Rugaciune colectiva pentru a avea copii (48)
Raspunsuri - Pagina 18
caciantoni spune:
Cuviosul marturisitor Visarion Ieromonahul
Pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, din randul preotilor si credinciosilor ortodocsi romani din Transilvania, s-au ridicat nenumarati aparatori ai dreptei credinte, in fata incercarilor autoritatilor habsburgice - care stapaneau Transilvania din 1688 - de a-i trece cu forta la unirea cu Biserica Romei. Intre acestia se numara cuviosii ieromonahi Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara si Nicodim, protopopul Nicolae Pop din Balomir, preotii Moise Macinic din Sibiel, Ioan din Gales, Ioan din Aciliu, Ioan din Poiana Sibiului, Ioan si Oprea din Saliste, Ioan Pinariu din Sadu, preotesele din Tilisca, din Poiana Sibiului si din Deal, credinciosii tarani Oprea Miclaus din Saliste, Ioan Oancea din Fagaras, Constantin Petric din Jina, Ioan Craciun din Carpinis, Toma Maier din Rahau, Tanase Todoran din Bichigiu (in partile Bistritei). Istoria a pastrat, insa, si alte multe nume de preoti si credinciosi, barbati, femei si chiar copii din satele Saliste, Tilisca, Poiana Sibiului, Jina, Deal, Carpinis, Colun, Cuzdrioara (langa Dej) etc, ucisi sau morti in urma suferintelor indurate, batuti pana la sange, intemnitati sau alungati din satele lor.
Sirul acestor marturisitori ai dreptei credinte, incepe cu ieromonahul Visarion Sarai, venit in Transilvania in anul 1744. Acest Visarion, numit din botez Nicolae, era nascut in Bosnia, parintii sai, Maxim si Maria, stabilindu-se apoi in localitatea Kostainita in Croatia. Multi istorici l-au considerat sarb. Mai nou s-a dovedit ca se tragea din "vlahii" din Bosnia, din familia Chircea sau Tiurcia. Chiar si intr-un act emis de autoritatile militare din Timisoara era numit "eremitul valah".
Nu stim cand a ajuns in Tara Sfanta. In anul 1738 a fost calugarit in manastirea Sfantul Sava de langa Ierusalim, sub numele Visarion. Cerceteaza apoi manastirile din Muntele Athos, dupa care se stabileste in manastirea Pakra din Slavonia. Apreciat de mitropolitul Arsenie Ioanovici Sacabent de la Karlovit, in 1744 acesta ii da binecuvantarea sa plece in Banat, iar de aici in Transilvania, spre a lucra in vederea intaririi Ortodoxiei, amenintata de uniatism. Trece prin Timisoara si pe la unele manastiri banatene, facand un popas mai indelungat la Lipova, in martie 1744. In apropierea orasului a ridicat o cruce, din fata careia predica multimilor de credinciosi romani din imprejurimi, veniti aici mai cu seama cu prilejul targurilor saptamanale. Aceste lucruri le scrie protopopul Nicolae Stoica de Hateg in Cronica Banatului. La aceasta cruce s-au facut apoi adevarate pelerinaje, incat autoritatile de stat au fost nevoite, in mai multe randuri, sa ia masuri pentru impiedicarea lor.
Parasind Lipova, s-a indreptat, pe Valea Muresului, spre Dobra (jud. Hunedoara), insotit de un mare numar de credinciosi, precum si de trei negustori "greci" din Lipova (deci, macedo-romani), Dima Nino, Gheorghe Nicola si Gavrila Bistro. La Dobra a tinut credinciosilor aceleasi predici simple, prin care ii indemna sa nu asculte de preotii uniti, ci sa ramana statornici in credinta ortodoxa.
De aici, inconjurat de multimi, s-a indreptat spre Deva si Orastie, ajungand apoi la Salistea Sibiului. Pretutindeni era intampinat de mii de credinciosi, se trageau clopotele bisericilor din satele prin care trecea. Iar prin cuvintele sale mobiliza pe ascultatori, intarindu-i in credinta stramoseasca. Efectul predicilor sale a fost uluitor, incat episcopul unit Inonchetie Micu relata: "La indemnul lui, in multe locuri poporul nu mai merge la biserica, nu se serveste de preotii uniti, mortii si-i ingroapa fara prohod si fara mangaierile duhovnicesti, copiii si-i boteaza prin femei batrane si se intampla si alte pagube duhovnicesti de felul acesta".
A ramas cateva zile la Saliste, unde a izbutit sa intareasca in legea strabuna pe credinciosii din Marginimea Sibiului, care au devenit apoi cei mai inflacarati aparatori ai ortodoxiei. Pe locul unde a propovaduit la Saliste s-a ridicat mai tarziu schitul numit "de la Fantana Foitii", cu hramul Izvorul Maicii Domnului.
Si-a continuat drumul spre Sibiu, dar autoritatile - informate de succesul predicilor sale - au dispus arestarea lui si a celor trei negustori care il insoteau. Inchisi la Sibiu, lui Visarion i s-a luat un lung interogatoriu, din care se desprind si cateva din datele biografice pe care le-am notat aici. La intrebarile puse in legatura cu predica sa impotriva uniatiei - principala acuza ce i se aducea - a refuzat sa raspunda. Cu aceasta, misiunea lui Visarion poate fi socotita ca incheiata. Ea a declansat insa o adevarata miscare de rezistenta in fata uniatiei in toata Transilvania, care a durat mai bine de 15 ani si in cursul careia nenumarati preoti si credinciosi au indurat suferinte fizice si morale, iar unii au primit cununile muceniciei pentru apararea dreptei credinte.
Din Sibiu, Visarion a fost trimis in inchisoarea din Deva, de acolo la Timisoara, Osiek (in Croatia) si Raab (azi Gyor, in Ungaria), ca, in cele din urma, sa fie inchis in fioroasa temnita de la Kufstein, in Muntii Tirolului. Aici se crede ca a si murit, ca sfant marturisitor pentru Ortodoxie. Cei trei insotitori ai sai au fost inchisi la Sibiu si Timisoara, fiind eliberati numai dupa un an. Marele carturar Samuil Micu scria ca lui Visarion "ii iesise vestea ca e sfant". Poporul dreptcredincios din Transilvania asa l-a socotit intotdeauna. A dobandit sfintenie prin moartea lui muceniceasca la Kufstein. Drept aceea, Sfantul Sinod al Bisericii noastre in sedinta sa din 28 februarie 1950, a hotarat ca ieromonahul Visarion sa se numeasca cu sfintii si sa se cinsteasca dupa toata pravila sa ca sfant marturisitor, alaturi de cuviosul ieromonah Sofronie de la Cioara si credinciosul taran Oprea Miclaus din Saliste. Canonizarea lor solemna s-a facut in Catredala din Alba lulia, la 21 octombrie 1955; de atunci, ei sunt cinstiti dupa cuviinta in aceasta zi, ca oricare din sfintii si mucenicii bine placuti lui Dumnezeu, caci prin jertfa vietii lor, ca si multi alti preoti si credinciosi transilvaneni, a supravietuit Biserica Ortodoxa romaneasca.
MaraAnisia spune:
Buna ziua, dragutelor,
Anadomnica, 
sa-ti traiasca micuta ta, sa fiti sanatosi si fericiti pana la adanci batraneti 
si refacere rapida.
Ingeras70, felicitari din suflet si tie, mai ales ca a fost o sarcina cu pb., sa-ti traiasca si sa fie sanatos bebelasul tau
Anaomaria, draga mea, multumim ca ne-ai tinut la curent. pt tine si Mariuca ta.
Caciantoni, multe multe pentru tot ce ne scrii zilnic. ma alatur si eu ideei tale de a citi Acatistul SFINTILOR MARTURISITORI VISARION SI SOFRONIE SI AL MUCENICULUI OPREA, deci ne "vedem" diseara. 
.
Livsy, iti trimit o imbratisare calda si numai bine
Deeva sanatate si sa ai spor in toate. si o special pt Cleo.
Cami, multa sanatate micutei Antonia si Alinei multe ganduri bune si sunt alaturi de ei doi cu sufletul .
Magdita si Mada23,dragutele mele, multe si .
Ma rog si eu pentru bunica Lucia si pentru domnul Viorel.
tuturor celor care ne citesc si Doamne ajuta.
Va imbratisez,
Mara
Cu Dumnezeu in gand
http://lt1f.lilypie.com/6Xgsp3.png
caciantoni spune:
Cuviosul marturisitor Sofronie Ieromonahul de la Cioara
Intre cei mai insufletiti aparatori ai credintei ortodoxe din Transilvania romaneasca, pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, se numara si cuviosul ieromonah Sofronie din satul Cioara (azi Salistea, jud. Alba). Ca si despre alti aparatori ai Ortodoxiei, se cunosc putine lucruri din viata sa. Se nascuse intr-o familie preoteasca din sat, primind din botez numele Stan. Probabil a invatat carte in familie ori la vreun schit romanesc, dupa care a fost hirotonit preot de mir in satul sau. Ramas vaduv, s-a calugarit, probabil la Cozia, stralucita ctitorie a lui Mircea cel Batran. Reintors la Cioara, si-a facut "o tar de schit in mijlocul codrului, mai ca la un mii departare de sat, locuind acolo si rugandu-se lui Dumnezeu pentru sufletul lui si unde tinea vo tri sau patru copilasi la invatatura de pomana", cum se preciza intr-o plangere a credinciosilor catre autoritati.
In primavara anului 1757, primarul ungur din Vintul de Jos, insotit de alti 12 unguri, i-au distrus schitul si chiliile din jur, facandu-le una cu pamantul. Sofronie a scapat cu fuga, pribegind apoi prin diferite sate. Era tocmai in vremea cand actiunile represive impotriva preotilor si credinciosilor ortodocsi atinsesera punctul culminant. Intr-un impresionant memoriu din anul 1757, credinciosii ortodocsi declarau: "A venit vremea ca ne-am dus la mormintele mortilor si am zis: Iesiti morti din gropi, sa intram noi de vii, ca nu mai putem rabda pedepsele ce ne vin de la popii uniti si de la domnii tarii. Pe nime nu-i doare de noi, nici pe domnii cei sasesti, nici pe domnii cei nemtesti, nici pe cei unguresti. Ca toate temnitele le-au umplut de noi pentru legea cea greceasca (ortodoxa, n.n.) si atata ne-au pradat, venind cu catane (soldati, n.n.) pe capul nostru, cat nu stim cu ce o sa platim portia imparatului".
Treptat, aceasta stare de nemultumire generala ia forma unei adevarate rascoale religioase, urmarind inlaturarea uniatiei. In toamna anului 1759, in fruntea acestei miscari populare antiuniate se gasea cuviosul Sofronie de la Cioara, cutreierand numeroase sate din judetul Hunedoara, cerand credinciosilor sa alunge preotii uniti si sa ramana statornici in credinta ortodoxa. Datorita acestei actiuni, in jurul praznicului Craciunului din anul 1759, a fost arestat si inchis in satul Bobalna, langa Orastie. Vestea arestarii lui s-a raspandit curand, incat la 13 februarie 1760, Sofronie a fost eliberat de vreo 600 de credinciosi-tarani, condusi de preotul Ioan din Saliste, unul din colaboratorii sai apropiati. De acum Sofronie se indreapta spre Muntii Apuseni, unde apararea era mai usor de organizat. Ca si Visarion Sarai, cu 15 ani in urma, era intampinat si el de preotii si credinciosii din satele din jurul Abrudului si Campenilor, tinandu-le predici prin care ii indemna sa tina "legea Ierusalimului", decla-randu-se ortodocsi. Au fost alarmate pana si autoritatile centrale, incat, la 3 iunie 1760, in "Conferinta ministeriala" de la Viena, se cere arestarea si intemnitarea lui Sofronie, urmand ca apoi sa fie omorat. Intr-adevar, a fost arestat de un locotenent maghiar in biserica din Abrud, dar cand trebuia sa intre cu el in Zlatna, a fost atacat de vreo sapte mii de romani, incat a fost nevoit sa-l elibereze.
Aceasta stralucita biruinta a determinat pe Sofronie sa convoace, la 10-11 august 1760, o adunare ("sinod") de preoti si credinciosi, in cadrul careia s-au redactat memorii catre imparateasa Maria Tereza si catre Guvernul transilvan, prin care cereau episcop ortodox, restituirea bisericilor si a sesiilor parohiale luate de preotii uniti, eliberarea celor inchisi pentru credinta ortodoxa si respectarea libertatii religioase. Miscarea antiuniata s-a intins cu repeziciune in toata Transilvania, ajungand pana in Satmar si Maramures, unde circulau proclamatii si scrisori de la Sofronie. Aveau loc si acolo adunari populare, in care preotii si credinciosii hotarau intoarcerea la Ortodoxie (Santau, Dorolti, Corni, Gherdani, Budesti etc), incat in anul 1761 episcopul rutean Manuil Olszavski din Muncaci a fost nevoit sa cerceteze satele satmarene, ajutat de reprezentantii organelor locale de stat, si sa impuna din nou uniatia. Datorita acestei miscari generale romanesti, imparateasa Maria Tereza si autoritatile din Transilvania au fost constranse sa dea o noua orientare politicii lor religioase. La 20 octombrie 1760, imparateasa instiinta, pentru prima oara, ca va numi o comisie care sa cerceteze plangerile romanilor transilvaneni, iar cei arestati pentru credinta vor fi eliberati.
Era o adevarata capitulare, de care Sofronie a stiut sa profite, incepand o actiune energica de organizare a Bisericii Ortodoxe (se intitula chiar "vicar" al Sfantului Sinod din Carlovit), ajutat de cativa preoti de mir si calugari. Pretutindeni convoca sinoade, adica adunari de preoti si credinciosi, indemnandu-i sa ramana statornici in credinta ortodoxa. Cel mai important dintre ele a fost "sinodul" de la Alba lulia din 14-18 februarie 1761. Hotararile sinodului au fost fixate in 19 puncte si inaintate Guvernului. Intre doleantele romanilor ortodocsi figurau: eliberarea celor intemnitati (credinciosul Oprea Miclaus, preotii Moise Macinic din Sibiel, Ioan din Gales, Ioan din Aciliu, loan din Sadu), incetarea persecutiilor impotriva ortodocsilor si libertate religioasa deplina. "Sinodul" de la Alba Iulia este considerat punctul culminant al rascoalei lui Sofronie si unul din marile fapte istorice bisericesti din veacul al XVIII-lea. De altfel, intreaga miscare condusa de Sofronie poate fi considerata ca o biruinta deplina a Ortodoxiei in Transilvania, intrucat zeci de sate au parasit uniatia. Tot ce se lucrase timp de 60 de ani era acum zdruncinat.
In astfel de imprejurari, imparateasa Maria Tereza a trimis in Transilvania pe generalul Nicolae Adolf von Bucow, in calitate de comandant al fortelor militare de aici; odata cu el au fost trimise si noi unitati de cavalerie si infanterie. Tot atunci a venit si episcopul ortodox sarb de la Buda, Dionisie Novacovici, primul ierarh pentru romanii ortodocsi din Transilvania, din 1701, de cand li se desfiintase stravechea Mitropolie din Alba lulia. In astfel de imprejurari defavorabile, Sofronie a fost silit sa ajunga la o intelegere cu Bukow, semnand chiar si o proclamatie catre credinciosii ortodocsi. Cu aceasta, misiunea lui poate fi socotita ca incheiata. Nu se stie cand anume a trecut muntii in Tara Romaneasca. Se crede ca a ajuns egumen al schitului Robaia, aflat sub ascultarea manastirii Arges. De acolo, urmarea viata bisericeasca a fratilor sai din Transilvania si ajuta pe bejenarii nevoiti sa-si paraseasca locurile natale si sa se stabileasca in zonele sudice ale Carpatilor. Nu stim unde si cand si-a sfarsit zilele.
In Transilvania, din dispozitia generalului Bukow, s-a intocmit o statistica a clerului si a credinciosilor romani, fie ortodocsi, fie uniati, precum si a bisericilor lor. Cu acest prilej, peste 500 de biserici au fost atribuite in mod abuziv unitilor; zeci de sate au fost declarate, in acelasi mod, ca uniate. Tot din dispozitia sa au fost distruse cu tunurile sau arse majoritatea din cele aproximativ 200 de manastiri si schituri care existau pe atunci in Transilvania. In urma comiterii acestei barbarii, practic, n-a mai ramas urma de viata monahala ortodoxa in Transilvania. Prin infiintarea a doua "regimente de granita", din ordinul aceluiasi Bukow, in care erau primiti numai uniati, mii de credinciosi ortodocsi din satele din sudul Transilvaniei au fost nevoiti sa-si paraseasca locurile natale si sa se refugieze in alte parti, in felul acesta, generalul Bukow poate fi socotit ca adevaratul intemeietor al Bisericii unite din Transilvania.
Revenind la ieromonahul Sofronie, mentionam ca in sedinta sinodala din 28 februarie 1950 a fost trecut si el in randul cuviosilor marturisitori, alaturi de Visarion Sarai si Oprea Miclaus, canonizarea solemna avand loc la Alba Iulia la 21 octombrie 1955. Cinstirea lor cu lauda se face de atunci in fiecare an, in aceasta zi, cand ne rugam:
"De aceea, voi care ati odraslit din Biserica ortodoxa transilvana si acum va bucurati de cinstirea mucenicilor si a marturisitorilor lui Hristos, primit, rugaciunile noastre si mijlociti pentru noi inaintea Bunului si Milostivului Dumnezeu Celui in Treime preamarit! Ocrotiti cu rugaciunile voastre turma cea dreptmaritoare, care va cinsteste cape niste stalpi neclintiti ai dreptei credinte. Rugati-va Domnului ca sa intareasca dragostea si unitatea de credinta dintre frati!" (din rugaciunile de la Acatistul celor trei marturisitori).
Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu
caciantoni spune:
Mucenicul Oprea Miclaus din Salistea Sibiului
Intre alesii marturisitori ai dreptei credinte din Transilvania, pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, isi inscrie numele cu cinste, alaturi de multi alti preoti si credinciosi care au suferit batai, amenzi, inchisoare si chiar moartea, oierul Oprea Miclaus din Salistea Sibiului. Se pare ca era originar din satul invecinat, Tilisca, unde traiesc pana azi familii cu numele Miclaus, stabilit, prin casatorie, in Saliste. Nu stim nimic din viata lui de familie. Probabil a umblat si el cu turma sa de oi in Banat, in Baragan, in Dobrogea sau dincolo de Prut, in cautare de pasuni, asa cum au facut veacuri de-a randul ciobanii din satele situate in "Marginimea" Sibiului, contribuind si ei, prin aceasta, la intarirea constiintei de unitate nationala romaneasca.
Dar acest credincios cu putina invatatura a avut curajul sa infrunte teroarea stapanirii habsburgice de atunci si sa faca trei calatorii obositoare la Viena, spre a infatisa Curtii imperiale plangerii romanilor transilvaneni, persecutati pentru credinta lor ortodoxa siliti sa imbratiseze uniatia. Dupa miscarea provocata de ieromonahul Visarion Sarai, mai ales in urma predicilor pe care le-a tinut ii Saliste, credinciosii de aici au alungat preotii uniti din parohia lor. Drept urmare, in primavara anului 1745 au fost arestati trei credinciosi - Danila Milea, Stan Borcea si Dumitru Steflea - care au zacut apoi in inchisoare aproape patru ani.
Desigur, acest lucru a produs multa amaraciune in sufletul credinciosilor salisteni. De aceea, in toamna anului 1748, au inceput noi demersuri pentru apararea credintei lor. Ei au trimis atunci la Viena pe consateanul lor Oprea Miclaus, care sa ceara, in numele credinciosilor din partile Sibiului, Miercurei, Sebesului, Orastieis Dobrei, deplina libertate de credinta in Transilvania. Odata cu el a plecat si Ioan Oancea din Fagaras, care ducea o plangere in numele credinciosilor din acest vechi oras romanesc. Dintr-o plangere de mai tarziu - inaintata mitropolitului sarb Pavel Nenadovici din Carlovit - aflam ca Oprea Miclaus a prezentat acum trei memorii: sotului Mariei Tereza, contelui Konigsberg, pe atunci comandantul general al trupelor imperiale din Transilvania, precum si ministrului tarinei Elisabeta Petrovna a Rusiei, la Viena. Dupa ce si-au prezentat memoriile, li s-a poruncit sa se intoarca acasa, cu asigurarea ca plangerile lor vor fi ascultate.
Reintorsi acasa, au instiintat pe credinciosi ca cererile lor au fost rezolvate favorabil, acordandu-se libertate credintei ortodoxe. Asa se face ca in preajma Craciunului din anul 1748 aproximativ o suta de tarani s-au prezentat la guvernatorul Transilvaniei la Sibiu, cerand sa se publice hotararea imparatesei in legatura cu libertatea de credinta. Nu s-a facut nimic, ci dimpotriva, dupa o saptamana au fost arestati Ioan Oancea (eliberat numai dupa doi ani) si inca un taran, in locul lui Oprea Miclaus, care a reusit sa fuga. Cateva zile mai tarziu au fost arestati opt preoti ortodocsi. In acelasi timp, s-a pornit o actiune de reprimare a oricaror miscari de rezistenta in satele din Marginimea Sibiului. Au fost incartiruite aici doua companii de soldati austrieci, tinute mai bine de un an. Purtarea lor este prezentata miscator de preotii si credinciosii satelor respective: "Si ne-au trimis doua companii de nemti de ne chinuiesc. Si de se betejeste (imbolnaveste, n.n.) un om, aduc nemtii popii cei uniti de-l cumineca si de moare un om, iara aduc nemtii de-l ingroapa si patimim de frica nemtilor si a popilor. Si de naste vreun prunc, alearga popii cu nemtii de-l boteaza cu de-a sila... Si care om nu vrea sa mearga cu popii cei uniti la biserica, ii trage intai cate cincizeci de bani, a doua oara cate un florin si merg la carciuma si-i beau".
Aceasta stare de lucruri i-a facut pe credinciosii de aici sa trimita o noua delegatie la Viena, in 1749, formata din cinci tarani-oieri: Oprea Miclaus din Saliste, Bucur Barsan din Gura Raului, Moga Triflea din Orlat, Coman Banu din Poiana si Constantin Petric din Jina. Ei au inaintat Curtii imperiale doua petitii, prin care cereau recunoasterea credintei ortodoxe. Dar imparateasa Maria Tereza a poruncit sa se intoarca acasa, cu indatorirea de-a tine si pe mai departe preoti uniati. De teama autoritatilor, Oprea Miclaus s-a asezat in Banat; doi membri ai delegatiei s-au reintors in satele lor, iar alti doi au murit pe drum. Pentru ca plangerile lor nu au fost rezolvate, la inceputul anului 1752 mai multi preoti si credinciosi din Saliste si imprejurimi au intocmit un nou memoriu catre Curtea din Viena, cerand episcop ortodox si deplina libertate de constiinta. Oprea Miclaus si Moise Macinic - aflati pe atunci in Banat - au fost incredintati sa-l duca la Viena. De data aceasta, Oprea Miclaus - aflat pentru a treia oara in capitala imperiului - si preotul Moise au fost primiti in audienta de insasi imparateasa Maria Tereza si de cancelarul Kaunitz. Se cunosc raspunsurile pe care le-au dat amandoi la un interogatoriu ce li s-a luat la 14 aprilie 1752. Oprea Miclaus declara ca ortodocsii nu vor sa mai primeasca preotii uniati pentru nesinceritatea lor. Declara apoi cu hotarare: "Noi cerem, pentru noi si in numele poporului inca odata: sau episcop de legea noastra, sau drum slobod sa plecam din tara". Dar in loc sa li se dea un raspuns la memoriul pe care-l inaintasera in numele clerului si al credinciosilor din Marginimea Sibiului, amandoi au fost arestati si aruncati in fioroasa inchisoare de la Kufstein.
Stirile despre sfarsitul celor doi marturisitori ai Ortodoxiei romanesti sunt destul de sarace. De pilda, in 1756 Curtea din Viena sesiza autoritatile din Transilvania ca unul din detinuti a evadat. Nu stim care a fost, dar in mod sigur nici unul din ei n-a mai ajuns acasa, pentru ca in anul urmator, romanii din "scaunul" Salistei au inaintat mai multe plangeri catre mitropolitul sarb de la Carlovit prin care-l rugau sa intervina pentru eliberarea celor doi captivi. In "Sinodul" convocat de ieromonahul Sofronie la Alba lulia, la 14-18 februarie 1761, s-a cerut din nou eliberarea celor intemnitati, intre care figurau si cei doi. Poate ca acela care evadase a fost prins si readus in inchisoare; ori va fi pierit de frig si de foame prin Muntii Tirolului, iar cei de acasa sa nu fi stiut nimic de moartea lui. La 24 iulie 1784, deci dupa mai bine de 30 de ani, Stana, sotia lui Oprea, ruga pe imparatul Iosif II (1780-1790) sa-i elibereze sotul macar acum, la batranete. S-a raspuns ca "nu ar mai fi in viata un astfel de om". Inseamna ca atat Oprea Miclaus cat si preotul Moise Macinic pierisera in infioratoarea temnita habsburgica, jertfindu-si astfel viata pentru "legea" ortodoxa.
Pentru jertfa vietii lui, Sfantul Sinod a trecut, in 1950, pe credinciosul Oprea Miclaus in randul "sfintilor mucenici", fiind canonizat, alaturi de ieromonahii Visarion si Sofronie, in 1955, in catedrala din Alba Iulia. Este praznuit, odata cu ei, in fiecare an la 21 octombrie.
"La usa bisericii din Saliste, mult intristata ta sotie, cu fata cernita, a stat multa vreme, plangand si asteptand intoarcerea ta. Dar n-ai mai venit mucenice Oprea, caci in temnita de la Kufstein ai patimit pana la moarte, iar fericitul tau suflet si-a luat zborul catre cer. Pentru aceasta, toata ceata dreptcredinciosilor te cinsteste cu laude, zicand tie: Bucura-te, mucenice Oprea, care cu mare ravna credinta ai aparat", (din Acatistul celor trei sfinti marturisitori, icosul 12).
Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu
caciantoni spune:
Istorii cu tâlc: Despre nemultumire
O istorioara spune ca un taran se caznea cu aratul si se necajea foarte din cauza pamântului pietros. Dar deodata a vazut venind un strain misterios, care i-a luat plugul din mâna si a tras cu el cele mai frumoase brazde.
- Ar fi bine acum, zise taranul, dar îmi lipseste samânta.
- Iata si samânta, zise strainul, si într-o clipa a presarat grauntele.
- Dar ploaia va strica semanatura sau soarele o va arde.
- Aici sunt doua cutii, una cu ploaie, alta cu soare; le poti schimba dupa plac. Si într-adevar la seceris, grâul era de o frumusete rara. Strainul a venit din nou si a întrebat:
- Ei, esti multumit acum?
- As, a raspuns taranul, daca este atâta grâu, n-are nici un pret.
- Dar într-al tau sunt numai graunte de aur, i-a zis strainul si frecând în mâna câteva spice, aurul cel mai curat a stralucit în mâna sa.
- O, cum ma va însela când ma voi duce sa schimb aurul, a strigat atunci taranul. Nici acum nu era multumit. (Grigorie Comsa, O mie de pilde)
criss_2081 spune:
Doamne ajuta!
De cateva zile imi tot propun sa-mi fac un pic de timp sa intru si sa scriu si eu povestea noastra.
Am scris si am citit la acest capitol inca de la inceput cand Cleo a avut minunata idee sa faca acest topic.
Tin minte ca mie imi facea tare bine in perioada in care imi doream cu toata fiinta mea un bebelus sa citesc "povesti de succes" simteam ca prind aripi si crestea si speranta mea ca voi deveni si eu cat de curand mamica.
Bebe eu mi-am dorit din prima zi de casnicie si eram de fapt ferm convinsa ca, sa ramai insarcinata era cel mai simplu, dar se pare ca m-am inselat un pic si testul meu pozitiv s-a lasat un pic asteptat, 2 ani de aseptare, dar cam 8 luni de incercari efectiv, pentru ca eu eram mai mult singura, sotiorul meu era plecat cateva luni pe an
.
Acesti 2 ani pentru mine au fost cumpliti, cred ca am devenit o enciclopedie ambulanta cate informatii am reusit sa scot de pe internet, carti, reviste despre obtinerea unei sarcini, dar niciodata nu mi-am pierdut speranta si mi-am pus toata increderea in Bunul Dumnezeu ca se va indura si de dorinta mea atat de fierbinte sa fiu si eu mamica.
Am facut facut de capul meu o groaza de tratamente naturiste, rau nu mi-au facut, dar cel care si-a spus cuvantul si am ramas insarcinata imediat, a fost tratamentul cu produse de la forever postat de marryan pe care o pup si o imbratisez.
Evident ca fara voia Bunului Dumnezeu nimic nu este posibil, chiar inainte de testul pozitiv cu vreo 3 saptamani am mers si noi la Manastirea Caraiman si am primit binecuvantare de la parintele Gherontie. Cand am ajuns la parintele, evident ca eu eram cu lacrimi in ochi, i-am spus de dorinta noastra, ne-a facut o rugaciune si la sfarsit mi-a spus "Gata, nu mai plange, acum bucura-te" si a avut dreptate parintele la nici o luna pruncutul meu era in burtica.
Tot in luna respectiva am reusit sa trimitem in Grecia la Sfantul Nectarie un pomelinic si sunt convinsa ca Sfantul Nectarie a mijlocit rugacinea mea, la fel si Sfantul Ioan Rusul.
In ziua in care am facut testul de sarcina, eram in Bucuresti, m-am intalnit un pic cu Ana-Livsy si am primit de la ea o iconita cu Sfantul Ioan-Rusul din Grecia, iconita care e in patut la bebe si m-a dus la o bisericuta tare frumoasa si calda unde ne-am inchinat la Moastele Sfantului Haralambie, evident ca l-am rugat si pe Sfantul Haralambie sa imi daruiasca si mie un pruncut. Dupa plimbarica cu Ana, ne-am rezolvat trebusoarele prin Bucuresti si mi-am luat inima in dinti si am facut testul de sarcina, imi venea sa tip in gura mare de bucurie, dar de fapt am dat-o intr-o mare balbaiala ca de abia mai stiam sa leg doua vorbe si sa-i arat sotului testul. Ne-am facut rapid bagajele si ne-am dus direct la Radu Voda la Sfantul Nectarie sa-i multumim.
Sarcina mea a decurs minunat, cu ceva spaime ca zuza cum sunt am tras doua cazaturi.
Nasterea a fost total de cum ma asteptam eu, pentru ca nici nu concepeam ca voi naste prin cezariana si pana la urma s-a ajuns la cezariana ca bebe al meu si-a pus cordonul in cap si nu a mai vrut sa iasa.
Acum ma uit la el si nu imi vine sa cred cand au trecut aproape trei luni, e un vioi si un mancacios. Nu cred ca pot sa descriu in cuvinte ce simti cand se uita pruncutul tau in ochii tai, gangureste si pe urma te rasplateste cu un zambet mare mare.
Dragele mele, e prea nobila si frumoasa dorinta de a fi mama ca sa nu ne asculte Bunul Dumnezeu rugaciunile. Imi aduc aminte si eu ca am plans, am urlat, am implorat, plangeam pe strada, plangeam acasa, in magazin, la Liturghie, imi dadeau imediat lacrimile cand vedeam bebelusi, cand vedeam viitoare mamici, cand imi aduceam aminte de dorinta mea, dar nici o secunda nu mi-am pierdut speranta ca o sa fiu si eu mamica.
Livsy te iubim mult mult.
georgia_c de abia astept vestea ca esti insarcinata.
Cami, multa sanatate Antoniei si Alinei.
Va imbratisez si va pup pe toate.
Doamne ajuta-ne!
mvb spune:
Anadomnica ce bucurie! Urez si eu bun venit pe lume micutzei Maria si Dumnezeu sa vegheze neincetat asupra voastra......sa fiti sanatoase si sa va bucurati de fiecare clipa petrecuta impreuna.......
FELICITARI MAMICO ANA DOMNICA!
va imbratisez cu drag pe amandoua
MONICA, mamica ingerasului din ceruri DENIS CRISTIAN IONUT - (23.12.2008)
si viitoare mamica de copilasi jucausi 
Doamne, asculta-ne rugaciunile si binecuvanteaza-ne cu copii sanatosi pe noi si pe toti parintii !
..............................................
Nimic nu este intamplator!.........iar timpul nu-i decat o clipa!
..............................................
Ioanact spune:
Doamne Ajuta!
Anadomnica Felicitari, pt printesa 
ta, Maria!
Iti doresc refacere rapida si mult laptic pt Maria, iar Mariei sa fie sanatoasa, mancacioasa, necolicoasa si cuminte.
Asteptam povestea nasterii.
criss_2081 ma bucur mult ca ne-ai scris..f frumoasa povestea voastra.
Multe lunite si anisori Ioan Victor!
Nu ne arati si noua poze cu Ioan?
ALBUM
POZE RECENTE
Ioana creste mare
Cum creste bebe Justin(a)
ALINA 
de IOANA (11 Ianuarie 2008) + 
14+ - JUSTIN/JUSTINA
DOAMNE AJUTA-NE, sa ne nastem sanatosi!
Livsy spune:
tuturor, buna dimineata!
Iata un Psalm foarte frumos, pentru voi:
Psalmul 43
Intru sfarsit, fiilor lui Core, spre intelegere
1. Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, parintii nostri ne-au spus noua
2. Lucrul pe care l-ai facut in zilele lor, in zilele cele de demult.
3. Mana Ta popoare a nimicit, iar pe parinti i-ai sadit; batut-ai popoare, iar pe ei i-ai inmultit.
4. Ca nu cu sabia lor au mostenit pamantul si bratul lor nu i-a izbavit pe ei,
5. Ci dreapta Ta si bratul Tau si luminarea fetei Tale, ca bine ai voit intru ei.
6. Tu esti insuti imparatul meu si Dumnezeul meu, Cel ce poruncesti mantuirea lui Iacob.
7. Cu Tine pe vrajmasiI nostri ii vom lovi si cu numele Tau vom nimici pe cei ce se scoala asupra noastra.
8. Pentru ca nu in arcul meu voi nadajdui si sabia mea nu ma va mamtui.
9. Ca ne-ai izbavit pe noi de cei ce ne necajesc pe noi, si pe cei ce ne urasc pe noi i-ai rusinat.
10. Cu Dumnezeu ne vom lauda toata ziua si numele Tau il vom lauda in veac.
11. Iar acum ne-ai lepadat si ne-ai rusinat pe noi si nu vei iesi cu ostirile noastre;
12. Intorsu-ne-ai pe noi inapoi de la dusmanii nostri si cei ce ne urasc pe noi ne-au jefuit.
13. Datu-ne-ai pe noi ca oi de mancare si intru neamuri ne-ai risipit;
14. Vandut-ai pe poporul Tau fara de pret si nu l-ai pretuit cand l-ai vandut.
15. Pusu-ne-ai pe noi ocara vecinilor nostri, batjocura si ras celor dimprejurul nostru;
16. Pusu-ne-ai pe noi pilda intre neamuri, clatinare de cap intre popoare.
17. Toata ziua infruntarea mea inaintea mea este si rusinarea obrazului meu m-a acoperit,
18. De catre glasul celui ce ocaraste si cleveteste, de catre fata vrajmasului si prigonitorului.
19. Acestea toate au venit peste noi si nu Te-am uitat si n-am calcat legamantul Tau.
20. Si nu s-a dat inapoi inima noastra; iar pasii nostri nu s-au abatut de la calea Ta,
21. Ca ne-ai smerit pe noi in loc de durere si ne-a acoperit pe noi umbra mortii.
22. De am fi uitat numele Dumnezeului nostru si am fi intins mainile noastre spre Dumnezeu strain,
23. Oare, Dumnezeu n-ar fi cercetat acestea ? Ca El stie ascunzisurile inimii.
24. Ca pentru Tine sintem ucisi toata ziua, socotiti am fost ca niste oi de junghiere.
25. Desteapta-Te, pentru ce dormi, Doamne ? Scoala-Te, si nu ne lepada pana in sfarsit.
26. Pentru ce intorci fata Ta ? Uiti de saracia noastra si de necazul nostru ?
27. Ca s-a plecat in tarana sufletul nostru, lipitu-s-a de pamant pantecele nostru.
28. Scoala-Te, Doamne, ajuta-ne noua si ne izbaveste pe noi, pentru numele Tau.
Va imbratisez cu dragoste pe TOATE!
Doamne Ajuta!
O zi senina!
caciantoni spune:
SLAVIT SA FIE DOMNUL!
DRAGUTELOR SINAXARUL DE AZI....
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie22.htm
criss - emotionanta povestea ta.....
fetelor mai stiti ceva de laura?
Lauraaaaaaaaaaaaaaa...............da-ne o veste despre tine.....