Emigrare sau nu?

columbiana spune:

Lavinia, sunt multe variabile in jocul unei emigrari reusite: limba in primul rind- daca sunteti bilingvi Quebecul este o optiune buna; aici reusesti parca la inceput sa supravietuiesti mai usor: sunt mai multe variante de ajutorare financiara, de cursuri subventionate de stat pentru nou-veniti, etc; mai tirziu insa cind primzi radacini si vrei sa te ridici un pic e mai greu- am constatat ca e mai dificil pentru un imigrant aici sa salte spre joburi de specialitate cu salarii peste medie decit in provinciile anglofone, de ex;In Quebec exista si nationalismul, diferenta intre cei de souche si imigranti eu cel putin am avut surprize neplacute la joburile anterioare sa constat ca localnicii mai nescolati eventual si mai putin experientati, angajati pe acelasi nivel de job aveau mereu salarii mai mari;

In Quebec venitul mediu pe locuitor e mai mic decit in restul Canadei, impozitele mai mari dar casele mai ieftine; Clima e diferita, in Ontario umiditatea mai mare, in Quebec mai frig iarna, in Alberta clima mult mai uscata si iarna mai lunga dar ceva mai blinda. Societatea difere foarte mult, depinde de temperament: quebecosii mai latini cu singe mai fierbinte, te iubesc/te urasc, te chestioneaza/birfesc/ajuta, nu le ramii indiferent; din experienta mea e mult mai bine la job intre anglofoni(sunt mult mai corecti-echidistanti dar si mai jemonfichisti)in viata privata esti prieten mult mai repede cu quebecosii- de fapt ne asemanam foarte mult noi=romanii cu ei si ne integram foarte bine (unii), altii raminem pentru totdeauna cu un sentiment de neimplinire regasind aici multe "hibe" pe care-am fi vrut sa le lasam acasa;


http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

cristina_dm spune:

Lavinia, parerea mea este ca nu exista "tara perfecta"....peste tot vei avea aceasta balanta de lucruri bune si mai putin bune. Eu am plecat pentru a-mi continua studiile, 10 ani in Franta, apoi 3 in Germania si acum de 2 ani in Spania....Cele care au precizat ca e important serviciul, au dreptate si e valabil pentru orice tara.
Apoi depinde de tine ca om, de structura ta interioara, de sotul tau de-asemeni, daca ai si are si el acelasi gand de a pleca, de copii, de situatia familiara.
Nu stiu cum este in Canada in mod special, stiu ca dupa ce am schimbat 3 tari, pot sa iti spun ca exista oriunde o perioada de adaptare, mai dificila sau nu, dar este evidenta. Nu te astepta sa fie totul "perfect" in a doua saptamana. Eu nu am avut aceasta oportunitate, Canada, dar si daca o aveam nu o alegeam pentru ca mi se pare f f departe. In cazul meu, prefer sa ma stiu pe undeva prin Europa unde pot sa urc in avion, masina, autocar sau tren si sa ajung in tara daca ai mei au nevoie sau daca pur si simplu ma loveste dorul.
Nu exista "o formula" ci situatia specifica fiecaruia....

Eu zic sa gandesti cumpatat si mai cu seama sa te interesezi concret, nu doar pe forum. Eu te-as sfatui sa iti faci o vacanta de 2-3-4 saptamani, cat poti ca sa-.ti faci o idee, desi nu e acelasi lucru sa mergi in vacanta si sa traiesti....dar o idee iti poti forma TU, nu prin filtrul altora.

Rabdare, cumpatare si curaj!

papelusca spune:

Buna Lavinia,
in primul rand, trebuie sa vedeti de ce vreti sa plecati din Ro, si de ce vreti aici. Motivatia e foarte importanta; si trebuie sa fiti amandoi hotarati sa veniti, altfel riscati sa ajungeti rau. Sincer, din cati romani am intalnit, am observat ca femeile in general se simt foarte bine, le place aici, dar cam jumate din barbati sufera si viseaza la Romania. Si e tare rau asa, se ajunge la certuri, la un du-te- vino intre Ro si Canada.
Mie-mi place aici, nu as pleca niciunde altundeva, in Ro merg ca trebuie, pentru parinti, incercam sa ajungem anual acasa. Stam in chirie, aici poate jumate din oameni stau in chirie, asa a fost de zeci de ani, noi romanii avem dorinta asta sa "posedam"; dar zau ca ai avantaje sa inchiriezi versus sa fii proprietar.
Guvernul te ajuta doar ca te primeste la un curs gratuit de doua sapt. in care ti se spune despre cum e in Canada, cum sa-ti cauti de munca, etc. (citeste aici http://www.mosaicbc.com/)
Pt. ca sotul e inginer, as sugera sa mergeti in Ontario, acolo e industrie si are sanse mult mai mari sa fie angajat decat aici in Vest.
In privinta banilor pe care tb sa-i aveti cand veniti aici, acum 5 ani am auzit multi romani care au aplicat pe Quebec, li se cereau mai putini bani decat pe partea engleza, si veneau oriunde vroiau, nimeni nu-ti spune nimic. Dar trebuie sa stiti ca banii aia sunt calculati corect, sa va puteti intretine pana va acomodati. Eu m-am angajat la doua sapt. de Canada; de la profesoara in Ro am inceput cu vanzatoare/ bucatareasa la cafenea, salariu minim pe economie, $8 pe ora, dar... daca lucreaza doua persoane pe salariu minim, poti trai. E un inceput.
Clar, sunt persoane care au cunostinte aici, sunt ajutati cand vin, sau pur si simplu au noroc sa-si gaseasca un job bun. Nu a fost cazul nostru, dar eu am fost incantata din prima zi, si asa am dus-o pana azi, in ciuda job-urilor de doi bani. Sper ca va fi mai bine.
Nu stiu daca te ajuta cu ceva ce ti-am insiruit, daca ai intrebari... feel free!

Gabi
p.s. si Vancouver-ul e raiul pe pamant!

Elena_R spune:

Lavinia,

Nu e usor ca imigrant, in special primele cateva luni pana iti gasesti de lucru, dar apoi ritmul vietii e atat de alert ca nu mai ai timp sa te gandesti la dorul de tara.. Asa a fost pt mine in primele 2 luni cand nu aveam ce face, dar dupa ce mi-am gasit de lucru, am inceput scoala si diferite alte activitati, m-am simtit in elementul meu si nu am regretat pasul facut.
Chiar daca va va fi mai greu sa va gasiti de lucru in domeniul vostru, si lucrand la salariul minim tot va puteti acoperi datoriile. De ex. la $8 pe ora, iei cam $250 pe saptamana (40 ore) dupa taxe, si impreuna cu sotul puteti ajunge la $1500-$2000 pe luna. Chiria la un apartament cu 1 dormitor intr-un oras mai mic e in jur de $600-$700 pe luna, mancarea $3 -400, puteti incepe niste cursuri subventionate de stat, gradinita sau scoala copiilor nu costa mai nimic.. Cunosc o persoana cu venituri minime cu copil la gradinita si plateste $14/saptamana de ex. Cum au spus si celelate fete, sistemul sanitar e foarte bun, nu te costa nimic sa mergi la o consultatie, dentistul e destul de scump intr-adevar dar unele companii acopera o parte din costuri ca si beneficii..
De murit de foame, nu se moare, nici macar la salariul minim, pana va puneti pe picioare cat de cat si puteti incepe sa lucrati in domeniul vostru. Gandeste-te ca pt fetele tale va fi mult mai usor in viitor sa isi faca o situatie.. Aici inca poti sa reusesti sa obtii un statut si un venit f bun prin fortele proprii, fara pile, fara mita. Pt copii merita sa le oferi sansa asta, chiar daca voi, adultii, poate nu veti ajunge sa realizati o avere .. Asta e parerea mea, si imi e confirmata de multe exemple din jurul meu, persoane venite aici acum 10-15 ani cand ei aveau 30-40 ani iar copiii erau in jur de 10-15 ani. Parintii poate nu au ajuns la un statut excelent, inca merg la lucru de la 9-5, platesc pt o casa, poate pt urmatorii 10 ani, isi permit doar o vacanta pe an si traiesc modest.. In schimb copiii (majoritatea) au terminat facultatea, masterate dupa caz, si posibilitatile lor de viitor sunt mult mai stralucite (avocatura, farmacie, consultanta -sa dau cateva exemple, domenii f bine platite).
Acum, ce-i drept vremurile nu mai sunt la fel ca acum 10-15 ani, va va fi mai greu pana trece criza asta, dar odata ce copii vor sti ce vor de la viata lucrurile se vor schimba..
Mult succes in orice alegere ai face.

delphin spune:

Parere pur persoala Emigreaza daca asta visezi!

Asa cum zice Elena, copii vor avea un alt viitor! Pe mine asta ma motiva cel mai mult! Si nu plec din Ro!

Am prevazut voiaj de "mise en situation" 6 saptamani, sper sa ne ajute sa luam decizia buna!

Allure spune:

s-a cam spus ce era de spus...nu-i dracul chiar atit de negru cind vine vorba de joburi, depinde ce skillsuri ai, vremea e ciudata, deloc pe placul meu dar orice clima e buna cita vreme nu o include pe soacra-mea , la fel si cu distanta fata de casa...mie nu mi se misca un fir de par de dorul romaniei sau celor lasati in urma...nu stiu cit de atasati sinteti voi de cei ce-i veti parasi.
daca decideti sa emigrati, nu va lasati in urma "coditze", fiti hotariti pe treaba si dati-i inainte orice-ar fi, veti reusi daca asta va propuneti! o casa nevinduta in romania va va invita cu siguranta sa va intoarceti la primul esec sau nemultumire. veti avea o gramada de probleme inerente la inceput, dar ele vor trece cu speranta si credinta.
copii vor fi cei mai cistigati...bla-bla, s-a mai spus.
nu veniti fara bani suficienti de supravietuire pe cel putin 6-8 luni.
nu veniti iarna primavara e cel mai bine sa aterizati ca sa aveti timp sa va stabiliti cit de cit pina vine "necazul". cind esti cu sacii in caruta suporti mai usor cele -25 gr C si vintul aferent.

dar cine se duce in Caraibe pe la mijlocul lui Februarie cind troznesc pietrele de frig?
numai 3 ore de zbor...

bafta!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

True health is a journey not a destination, a process not an event, a habit not a diet.

arminad spune:

Eu,ca emigrant,cu asta sunt cel mai putin de acord.
Ma bucur ca am emigrat din multe motive,ca am vazut un alt mod de viata,ca am invatat o limba straina aproape la batrinete cind nu mai credeam ca e posibil,ca mi-am facut prieteni interesanti si multe altele.E o experienta de viata grea dar interesanta.Dar a emigra "pentru copii" mi se pare din start o greseala si un act egoist. Copiii au nevoie de extrem de putin ca sa fie fericiti si acel foarte putin este acolo unde parintii lor sunt fericiti.Asta poate fii in Romania ,Canada sau chiar in virful muntelui.Doar ca noi adultii in general nu prea ii intrebam ce ii face cu adevarat fericiti ci asumam noi asa din start ca daca ne sacrificam noi pina in pinzele albe ei vor fii mai fericiti.

Cu citeva luni inainte de a veni aici am cunoscut o doamna care emigrase inainte de 89, ilegal ,in niste conditii extrem de riscante si cu consecinte grave pentru familia ramasa in Ro.Cu citeva luni inainte de a obtine cetatenia tarii in care emigrase,fiica ei s-a casatorit cu un cetatean roman,s-a stabilit definitiv in Ro si a pierdut dreptul de a obtine cetatenia tarii respective.

Cele mai multe drame in familiile de emigranti din jurul meu(nu neaparat romani)le-am vazut acolo unde parintii au pornit de la aceasta prezumtie gresita ca emigrarea va fii obligatoriu un succes pentru copiii lor si ca ei merita sa isi sacrifice carierele,sanatatea,orice pe altarul reusitei copiilor lor.
E un act de egoism a pune pe umerii unui copil, pe care si asa emigrarea il solicita destul, povara viselor noastre neimplinite.
Deci daca vreti sa emigrati faceti-o pentru voi ,asumati-va cu responsabilitate destinele voastre de adulti.Viitorul copiilor vostri va fii bun acolo unde si-l vor cladi ei singuri cind vor deveni adulti.
Pina atunci au nevoie de parinti fericiti in PREZENT indiferent de locul in care stau.

