Cine e seful ? la gradi, mai ales

Raspunsuri - Pagina 17

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Citat:
citat din mesajul lui denizel
Ruxi,

e dreptul meu sa vad rigiditate si lipsa a empatiei in afirmatia "daca eu consider ca un loc e potrivit pentru copilul meu, nu vad de ce as schimba acel loc" si dreptul tau sa vezi agresivitate in faptul ca eu spun ce cred despre acea afirmatie.




Si logic, cine altcineva ai vrea sa CONSIDERE ca locul respectiv este sau nu potrivit pentru copil? Vecina? Lumea de pe strada? Sau poate copilul? Dar el daca urla dn ziua 1 in care a fost dus la gradinita, din prima secunda in care a intrat pe usa (cazul de fata si 90% din cazurile cu probleme de adaptare), crezi ca este LOGIC sa-i ascult argumentele cu privire la LOCUL respectiv, la calitatea educatoarei, etc.? El nu stie nimic despre loc sau educatoare pentru ca este mult prea anxios ca sa le dea cea mai mica sansa.

A... daca dupa 3-4 zile de dus sprintar si plin de sperante incepe sa urle si sa zica "nu mai vreau"... asta este deja alta discutie. Aici putem vorbi cat vrei tu despre empatie.



Am citit prima carte despre cresterea copiilor la 10 ani. DE atunci am citit tot ceea ce mi-a cazut in mana despre educatie (vechi si nou). Am ciocanit si AP-ul pe toate fetele. M-a fascinat si ma fascineaza in multe privinte. Sunt extrem de multe lucruri de invatat si aplicat. Din pacate insa nu a trecut foarte multe teste de logica simpla.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca_a spune:

Citat:
citat din mesajul lui denizel

Citat:
mai, trebuie sa recunoastem dreptul parintelui de a crede ce doreste despre copilul lui. Si adultii au individualitatea lor, fiecare om are conceptiile lui de viata, experienta lui care il determina sa actioneze intr-un anume fel, etc..Sunt sigura ca exista putini parinti rau intentionati pe lume, fiecare incearca cat poate sa ii faca bine copilului.

asa cum tie nu ti-ar placea sa-ti impuna altii idei despre cum sa-ti educi copilul, nici altora nu le place. Fiecare parinte considera ca asa cum actioneaza el e mai bine, si daca are indoieli de obicei se informeaza, dar pana la urma decizia finala ii apartine

omenirea nu se schimba ca asa zic eu, sau tu, sau altcineva

sigur, fiecare putem sa iesim si sa ne propovaduim convingerile, in speranta ca vom convinge cat mai multi, daca se poate, dar alegerea pe care o face altul nu sta in puterea noastra

revenind la problema lui ralcat, se pare ca educatoarea e foarte draguta si deschisa, dar totusi copilul nu se adapteaza.Poate nu e pregatit, si atunci raman doua solutii- ori copilul e retras de la gradi si ramane acasa cu mama/o ruda/bona, ori va fi dus in continuare acolo si va trebui vrand-nevrand sa se adapteze. Sau nu.Si va deveni „detestatul clasei” cum zice ralcat, adica uite consecinta comportamentului sau. Conform teoriei AP (din cate am inteles eu din ea citind pe aici)aceasta consecinta naturala ar trebui sa determine schimbarea comportamentului.





Irina, desigur ca nu pot lua o decizie in locul altuia, dar consider ca am datoria ca, atunci cand eu consider ca se greseste fata de un copil, sa intervin :).


Si sa stii ca obiceiurile (proaste :) ale parintilor se pot schimba chiar si in urma unei discutii pe forum.
Eu am renuntat la a-mi mai pedepsi copilul in urma discutiilor avute pe forum cu Anca_a si Rrox.




Protest
Recunosc ca ma jucam odata cu fetita la nisip si a venit o alta fetita sa se joace cu noi. Avea peste 3 ani, s-a asezat in fund in nisip, moment in care i-am vazut pampersul si toate cele (la copiii mai mari dispar colaceii de pe picioare, pamperul nu prea mai are pe ce sa stea), avea si nisip in pampers, recunosc ca am avut o reactie in stomac, fetita vorbea foarte bine, parea sanatoasa.

Cand de fapt categoria copiilor care mai folosesc pampersul la 3 ani este clar minoritara si pentru parintii lor imi pare rau daca au incercat si nu au reusit iar daca nu au facut nimic mi se pare condamnabil.



Denizel, tu ai fost exceptia :)))

Eu cred ca ma opresc aici. Mesajul lui Ruxij, plus alte cateva de la topicul celalalt m-au facut sa inteleg ca AP cu forta nu se poate.

In primul rand pentru ca AP-ul asta e vazut ca o nenorocita de secta ce produce pe banda rulanta copii eGoe-isti ce nu stiu de reguli sau de limite, crescuti de parinti evident depasiti de situatie ce recita mecanic pasaje din manualul lui Gordon in timp ce, istoviti, se usuca pe picioare.

Apoi pentru ca toate lamuririle si argumentele care s-au adus (foarte fain expuse de fete mult mai inteligente decat mine) au fost mereu ironizate si interpretate drept autosugestionari disperate ale unor parinti nesiguri pe ei si pe copiii lor.

***

In tineretile mele, cu mult inainte de a-l avea pe fecior ma gandeam ca voi fi o mama super faina si relaxata, mereu aproape de sufletul lui si ca il voi lasa sa creasca liber si fericit.

Apoi a nascut o prietena de-a mea. Fetita a crescut si pe la 4 ani am mers impreuna la mare. A fost literalmente un cosmar...fetita era exponentul perfect al micului tiran, razgaiata, rasfatata si infumurata (asa o vedeam ATUNCI) care ne-a facut program la toti, plangea cand iti era lumea mai draga, vesnic dorea cate ceva. Ei bine, acea fetita crescuta fara reguli si pedepse, careia parintii i-ar fi dat si luna de pe cer daca ar fi cerut-o, la pachet cu idiotenia de emisiune Supernanny ce rula pe atunci m-au facut sa inteleg ce greseala mare eram pe cale sa fac si cum mi-as fi nenorocit cu buna stiinta copilul daca l-as fi crescut cum visasem initial, adica liber si fara pedepse...

Apoi am nascut, convinsa fiind ca voi fi o supernany perfecta pentru copilul meu.

Norocul meu a fost ca instinctul si copilul nu m-au lasat. Asadar, cateva luni mi-am trait propria drama, aceea de a actiona instinctiv contrar ratiunii, care imi spunea ca nu procedez bine si ca am toate sansele sa cresc un copil asemeni fetitei de care va spuneam.

Cand avea feciorul 6 luni, am cunoscut-o pe Gazzela, o fata care mi-a trimis un PM in care imi spunea niste lucruri minunate despre copilul meu (il vazuse in poze). Ei bine, ala a fost momentul in care mi-am dat seama ca nu instinctul meu era defect ci nenorocita de societate, obtuza si meschina, ce ma privea acuzator ori de cate ori imi leganam copilul sa adoarma,il luam in brate sa nu planga sau il alaptam de cate ori cerea.

Am inteles intre timp ca nici fetita aceea nu era asa cum o vazusem eu la inceput :((( ci era doar un copil neinteles de niste parinti dezorganizati, cu un comportament ezitant si oscilant. :(((


Ca sa conclud. Daca nu era forumul asta, cu siguranta ca ar mai fi trecut ceva timp pana sa ajung sa ma impac cu mine si sa inteleg ca am procedat OK.

Asadar, de-atunci am tot dat si io din tastatura in speranta ca poate, candva, voi fi si eu Gazzela pentru cineva:))




Pentru o viata linistita, un copil cuminte si ascultator, detaliiwww.comportamentcanin.ro/rezumat.pdf" target="_blank"> AICI

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxij spune:

Care e topicul celalalt? Ma rog, ideea e ca you are trying too hard, prea militantist si veniti cu sugestii cam extremiste. De unde imaginea cu secta.

Edit: uite si semnatura ta, anca, comparatia cu cainii este jignitoare pentru oricine nu isi creste copilul AP. Ca sa iti exprimi ideile nu trebuie musai sa jignesti pe oricine nu gandeste ca tine si daca o faci, atunci nu te mira ca "esti vazut nu stiu cum", ca imaginea ti-o creezi singur.

Edit 2: vad ca ai amintit de gazella. Avea si ea pe vremuri o semnatura jignitoare "alaptati, pentru un copil mai sanatos si mai inteligent". Adicatelea restu' sunt nesanatosi si prosti.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

am auzit aici o idee absolut uimitoare prin neadevarul ei.
Si anume ca un copil trebuie sa stie ca locul lui e la gradinita.
va amintesc, dragi parinti, ca societatea asa cum o traim azi e extrem de recenta.
Rasa umana nu s-a nascut cu gradinita in buzunar, ci cu mama si compunitate care avea grija de copii.
Noi insine avem probleme de adaptare, suntem obositi, stresati, nervosi/
Asa ca a minimaliza problemele pe care le intampina un copil la gradinita mi se pare extrem de periculos.
Noi, in societatea in care traim, uptam contra naturii umane.
De aceea, cei mai fragili membri ai societatii, si totodata cei ce nu au pierdut inca contactul cu naturalul, trebuie ajutati cu orice pret sa se adapteze.
trebuie intelesi.
A considera insa ca asta-i viata, asa trebuie sa facem, sa mai tacadin gura si sa stea la gradi, e profund impotriva umanitatii in sine.
Noi nu traim asa cum ar trebui sa traim. Lucrul acesta e foarte greu de inteles pentru copii, dar noi adultii nu ne mai gandim filosofic la asta si mergem inainte, e singura solutie..
Dar trebuie sa lasam ambitiile personale si sa actionam inspre binele copilului.
Unui copil care plange la gradinita sau nu se adapteaza, nu ii este bine. Si el, copilul, are dreptate. E singurul care are dreptate, pentru ca istoria umanitatii il sustine.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns corinadana spune:

Atunci sa se gandeasca serios la HS si gata, s au rezolvat toate problemele!


Sabina, nici cu scoala in buzunar nu s a nascut rasa umana.

Don't throw with stones if you live in a glass house.

corina mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

Exact.
Si daca ne introducem in sisteme din astea profund artificiale, sa intelegem pe cei care se adapteaza mai greu. Ei sunt normalitatea!!!

(for the record, fimea se duce cu mare placere la scoala, deci nu am de ce sa @take sides@)

hai sa nu ne impiedicam de luatul concediului sau mai stiu eu ce solutii vehiculate pe aici, ok, am inteles, exista oameni care sunt dati afara numa daca ridica ochii la sef (nu sunt ironica), dar ma doare sa vad ca se considera ca e copilul de vina. Niciodata nu e copilul de vina!



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Carmenbr spune:

Denizel, cand ti-am zis eu ca esti narcisista si ca te alinti de una singura?
De ce o intrebi pe Marina? Vrei sa vezi daca chiar a citit sau ti-ai uitat propriile idei?
Si totusi, ma repet si eu (am invatat ceva de la tine, ma repet mereu!), solutiile tale or fi bune in Romania, cel putin aici in State si in Belgia, Olanda, vad ca nu sunt valabile. Nimeni nu te lasa sa adaptezi copilul la gradinita, poti invita copii la tine acasa, dar cei de aici nu prea se aventureaza in afara familiei, daca nu se cunosc sufficient si se pare ca Ralcat nu ii cunoaste pe parintii de la gradi, ca sa nu mai zic ca educatoarele nu ti-ar veni niciodata la o petrecere. Aici nu merge SPAGA, poti sa retii acest lucru, te rog? Si nici datul din sprancene! Deci solutiile tale nu sunt viabile si daca as fi in locul tau, mi-as oferi sfaturile acolo unde cineva are nevoie de ele, altfel risti sa pici in penibil.
A, si daca insisti, Anca_a vine repede, uite ca a si aparut.
A, si nu uita sa nu te mai duci la tipa aia sa iti faca sprancenele, ca nu te trateaza sufficient de atent pentru cat de importanta esti tu!

Sabina, sincer, pentru ca imi esti draga. Te rog sa te gandesti la situatia ta, la faptul ca ai fost o norocoasa sa ai un job care sa iti permita sa pui in standby cariera, scoala tot si sa stai acasa cat timp a vrut copilul, ca ai avut o casa de la inceput, deci nu ai avut de platit chirie, ca ai un sot care nu are un program fix si care te-a ajutat cu copiii si tot asa. Astea sunt conditii esentiale care te-au ajutat sa iti poti creste copii asa cum ai vrut tu. Daca macar una din toate conditiile de mai sus ar fi disparut, sunt convinsa ca nu ai mai fi fost atat de sigura. Daca TREBUIA sa muncesti, daca sotul muncea si el, daca nu aveati casa si stateati in chirie, sigur copilul tau se ducea la gradinita si mai devreme sau mai tarziu s-ar fi adaptat.Sunt atatia “daca” aici, ca, pe cuvant, ca ar trebui sa le dam o sansa si la ceilalti parinti care nu au fost privilegiati de soarta.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

Carmen, asa se vede din afara, pentru ca eu nu obisnuiesc sa ma plang.
dar a, sa spun acuma sincer cum sta treaba, eu am facut copilu nr 1 in facultate, am laergat cu taxiurile sa o alpatez intre 2 examene si cursuri, am scris licenta noaptea intre 15 treziri de-ale ei, ne carpeam cu timpul cand unu cand altul...e adevarat ca a existat flexibilitate, dar si saracie.
Iar eu am pus on hold cariera cu reprcursiuni grave, adica acuma stii cat e salariul meu de asisetent universitar? ceva de genu 200 dolari(nu euro....)
Ce vreau sa spn e , ca desi tot ce ai zis despre situatia mea e extrem de corect, cand am ramas gravi cu Gh ne scotoceam dupa bani de paine. Si cu toate astea am preferat sa traiesc modest ca sa pot fi alaturi de copil.
e adevarat ca acuma Dumnezeu ne-a dat o sansa, dar inainte de asta a fost alegerea noastra, de parinti, sa fim mai saraci dar sa ne ingrijim singuri copiii.
Dar e adevarat ca am avut casa noastra, si masina dacia din 1979 s ca n-am platit rate la frigider. Insa frigideru era tare rau. Si masina de spalat la fel.Si multi ani nu mi-am luat haine noi.
Insa am considerat ca e mai important sa nu am bona la copii si sa o tin acasa cand se imbolnaveste sau plange ca merge la gradi decat frigider bun.

Putem sa spunem ca am valorificat la maxim situatia nesigura in care ne-am aflat . Am gasit avantajele: mai mult timp.

PS Nici parintii nu m-au ajutat, fiind plecati din tara.




Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Carmenbr spune:

Sabina.
Oricui ii e greu (sa mai spun cum ne-a fost noua cand ne-am mutat in State si toata averea noastra erau 5 geamantane cu cate ceva? O sa ziceti ca ce-am cautat in America!). Ideea e ca se poate si mai rau de atat. Noua ne-a fost mai rau de atat, aici nu ne-am permis sa jonglam cu saracia, am fost obligati sa ne angajam. Si in general, asa e in strainatate, putini stau acasa, copiii merg de mici la gradinita sau stau cu bunici acasa, daca vor bunicii sa vina si sa stea pe aici. Si marea majoritate a celor care au emigrat au pornit relativ de la zero, exceptamd fetele care s-au casatorit in strainatate.
Nu e vorba de hai sa ne intrecem sa vedem cui ii este mai greu, e vorba sa intelegem ca sunt situatii diferite si ca in viata exista multe, multe nuante de gri, nu e doar alb sau negru!

P.S. Cum e vremea la Busteni?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

eu n-am vrut sa spun ca mie mi-a fost cel mai greu, ci sa spun ca am facut o alegere constienta in acei ani.
Si ca oricat de nasol ne-ar fi ca adulti, nu trebuie sa minimalizam problemele copiiilor, eu una sunt genul care prefera sa mance paine cu apa ca sa nu planga copilul la gradinita, si sa incerc peste catva timp.Nu sa renunt! dar sa fiu flexibila.
( acum sunt la capitala, ca am ore....)



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput