Sotul meu e posibil sa mai aiba un copil ! ajutor
Raspunsuri - Pagina 3
Hazul spune:
Oana, iti faci prea multe probleme acum, cand nu stii nimic sigur.
>You are going to cross that bridge when you get there>
Nici macar nu ai certitudinea ca e copilul lui. Si atunci, merita sa-ti faci aceste griji si scenarii pana nu stii ceva sigur? Oricum nu poti sa schimbi situatia!!! Copilul e nascut, daca e a lui o vor spune rezultatele la test etc.
NU AI CUM SA SCHIMBI CE S-A INTAMPLAT. Ce poti sa schimbi, e atitudinea ta vis a vis de ceea ce >s-a> sau >nu s-a> intamplat.
Lasa lucrurile sa decurga asa cum sunt acum, asteapta rezultatul si dupa aceea veti lua deciziile cele mai bune pentru toata lumea.
Chiar daca fetita e a lui, nu cred ca mama ei biologica ti-o va intinde cu bratele deschise.Deci poti sa-ti faci un bine si macar scenariul >luat copil de la mama> poti sa-l eviti deocamdata.
Mult succes in luarea unei decizii bune pentru toata lumea in cazul in care fetita e a lui.
Pana atunci, ocupa-te de primirea puiului vostru care va veni pe lume curand!
Victoria_mami spune:
Draga Oana, da-mi voie sa-ti pun si eu cateva intrebari:
1. Tu cu sotul tau ai discutat dorinta ta de a obtine custodia fetitei?
2. El ce parere are?
3. Ce te face sa crezi ca mamica fetitei e dispusa sa renunte la custodie?
4. Tu esti sigura ca nu o sa o vezi pe mamica in fetita, zi de zi? Ca nu o sa te uiti la fetita si o sa vezi o "tipa cam naiva si prostuta", asa ca mama ei?
Daca tu crezi ca o sa ii iubesti pe amandoi la fel, eu zic sa astepti pana nasti, o sa se schimbe sentimentele (cel mai probabil). Trebuie sa fii o sfanta sa nu faci diferente intre copilul tau si coilul altei femei. Eu categoric NU sunt o sfanta, as face diferente, garantat! Eu pentru Victoria as muri si as omori de 1000 de ori, nu sunt la fel de sigura ca si ptr. copilul altei femei.
_
Mami de Printesa Victoria Isabella 
Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!
aditzaC spune:
Draga Oana parerea mea este ca iti faci prea multe griji . Este adevarat ca ceea ce s-a intamplat doare , pe oricine ar fi durut daca ar fi fost in locul tau . Tb sa te gandesti la viata ta si a copilului pe care il vei tine in brate in curand . Eu nu cred ca sotul tau iti mai ascunde ceva , poate si pe el l-a luat prin surprindere aceasta veste , poate stia cu putin timp inainte de-a afla si tu si nu ti-a spus ca sa nu te afecteze stiind ca esti insarcinata .Sunt de parere ca sotul tau te iubeste si isi doreste din suflet sa aveti o familie fericita , un lucru care conteaza enorm . Spuneai la un mom dat ca sotul tau se inchide in el si nu vrea sa iti mai vb ..este si normal sa faca chestia asta , in general barbatii se inchid in ei si tac . Cu siguranta in sufletul lui se da o batalie si isi pune diverse intrebari de genul : oare este copilul meu ? daca iau copila la mine cum se va intelege in viitor cu sotia si fiica mea ? ce sa fac ? etc .
Ziceai ca ai dorii sa le iei atat fata cat si pe mama ei acasa la voi ....crede-ma nu doresti asta ! Viata ta va fi un calvar .
Eu te sfatuiesc asa : asteapta sa vezi rez procesului , daca se arata faptul ca fata este fiica sotului tau atunci sotul tau sa ii plateasca pensie alimentara si lasa-l pe el sa decida cum va face cu vizitele , nu ii impune tu cand sa mearga la fata si cand nu , fii alaturi de el si sustine-l . Incearca ca te concetrezi asupra familiei tale . Nu te simtii vinovata ca acel copil nu va avea tot ce isi doreste , asa cum ziceam sustine-ti sotul sa o ajute finainciar atat cat poate si de ce nu sa fie alaturi de ea ...dar asta numai daca el isi doreste , nu il poti obliga ! Nu va sti nimeni ce va urma , poate va fi un tata bun atat pt fica ta cat si pt acel copil , sau poate nu ! Nu face greseala sa iti strici tu familia pt a ajuta-o pe tipa aceea . Eu cred ca acea fata este cu capul in nori , ori a pastrat copilul pt ca si-l doreste si asta e un lucru f bun , ori ca sa demonstreze ceva ( ea stie ce ) ori este prea inconstienta . Nu poti sti exact cum gandeste si care sunt planurile ei pe viitor .
Asadar draga mea ai mare grija de tine , in curand vei devenii mamica , puiutul tau va avea nevoie de tine . Inceputul este greu . Ai nevoie de dragoste si liniste in casa . Lasa timpul sa le rezolve pe toate si nu iti mai pune tot felul de intrebari .
Iti tin pumnii ....D-zeu sa te ajute !
Marius 
oana_pdv spune:
Va multumesc la toti cei ce mi-ati raspuns! Si adevarul asta e: imi fac prea multe griji iar de schimbat nu mai pot schimba ceva! In privinta custodiei aveti dreptate : cei mai in masura sa ia o decizie sunt ei doi si justitia bineinteles, iar pana la proba contrarie o sa am incredere in spusele sotului meu si o sa incerc sa il sustin, nici lui nu ii este usor! Cum imi ziceati si voi la ora asta cel mai important e puiutul nostru pe care il iubim enorm amandoi si abia asteptam sa il cunoastem, sa invatam sa il ingrijim si mai ales sa il lasam sa e umple viata!
Oricum m-au ajutat foarte mult parerile voastre, m-au facut sa inteleg ca tind sa exagerez si sa fac scenarii fara rost! Iar pe acea femeie nu am nici un drept sa o judec, chiar daca am cunoscut-o destul de bine cand era iubita actualului meu sot, lumea se schimba in timp, se modeleaza si creste, iar daca ea nu s-a schimbat e iarasi treaba ei! Eu o sa imi vad de viata mea si de familia mea! Pana la urma sotul meu e un om minunat si mi-a dovedit asta inca de cand eram o copila, mi-a fost mereu alaturi in momente grele ar fi nedrept sa incep cu suspiciuni acum in plus chiar daca mi-ar mai ascunde ceva, sunt sigura ca ar face-o doar ca sa ma protejeze de o suferinta inutila! Asa ca va multumesc din suflet ca m-ati ajutat sa deschid ochii si sa nu o iau razna! O sa revin cand o sa aflu si rezultatul testului!
aditzaC spune:
oana ma bucur ca ai inceput sa vezi altfel lucrurile . Pastreaza-ti acest optimism in continuare si bucura-te de ce ai langa tine si bineinteles in burtica .
Sa ne tii la curent ....oricand ai nevoie de un sfat noi suntem aici sa ti-l dam !
Multa sanatate si nastere usoara !
cecilialia spune:
Fetele au dreptate, incerca sa iti vezi de familia ta si pe fata aia o poti lasa sa-si vada de viata ei, daca a pastrat copilul inseamna ca asa a vrut, este viata ei, SI ESTE INUMAN sa incerci sa-i iei copilul, oricum nu ati putea, asta inseamna sa o declari mama denaturata..........si nu prea poti nu? iar daca te gandesti la bunastarea lui, o sa-i plateasca pensie alimentara daca este cazul. Nu toti copii cresc in familii cu multi bani, si asta nu inseamna ca nu sunt iubiti sau bine ingrijiti, nu cred ca trebuie sa mai gandesti vreodata asa, cum ar fi sa vina o milionara si sa spuna ca ea ar creste mai bine copilul tau?
Rufus spune:
oana, asta e un exemplu tipic care dovedeste cat de ciudata este viata, chiar si atunci cand totul merge struna.
Eu vad aici doua lucruri de discutat:
- situatia data, care trebuie lamurita si, pana atunci, scenariile nu-si au rostul; totul depinde de testul de paternitate si nici macar atunci nu se stie ce va urma, in cazul in care sotul tau e tatal. Prin urmare, cu atat mai mult casnicia ta trebuie sa fie trainica si familia unita.
- minciuna (prin omisiune) a sotului tau, care, in situatia data, poate avea unele scuze (de ex, n-a vrut sa te piarda dintr-un motiv care nici nu stia daca este adevarat) dar nu poate fi trecuta cu vederea. Este un lucru care, la momentul oportun, va trebui discutat si analizat.
As mai vrea sa adaug ca nu ar trebui sa minti si tu, la randul tau. Parintii tai, cel putin, ar trebui sa fie alaturi de tine, sa te inteleaga...daca nu o fac decat mintiti, nu-i prea bine...dar asta nu e vina ta.
RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lor
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008
temporar spune:
pt autoarea topicului: De ce o desconsideri tu pe aceasta femeie?
oana_pdv spune:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?whichpage=-1&TOPIC_ID=144459&REPLY_ID=5353625
Nu cred ca o disconsider neaparat. E vorba doar despre atitudine si ce-i drept ma leg si de alte 2 aspecte: 1. am cunoscut-o destul de bine in perioada cand era iubita sotului meu; 2. urmeaza sa fiu si eu mama.
acum explicit:
atitudine: nu mi se pare normal si corect sa nu spui nimic celui caruia intentionezi sa-l transformi in "tata" atata timp, de fapt nici macar acum( de la momentul conceperii acelui copil si pana in prezent) ei nu si-au vorbit fata-n fata depre asta, ci doar prin intermediari. De aici cred ca reiese si naivitatea precum si lipsa de responsabilitate sa zic asa. Mi se pare normal si firesc sa anunti si tatal cand hotarasti sa pastrezi un copil sau macar cand se naste, nu sa iti trimiti sora sau mamica la "negocieri". Cred ca e normal sa ceri o explicatie cand afli o astfel de veste mai ales ca datele - cronologic vorbind- nu se potriveau, iar cand ceri dreptul sa verifici acest fapt ti se raspunde cu tacere absoluta timp de 11 luni.
Acum argumentele 1 si 2.
1. In perioada cand era "iubita" sotului meu,eram destul de apropiati ca si prieteni, ieseam destul de des impreuna, ne vizitam, eu cu fostul meu prieten si ei 2, in acea perioada, ea, pe langa vocabularul oarecum nu tocmai -placut- sa zic asa, de mai multe ori a fost " prinsa" cu minciunele legate de fostul ei iubit. Inclusiv despartirea sotului meu de ea a avut la baza asta, din mesaje, telefoane si alte gesturi un pic nepotrivite in cuplu care duceau la o singura concluzie : nu isi uitase si nici parasise fostul iubit. Tot asta a condus si la posibilitatea existentei unui alt tatic pentru copila in viziunea sotului meu cand a aflat vestea, de aceea a si solicitat un test de paternitate pentru a-si asuma raspunderea in acte cu i se solicitase. Sotul meu si ea au avut o relatie relativ de cuplu pana in noiembrie 2007, fetitza s-a nascut in sept 2008- sunt 10 luni daca le numaram, dar in realitate copila s-a nascut prematur, la 30 sapt, deci 7luni jumatate.Ce-i drept si sotul meu recunoaste ca au mai avut intalniri ocazionale, deoarece oricum relatia lor inca din august 2007 se baza mai mult pe astfel de intalniri.
2. Faptul ca urmeaza sa fiu si eu mamica si vad care sunt transformarile pe care ti le aduce un copil in viata nu inteleg de ce tacerea si atitudinea asta. Eu a trebuit sa renunt la cariera pentru acest copil, aproape toata familia imi spunea ca e prea devreme si nu e momentul potrivit, in plus pe tot decursul sarcinii am trait 2 oameni pe un salariu mediu sa zic asa 15 mil cu o rata in banca de 110 euro pe luna, cu toate astea nu am putut sa tin secret sau sa nu ma bucur de ce mi se intampla, astept cu nerabdare acest copil si nimic nu mi-ar putea umbri bucuria de a-l simnti crescand in mine. In situatia financiara prezentata mai sus nu mi-am permis sa cumpar haine pt a ma adapta noilor dimensiuni, am apelat la dulapul sorei, soacrei, mamei iar cu mancarea am incercat sa ne orientam cat mai mult in ogradele de la tara, iar toate acestea pt a ne putea organiza casa si a face cateva economii pana cand urmeaza sa primesc si eu indemnizatia de maternitate, deoarece am reusit sa imi pastrez continuiaea in acte la o firma contra cost. La ea in schimb am vazut ca e destul de cocheta cand veniturile ei aproape lipsesc cu desavarsire, dar nu asta ar fi o problema, bravo ei ca reuseste sa se descurce ca si mama singura teoretic fara venituri in afara de alocatia copilei si sa se si aranjeze in acelasi timp, e lucru mare si f important sa nu uiti niciodata de tine!
Problema este ca suntem cu totii implicati intr-o situatie delicata, (eu am aflat destul de curand) si pentru binele acelei copile este necesara macar comunicarea pe care ea o refuza cu desavarsire si nimeni nu poate explica asta.
Am vazut ca multa lume ma intreaba de ce vreau custodia, in primul rand o vrea sotul meu iar eu il inteleg si il sustin. Nu pot baga mana in foc ca are dreptate cand spune ca nu ar fi bine pentru copila sa creasca in acel mediu, dar cand am aflat despre existenta ei si am fost cu sotul sa vorbim cu ea, ea ne-a trimis-o la discutii tot pe mama ei, din acea discutie iesind si cateva exprimari non sens de genul: sa o iei de nevasta pe fiica mea ca de tineretea ei ti-ai batut joc prima data - de parca isi batuse joc si de a mea-desi m-a prezentat ca sotia lui si ma vedea ca-s si eu gravida, a spus ca mama fetei a avut si intentia de a da spre adoptie copilul deoarece numai ele stiu cate "nenorociri" a adus asupra familei lor, tot ea ne-a spus si ca fetitza s-a nascut prematur etc.
Acum, in locul meu, care, nu am de ales decat intre ce imi spune sotul meu ( ei doi au fost in acea relatie si banuiesc ca mai bine decat ei nu stie nimeni ce a fost de fapt intre ei) si tacerea ei absoluta, pe cine sa cred si sa sprijin? Tot pe ea doar pentru ca voi fi si eu mamica?
Repet nu o desconsider, dar nu ne da nimeni nici macar posibilitatea de a afla daca e sau nu o mama buna, daca fata e sanatoasa, daca e bine ingrijita si in plus pana la rezultatul testului ADN sotul meu inca nu stie daca el este tatal dar vrea sa afle cum s-ar putea apropia pe viitor de copila daca va fi sa fie a lui fara a o bulversa atat pe ea cat si familia noastra.
Nu exclud faptul ca poate sunt nedreapta cu ea si ca " o judec", dar sincera sa fiu ma consider cat de cat indreptatita sa imi dau cu parerea macar. Credeti-ma nu ati vrea sa fiti in pielea mea si in ultimul trimestru de sarcina dupa un an de sacrificii si transformari in viata mea! Schimbarile si sacrificile au fost pentru iubire si nu imi pare rau ca le-am facut! Dar totusi vreau si eu liniste si sa ma bucur de scopul lor, nu e normal?
n/a spune:
Oana, daca imi permiti sa iti spun astfel, pari o tipa coapta, ca sa zic asa, si rezonabila. Nu totul se raporteaza la tine. De exemplu nu e treaba ta atitudinea celeilalte sau mediul in care isi creste cealalta copilul.
Mie, in toata situatia, mi se pare ca tipa a actionat cat se poate de ok. Si iata de ce: l-a cunoscut pe al tau, s-a gandit ca e mai bine cu fostul si s-au despartit. Pentru ca al tau nu a fost destul de responsabil, ca inteleg ca ea e o copilita fara minte, a ramas, da ea nu a vrut sa-l lege pe el. A vrut totusi copilul si a tacut , lui nu i-a spus. Acum, din cauza ca el n-a fost acolo, rolul lui a fost prealuat de familia ei, si din dragoste pentru copil, bunica materna a hotarat ca o vrea ea copilul si nu vrea sa auda de barbatul tau, dar copilului ii trebuie o legitimitate. Nu stiu in ce masura costul pentru legitimitate si amarata de pensie alimentara se merita. Ca acum in loc sa se bucure de copilasul ei, din cauza masii care s-a bagat unde nu i-a fiert oala... va mai are si pe voi pe cap.
Parerea mea e ca sotul tau nu e tocmai asa de victima in toata povestea asta, ca de el vad ca esti foarte mandra si in ea arunci cu pietre. Barbatelul tau a fost cam hotoman si iresponsabil si i-a incurcat si aleia viata si tie.
Si culmea, aici toata apluda pentru grija ta, cel care te intereseaza pe tine ca va fi cel mai afectat e copilul tau, care pana la urma nu merita asemenea complicatie in familie, ca are un tata care face lucrurile cum le face.
Asta e parerea mea si nu vreau sa se supere nimeni ca am creionat totul intr-o astfel de lumina, dar este irelevant cine e vinovat si pe cine ar trebui sa judecati. Esentialul e ca vrand-nevrand esti intr-un triunghi ...familial. Si ne intrebi care e solutia optima.
Solutia optima este sa il lasi sa rezolve singur ce e de rezolvat. Sa-l lasi sa-i dea dreptul, daca e sa trebuiasca sa i-l dea si lui sa-i fi alaturi asa cum i-ai fost pana acum, dar parerea mea e ca e mai bine sa nu intervi sa-l influentezi, ci mai degraba ca spectator si sustinator moral. Daca ti se da ocazia sa ai ceva bun de oferit copilului alui, fa-o ca ai un suflt bun si ca e vorba de un copil care nu tre sa plateasca pentru faptele parintilor. Daca reusesti sa ii fi apropiata si mamei e si mai de salultat dar fara sa ai senzatia ca esti cu ceva mai buna decat ea. Tu ai fost aia norocoasa, care a ramas cu tatal copilului tau. Si multumeste-i lui dumnezeu ca e asa si ca nu esti in locul ei.
Iar fata de baietelul tau nu ascunde nimik. Spune-i de la inceput care este realitatea , fara sa subliniezi ca sunt frati vitregi. Indui, asa cum numai o mama poate, fiului tau dragostea fata de sora lui, caci este totusi familie cu el si incearca sa fi cat mai putin patimasa, chiar daca vei constata ca fetita te uraste. Incearca sa construiesti si tu , personal, o relatie ok cu ea. Un copil e usor de cucerit prin afectivitate, si in masura in care iti vine in casa poarta-te echidistant fata de copii si nu-i vorbi evernever de maica-sa. Nici de bine, nici de rau, ca totul e interpretabil.
Stiu doua familii care asa au procedat si a fost ok. Nevasta legitima i-a oferit copilului tot ce a avut ea mai bun de oferit, iar baiatelul respectiv a ajuns om mare si e fericit ca are doua mame, iar cu situatia atipica a invatat sa traiasca io viata normala, fara nici un fel de tare.
Succes si sincer.... imi pare nespus de rau ca ti-e dat sa traiesti o situatie asa.... aiurea, pentru ca nu cred ca-ti cade prea bine. Ar fi fost dragut daca al tau macar te anunta, ca sa stii la ce te angajezi. El te-a cam pacalit. Nu stiu in ce masura te-ai mai fi casatorit cu el daca stiai din timp si nu-ti mai pica obrazul nici in fata alor tai sa-i minti. Serios, chiar imi pare rau, ca-mi inchipui ce poat fi in sufletul tau.