fir-ar sa fie, nu e ca nu ne dorim sa fim impreuna, nu e ca eu vreau sa-l schimb, ci ca eu ma schimb. Ma transform in propria mea mama. Sunt obosita, vreau sa le fac pe toate, sunt afectata de grija zilei de maine, sunt preocupata ca familiei mele sa-i fie bine. Iar el este pe pilot automat. Ma vede ca mai am un pic si cad din picioare, dar spune ca e vina mea. Ca el nu vrea sa le faca pe toate cand trebuie, ca sa fie mereu stresat, ci atunci cand vrea. Si stiu ca nu se va schimba niciodata. Si nu vreau asta. Si nu vreau sa ajung sa-l urasc. Vreau sa ne fie amandorura bine, dar sa nu simt ca eu sunt o sclava.
marius spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mara26 Problema nu este ca nu ne iubim, fir-ar sa fie, nu e ca nu ne dorim sa fim impreuna, nu e ca eu vreau sa-l schimb, ci ca eu ma schimb. Ma transform in propria mea mama. Sunt obosita, vreau sa le fac pe toate, sunt afectata de grija zilei de maine, sunt preocupata ca familiei mele sa-i fie bine. Iar el este pe pilot automat. Ma vede ca mai am un pic si cad din picioare, dar spune ca e vina mea. Ca el nu vrea sa le faca pe toate cand trebuie, ca sa fie mereu stresat, ci atunci cand vrea. Si stiu ca nu se va schimba niciodata. Si nu vreau asta. Si nu vreau sa ajung sa-l urasc. Vreau sa ne fie amandorura bine, dar sa nu simt ca eu sunt o sclava. |
Am marcat cuvintele care mie mi-au parut cele mai reprezentative.
Sa reluam:
1. El nu doreste sa fe stresat, nu doreste sa rezolve anumite probleme decat doar atunci can doreste el si nu se va schimba niciodata.
2. Tu insa vrei sa le faci pe toate, esti obosita, esti stresata, esti toata ziua cu grija zilei de maine iti dai seama ca nu e Ok si ca mai ai un pic si cazi de pe picioare si ti-ai dori sa te schimbi, in niciun caz nu ti-ai dori ca el sa se schimbe, dar sa preia o parte din ceea ce tu consideri esential, de neamanat desi recunoasti faptul ca pentru el nu este atat de esential sau de neamanat si ca incepi sa te transformi in propria mama (nu stiu in ce consta aceasta afirmatie despre mama ta) si undeva se strecoara ceva grav de genul daca eu nu mai rezist desi mi-am autoimpus, daca el nu se va schimba desi nu i-as cere asta si oricum nu ar face-o fiind de alta opinie mi-e teama ca as ajunge sa-l urasc, desi nu mi-as dori asta.
Opinia mea este ca TU trebuie sa inveti sa iei o pauza. Pe cuvant ca nu vor crapa vasele daca nu vor fi spalate exact acum, nu se va intoxica nimeni cu nimic daca nu vei aspira exact acum, de asemenea veti dormi la fel de bine in pat daca dimineata nu va fi strans, si vor manca suficient de bine daca le va fi foame si nu le vei pune mancarea in farfurie si nici macar la incalzit oricine are macar doua maini si un cap si asa mai departe.
DAR cred ca TREBUIE sa incepi cu tine. Uita-te la sotul tau si procedeaza la fel. Nu ai sa reusesti chiar ca el dar vei invata ca viata nu este o cursa de masini. Adica acorda-ti respiro, ia-o usor. Este stresata si probabil stresanta. Asa incat ia-o mai usor.
Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa
dry_votka spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui marius Sa reluam: 1. El nu doreste sa fe stresat, nu doreste sa rezolve anumite probleme decat doar atunci can doreste el si nu se va schimba niciodata. 2. Tu insa vrei sa le faci pe toate, esti obosita, esti stresata, esti toata ziua cu grija zilei de maine iti dai seama ca nu e Ok si ca mai ai un pic si cazi de pe picioare si ti-ai dori sa te schimbi, in niciun caz nu ti-ai dori ca el sa se schimbe, dar sa preia o parte din ceea ce tu consideri esential, de neamanat desi recunoasti faptul ca pentru el nu este atat de esential sau de neamanat si ca incepi sa te transformi in propria mama (nu stiu in ce consta aceasta afirmatie despre mama ta) si undeva se strecoara ceva grav de genul daca eu nu mai rezist desi mi-am autoimpus, daca el nu se va schimba desi nu i-as cere asta si oricum nu ar face-o fiind de alta opinie mi-e teama ca as ajunge sa-l urasc, desi nu mi-as dori asta. Opinia mea este ca TU trebuie sa inveti sa iei o pauza. Pe cuvant ca nu vor crapa vasele daca nu vor fi spalate exact acum, nu se va intoxica nimeni cu nimic daca nu vei aspira exact acum, de asemenea veti dormi la fel de bine in pat daca dimineata nu va fi strans, si vor manca suficient de bine daca le va fi foame si nu le vei pune mancarea in farfurie si nici macar la incalzit oricine are macar doua maini si un cap si asa mai departe. DAR cred ca TREBUIE sa incepi cu tine. Uita-te la sotul tau si procedeaza la fel. Nu ai sa reusesti chiar ca el dar vei invata ca viata nu este o cursa de masini. Adica acorda-ti respiro, ia-o usor. Este stresata si probabil stresanta. Asa incat ia-o mai usor. Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video Pagina legislativa |
In multe privinte, impartasesc ideea lui Marius.
Trebuie sa te gandesti bine-bine si sa incepi sa fii mai relaxata cu anumite treburi. Sunt convinsa ca si obisnuinta de a face una-alta in viata de fiecare zi , da o oarecare dependenta, creeaza un fel de tabieturi.
Trebuie sa inveti sa fii mai relaxata si mai degajata in anumite chestiuni de facut, altfel ajungi sa cazi intr-adevar din picioare. Iar el de schimbat, dupa cate ai spus, mai greu.
http://verze.ro
SITE-ul VERZELOR, FFF. SIMPATIC!
Fomalhauti spune:
Intrebarea din titlu este complicata...
Eu cred ca un sot bun este cel care ti se potriveste. Si e foarte diferit pentru fiecare femeie. (Asta e bine!) Tatal meu a fost un sot bun pentru mama mea, dar nu ar fi fost pentru mine asa cum mama mea nu s-ar fi casatorit niciodata cu cineva ca sotul meu...Am o matusa care e tare multumita de sotul ei; mie mi se pare un "tip imposibil"; nu pot sa nu recunosc ca are multe calitati, dar eu nu as putea sta cu el in casa. Am multi prieteni care imi sunt foarte simpatici, distractivi la petreceri...dar nu as putea fi casatorita cu unul din ei...
Ca "reteta", daca poate exista asa ceva, mie mi se pare ca in general sotii buni sunt...foarte diferiti de sotiile lor. In cazul meu particular, sotul meu si cu mine compensam unul defectele celuilalt...
Pentru situatia ta, Mara, am si aici o..."reteta". Cand vreau ceva de la sotul meu sau cred ca el nu face un lucru cum trebuie, ii spun si argumentez. Uneori face cum cred eu, de cele mai multe ori, imi spune de ce el crede ca altfel e mai bine. Buuun. Deci, se intampla de multe ori ca, in urma unei discutii "relaxate" el sa ramana la parerea lui si eu la a mea. Si lucrurile trebuie facute intr-un fel. Si atunci imi pun problema: "Cat de important este pentru mine sa se faca asa cum spun eu?" De multe ori imi dau seama ca nu este important sau este mai putin important decat altceva. Si atunci ii spun clar: "Uite, eu raman in continuare la parerea mea, ca e mai bine ca mine, dar, de data asta facem cum spui tu." In felul acesta, atunci cand ajung la concluzia ca ceva este cu adevart important pentru mine, pot spune: "Uite, atunci, atunci si atunci am facut ca tine, desi eu eram de alta parere. De data asta tin mult sa facem asa cum spun eu." In general merge. Nu merge intotdeauna, dar in orice caz scade mult frecventa conflictelor...
In legatura cu treburile casnice, eu fac cam asa: spun ce intentionez sa fac eu si ce nu pot sa fac. Eventual argumentez. Il rog pe el sa faca. Daca eu nu fac si el nu face, inseamna ca nu este chiar asa de important pentru nimeni...De exemplu, acum cativa ani, cand am renuntat la persoana care ne ajuta la menaj, mi-am dat seama ca eu nu pot face ce faceam inainte plus ce facea ea. Am decis, de exemplu, ca nu mai calc rufe. Si am zis: "Daca cineva vrea rufe calcate, sa si le calce." Nu si le calca nimeni. Inseamna ca, intr-adevar, nu e important pentru nimeni...Curtea si terasa nu sunt prea curate, mai ales acum cand cad frunzele...Daca vrei o "reteta antireprosuri" eu cred ca e bine sa "le iesi in intampinare": "Imi pare rau, curtea e tare murdara, dar eu chiar nu mai am timp sa fac si asta. Te rog, o faci tu?"
Fomalhauti spune:
Inca ceva: in toate relatiile interumane, dar mai ales in casnicie, cred ca fiecare trebuie sa accepte ca o alta persoana are niste nevoi total diferite, uneori de neinteles. Si nu neaparat "nevoi", poate unele dintre ele ar putea fi numite ciudatenii...
Dau din nou exemplul casniciei noastre: sotul meu este un tip foarte...planificat. Eu inteleg necesitatea unei planificari in anumite domenii, dar mult timp nu am putut intelege NEVOIA lui de planificare si nici faptul ca nerespectarea unui plan ii creeaza disconfort. Si asta in situatii cat se poate de banale. Exemplu: discutam ca sambata vom merge in parcul X sa ne plimbam cu barca si apoi sa mancam in Y loc. Si apoi aflu ca in parcul Z e un spectacol si zic, sambata dimineata "Hai sa mergem in parcul Z, ca e mai dragut..." Asta il enerveaza. Mi-e greu sa inteleg, dar am ajuns sa accept ca intr-adevar asa simte el. Ce fac? Pai intai ma gandesc daca e chiar asa important spectacolul din parcul Z, daca nu mai este si saptamana viitoare...Apoi, daca tin neaparat sa merg, il anunt cat se poate de devreme. Adica, daca am aflat vineri dimineata de spectacol, il sun imediat si ii spun, nu astept pana seara. Nu stiu de ce accepta mai usor asa, dar pur si simplu am constatat in timp, ca asa este - si ma adaptez, nu e chiar asa complicat...
Alt exemplu: sotul meu ar dori ca inainte de fiecare salariu, eu sa ii spun EXACT ce vreau sa cumpar in luna care urmeaza. Mie mi se pare de-a dreptul imposibil, dar...imi dau silinta si ii arat ca imi dau silinta. Ii spun cat stiu (am inceput sa-mi fac lista cand imi trece ceva prin cap) si apoi spun "Mai bine de atat nu pot." Si cand apare ceva neasteptat (sau uitat de mine) incerc sa aman pentru salariul urmator. Daca nu se poate, incep prin a spune ca stiu ca nu-i place, dar "copilul si-a rupt pantofii de sport si asta e."
Nu inseamna ca nu ne certam deloc, dar cu siguranta ne certam mai putin decat la inceputurile casniciei noastre...
gabitza2005 spune:
eu sunt de acord cu cei care iti recomanda sa te relaxezi si sa iei lucrurile mai usor. Am avut si eu o perioada deasta cand eram la munca si ma gandeam ca nu am spalat cana de cafea acasa pe la inceputurile casniciei cand ma gandeam ca asa trebuie sa fie o sotie. la fel am inceput sa-i reprosez sotului ca nu face ce trebuie.....pana cand el a spus STOP.
M-a invitat in parc pe o banca si a inceput sa ma intrebe care sunt problemele mele....mi-a explicat ca nu se asteapta sa aibe mereu tricourile calcate sau mereu mancare calda.....ca el ma vrea doar pe mine alaturi de el si daca pe mine ma fac fericita toate treburile astea o sa-si dea silinta sa ma ajute mai mult si chiar m-a ajutat. Ma ajuta si acum foarte mult dar si eu sunt mai relaxata. Asta e nu-mi iese ciorba nu-i sfarsitul lumii comandam o pizza sau facem ceva rapid. Nu duce gunoiul dimineata las ca-l duce pana seara...Intr-o seara juca un joc cu copilul m-au oprit din bucatareala sa ma joc cu ei si toata mancarea s-a ars la inceput am avut un moment in care m-am enervat cumplit apoi am ras impreuna ca era un fum de nu ne mai vedeam in bucatarie. cand ne-am cunoscut ne jucam pe PC amandoi , intr-o seara m-a intrebat de ce nu mai fac asta si mi-am dat seama ca are dreptate evoluezi dar nu renunti la ce iti place
Si apropo de cineva de pe aici : nu cred ca as putea trai cu un sot care sa "danseze cum ii cant eu" . Chiar daca ne-am schimbat amandoi in timp ne-am pastrat personalitatile , preocuparile si dorintele care sunt uneori atat de diferite -dar este o placere provocarea de a le realiza pe toate impreuna si de a invata unul de la celalalt.