Soacra soacra poama acra

Delia21 spune:

Da,...nu s-au vazut 10 ani,...dar apoi au locuit impreuna...si si-au vorbit frumos,au lucrat impreuna;Imi dau seama ca e aproape imposibil sa treci peste asa ceva,...dar ce e mai important e ca pe mama eu nu am auzit-o spunand de bunicii mei ca nu merita nici macar un pahar de apa,....Sunt curioasa doar daca faptele socrei Iuliei...sunt de acest "nivel"...ca sa pot si eu sa-i dau si eu dreptate...macar asa 50%...

cristiama spune:

Delia,

imi pare rau ca mama ta a trecut prin asa ceva. Sper ca nu mai exista NIMENI care sa fi trecut prin ceva asemanator.
Cred ca glumesti cand o intrebi pe Iulia daca are "fapte asemanatoare"!!!!!

TU ai putea ierta pe cineva care iti ameninta viata, a ta si a copilui tau? i-ai vorbi frumos si cu respect persoanei respective?
Tatal tau i-a iertat pe parintii lui? Iar fi iertat si daca-i omorau nevasta si copilul?

samira33 spune:

hmmm...ne respectam reciproc parintii...nu ne dam in vant dupa socrosenii nici unul nici altul...insa mentinem relatii normale cu ei datorita respectului pe care ni-l purtam unul altuia ca parteneri de viata.
am inteles ca iti poti alege sotul...rudele nu...si daca le-am raspunde cu aceleasi sentimente,rautati,mizerii...nu ne-am mai diferentia cu nimic de ei.

o zi buna tuturor

Iulia1909 spune:

Nu am spus niciodata ca nu o respect. O salut o ajut daca are nevoie dar atat nimic mai mult.

Delia fapte ei sunt de ne iertat,ptr ca la fiecare 2 cuvinte pe care le rosteste sotului meu il injura sau il jigneste si asta ptr mine doare foarte tare. Unde sa mai punem ca mai este si alcolica iar pe mine ma denigreaza in fata vecinilor in ultimul hal sau ca ma facut curva fata de cumnata mea. Sa iti mai zic ca suntem buni atat timp cat avem bani si le dam ca in rrest abea daca ne da sa mancam!

Voi fi mamica incurand dar eu nu voi fi asa cum este ea. Nici macar nu se bucura ca va fi bunica.

Nu imi pot permite sa ma mut ptr ca am o casa in constructi am rate foarte mari la banci si avem salari mici abea ne descurcam.Asa ca nu ma condamna ca o urasc ca poate nimeni nu ar suporta ce suport eu.

P.S:si sotul meu are o soacra de nota 10 il iubeste ii face toate poftelle si nu la jignit niciodata numa ca este foarte departe de noi

Fomalhauti spune:

Delia, mama ta a facut asa cum a crezut. Eu personal nu cred ca bunicii tai meritau respect sau iertare sau ganduri bune. Ei, bine, eu in situatia ei nu as fi dat nici macar un pahar cu apa unor persoane care mi-au amenintat viata si mai ales viata copilului meu. Nu cred ca sunt o persoana rea, am mai scris, cred ca sunt...medie. Pot ierta o vorba urata, pot ierta, in anumite limite si o fapta urata...Dar nu as putea ierta pe cineva care incearca sa ma omoare. Sau sa-mi omoare copilul, fie el si nenascut...Daca stau bine sa ma gandesc am o repulsie profunda fata de orice persoana care incearca sa ia viata altei persoane.

Nu pot ierta incercari permanente de a-mi face rau, mie si familiei mele. Chiar daca este vorba "doar" de provocarea unor conflicte. Din pacate nu pot nici sa ignor asa ceva, chiar daca de cele mai multe ori nu se ajunge la niciun conflict (de fapt, cred ca eu nu cunosc nici a zecea parte din comentariile si "sfaturile" primite de sotul meu, le cunosc strict pe acelea care "dau rezultate").

E nobil sa poti ierta orice...Dar nu cred ca este practic. Adica, poti ierta ceva ce s-a intamplat in trecut, dar daca se repeta si se tot repeta...Si, daca iti dai seama ca exista posibilitatea ca, la un moment dat, pe langa nervi, sa-ti faca rau cu adevarat...Familiei tale, copiilor tai...De ce ar trebui sa ierti, sa accepti? Doar asa ca "nu-ti alegi rudele", nici ale tale, nici ale sotului? Si atunci trebuie sa accepti cu seninatate (si respect) sa-ti faca rau? De ce?

Delia21 spune:

Fomalhauti,nu e bine sa ne grabim sa iertam ...nici sa ne prefacem.Dar daca dupa ani de zile...putem ierta,e minunat.Daca mama nu ar fi iertat eu nu mi-as fi cunoscut bunicii...si doamne cat am dorit sa-i cunosc.Si ei au fost cei care au venit si si-au cerut iertare....si nu s-au mai intamplat rele.Chiar au trait pasnic unii cu alti,chiar si-au vorbit frumos....iar eu imi apreciez si i multumesc mamei ca mi-a dat sansa sa cresc si cu bunicii,sa-i cunosc,sa am amintiri cu ei.Ideea mea,asa simt eu...e ca nu e bine ca sastergem tot binele pe care l-a facut un om entru ca a facut si rele.Bunica avea o istorie de niste ani cu tatal meu,l-a crescut,l-a dat la scoala,l-a tinut in facultate,...a facut niste sacrificii.Ei a avut un fix,...nu i-a convenit deloc,ba a refuzat sa accepte ca fiul ei se va casatori cu o femeie divortata care are si un copil.Visase altceva pentru copilul ei,...asa cum are dreptul orice mama sa ...doreasca ce crede ea ca e mai bun pentru copilul ei.Dar dupa ani...si a dat seama ca fiul are dreptul la viata si alegerile lui,...sa fie fericit cu cine vrea el,...si ca are deja copii,familie...A acceptat si si-a adus copilul,nora si nepoatele in casa.Si nu au mai fost discutii de nici un fel,nici de la cine a mancat cat a mancat nici de la cine face curat...sau mai stiu eu ce maruntisuri.Si nici nu am auzit de ochi scosi pentru trecut.

Iulia,te felicit ca vei fi mamica....si sincer imi pare rau ca te necajeste soacra.Oamenii nu sunt perfecti,nici macar noi.Bucura-te de ceea ce vei avea,de minunea din viata ta.Doar nu uita ca 2 rele in loc de unul nu aduce nimic bun.Nu lasa veninul altora sa te invenineze si pe tine!Nu suntem cu nimic mai buni decat cei pe care i lasam...daca-i lasam....sa ne otraveasca sufletul.Puiul tau are nevoie de o mami echilibrata,puternica.....si care nu uita sa mai si rada,zambeacsa,...are o vorba buna...pentru cine vrea sa o auda.

Fomalhauti spune:

Delia, ai scris foarte frumos....

Cred ca, daca si socri mei si-ar cere iertare, as accepta sa fac o incercare. Si, daca intr-adevar nu ar mai fi discutii de genul celor care sunt, nu ar mai incerca sa se amestece in treburile noastre, atunci cred ca ar putea exista relatii normale...Numai ca, acum, cand scriu, imi dau seama ca este o utopie. De-a lungul timpului (de fapt, la inceput) eu am incercat sa "restabilesc pacea" facand unele concesii. Reactia lor nu a fost decat ceva in sensul "Ahaaa, deci cedeaza!" si un amestec si mai mare in treburile noastre.

giani spune:

Unul din avantajele emigrarii: soacra e tinuta la distanta.
Mie mi-ar fi placut o relatie buna cu ei, mi-ar fi placut sa ne vizitam, sa ne felicitam cu ocazia la tot felul de aniversari, trebi d-astea de familie. Dar n-am avut cu cine, soacra-mea e in razboi cu toata lumea, nu e despartita de barbatul ei, sint separati, cam la scurt timp dupa ce s-a nascut baiatul lor. Separati cu dormitoarele, cu banii cu vacantele. N-au reusit sa se separe cu scandalurile. Cu vecinii e in vesnic razboi, cu frate-su' nu vorbeste de vreo douzeci de ani (l-a pacalit cu banii, multi bani), cu maica-sa nu vorbeste si tot asa, ar fi o lista lunga. Pe mine e extrem de geloasa. Unicul lor fiu, n-a primit prea multa afectiune de la ma-sa, dupa explicatia dinsei, cica nu a fost genul sa pupe copilul, sa il alinte, sa il giugiuleasca. Fii-su', a primit afectiune destula de la taica-su', macar a avut cine sa-l invete ce e afectiunea. Cind ne-am cunoscut, in madama soacra s-au stirnit sentimente de gelozie, ceea ce la urma urmei nu e asa ciudat, probabil e pina la urma natural, dar ciudat a fost comportamentul ei. Oricum, m-am tinut la distanta, am avut un inceput rau, cu jigniri grele si nefondate din partea ei, nu am putut sa o las sa se apropie de mine. Nu am putut nici macar sa ma prefac ca sint familie cu ea, ca exista o oaresice unitate intre mine si ea. N-am vazut asta nici intre ea si fii-su', este cea mai rece relatie mama-copil. Ea ca persoana e foarte dubioasa, chiar de nu ne punea soarta in legatura soacra-nora, nu as fi avut nimic in comun cu ea, de la sistemul de valori, etica, morala si tot asa. Ca sa ma exprim pe romaneste, e tata veritabila, d-aia de fuge la vizor in mijlocul conversatiei, sa vada cine trece pe scari. Rea rea rea, dar cu un mare avantaj, e proasta gramada. La asa o rautate, si desteapta, ar fi fost periculoasa. Cum imi place sa il tachinez pe sotul meu, daca era desteapta intr-un eventual conflict pentru el, ma minca cu tot cu fulgi, la gradul ei de rautate. Partea cu tachinatul era in legatura cu miza pusa in joc :-)
Nu stiu cum ar fi fost sa am copii, sub nici o forma nu i-as fi bagat in conflictul asta, cu siguranta.

Iulia1909 spune:

Cum vati simti sa fie ziua voastra de nastere sa stati cu soacra in casa si sa vada ca va pregatiti de musafiri si sa va intrebe cu ce ocazie. Si ii spuneti cai este ziua voastra de nastere iar ea sa se intoarca si sa plece fara sa va zica nimic!?


Eu am trecut prin asa ceva de multe ori

Delia21 spune:

Iulia,eu nu mi-as face inima rea din cauza asta.Decat sa stea si sa ma incomodeze...mai bine sa dispara din peisaj cateva ore.Oare de ce m-as da cu capul de pereti...pe motiv ca domnle nu ma iubeste soacra?!Pai nu cu ea m-am casatorit.Ea...are dreptul sa nu ma iubeasca,sa nu ma placa...atata timp cat e civilizata, nu ma da afara din casa ei...si nici nu ma alearga cu tractorul.Poate nici ea...nu e tocmai in culmea fericirii ca voi stati acolo,poate si-ar fi dorit casa ei sa fie a ei.Pune-te si in locul ei...un pic.Imi dau seama ca nu e usor....dar nu ne putem plange ca domnle soacra nu ma ia in brate...dar nici eu o incerc efectiv sa imbunatatesc relatia cu ea.As intreba-o mai intai daca ar deranja-o daca mi-as tine ziua in casa/apartamentul ei.I-as spune ca nu o voi pune sa participe apoi la curatenia casei de dupa petrecere...si ca daca nu doreste,poate sa nu stea cu noi,as lasa-o sa aleaga.As incerca sa fiu cat de diplomata posibil si sa micsorez...nu sa largesc prapastia...razpunzandu-i nu cu aceeasi moneda.Astfel...as putea apoi sa spun ca domnle eu am incercat...dar cucoana a fost...mai cu mot...si a raspuns binelui cu rau.Dar...e posibil astfel sa am parte si de o surpriza....si ea sa nu reactioneze cu rautate.Hai sa-ti spun eu pe scurt o povestioara.Inainte de a-l naste pe fiu-miu...cu 2 saptamni a venit mama sa stea la mine,...bilet de avion luat ca sa stea 6 luni sa ma ajute cu bebe in primele luni.Bonn..si cand are bebe 2 saptamani....ea imi spune ca e greu,ca nu mai rezista sa nu doarma noptile,ca desi eu nu o trezeam pe ea,apartamentul fiind mic ea il auzea pe micut cnd plange si nu mai adoarme cu orele....Asa ca a trebuit sa schimbam plecarea....si la 3 saptamani ale nepotului,ea a plecat.Mie nu mi-a cazut bine....decizia ei,schimbarea,...sotul nu locuia cu mine,avea serviciul departe de casa drept pentru care era cu noi doar in weekend...si am ramas singura cuc,...sa mai spun ca aveam si cezariana.A durat o luna pana am gasit pe altcineva sa vina sa ma ajute o perioada....caci mama ....a dat bir cu fugitii.Dar am incercat sa o inteleg,...sa-i dau dreptul sa se gandeasca mai intai la ea...,si m-am intrebat atunci daca mi-ar fi facut soacra o intorsatura de 180 ca mama...dar as fi fost la fel de ...ingaduitoare.Si uite asa am invatat sa nu ma mai simt nici pusa la colt de soarta ....de fiecare data cand cineva,indiferent cine,nu reactioneaza asa cum ma astept eu,cum mi se pare mie normal.Sper sa nu te superi daca nu iti spun...Iulia draga ia parul si trage-i o mama de bataie soacrei....pentru ca te supara.