Soacra soacra poama acra
Raspunsuri - Pagina 2
Fomalhauti spune:
Ma bucur pentru voi, cele care aveti soacre "de nota 10". Ma bucur pentru cele care nu o pot intelege pe Iulia. Din pacate, eu o inteleg.
Sunt mame, sunt mamele sotilor nostri si au facut sacrificii pentru ei. Ei le pot iubi...
Eu insa nu pot iubi pe cineva care de ani de zile incearca sa-mi faca rau si uneori a si reusit. Si nu pot gandi decat lucruri rele la adresa unei asemenea persoane (foarte rele, mai rele decat Iulia). Pur si simplu m-am saturat de existenta lor. M-am saturat ca, de cate ori se duce sotul meu in vizita, sa-l intrebe ce probleme are si apoi sa "puna paie pe foc". M-am saturat sa-i spuna sotului meu cum ar trebui noi sa ne crestem copiii, ce ar trebui sa faca el si mai ales ce ar trebui sa fac eu. Si nu numai eu, ci toata familia mea...O sa-mi spuneti ca este vina sotului meu daca el crede. Nu, el nu crede...in general. Dar, da, avem si noi conflictele noastre, in care fiecare crede ca are dreptate. Si nu este bine pentru niciunul din noi, pentru casnicia noastra, pentru copiii nostri, daca cineva vine si il incurajeaza pe unul din noi: "Da, tu ai dreptate, ea nu are. Vai, greseste si..." Ii mai dau niste argumente...
De cate ori m-am plans mamei mele de sotul meu, ea mi-a spus "lasa, ca are alte calitati...ai si tu defectele tale" si altele asemanatoare.
Nu imi place cum socri incearca sa "lucreze pe la spate", sa il convinga pe sotul meu sa faca diferite lucruri fara sa-mi spuna. De cele mai multe ori nu reusesc...dar tot mi se pare anormal. Stiu ca, daca ar fi reusit, acum am fi fost divortati - da, cred ca imi vor raul mie, chiar daca asta ar insemna si raul sotului meu sau al copiilor mei. Poate chiar cred ca sotului meu i-ar fi fost mai bine fara mine - si eu cred ca viata ar fi mai frumoasa fara ei.
Nu in ultimul rand ei il fac pe sotul meu sa sufere, facandu-i diferite reprosuri.
Marturisesc fara sa ma simt vinovata ca ii urasc din tot sufletul si le vreau numai raul - si sunt sigura ca au aceleasi sentimente pentru mine. Acum cativa ani au discutat indelung problema "ce s-ar intampla cu copiii mei daca sotul meu si cu mine am muri". Nu eram bolnava, nu aveam niciun motiv sa mor si mi se pare destul de evident ca nu te gandesti asa, spontan "Ce-ar fi daca X sau Y ar muri?" Ideea asta trebuie sa "infloresca" de undeva...
Am si eu copii (baieti, mai ales). Stiu ca voi fi soacra. Voi incerca, totusi, sa ma port normal. In primul rand incerc sa inteleg ca, de la o anumita varsta, copiii au dreptul lor sa aleaga. De foarte mici pot alege cate ceva, poate o bluza pe care vor sa o poarte sau poate locul de joaca unde vor sa mergem...Imi place sa cred ca atunci cand vor dori sa se insoare...nu voi fi agresiva. Stiu ca nu voi considera "aleasa" suficient de buna pentru fiul meu (oricare dintre ei) fiindca, vedeti voi, copiii mei sunt perfecti si toti ceilalti au pe ici-pe colo niste defecte. Imi dau seama ca asa gandeste orice mama. Dar asta nu ma va face sa ma port urat - in primul rand cred ca anumite aspecte tin de educatie, de exemplu, nu voi face ceea ce au facut socri mei cand eram doar prientena cu sotul meu, sa nu imi raspunda la "buna ziua". Nu voi fi nepoliticoasa la telefon si, daca voi fi, nu voi avea ulterior pretentia ca persoana cu care am fost nepoliticoasa sa se poarte cu mine ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Nu voi avea niciodata pretentia sa fiu respectata de cineva cu care m-am purtat urat - eu cred ca respectul trebuie sa fie reciproc, indifernt de varsta si de "ceea ce a facut o mama".
Apoi, nu ma voi amesteca brutal in problemele familiei copilului meu. Presupun ca nora mea va avea in jur de 25 de ani sau poate chiar mai putin. Eu voi avea 25 de ani de casnicie (sper), de crescut copii, de citit despre cresterea copiilor. Voi incerca sa ii spun cate ceva din experienta mea, dar PROMIT sa ma opresc daca vad ca nu ii place asta. PROMIT sa nu fac eforturi sa ma impun. Si, mai ales, daca am ceva de spus, PROMIT sa ii spun in fata. Niciodata nu ii voi spune fiului meu, pe ascuns "Vai, habar nu are sa creasca un copil si nu vrea sa ma asculte pe mine, care stiu mai bine....Cred ca ar trebui sa o obligi tu sa faca asa cum stiu eu ca e bine..."
Astept cu drag sa ma contraziceti, oricat de urat, sa ma faceti pe mine in tot felul. Ma bucur daca nu ma intelegeti, daca ma considerati pe mine rea si dificila. Ma bucur fiindca asta imi da sperante, daca nu ma intelegeti inseamna ca nu ati trecut nici pe departe prin ce am trecut eu. Inseamna ca aveti soacre mai bune si, daca exista soacre bune, pot fi si eu una.
Fomalhauti spune:
Si mai cred ca un subiect despre soacre este oricand bine-venit. Cred ca uneori ajuta sa te descarci. Si chiar nu e necesara exprimarea academica...
bobocel_07 spune:
Citat: |
mie mi se pare cam aiurea sa comentezi daca stati la socri. mutati-va daca nu va suportati si gata. |
E foarte usor sa stai la tine acasa, singurica cu sotul fara sa fii nevoita sa stai in casa altora si sa spui'' va mutati si gata''.Sunt foarte multe cupluri in situatia asta si credeti-ma nu cred ca cineva sta la socrii doar din comoditate, e foarte greu sa locuiasca doua cupluri in aceiasi casa, tot timpul ies scantei.Unde sa te muti cand salariile sunt asa cum sunt si nu iti permiti sa faci un pas in sensul asta.Sa stai pe strada?La parintii mei nu pot sta ca au doua camere si mai am frati.Unde sa ma duc?A stiu nu trebuia sa imi intemeiez o familie daca nu aveam unde sa stam.E usor de vorbit cand ai casa ta si nu te intersectezi cu soacra tot timpul.Eu o respect pe soacra mea atat timp cant si ea ma respecta pe mine.O apreciez ca la crescut pe fiul ei care acum imi e sot.Dar asta nu inseamna ca trebuie sa fiu presul de la usa pentru ea daca stau in casa ei, si mai ales ca l-a nascut pe sotul meu si sa ii permit sa imi vorbeasca urat.Cred ca nici una dintre voi nu v-ati suporta soacra daca i-ar spune sotului vostru despre voi numai lucruri urate ca apoi sa vina cu pretentia sa fiti apropiate de ea.Nu pot sa fiu apropiata vorbesc cu ea dar nu lucruri intime pentru ca in secunda doi ar spune la toata lumea.Sau daca v-ar vorbi la lume ca sunteti puturoasa si nu faceti mancare in conditiile in care eu mereu gatesc.Incepusem sa punem bani deoparte pentru casa dar cu criza asta e foarte greu mai ales ca eu mi-am pierdut locul de munca si sunt in cautari.Faptul ca l-a crescut pe sotul meu nu ii da dreptul sa ma jigneasca, sa aibe cu fiul ei ce relatie vrea dar pe mine atat timp cat ma vorbeste la lume nu pot sa-i fiu apropiata si mai ales cat timp nu o suporta pe mama si o barfeste (si mama s-a sculat noapte si m-a pazit cand am fost bolnava si s-a chinuit cu mine si s-a sacrificat ca orice mama)si nu o respecta si de cate ori se intanleste cu ea ii spune ca sunt asa si pe dincolo, si pe mama o doare,asa nici eu nu pot sa am o relatie buna cu ea si sotul ma intelege si ma apara in fata ei pentru ca stie ca am dreptate.As da orice sa plec din casa socrilor dar din pacate asta e situatia.Iar soacra nu e asa de nerabdatoare sa plecam cand a auzit ca am depus un dosar la anl a facut ca toate alea ca avem unde sa stam ca ea pentru cine a facut casa asa de mare.