Allure spune:

armina, copii sint fericiti cu putin cind sint mici-mici...cind cresc, cresc si pretentiile.
eu toti copii pe care ii stiu aici sint super fericiti si declara ca nu s-ar intoarce in Ro nici batuti cu ranga si parintii lor au trecut prin momente dificile la inceput dar acum sint intr-o situatie stabila si buna cum nu s-ar fi putut back home

or mai fi si d-aia care s-au depresionat, cine stie? procentul lor e in minoritate, parerea mea.

nu vad care e presiunea "pusa pe umerii lor" ca doar nu faci sedinta cu ei si le pui in vedere ca pentru ei emigrezi...astea-s chestii care nu se spun copilului.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

True health is a journey not a destination, a process not an event, a habit not a diet.

arminad spune:

Allure,copiii de orice virsta sunt fericiti in familii fericite.Pe masura ce cresc,cresc si pretentiile lor de a fii iubiti pentru ceea ce sunt cu adevarat. Adica nu toti ajung la Yale sau Stanford ,nu toti vor fii ceea ce parintii lor au visat pentru ei cind au emigrat.Destinele lor vor fii ca ale oricaror copii din Ro sau Canada sau de oriunde, mai bune sau mai rele. La fel nu toti parintii care au emigrat urmeaza traseul clasic de echivalat studii,facut mastere etc.Sunt si parinti care isi ingroapa visele ca sa aseze pe masa piinea aia de toate zilele. Un astfel de painte care a fost universitar sa zicem in Ro si s-a facut sofer de tir ca ai lui copii sa faca scoala in Canada sau SUA s-ar putea sa fie mult mai frustrat cind copilul lui ii spune ca pur si simplu nu vrea sa faca scoala decit unul care n-a emigrat.
Eu la asta ma refeream,la faptul ca frustrarile, neimplinirile personale ale parintilor se intorc in multe cazuri ca un bumerang .
Copiii de emigranti nu sunt nici depresivi si nici tristi,ei se adapteaza mult mai bine,cum e si firesc ,decit parintii lor.Dar la fel de bine se adaptau si daca parintii lor se hotarau sa nu emigreze.

Eu iti respect opinia de emigrant fara copii dar eu imi sustin parerea, de emigrant cu copii, ca e bine sa iti asumi ca un adult responsabil decizia emigrarii pentru tine .In aceasta decizie n-are ce cauta ipotetica proiectie a viitorului copiilor tai.
Parerea mea !

bird70 spune:

E mult mai usor sa iubesti copilul pentru ceea ce este el in afara Romaniei decat este in Romania. Aici nu este o rusine sa ai un copil care nu a facut facultate. Am o colega intr-o pozitie de conducere, cu facultate si studii post-universitare care are un baiat instalator de care este extrem de mandra . Evident nu e un baiat incapabil sa faca scoala, dar nu a vrut, el a vrut sa fie instalator. Si este un instalator foarte bun, a inceput ucenicia pe la 16 ani cand a terminat scoala (clasa a 10-a), la 19 ani lucra pe cont propriu, pe la 20 de ani a angajat inca un om si a luat un ucenic. Acum, la 26 de ani si-a cumparat a 3-a casa, are o firma cu cativa angajati, e foarte prosper si fericit. In Romania nu este posibil ca parinti cu scoala sa aibe un copil care a parasit scoala in clasa a 10-a, sa poata fi mandri si sa tina capul sus in lume .


E decizia parintilor daca raman la joburi de jos in loc sa munceasca sa isi echivaleze studiile si sa avanseze. Stim cu totii ca a fi 'universitar' in Romania nu inseamna neaparat ce inseamna prin alte parti. Cine este capabil si vrea, reuseste. Eu inca nu am intalnit pe cineva care sa vrea si sa nu fi reusit. Da, am intalnit romani care au zis ca ei au facut scoala in Romania si nu mai vor sa faca 1-2 ani aici cat li se cerea pentru echivalare, dar tot astia erau cei care tipau cel mai tare ca ce erau ei in Romania si ce au ajuns aici . Tot astia imprastie ideea ca reusita are de-a face cu norocul , X a avut noroc (citeste s-a dus la scoala, a dat examene, si-a echivalat diplomele in timp ce muncea sa plateasca facturile) si acum are job bun si castiga bine, pe cand Y a avut ghinion (citeste a refuzat sa faca cursuri, experienta, etc si a preferat sa cheltuie banii pe plasme si masini) si acum e tot in jobul ala necalificat in care era si acum 5 ani cand a emigrat.

Sa raspund la intrebare (desi nu am emigrat in Canada ), NU, NU REGRET ca am emigrat. Probabil cea mai buna decizie pe care am luat-o. Mi-a schimbat viata intr-un mod foarte greu de imaginat. A fost greu si foarte greu la inceput dar cu rabdare si munca ajungi acolo unde vrei. Copiii mei sunt foarte bine adaptati si nu cred ca le-ar fi mers atat de bine in Romania.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation