DREPTURILE SUNT ALE LOR- OBLIGATIILE SUNT ALE NOAS
Raspunsuri - Pagina 17
A_Iulia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui balanta Adina, zau, de ce rastalmecesti...cine a zis de dumicati...adica omul trebuie sa ii plateasca si mobilul, si intretinerea, si posetele si caldura si tot ce presupune intretinerea curenta pt ca ea sta acasa? Hai sa fim seriosi, nu vreau sa te superi pe mine, nu sunt rea din fire, dar stii...chestia asta cu sacrificatul in numele copiilor pt mine e de moda veche...nu e corect sa aruncam toata "povara" pe umerii copiilor...dar daca el murea si ea statea acasa cine ii mai vira bani sa intretina copiii? Si apoi nici nu stim motivele pt care e casnica...si apoi daca te mariti in baza ca faci copii si te intretine barbatul...asta e...cu siguranta ceva nu e clar aici. |
Ok, aici gandim diferit.
Intretinerea curenta oricum se plateste din cauza ca locuiesc si doi copii acolo, in rest eu spuneam ca nu cred ca doamna isi cumpara genti Prada din pensia aia alimentara, deci...dupa parerea mea ajungem la dumicati si la cati kilowati sunt repartizati pe cap de locuitor. In plus exista si pensia batranei in casa aia.
Nu ma intelege gresit, pe la inceputul subiectului tocmai spuneam ca eu vad pensia alimentara o data pe an (din lipsa de timp si interes al amandurora de a vira/primi lunar niste bani) - dar eu castig suficient de bine cat sa intretin vreo zece copii, nu doar unul. Dar imi dau seama ca nu toate femeile sunt ca noi si cu aceleasi sanse in viata, unele mai sunt de moda veche, asta e, pentru multe cupluri modelul este ea casnica - el cap si finantator de familie, nu toata lumea e Jeanne d'Arc.
El stia destul de bine care este situatia si ca nu se poate baza pe faptul ca ea ar aduce vreun venit, asa ca si-a asumat cu buna stiinta doua familii si 3 copii, asa ca trebuie sa se descurce. Probabil ca nu ii e usor sa aiba 3 copii.
Si probabil ca daca el murea, daca tot ai pus problema asa, copiii primeau pensie de urmas, asa ca tot acolo ajungem.
Gabi_K spune:
Fetelor, poate zic o mare prostie, dar stau de multe ori si ma gandesc: Conform sentintei mele, eu am de stat 12 zile cu copiii, el 2. (fiecare al doilea w.e.) Mai exact sambata de la 11 pana duminica la 18, asta insemnand 31 de ore, asta insemnand 1,3 zile din 14 zile. facand un simplu calcul, omul isi petrece 9% din timpul lui cu copiii, eu 91%.
El plateste 100 ron conform aceleiasi sentinte. Normal, eu cheltui mult mai mult cu ei.
Deci: un tata oricat ar plati in plus, tot nu ar compensa jumatatea lui de munca, timp si bani legata de cresterea copilului. Fosta sotie duce greul, ea duce tot ce este de dus in jurul unui copil- ma refer la efortul fizic si moral pe care il depunem zi de zi, efort pe care trebuia sa impartim, dar asa a fost sa fie, ca nu avem cu cine.
p.s. nu ma plang, doar am facut un simplu calcul...
Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses3#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses4#" target="_blank">poze si mai noi
www.dropshots.com/kincses5#" target="_blank">poze cele mai noi
Povestea nasterii: Lili si Robert
Yasmine spune:
Stau de mult in cumpana daca sa scriu ceva aici.
Sunt divortata, fostul meu sot nu a muncit nici o ora, nici inainte nici dupa ce am avut copiii. Dupa ce am nascut primul copil a stat cu el acasa, cum-necum, a stat, eu am mers la munca. Dupa un an si noua luni am nascut fetita, si a avut doi copii de care sa se ocupe. Cind Yasmin a facut 1 an am luat o fata au-pair, deci nici ingrijirea copiiilor nu a mai intrat in atributiile lui. Ne-am despartit cind cel mare avea 3 ani jumate si cea mica doi ani neimpliniti.
Din acel moment am avut un mare ajutor, o gura in minus de hranit, un copil in minus de imbracat (si nu cu orice haine, ci doar cu haine de marca). Pensia alimentara mi-o plateste statul. Minimul pe care ar trebui sa-l primesc de la el daca ar plati.
Cu vizitele stam in felul urmator: in prima perioada dupa despartire copiii nu au vrut sa-l vada, si nici el nu era in masura sa ii aiba in vizita fiind intr-o clinica de psihiatrie. Dupa ce s-a stabilizat am fost obligata sa-i duc odata la 2 saptamani in vizita. Ceea ce nu a facut bine nimanui. lui nu i-a adus nici un beneficiu, nu ca m-ar fi interesat sa-i aduca, si copiiilor le facea mai mult rau, pentru ca trecusera deja prin citeva situatii neplacute, si vizita la psihiatrie pt. un copil nu e tocmai placuta.
Dupa un an el a fost expulzat din Germania, si cu toate ca avea un numar de mobil unde sa poata sa sune copiii, a asteptat mereu ca eu sa-l sun sa vorbeasca cu copiii, ceea ce nu am facut. Au trecut de atunci 2 ani, si iata ca, cu 2 luni in urma a revenit in Germania, cu toate ca avea interdicite, si stia ca daca revine aici va fi inchis dun nou, numai pt. creierul lui bolnav ii spunea ca voi fi obligata din nou sa-i duc copiii odata la 14 zile. Ei uite ca nu ma obliga nimeni.
Eu si copiii traim intr-o noua familie de aproape 2 ani, copiii vor avea in curand o surioara, si sotul meu, le este copiiilor mei din prima casatorie mult mai mult tata, chiar daca munceste departe si ducem o casnicie de weekend, decit le-a fost tatal biologic vreodata.
Vor vrea copiii contact cu tatal biologic? Nu stiu! Poate! CUm voi decide atunci? Nu stiu! Voi vedea la momentul respectiv.
>>Daruieste lumii un zambet shi toata lumea iti va zambi!<< Charlie Chaplin
Corinna, Andreas Noël, Yasmin Serena si Mara Letizia 28+
aandreea76 spune: