cum umpli o pagina alba?

dinubebe spune:

Imi pare rau sa aud asta...e tare greu cand se ajunge la acest capat, iti trebuie curaj sa ajungi aici, iti trebuie si multa forta sa mergi mai departe. E complicat, caci de cele mai multe ori ajungem la acest capat deja epuizati, dupa lungi tergiversari, dupa "lupte" grele, dupa nenumarate amanari si ragazuri prelungite sine die...
Iar in fata nu e un drum simplu deloc. Puiul tau sufera fara indoiala. Si sufera rau. Rau de tot. Separarea voastra i-a sfasiat cu siguranta sufletul si ce e mai greu e ca un mare ajutor nu prea ii puteti da...Poate crede ca el insusi a esuat...ca in toate lucrurile astea e si vina ei...In mintea ei nu poate incapea acum gandul ca "e mai bine asa". Pentru ca Ei nu ii este mai bine acum. Nu va mai are pe amandoi laolalta, ci pe fiecare separat. Mie mi s-a rupt sufletul cand am aflat de la baiatul meu ca, dupa o cearta zdravana cu sotul meu, fetita mea statea intr-un colt al camerei si plangea de spaima ca ne vom desparti.
E imposibil sa dai retete intr-un astfel de caz. Si nici o teorie din lume nu poate sa-ti ia greutatea de pe suflet si sentimentul enorm, enorm de vina, de esec, de gol...incurajari si sperante, da, putem sa-ti dam fiecare cu duiumul, si cu siguranta iti vor face bine, dar privind in ochii copilului care duce povara acestei despartiri dispare orice urma de curaj...
Parerea mea e ca un specialist adevarat, un psiholog, te poate sustine cel mai bine si pe tine, dar mai ales pe fetita ta. Si, de ce nu, poate chiar si pe sotul tau, care inteleg ca e totusi un om rezonabil. E important ca in astfel de momente sa spui ce simti, sa realizezi ce simti ca sa poti sa-ti regasesti sau sa-ti reconstruiesti echilibrul. Tu o poti face aici pe forum, cu prietenele...Dar fetita ta? Ajut-o sa accepte, ajuta-te pe tine sa accepti, daca zici ca nu mai e nici o sansa pentru voi doi, si gaseste cat mai curand pe cineva specializat care sa va ajute sa va impacati cu voi insiva...
Iti doresc putere, multa putere, si rabdare.
Si iti multumesc ca m-ai lasat sa-ti cunosc povestea. E trist, dar realitatea poate fi uneori si asa...Te imbratisez si ai grija de voi.
Loredana

ellej spune:

Nu cred ca e obligatorie suferinta unui copil in momentul despartirii paintilor (vorbim de un copil mic, de 3-4 ani). La varsta asta copii accepta cu relativa usurinta schimbarile, daca li se explica pe intelesul lor si daca ambii parinti sunt persoane rezonabile si interesate de bunastarea fizica si psihica a copilului (cum este cazul de fata).

Din contra, cred ca tensiunea si scandalurile il traumatizeaza mult mai mult pe copil decat o eventuala despartire.

Sotul meu avea 5 sau 6 ani cand au divortat ai lui si isi amintste ca a simtit o usurare in mometul cand au incetat certurile. Nu s-a simtit niciodata vinovat de despartirea lor. Ceea ce l-a marcat a fost lipsa cvasi totala a tatalui din viata sa - dar trauma asta ar fi putut fi evitata daca parintii lui si-ar fi dat osteneala sa isi sacrifice, unul sau celalalt, diversele comoditati sau orgolii sau mai stiu eu ce pentru binele copilului comun, ceea ce n-au stiut sa faca. Vezi exemplul paritilor lui Xio, care au procedat asa cum trebuia.

Atata vreme cat ambii parinti vor cadea de acord asupra ceea ce este bine pentru copil si vor face parte constant din viata lui, vor reusi cu siguranta sa ii ofere o copilarie normala si fericita, chiar daca din pacate relatia lor sentimentala a esuat. Nefericirea copiilor rezulta cred in proportie de 90 % din cauza ca adultii nu reusesc sa colaboreze dupa despartirea lor pentru binele copilului.

Petrica_do spune:

Noe,

Imediat dupa divort TOATA LUMEA crede si spune asta.Si nu cu rea intentie.Chaira asta simt.
Dupa ceva timp (poate luni, poate ani) nu mai functioneaza si in unele cazuri fostii soti nici nu isi mai doresc asta.
Stiu ca e prea devreme sa te gandesti (si probabil ti-ai jurat ca nu o sa mai faci asta vreodata...) dar..cum o sa va mai intalniti voi doi sa faceti lucruri cu fetita cand unul sau amandoi va veti recasatori si poate veti mai avea copii?
Cum o sa faci, ii spui sotului: tu astazi stai cu cei doi copii ai nostri de (sa zicem de .. 3 ani si ...7 luni) iar eu ma intlnesc cu fostul meu sot si impreuna cu fiica noastra mergem la zoo/film/mare.
Iti zic din experienta, mai ales din punctul de vedere al unui barbat (asta pt ca in 90% din cazuri copilul ramane cu mama iar barbatul daca isi reface viata locuieste permanent cu alti copii pe care ii pune pe primul plan) nu este ceva realizabil.
Este realizabil insa ca fostul si fiica ta sa mentina relatii, cu atat mai mult cu cat tu nu esti genul care sa ii otraveasca minte impotriva lui,locuiti aproape (suna banal dar este ff important) si faceti eforturile necesare ca toata lumea sa se inteleaga.

Sper sa nu te supere mesajul meu dar cam asta e situatia tuturor celor pe care ii cunosc si au divortat.Nimeni nu reuseste si nu isi mai doreste sa petreaca timp cu fostii parteneri, dar asta nu inseamna neparat ca trebuie sa sufere copilul.

Catrinel_17 spune:

NOE, imi pare rau de ce se intampla, dar sunt sigura ca asa e mai bine. Am un prieten aici pe care l-a parasit sotia cand fetita avea 3 ani. El e canadian, ea e rusoaica, desi nu cred ca are importanta amanuntul asta. Chiar de ziua ei si-a luat lucrurile si a plecat. Fetita sta cu ea. Eu can i-am intalnit micutza avea 5 ani si nici nu mi-am dat seama ca ei sunt despartiti. Cand fetita e invitata la vreun copil in weekend vin tot timpul amandoi parintii cu ea, daca e vreo serbare sunt amandoi acolo, petrecerea ei de halloween a fost organizata de amandoi parintii… Fac o echipa extraordinara numai ca sa ii fie ei bine, si tare m-au impresionat.
Chestia cea mai importanta este ca amandoi coopereaza in sensul asta si fac tot ce pot sa nu ii fie fetitei greu. Nu cred ca micutza a inteles prea bine la vremea respectiva ce s-a intamplat, acuma e obisnuita cu modus-ul asta vivendi. Peste saptamana sta cu mama, si in weekend doarme la tati.

Daca ajungeti la o solutie din asta, cred ca ii va fi bine Biei. Chiar foarte bine. Dar amandoi va trebui sa faceti compromisuri, si asta e greu cateodata.

Pupice maxime

mihaser spune:

Eu cand eram mica si mama imi povestea ca e singura si plangea i-am zis foarte optimista sa nu mai planga ca ne mutam intr-un bloc cu tatici. Nu mi-a fost niciodata greu mie ca mama a fost singura...mi-ar fi facut infinit mai mult rau daca ar fi ramas cu tatal meu care a ajuns alcoolic. Eu am avut privilegiul sa o cunosc pe Bia si sunt convinsa ca o sa inteleaga totul poate mai bine ca un om mare....stiu ca relatia voastra e minunata...sunteti mai mult prietene decat mama si fiica...Noemi nu mai trebuie sa te gandesti la ce a fost...A fost, a trecut...important e ce va fi...si singurul sfat pe care pot sa ti-l dau in privinta Biei e talk to her...explicati-i situatia cum puteti voi mai bine (pe intelesul ei de copil) Pe mine Cristi ma uimeste cu raspunsurile lui...e atat de matur...cred ca nu voi fi eu la inaltimea lui pe viitor, iar lucrul asta nu ma sperie deloc...ma incanta!

Va pup!

Qamar spune:

multumesc din suflet pentru toate raspunsurile, imi pare tare rau ca nu am mai scris pana acum dar e o perioada mega-aglomerata pana in weekend, promit sa revin

---

www.bebelissimo.com/" target="_blank">*Bebelissimo*

andata spune:

Noe scumpa, nu vei reusi niciodata sa o dezamagesti pe Bia. Eu imi amintesc cand eram mica si ai mei se certau, ca o intrebam pe mama de ce nu il paraseste pe tata. Si ea imi spunea ca din cauza noastra, a mea si a lui frate-meu. Eu insa ma gandeam ca ne-ar fi mult mai bine fara certuri si urlete, mult mai bine cu ei despartiti.
Deci, fruntea sus. Daca ati decis ca doi oameni maturi ca lucrul acesta e cel mai bine, veti sti sa decideti si pe viitor ce e mai bine pentru minunata voastra fiica.
Noi suntem oricum alaturi de tine.

http://ganduri-de-mama.blogspot.com/

http://paul-mihaita.blogspot.com

dinubebe spune:

Vorbim de situatii diferite fata de cea pe care o analizam acum. Familii in care parintii se cearta infiorator, cazuri in care tatal ajunge alcoolic, sau in care copiii sunt cei care isi sfatuiesc parintii sa se desparta, si in care copiii nu numai ca nu sufera, dar sunt usurati de despartirea parintilor. Aici vorbim de un cuplu admirat, un cuplu frumos, de doi oameni de caracter, care au inteles sa se separe in mod civilizat, deci e foarte posibil ca amandoi sa fi facut tot posibilul sa tina departe de fetita tensiunea si neintelegerile dintre ei. Un gest de altfel foarte intelept dupa parerea mea, si foarte greu de realizat, caci nu e simplu sa te poti abtine sa-ti versi frustrarile si furia, chiar si de dragul copilului. Asa ca iata de ce nu ma astept ca pentru copil sa fie atat de simplu si sa nu considere deloc ca e "e mai bine asa"...Si sunt convinsa ca nici parintilor nu le vine usor...fiecare din ei sa-si consume propriul esec, apoi lupta cu sentimentul de vina, si cu multe altele apasatoare si greu de dus de unul singur.
Eu te incurajez cu tot sufletul, Noe, si sper sa gasesti putere si intelepciune sa le treci pe toate. Si, poate cine stie, dupa ce lucrurile se vor mai aseza si fiecare din voi va fi avut suficient ragaz sa inteleaga singur unde a gresit, poate va exista chiar si o a doua sansa, cine stie?...oricum, cu tot dragul revin cu sugestia de a incerca sa apelezi si la un specialist. Nu la un magician care sa faca sa dispara totul intr-o clipa,, ci la un om care stie sa te asculte si sa te ajute sa-ti gasesti singura raspunsurile la intrebarile care te macina...
Iti doresc numai bine. Cu prietenie, Loredana

ellej spune:

Nici pe departe nu incerc ca spun ca e mai bine ca Noe sa se separe de sotul ei. Am intotdeauna o strangere de inima cand aud de divorturi si cred ca trebuie incercat totul inainte de pasul final. Insa este viata lor si ei sunt singurii in masura sa decida ce e mai bine pentru toti 3.

Mi-am amintit de un prieten si de parintii lui. In cazul lor n-au existat nici urlete, nici alcoolism sau adulter, insa parintii au vrut sa se desparta la un moment dat si pana la urma au ramas impreuna "pentru copil". Sa nu crezi ca acel copil a avut o copilarie mai fericita doar pentru cei doi au ramas sub acelasi acoperis. Un cuplu care ramane "sudat" doar de resemnare si sacrificiul stoic "pentru copil" nu ii e benefic copilului.

andata spune:

Noe, sunteti bine, tu si micuta?

http://ganduri-de-mama.blogspot.com/

http://paul-mihaita.blogspot.com