Criza barbatului de 40 de ani sau altceva?(2)

Raspunsuri - Pagina 10

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Alizee spune:

Citat:
citat din mesajul lui ilia_99
o sa va rog sa nu va lansati in certuri, ca-mi ajunge ce am acasa..


Tocmai de aceea nu i-am raspuns conchitei, ci tie. Tonul ei a fost unul de artag, si chiar nu am chef sa-mi irosesc energia in certuri neproductive.
Mi-am cerut scuze cu plecaciuni si, totusi, m-ai ignorat, tratandu-ma nedrept. Ideea care se desprinde din mesajul meu este similara cu parerile altor fete. Asa ca nu iti inteleg supararea pe mine.



allinta

http://www.petitieonline.ro/petitie-p61234041.html

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bluel spune:

Ilia, sa zicem ca eu am fost doar "vocea" ta, adevarul il banuiai si tu singura, dar parca nu iti venea sa crezi ca omul care ti-a fost alaturi si pe care-l iubeai asa de mult, ti-ar fi putut face asta ...in plus, nu stiai tot, dar acum stii si cred ca ti-e si mai greu, crede-ma, nicio femeie n-ar vrea sa experimenteze ceea ce ti se intampla tie acum...dar SE POATE INTAMPLA! Nu iti cunosc sotul, nu ii cunosc motivele pentru care te pune pe jar (da, e o alta, dar ce l-a determinat sa ajunga la ea?!), dar imi dau seama ca e un las si ca multi alti barbati si-ar dori sa le aiba pe amandoua, probabil si-a creat o femeie din doua, fiecare dintre voi ii indepliniti anumite nevoi, nu poate renunta la niciuna. O fi indragostit de cealalta acum, dar cu tine are 2 copii, oare ce-o fi in capul lui? Parerea mea este ca tu va trebui sa-l trezesti din visare, sint convinsa ca el va putea trai asa la nesfarsit! asta daca nu-i va da un ultimatum si cealalta, ca inteleg ca ea stie ca e un barbat insurat si cu 3 copii, deci nu e liber si disponibil pentu ea! Ilia, chiar nu stiu ce sfat ti-as putea da, tu pari o femeie puternica (cred ca te-ai saturat sa auzi asta ) si sper sa stii ce faci cu sufletul tau, dar eu una n-as putea sa indur asa ceva, nu as putea sa astept sa decida el sau cealalta, as pleca, cu tot cu copii, chiar daca ar fi sa stau intr-o singura camera, tot as fi mai linistita si asa as vedea si cum reactioneaza el, cred ca ar intelege ca nu accept situatia...Anyway, tu sa faci cum crezi ca e mai bine pentru tine si copii, insa nu uita ca niciun barbat din lumea asta nu merita atata suferinta si ca viata poate fi atat de frumoasa! Ai grija de tine si sper din tot sufletul sa treaca cat mai repede cosmarul asta!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alizee spune:

Bluel, un mesaj ca al tau i-am scris si eu Iliei, dar de teama sa nu o supar, l-am sters, inainte de a-l posta.
Nu vreau sa o supar, nu din lasitate, ci fiindca ii inteleg framantarile si situatia de mama ( cu venituri proprii nu prea mari ), a 3 copii.
Totusi, daca te prefaci ca problema nu exista, aceasta nu va disparea. Ilia, incearca sa nu te mai superi pe unele dintre noi, daca vedem lucrurile altfel decat tine. Tocmai de aceea ai postat aici, pt a citi si alte pareri.
Iar parerea mea e ca ar trebui sa iei taurul de coarne si sa-l obligi sa se hotarasca cu cine va vrea sa ramana.
Cunosc o familie care a trecut printr-o situatie ca a ta. Sotia l-a amenintat ca isi ia copiii si se duce sa planga la usa primariei pt a-i da o casa, dar cu el, in conditiile respective, nu mai vrea sa stea. Iar el a ales sotia si copiii.
Eu cred ca el profita de faptul ca te vede si te simte nesigura pe tine. Poate ca te mai iubeste, dar are nevoie de o baie rece pt a se trezi si a intelege ce vrea de la viata lui.



allinta

http://www.petitieonline.ro/petitie-p61234041.html

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

Ilia, stiu ca nu ai dispozitia acum, dar asa, ca si exercitiu de compasiune, ma gandesc la femeia aia ajunsa in pragul sinuciderii din cauza sotului tau si nu-mi vine in cap decat un singur cuvant: cruzime. stiu ca si ea e de vina, ca s-a legat cu un barbat insurat, insa nu cred ca el nu i-a servit minciuni impachetate frumos, la fel cum ti le-a servit si tie. asta spune enorm despre el, din punctul meu de vedere - s-a debarasat de ea imediat ce a devenit amenintatoare pentru interesele si confortul personal, si-ar fi dorit-o, probabil, in umbra, acceptand conditiile lui. asa cum a asteptat si de la tine sa te mulezi pe necesitatile lui.

nu pot sa uit cand a venit la tine si a incercat sa arunce responsabilitatea "crizei" sale existentiale pe umerii tai, de te-a facut sa te indoiesti cat de femeie esti si daca l-ai iubit normal, pe cand el nu de iubirea ta avea neaparat nevoie, ci de inca o dovada cat de macho este si cat de super maiastru poate controla inima unei femei.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AncaMaria spune:

Mie mi-e clar ca el nu pleaca din lasitate.. fiind nesigur ce il va asteapta in partea cealalta.. pentru ca s-a obisnuit langa tine si cu viata comoda care tu i-o oferi.. cealalta femeie il iubeste, si asa cum a obisnuit-o de luni de zile (daca nu un an deja?) cu programul lui restrictionat, probabil ca il va mai astepta.. nu stiu pana cand, depinde cat de desteapta e... problema e, tu vrei sa ramai langa un astfel de om?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns delphin spune:

Toate incercam sa o intelegem pe Ilia, sa-i povestim din propriile experiente, sa incercam sa o rezonam intr-un fel sau altul, dar cea care traieste "povestea" e ea si numai ea stie cat sufera!
Trebuie sa lasi timpul sa curga insa nu trebuie sa accepti daca nu vrei. Poti sa-i ceri sa inceteze relatia( bon el spune deja ca a incetat-o)iar tu, fiindca tot nu mai ai incredere in el sa continui pe drumul catre independenta ta. Daca intre timp reuseste sa te faca ai din nou incredere in el, foarte bine, daca nu...asta este.
E viata ta, cu alegerile tale si chiar daca nu aprobam intotdeauna deciziile tale, nu inseamna ca nu suntem alaturi de tine!
Si eu ma intreb ce as face daca...stiu ca as divorta repede caci sunt iute la manie, daca nu cu acte, el pleaca clar din casa. Dar apoi...? Trebuie sa vina sa-si vada copii...eu voi fii acolo, il vad...am sentimente care ma bulverseaza, il iubesc si il urasc in acelasi timp....si daca el face tot posibilul sa ma recucereasca? Ura se duce...si parca ma vad din nou in bratele lui....
Nu, nu vreau sa cunosc aceste sentimente si cred ca in sufletul tau Ilia e furtuna! O mie si una de intrebari...de ce eu? de ce din nou? cu ce am gresit pe lumea asta?...
Draga Ilia, lasa timpul sa se scurga...pune cartile pe fata, spune clar ca nu accepti sa fiti doua, si nu pleci din casa...punct. Nu inca, nu cand ar vrea el...dar tu stii si faci toate astea

Curaj sa poti urca panta!


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

mai fetelor, vad ca v-am suparat cu ceea ce pare a fi pasivitatea mea, va rog sa ma iertati.
aalinta, n-am nimic cu tine, doar ca nu reusesc sa raspund fiecaruia personal.
hai sa va pov cum a fost primul divort, desi acolo n-a fost vorba de o femeie, ci doar de multe minciuni serioase, care mi-au darimat complet increderea in el. am avut scandaluri pe scara blocului, cu chemat politia la 1 noaptea, cu copilul de 7 luni care urla, de mi-era rusine sa mai ies din casa a doua zi. am plecat pina la urma cu copilul, hainele de pe noi si patut, restul i-am lasat tot. am divortat, convinsa ca o sa am o viata mai buna. nu s-a terminat asa. la un an de la divort am luat-o de la capat cu politie la usa, declaratii, procese penale, el care urmarea copilul prin parc si bona care era antrenata mai ceva ca FBI-ul sa se uite in toate partile si sa fie atenta si, de fiecare data, cind eram la serviciu si ma suna imi sarea inima din piept de frica. avea fata aproape 3 ani, cind a trecut printr-un episod pe care il tine minte si acum, cind ta-su tragea s-o ia din bratele bonei, aia nu-i dadea drumul, etc, s-a terminat tot la politie. fata mea s-a schimbat de atunci, dintr-un copil vesel, care se scula rizind, a devenit interiorizata, asa cum e si acum.
asa ca... asta cu "am luat copilul si am plecat" eu am facut-o o data si am vazut si rezultatele. a fost o lupta pe care nu mi se pare ca am cistigat-o, desi am iesit dintr-o casnicie care nu mergea. dar cu ce pret...
voi ati vrea sa auziti acum ca fac acelasi lucru, cu 3 copii, de data asta, ca sa-i dau o lectie unui barbat nedemn de mine, care ma umileste avind o amanta. mie mi se pare ca baietii mei merita sa-si pastreze veselia, iar daca asta ma costa pe mine, ca femeie, foarte bine, sunt dispusa sa platesc, doar ca sa-i vad pe ei rizind dimineata si nu plingind. nu ma martirizez, doar ca asa vad lucrurile. daca eram doar eu, eram plecata de mult de aici.
nu ma prefac ca pb nu exista, am de gind sa-i taxex fiecare derapaj pe care il surprind. il plus, astept sa-l prind cu o dovada clara, fiindca deocamdata el se jura cu cerul si pamintul ca nu mai e nimic. ii verific tel, ii verific programul, macar sa pot sa-i arunc in fata ca ma minte si sa nu mai poata nega. deocamdata n-am dovada asta si nici nu stiu de unde imi poate veni. inca refuz sa apelez la detectivi, mi se pare ff meschin.. dar daca n-o sa am de ales.. o s-o fac.
conchita, nu te imbata cu apa rece, esti fata desteapta! n-a vrut sa se sinucida, a facut un show ieftin, ca sa-l impresioneze pe fraier. cei care vor sa se sinucida, chiar si din dragoste, n-o fac cu spectatori. ea a facut-o la o zi dupa ce stia ca ne-am intors din vacanta, unde fuseseram doar noi doi... am vazut copii mai mici de un 1 kg, care le mureau parintilor in brate, ala exercitiu de compasiune, nu o dezechilibrata care vrea sa moara pt un barbat. chiar daca a fost hotarita in intentia ei, nu ma impresioneaza nici cit o ceapa degerata. exista psihiatri, zau..
ca sa revin.. nu cred ca demnitatea mea de femeie merita platita cu pretul bucuriei copiilor mei! daca vreti sa ma condamnati pt asta si sa-mi spuneti ca nu sunt asa puternica cum credeati, asta e. mi-o asum, fiindca mai tirziu doar judecata copiilor mei va conta. stiti ce a facut acum fata mea, dupa tot razboiul pe care l-am dus cu ta-su? s-a mutat la el pt 2 luni, pe motiv ca ii e dor de el si vrea sa stea mai mult timp cu el. si eu am lasat-o, desi n-a stiut cat am plins cind ii faceam bagajul. am zis ca e dreptul ei sa-l cunoasca mai bine, daca asta vrea. si la ce mi-a folosit toata lupta de acum 8 ani? copiii isi iubesc parintii, indiferent ce-si fac parintii unul altuia....
nu sunt suparata pe raspunsurile voastre, desi tonul mesajului e putin agresiv. sunt suparata pe mine, ca n-am deschis ochii mai bine si ca l-am investit pe omul asta cu atita incredere. si n-a meritat..

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buli spune:

ilia, de acord cu tine. in principiu.
de ce spun in principiu?

pentru ca stiu f bine si stiu ca si tu stii, ca oricum fetiteti tale ii e mai bine asa, cum e, dupa scandalurile de acum muuulti ani cu politia decit i-ar fi fost daca ai fi ramas impreuna cu sotul tau si ar fi vazut acele scandaluri mult mai des, ar fi trait in ele.
deci pina la urma aceea a fost decizia buna, chiar daca nu a fost ideala, asta e, ideal nu exista. tot in acelasi subiect e foarte bine ca fetita are o relatie normala cu tatal ei, poate ca si el s-a civilizat si pentru e si pentru echilibrul ei sufletesc e bine asa. prezentul e mai important.

nu spun ca trebuie sa iei copiii si sa pleci. eu am doar unul si tot nu sint convinsa ca as putea face asta. desi sotului meu asta ii spun - ca daca si cu parca, eu ii fac valiza.
in directia asta o sa faci tu cum simti ca e mai bine. depinde mult de tine si de el. stiu precis ca sint barbati care se lupta pentru copii cu dintii, prin santaje si alte lucruri f urite, doar ca sa nu-i lase mamei.
repet, nu stiu cum sta situatia la voi. dar sint sigura ca pui in balanta ce e bun si ce e rau ca sa iesiti cu totii asa cum trebuie. pina la urma nu e rau nici daca sotul tau iese bine, daca el e fericit, inseamna ca nu are frustrari de descarcat.
tot la fel, nu stiu exact ce ai de dus tu si cit poti duce. tot tu le stii mai bine pe astea.

ce as vrea sa iti spun (si e din experienta de viata - a mea si a altora) e sa nu-ti iei o greutate mai mare decit poti duce.
conteaza mult cit te mai iubeste sotul tau si ce orgoliu are, cit ii functioneaza rationalul cind orgoliul e pus jos.

in concluzie am scris mult, dar n-am spus mai nimic, decit ca sint foarte multe variabile, firele sint subtiri si ca am incredere ca vei sti cum e bine, dar sa ai grija sa nu te incarci prea mult pentru ca mai devreme sau mai tirziu se va vedea pe copii si pe tine.
unde-i emoticonul cu big hug?


www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

Citat:
citat din mesajul lui buli

pentru ca stiu f bine si stiu ca si tu stii, ca oricum fetiteti tale ii e mai bine asa, cum e, dupa scandalurile de acum muuulti ani cu politia decit i-ar fi fost daca ai fi ramas impreuna cu sotul tau si ar fi vazut acele scandaluri mult mai des, ar fi trait in ele.
www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@


poate. pe de alta parte, eu aveam atunci 22 de ani, el 28. daca eu as fi avut mai multa rabdare si putina diplomatie, stiu ca as fi putut sa salvez casnicia aia si s-o aduc pe o linie buna, fara certuri si disperare, si atunci fata mea ar fi fost fericita, cu parintii alaturi. dar asta am inteles-o abia tirziu. pt ca de iubit, el m-a iubit. foarte mult. si acum imi pastreaza niste sentimente, se vede in ochii lui, desi e casatorit deja cu alta femeie. si tot ce a facut atunci a fost din teama de a ma pierde, desi evident, a ales calea gresita, pt ca n-a facut decit sa ma sperie mai rau. n-a fost niciodata violent cu mine, nici nu m-a jignit niciodata, doar ca era genul coleric. si dupa divort tot ce a facut a fost din gelozie, fiindca eu aveam o relatie cu actualul si singura lui cale de a ma ataca era copilul.
dar toate astea le-am putut discuta cu el abia acum, dupa atitia ani, in care ne-am facut rau reciproc, ne-am traumatizat copilul si nu mai e nimic de reparat. si m-am trezit ca ma gindesc la ce am facut atunci cu oarece regret..
si acum 2 saptamini cind am fost cu "dragul meu" sot la munte si ningea mi-am adus aminte de sarbatorile de acum 10 ani, cind eram asa fericita cu fostul si ne distram impreuna si ma simteam asa de iubita...si m-a apucat nostalgia, ceea ce n-as fi crezut in veci.
de aia acum o intorc pe toate partile.. e bine sa fac din nou asta? si daca ma trezesc peste citiva ani zicind "am gresit". daca ma trezesc peste citiva ani ca vb cu actualul cum vb acum cu fostul si ajung si cu el la concluzia ca puteam sa salvam lucrurile, dar am reactionat gresit amindoi, din orgoliu, din ambitie, ca sa ne demonstram puterea, sau orice altceva si o sa fie prea tirziu sa mai reparam ce-am stricat?... si alti doi copii sufera pe linga noi?

nu indraznesc sa-mi asum din nou decizia asta! astept rosiile, daca vreti...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buli spune:

e logic ca de la distanta sa se vada mai frumos, dar probabil atunci n-ai divortat degeaba, asa ca ... asta e.
si eu am avut fosti cu care in unele circumstante ma distram mai bine decit cu sotul, dar mereu ma gindesc ca daca n-am vrut cu ei, am stiut eu ce-am stiut.
din ce in ce mai mult o discutie civilizata cu doamna mi se pare o idee buna (desi n-as fi zis niciodata ca am sa gindesc asa )

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

Mergi la inceput