Cum explicati copilului mic "moartea"?

buli spune:

atunci hai sa-i zic frica de pericol

dar tot ca trebuie sa fie constient ce e, sa nu-si inchipuie numai ingerasi, fluturasi, stelute.
adica sint ok si astea, dar realismul e foarte bun si el.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

szivarvany spune:

Bine spus.
Eu cand apuc ii spun fie`mi ca atunci cand murim nu e cale de intoarcere si sa faca bine sa aiba mare grija.
Se intampla de obicei cand travesrsam strada sau vorbim de alte pericole.

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !

Deus spune:

De acord cu voi, nu trebuie sa creada ca acolo este super si oricand este bine sa mergem:-) Doamne fereste!
Si eu ii explic ca este un drum fara intoarcere, ca este bine sa avem grija de noi, de sanatate, cum traversam strada etc.
Adevaru-i ca este un subiect tare delicat si este greu sa dam raspunsurile ideale.

Va

„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.”Gandhi
www.de-azi.ro

inspiratie, dragoste, putere ... pentru cine crede ca nu mai poate.
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI



quod me nutrit me destruit

http://community.webshots.com/user/Deusphoto

rrox3 spune:

Argumentul asta mi-a inveselit copios ziua

Deci copilul va afla ce e o planeta, un soare, o galaxie, da' las' ca sigur nu ajunge el sa afle toate corpurile ceresti si mai ramane cate unul si pentru fiecare disparut din familie.
Iarta-ma ca ma amuz atat, dar e o eroare grava de logica in ce scrii.

Acum serios: deocamdata avem gravitatie si nu prea plecam sa bantuim prin spatiu nici in cele mai mici particule ce raman din noi. Asta asa, ca legatura cu realitatea.
Metaforic vorbind omenirea s-a tot imaginat printre stele.


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

sanziana72 spune:

Dar ce te faci cand copilul de 5 ani vine si iti spune plangand cum a facut fiica mea aseara: Mami, eu nu vreau sa mor!


Am trecut de faza cu ce este moartea, a intalnit-o cand avea vreo 2 ani prin moartea unei matusi si a cainelui.

Apoi a fost faza cu: "Nu vreau sa moara bunica!"

Urmatoarea a fost:"Mami, tu nu imbatranesti, nu? Nu vreau sa mori."

Acum a ajuns sa faca legatura intre moarte si ea insasi. Si nu vrea sa moara. Niciodata!

Ca sa ii spun adevarul despre moarte ar trebui sa stiu ce este si nu stiu. De fapt, aproape nimeni din cei in viata in nu stie.

Dar cred in ideea de transformare. Cam asa s-au petrecut lucrurile:

Aseara a venit in patul meu si a inceput sa planga ca ea nu vrea sa moara. Niciodata. Ca moartea e urata. De unde o fi luat ideile astea?

I-am spus ca moartea inseamna transformare, asa cum se transforma omizile in fluturi. Iar ea a spus ca atunci cand murim ne transformam in zombi :) . Cred ca i se trage de la desenele animate.

I-am spus ca sufletul nostru este infinit si nu dispare, doar se transforma. Dar era de neconsolat. Ca ea nu vrea sa ramana schelet si carnea sa ii fie mancata de viermi sau sa se transforme in pamant.
„Mami, eu nu vreau sa mor!”

I-am explicat ca toamna si frunzele copacilor mor si se transforma in pamant care hraneste alti copaci sau chiar pe acelasi. Am spus ca poate atunci cand moare un om, de fapt sufletul lui se naste intr-un alt bebelus. A inceput sa planga ca ea nu vrea sa fie alt copil!

I-am spus ca viata e doar o scoala. Asa cum anul trecut era in grupa mijlocie, cand grupa mijlocie s-a terminat, a trecut in grupa mare. Dar nu putea trece la mijlocul anului, trebuia sa faca toata grupa mijlocie.

Nu prea stiam ce sa ii spun ca sa o linistesc. Cred ca asa s-au nascut religiile. Din nevoia oamenilor de povesti care sa ii aline. Simteam neputinta in a o alina si panica ca nu stiam ce sa ii spun. Atunci, ca sa o linistesc, eram dispusa sa inventez aproape orice despre moarte si frumusetea de dincolo (aveam totusi grija sa nu prezint lucrurile prea frumos dincolo ca nu cumva sa ii vina chef sa plece mai repede, am tot insistat pe faptul ca mai intai trebuie sa iti termini viata aici).

S-a mai linistit cand i-am spus ca atunci cand pleaca din lumea oamenilor s-ar putea sa se nasca in lumea imaginatiei si a zanelor. Si a pus ca ar vrea sa fie o zana sau un spiridus :) . M-a intrebat ce as vrea sa fiu eu cand voi pleca din lumea oamenilor, un inger care sa aiba grija de copiii? Nu prea stiam ce sa ii raspund. Nu mi-am pus niciodata aceasta intrebare. Poate pentru ca am fost invatata ca moartea e un sfarsit, desi nu mai cred asta. Cred ca moartea e un inceput, e de fapt o continuare, o schimbare.

Pana la urma s-a linistit si s-a culcat. Dar nu cred ca a gasit inca un raspuns care sa o linisteasca deplin. Probabil ca va mai reveni cu aceasta problema. Si atunci?

"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)

lullabay spune:

Gravitatia exista pentru tot ce exista fizic si e adevarat ca fiecare particula ramane aici...dar sufletul crezi ca si el e gravitational?
Poti sa te amuzi cat vrei poate o fi o eroare de logica pentru tine dar e logica mea...
daca tu poti sa imi spui ce e in univers dincolo de ce putem vedea atunci am incredere in logica ta :))
nemetaforic vorbind, omenirea a ajuns deja printre stele

lullabay spune:

buli cred ca ce e mai dificil este unde punem granita intre realitate si "remodelarea" realitatii pentru copil
cat si cum trebuie sa ii explicam legat de moarte
aici e problema mea
cum sa ii explic moartea in asa fel incat sa inteleaga ca trebuie sa ii fie frica de ea dar sa nu ajunga sa il inspaimante,sa aiba cosmaruri,sa nu ii fie frica sa doarma ca nu cumva sa nu se mai trezeasca?
pentru copii nu prea exista "niciodata"
moartea pentru oameni inseamna sfarsitul sperantelor ,iar pentru copil asta e greu de explicat

Hakimela spune:

Pai nu tocmai, pentru ca SI de asta s-au inventat religiile, ca sa le dea oamenilor speranta ca mai e dincolo ceva bun pentru ei, indiferent cat de grea le-ar fi fost viata. Crestinismul asta da, speranta.
Problema majora e cand vrei sa explici fara sa faci apel la religie.
Nu mi se pare totusi sanatoasa nici ideea ca trebuie sa le spunem adevarul absolut, in orice situatie. As putea sa spun un adevar brutal unui adult, sa zicem. Stiu ca e adult (eventual as alege momentul si persoana careia ii spun acel adevar) si stiu ca va suporta adevarul, asa cum il vad eu. Dar un copil? Pentru un copil, parintii sunt cei care modeleaza lumea. Ce spun parintii e sfant pentru copii pana la o anumita varsta. Nu vad de ce nu i-as spune copilului meu ca eu cred ca oamenii dragi noua care nu mai sunt pe lumea asta ne privesc de undeva, de sus. Si cum cel mai la indemana e sa ii arat stelele, probabil ca ii voi spune ca matusa X e ascunsa sub o steluta si uneori ii face cu ochiul cand sclipeste steluta. Ceva de genul asta. Cum nu le spunem copiilor exact cum au fost conceputi, sau nu la primele intrebari, asa nu cred nici ca trebuie sa fim foarte "sinceri" cu privire la moarte. In final, si in actul conceptiei, si in ce priveste moartea, nu putem explica obiectiv decat lucruri care tin de biologie, dar eu cred ca in ambele situatii nu e vorba doar de atat.

lullabay spune:

Hakimela, ai dreptate pt ca sfarsitul sperantelor e greu de tolerat,religia iti da posibilitatea de a spera mai departe..
Dar ,exact daca nu vrei sa ii spui ca acolo este Dumnezeu cu ingerii,raiul si apoi sa incerci sa explici iadul..
Si sunt foarte de acord cu ce spui, ca ce spun parintii e sfant pana la o anumita varsta si noi suntem responsabili de imaginea lumii pe care o prezentam copilului,noi avem puterea asupra copiilor nostri sa le prezentam o viata mai frumoasa.
Cred ca principala problema este ca nu ne putem explica noua ,ce e moartea si de aici atatea dificultati in a o explica copiilor..
Multumesc pentru toate raspunsurile,cred ca voi adopta aceasta explicatie legata de moartea tatei,ca a plecat intre stele si ca mormantul e un monument facut in aminitirea lui.
Sanziana mie de asta mi_e frica cand va creste mare,de intrebarile pe care mi le va pune ,la care eu sa nu stiu sa ii dau un raspuns care sa il multumeasca si linisteasca in acelasi timp.

anya spune:

Eu am fost cinstita si i-am spus ca nu stiu. Nu stiu ce se intampla dupa moarte. Ca unii oameni si-au imaginat rai, doamne-doamne si cred ca daca esti bun te duci acolo (exista un desen animat cu Tom si Jerry in care sufletul lui Tom trebuie sa se duca in iad pt ca l-a chinuit pe Jerry, dar i se mai da o sansa). I-am spus ca alti oameni cred ca sufletul se intoarce in altceva: un animal, un bb-lus...iar altii cred ca nu mai e nimic, dormim si gata. I-am spus ca, de fapt, persoana draga disparuta ramane cu noi prin amintirile pe care le avem, prin faptul ca ne-a iubit si o/il iubim.