Un baietel rasfatat (2)

accept92 spune:

desiree inca de la prima postare tonul si stilul meu sunt exact aceleasi. Nu ma dau cu capul de pereti, nu ranjesc inutil, nu 'ma rad' cu gasca, sustin anumite opinii dintre care unele au fost considerate agresive. Cele care nu au placut urechii. Le sustin in continuare pe absolut toate, s-a trecut de subiectul cu olita si in rest avem doar niste principii comune in ceea ce priveste copiii. In afara de principii avem reactii diferite in circumstante asemanatoare pentru simplul fapt ca suntem diferiti. Cel putin eu de voi si de majoritatea lumii de altfel. Deci interpretarile tale sunt fanteziste, atitudinea care s-a schimbat este la voi, pentru simplul fapt ca s-au mai ingretosat si altii de ea. Faptul ca in lipsa de argumente s-a trecut la atitudinea 'accept92 a facut un avort, deci iata...asta demonstreaza ca noi avem dreptate' nu va face nici o cinste si din punctul meu de vedere va aduce la nivelul unor tzatze, motiv pentru care am ales un singur reprezentant al gastii cu care sa intru in dialog (al de mi s-a parut mai breaz), oricum sustine cam acelasi idei cu toata gasca, nu are rost sa stau de vorba cu fiecare in parte. Deci te rog, nu mai flata atata metoda AP ca nu are rost.

denizel spune:

Desiree,


Conchita, mi-a trimis ala un mail. Cica e prea mult chiar si pt. el si a facut rost de un tun. Pentru mine, da' pe banii lui. 'Ce ca a facut el neste cursuri si, daca-i tun, nu mai strigoi :)) Sa-i dau ok?


P.S. De dragul adevarului, in apararea celei ce s-a folosit de argumentul cu avortul (eu nu am vazut chestia asta, probabil ca exista).
- A, imi pare tare rau ca a trebuit sa faci avort!
- Nu are de ce sa-ti para rau, pentru ca mie nu-mi pare. Nu regret deloc, deci nu vad de ce ai simti tu tristete.



Protest
Recunosc ca ma jucam odata cu fetita la nisip si a venit o alta fetita sa se joace cu noi. Avea peste 3 ani, s-a asezat in fund in nisip, moment in care i-am vazut pampersul si toate cele (la copiii mai mari dispar colaceii de pe picioare, pamperul nu prea mai are pe ce sa stea), avea si nisip in pampers, recunosc ca am avut o reactie in stomac, fetita vorbea foarte bine, parea sanatoasa.

Cand de fapt categoria copiilor care mai folosesc pampersul la 3 ani este clar minoritara si pentru parintii lor imi pare rau daca au incercat si nu au reusit iar daca nu au facut nimic mi se pare condamnabil.

accept92 spune:

In ceea ce priveste lipsa empatiei, ea are mai multe fete. Eu de exemplu, datorita nivelului foarte scazut de empatie (ca empatia nu ti-o propui si nu ti-o setezi la ce nivel recomanda manualele) sunt o persoana foarte cautata de prieteni atunci cand se simt tristi sau au o problema. Pentru ca reusesc intotdeauna sa-i ridic - nesimtitnd empatie la lucruri marunte pot ramane obiectiva si vad partea amuzanta a lucrurilor. Si nu mi se pare ilogic, cand te afunzi in namol nu ai nevoie de cineva care sa intre cu tine acolo sa va scufundati impreuna ci ai nevoie de cineva care sa stea nemurdarit pe margine si sa te traga afara. Intamplator si copilul meu reactioneaza bine la stilul meu, desi spunea cineva ca sunt si oameni care nu reactioneaza la asta...in jurul meu nu sunt, poate nu intamplator :)).

In schimb nu as stii niciodata cum sa incurajez o mama care are copilul bolnav, in cazul asta empatia m-ar lasa muta. Atat in cazul adultilor cat si al copiilor exista probleme reale si exista mofturi.

denizel spune:

Q.E.D.

Stiti relpica aia din Jungle Book? It happened. Sooner than I expected, but it happened!!

Ala cu tunu' a zis ca asteapta sa ma decid odata. Conchita, nu vreau sa mor .





Protest
Recunosc ca ma jucam odata cu fetita la nisip si a venit o alta fetita sa se joace cu noi. Avea peste 3 ani, s-a asezat in fund in nisip, moment in care i-am vazut pampersul si toate cele (la copiii mai mari dispar colaceii de pe picioare, pamperul nu prea mai are pe ce sa stea), avea si nisip in pampers, recunosc ca am avut o reactie in stomac, fetita vorbea foarte bine, parea sanatoasa.

Cand de fapt categoria copiilor care mai folosesc pampersul la 3 ani este clar minoritara si pentru parintii lor imi pare rau daca au incercat si nu au reusit iar daca nu au facut nimic mi se pare condamnabil.

conchita spune:

interesant. de acord ca empatia nu ti-o poti crea din pamant din iarba verde. dar sesizez o contradictie logica aici: cum iti poti educa un copil sa-i pese de ce ii spui tu, daca tie nu-ti pasa la nivel emotional de ce iti spune el? "a spune" aici in sensul de a comunica intr-o forma sau alta, plans, limbaj non-verbal, cerere directa, taceri...e o curiozitate de-a mea privind aspectul concret al problemei. cum are loc "convingerea"? am mai intrebat si restul lumii sa justifice, daca se poate, logica pedepsei. am primit in schimb etichete ca AP e lipsit de logica.

eu vad lucrurile in felul urmator, poate e simplist, dar astea-mi sunt limitele de intelegere, mdeh: daca eu nu cred cu toata fiinta intr-o idee, nu pot sa "vand" ideea respectiva nimanui. ar suna gol de continut, doar o retorica lipsita de pasiune, in caz ca n-as fi in toate mintile si-as incerca totusi, ca experiment.

deci, daca tu nu crezi in empatie (ca nu o ai), chestie tradusa in zilele noastre prin inteligenta emotionala, prin ce mijloace concrete educi un copil sa se conecteze la tine, sa te creada, sa te asculte, sa te urmeze? intreb foarte serios.

logica AP mi se pare super simpla si pe intelesul meu, iar eu din ea am retinut urmatoarele: nu te minti pe tine insati ca mama si nu-ti minti copilul. pentru mine deviza asta functioneaza minunat, caci nu ma ajuta memoria sa-mi amintesc ce pisici am zis acum un an ca sa nu ma contrazic maine. de aceea adevarul inimii mi se pare logica suprema si calea cea mai buna in educatie. daca scrie si-n carti despre asta, iar altii mai inteligenti i-au pus si-un nume de botez, aka AP, asta e colateral.

Irina, felicitari, daca nu observa Adela, n-as fi stiut.
pe tine te inteleg ca esti anti-AP, pentru ca in unele privinte contravine Bibliei. iar aspectul asta nu-s pregatita sa-l comentez.

Denizel, azi esti in mare verva cu intrebarile retorice. ma intrebi pe mine daca sa demisionezi din AP alegand o modalitate de comunicare violenta cu sine?
eu am facut comentariul legat de avort. accept tocmai o trimisese pe sonia la shrink, din cauza ca are o mama abuziva, neglijenta si divortata.

denizel spune:

Conchita, nu, nu, nu, nu, nu!!! NU!!

Vezi "parinti, nu intaratati la manie pe copiii vostri" si vezi revolutia in teologie si in educatie facuta de Isus, prin istorisirea pildei Fiului risipitor (spusa tocmai pt. aceia care confundau - si inca confunda - pe Dumnezeu cu Vlad Tepes).



Protest
Recunosc ca ma jucam odata cu fetita la nisip si a venit o alta fetita sa se joace cu noi. Avea peste 3 ani, s-a asezat in fund in nisip, moment in care i-am vazut pampersul si toate cele (la copiii mai mari dispar colaceii de pe picioare, pamperul nu prea mai are pe ce sa stea), avea si nisip in pampers, recunosc ca am avut o reactie in stomac, fetita vorbea foarte bine, parea sanatoasa.

Cand de fapt categoria copiilor care mai folosesc pampersul la 3 ani este clar minoritara si pentru parintii lor imi pare rau daca au incercat si nu au reusit iar daca nu au facut nimic mi se pare condamnabil.

irina.c. spune:

Sabina, asta e empatia cu limitenu poti ajuta pe cineva daca empatizezi total cu starea lui, fiindca te afunzi impreuna cu elmami de Ilinca(26. apr.04), Teodora (26 aug. 07) , Otilia (9 oct. 09 )am blog

conchita spune:

nu caut acum, dar intr-o discutie trecuta, cred ca chiar Irina a dat citate din Biblie cu parintii care-si pedepsesc copiii, inclusiv prin altoire fizica. nu vreau sa intru in dispute pe tema asta, ar fi o piatra de incercare pentru mine, in primul rand. nu vreau sa resping Biblia si nu vreau sa ma dezic de esenta AP care este Jesus-like, non-violenta. dar Biblia nu e numai cu Iisus. mai e si cu pacatele parintilor pe care le ispasesc copiii - faza la care simt ce simte Sabina la plansul de copil, si anume o bata in moalele capului. aleg sa ma concentrez pe Biblie acolo unde spune sa ne iubim aproapele ca pe noi insine - deci daca pe mine nu ma dau cu capul de pereti cand gresesc si incerc sa ma inteleg si sa ma iert, ca sa pot merge mai departe, asa si cu restul lumii si mai ales cu propriul copil. iar din AP nu pastrez excesele altor mame AP, ci doar esenta, fara amanuntele aducatoare de confuzie: iubeste si urmeaza-ti inima in relatia cu propriul copil. simplu.

anca_a spune:

Tu acum vorbesti de cele 10 prietene cu avortul, nu?





Pentru o viata linistita, un copil cuminte si ascultator, detaliiwww.comportamentcanin.ro/rezumat.pdf" target="_blank"> AICI

alra spune:

pai asta e laura mea mai.
noi cand era ea bebe nu am lasat-o ever sa planga si ne miram de ce zic oamenii ca e nasol cu copil mic caci al nostru nu plangea nici 5 minute adunate pe zi. alaptat/biberon la cerere, luat in brate imediat si tot asa. pana in 2 ani cand a inceput sa faca crize urate si lungi si atunci corelat cu o sarcina pierduta de-a mea am zis ca problema e la noi - ca nu ii dam suficienta atentie. si vreme de un an si ceva ne-am chinuit cu crizele, ne-am jucat cu ea, am dus-o in locuri speciale orice sa o facem sa se simta bine + ca in crize am fost consecventi in sensul ca daca am pus regula ca nu dam ciocolata inainte de masa nu am cedat, i-am dat sa aleaga intre mar si pruna chiar, uneori a vrut, uneori, ... asta e.

noi nu am fost niciodata parinti cu reguli stricte (era sa zic tampite insa ma gandesc ca e subiectiv) - casa securizata de cine intra la noi zice ca e perfect sa cresti copii, fara vaze ming si alte minunatii. pretentii minime - sa manance ceva-orice decent , nu ii e foame foarte bine, murdaria nu e o tragedie, ... etc.
laura insa a fost din ce in ce mai rau, crize puternice si lungi si din motive pe care nu am putut sa le evitam "in masina: vreau cookie - ia cookie, vreau apa - ia apa, acum vreau mar - nu am mar => maaaaaarrrrr (20 de minute)" ajunsesem sa ne fie frica sa iesim pe undeva cu ea din cauza crizelor, cand plecam de la locurile de joaca era nenorocire, cam orice faceam se termina cu o mega criza.

noi in continuare am zis ca e o problema la noi, apoi am dat vina pe bilingvism si ca nu se poate exprima si apoi am inceput sa ma uit si in curtile vecine si hop, nu era la fel. unii se jucau cu copilul mult mai putin ca noi si faceau mai putine activitati pentru el, altii chiar ii bruscau si ii zapaceau prin comportamente total opuse cartii si totusi copiii lor erau mai ok ca fata noastra, si nu e erau nici morti de frica parintilor, nici nu se suiau pe garduri, pur si simplu niste copii normali cu boacane normale.

well, ala e momentul in care am mers la psiholog (de aici tu stii povestea), in primul rand sa vedem daca nu e ceva patologic in spate. cica nu e, sau cel putin pentru moment nu. cica copiii sunt pur si simplu diferiti. unii copii au nevoie de stimulare ca sa faca ceva, altii trebuie sa ii limitezi. boacanele si crizele sunt pozitive, asta denota o curiozitate genetica si o caposenie care mai tarziu ii va prinde bine. fix asa ne-a zis, ca asta e semn bun. doar ca acuma ne e foarte greu (asta stiam si noi fara sa dam bani )

ce facem noi (am raspuns si la subiectul initial): cat mai putine reguli, dar tinute strict. am vazut ca s-au dat aici o gramada de exemple care ulterior au fost disecate si analizate pe text. am si eu unul - securitatea fetei mici. peste asta nu se trece. nu ii face rau cu intentie ci din joaca si din faptul ca nu isi da seama cat de fragila e. cu toate ca stie ce reguli de joaca sunt cu ea (de exemplu nu are voie sa o ia in brate) le incalca cu caposenie. unii zic sa le separam, noi nu credem ca e normal. vrem ca ele sa se joace impreuna si vrem ca laura sa invete sa se joace cu nicole. evident ca i-am dat sute de explicatii si argumente pasnice. dar daca insista atunci e pedepsita. si asa, combinand metode, reusim cat de cat sa ne intelegem cu ea.

ce fac altii la ei in casa si cum isi cresc ei copiii din punctul meu de vedere e fix treaba lor. om fi AP sau ne-AP, habar-n-am. daca ma uit in jurul meu, nivelul nostru de acceptare e mult mai mare decat la ceilalti. daca citesc povesti pe aici cu galeti de apa intinse pe jos suntem pe dos. eu nici macar nu stiu daca noi am gasit calea cea dreapta, stiu doar ca am gasit niste metode sa reusim sa supravietuim in primul rand caci de confort nici nu mai poate fi vorba, s-a dus dracu de mult.