Sper ca atunci cand o sa am un copil indiferent ca e baiat sau fata sa stiu cum sa ma port cu nora sau ginerele si sunt sigura ca eu nu o sa repet greselile la soacra.Ca sa ai pe cineva langa tine trebuie sa fii un om cu caracter.
alexia_07
cristiama spune:
Fomalhauti,
Stii care a fost cea mai mare victorie a mea impotriva soacrei?
Cand am incetat sa o urasc.
Pana atunci ii acordam multa putere asupra mea, ma gandeam des la ea, rumegam in gand rautatile ei. Acum?
De multe ori ma apuca rasul, si trec saptamani in care nu-mi aduc aminte de ea, deloc.
A, ea n-o sa se schimbe niciodata. Ce am schimbat eu a fost reactia mea la rautatile mari si mici.
Si stai linistita, si soacra mea m-a interogat detaliat ce se intampla cu partea mea de casa, cea jumate-jumate cu sotul, daca mor ca noi nu avem inca copii. Si m-a sfatuit sa-mi fac testament..... ca nu se stie.
Cand vorbeste de lucrurile noastre sunt: casa lu' fi-su, masina lu' fi-su, terenul lu' fi-su si... zgarietura pe care am facut-o EU pe parchet, banii pe care i-am cheltuit eu....
Noi de obicei ne uitam unul la altul si ne pufneste rasul.
Sotul are multa rabdare cu ea si ii explica ca sunt lucrurile "noastre" nu ale lui. Eu nu ma mai obosesc.
ingeras26a spune:
Eu am o soacra extraordinara! ne intelegem foarte bine, niciodata nu m-am certat cu sotzul din cauza ei sau mai stiu eu ce, decat din cauza faptului ca gateste foarte bine, dar astea sunt nimicuri. Adik il cred ca vrea mancare "ca la mama acasa", ca si mie imi place. Dar nu-mi place sa gatesc si o recunosc.
Dar este, cu adevarat, o soacra foarte buna! Nota 10 cu felicitari!
Iar pe Maya o iubeste ca pe ochii din cap.
Acum... sa va povestesc si de socru? si el o iubeste pe Maya la fel de mult! il respect foarte mult pt asta!
Ambii ar fi in stare sa renunte la orice pentru noi! sunt aproape ca si parintii mei si ii doare ca nu le pot spune "mama" sau "tata" dar le-am explicat ca mama si tata sunt numai mama si tata. Atat.
Sunt norocoasa, stiu!
Ingeras, mami de Maya
In curand vom fi 2 in 1...din nou..si va fi bine!
Campania noastra
www.petitieonline.ro/petitie/sustinere_pentru_reglementarea_legala_a_reproducerii_umane_asistate_medical_si_pentru_introducerea_procedurilor_inseminare_artificiala_si_fertilizare_in_vitro_in_programele_nationale_de_sanatate-p28651051.html" target="_blank">Petitia noastra - semneaza si tu!!
Infertilitatea este o boala!!
Delia21 spune:
Fomalhauti,nimeni....cu mintea intreaga nu ar astepta/cere/crede....ca nora ar putea iubi socrii/soacra ca pe parintii proprii.Dar de la asta pana a afirma ca nu merita nimic.....e o diferenta.Oamenii pot fi civilizati si respectuosi unii cu altii....cand fac parte din aceeasi familie....chiar daca nu se topesc unii de dragul celorlalti.Am crescut intr-o familie...unde unii au fost foarte radicali in convingeri....asa ca Iulia....si binenteles ca pe termen lung am avut de suferit noi copiii...dar si acele persoane,...caci precum stii,....cineva....nu bate cu parul.Rautatea....si ingustimea de spirit ...nu poate duce departe,oricate scuze i-am cauta.MAma mea...fing gravida cu mine in 6 luni...o fost fugarita de socrii ei cu tractorul,a scapat cu viata,..si aceiasi socrii i spuneau tot mamei cat de mult doresc ei ca ea sa piarda sarcina.Si cu toate astea.....mama nu a spus niciodata ca bunicii mei nu merita NIMIC,nici un pahar de apa.Ba mai mult...dupa niste anii au locuit impreuna parintii si bunicii si s-au purtat toti omeneste,fara reprosuri....In fine,...exista si oameni minunati,iertatori,impaciutori....cu atitudinea "cele rele sa se spele cele bune sa se adune"....si asa mai departe.Si ma bucur ca am avut parte de astfel de exemple in viata,...de oameni pusi in situatii ciudate....care pot sa ramana OAMENI.
Victoria_mami spune:
Formalhauti, da, poti fi si tu o soacra buna, pentru ca exista soacre bune; eu am o soacra buna! Sora mea are o soacra super-buna! Desi sora mea si cumnatul meu au casa la o strada de socrii si inca un apartament al lor, personal, sora mea a ales sa stea cu soacra-sa in casa! Asa ca, da, uite ca se poate!
_
Mami de Printesa Victoria Isabella 22.05.2008
Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!
Ilinca_M. spune:
Ei, asta-i chiar buna, cum sa "alergi cu tractorul" o gravida in 6 luni si sa-i spui ca-i doresti sa piarda sarcina (acea sarcina reprezentand propriul tau nepot) si apoi sa traiesti intr-o casa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat...Si in final acesti oameni se numesc "minunati, impaciuitori, iertatori"..."cele bune sa se-adune, cele rele sa se spele; hehe, binec-ai scapat de tractor, ce iute de picior ai fost, nebunatico, altfel iti faceam burta aia de sase luni terci"
On-topic: soacra mea e o soacra foarte buna, la fel si maica-mea pentru sotul meu, chiar se poate. Dar stiu ca exista si scarbe de oameni cu care pur si simplu trebuie sa tai legaturile, daca se comporta oribil.
mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
6luni
delsim spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Delia21 Fomalhauti,nimeni....cu mintea intreaga nu ar astepta/cere/crede....ca nora ar putea iubi socrii/soacra ca pe parintii proprii.Dar de la asta pana a afirma ca nu merita nimic.....e o diferenta.Oamenii pot fi civilizati si respectuosi unii cu altii....cand fac parte din aceeasi familie....chiar daca nu se topesc unii de dragul celorlalti.Am crescut intr-o familie...unde unii au fost foarte radicali in convingeri....asa ca Iulia....si binenteles ca pe termen lung am avut de suferit noi copiii...dar si acele persoane,...caci precum stii,....cineva....nu bate cu parul.Rautatea....si ingustimea de spirit ...nu poate duce departe,oricate scuze i-am cauta.MAma mea...fing gravida cu mine in 6 luni...o fost fugarita de socrii ei cu tractorul,a scapat cu viata,..si aceiasi socrii i spuneau tot mamei cat de mult doresc ei ca ea sa piarda sarcina.Si cu toate astea.....mama nu a spus niciodata ca bunicii mei nu merita NIMIC,nici un pahar de apa.Ba mai mult...dupa niste anii au locuit impreuna parintii si bunicii si s-au purtat toti omeneste,fara reprosuri....In fine,...exista si oameni minunati,iertatori,impaciutori....cu atitudinea "cele rele sa se spele cele bune sa se adune"....si asa mai departe.Si ma bucur ca am avut parte de astfel de exemple in viata,...de oameni pusi in situatii ciudate....care pot sa ramana OAMENI. noi aici http://community.webshots.com/user/lela3321 |
Eu una nu as putea sa procedez cum a procedat mama ta.Nu spun ca e bine sau rau, dar stii...nu toti oamenii sunt la fel si daca altii au alta reactie nu cred ca sunt de condamnat. Eu nu as putea sa uit, sa trec peste o asemenea faza, cu toata bunavointa. Daca un om nu este om cu mine, nu pot sa fiu om cu el.Cred ca mie mi se aplica vorba aia: "cine seamana vant , culege furtuna"