depresie sau atac de panica?
Raspunsuri - Pagina 3
ecaterina79 spune:
Buna mgabi , nu vreau sa te sperii , dar incearca sa vb cu un neurolog sa-i recomande investigatii pentru scleroza multipla , spun asta pt ca mama mea ; d-zeu sa o ierte a suferit mult si avea simptome asemamnatoare , si asta a fost unul din diagnostice , nu vreau sa te dezamagesc dar starea mamei mele nu s-a mai ameliorat pana la deces si a fost tare greu ; mai prost e ca incep si eu sa am aceleasi simptome si am doi copilasi ....
mgabi spune:
Buna.
Momentan mama este internata ambulatoriu (nu vrea in spital aglomeratie, nu suporta-este o fire tare dificila). I-au recoltare analize,a facut ecografie abdominala, electrocardiograma, radiografie pulmonara cu rezultate bune, nimic deosebit care sa duca la un diagnostic. Astept rezultatul analizelor.
gaba-rema spune:
mgabi, ce mai faci, ce mai face mama?
o fosta colega de la serv a avut ceva similar, am aflat ieri seara
ea a plecat... cu restructurarile... si de acolo criza asta a ei. saraca, e un om bun... sper sa se refaca repede.
ai grija de sanatatea ta si un an nou mai bun 
mgabi spune:
Buna si La multi ani!
gabi3604 multumesc pentru intrebare. Situatia nu este prea grozava, dar ceva mai suportabila. Dupa vizite la neurolog, endochinolog, analize, ecografii, cardiografii, mama mea are acum un tratament care o ajuta sa doarma noaptea (dar cand ne le va mai lua nu stiu ce va fi?), numai are tratament pentru tiroida (se pare ca si acesta avea unefect negativ si accentua starea de rau). Acum mai nou i s-a descoperit si un angiom la ficat care nu stie ce cauza ar avea (urmeaza sa faca tomografie). De mancat foarte prost o zi ceva mai bine trei zile mananca orez fiert si se vaita. Eu numai stiu ce sa cred su numai am nici eu asa rabdare. Tatal meu este un om voinic si mancacios din fire, carnivor si cand o vede ca nu mananca se enerveaza si ...
.
Starile de rau parca s-au mai rarit si asta pentru ca a stat acasa doua luni in concediu medical si de odihna, dar acum merge la servici. Eu sper sa nu o ia de la capat.
Intre mine si parinti exista o raceala deoarece noi nu prea comunicam. Ei nu prea suporta glumele noastre sau ale nepotilor, le considera de cele mai multe ori jigniri.
Asa ca pentru mine aceste etape ale vietii sunt tare neplacute. Pentru ei parintii au fost familia totul. Eu am fost oarecum marginalizata si ajutata doar material. Mai ales ca numai am frati/ surori si ma simt un sarac sufleteste intr-un palat. Nu am ajuns ceea ce ei ar fi visat, m-am maritat si am facut copii. Prost, tata isi dorea sa faca din mine "un om mare" si eu
In asemenea conditii cum as putea eu sa fiu "mamoasa" cand mama ma punea sa ma intorc cu spatele ca sa-mi spuna ceva ca ii este rusine. (aveam 11 ani si nu stiam ce se intampla cu mine cand mi-a venit ciclul, m-am dus plangand la bunica) si ma tineaua inchisa in casa cand aveam 23 de ani sa ma intalnesc cu actualul meu sot, trebuia cu altcineva).
Am si eu copii si imi repet des sa nu procedez si eu la fel.
Scuze daca am deviat putin subiectul, dar am avut niste sarbatori tare urate, tot din cauza lor (locuim in aceeasi casa la etaje diferite).
Banii nu aduc niciodata fericirea, doar numarul lor
dry_votka spune:
S-ar putea ca mama ta, deoarece nu se simte prea bine cu sanatatea + ingitit medicamente - si acestea mai au reactii adverse nedorite, intr-adevar sa nu se simta grozav si acest lucru sa ii cauzeze depresie si anxietate/atacuri de panica. Trebuie vorbit cu ea, sa i se explice ca nu mai e posibil sa se simta ca la 25, dar ca va fi totul bine... Da, cred ca ar trebui mai multa comunicare cu mama ta, sa se descatuseze, sa spuna ce simte - simptome, ganduri, ii va face mult mai bine, eventual si o vecina/prietena care este si ea bolnava, mai impartasesc una-alta...
http://verze.ro
simtul umorului nu a murit
mgabi spune:
De descatusare nu duce lipsa deoarece are cateva persoane cu care comunica frecvet pe tema bolilor, simptome, medicamente. Printre acestea sunt si eu. Nu rateaza niciun moment sa-mi spuna toate durerile si daca nu o aprob ma indeparteaza rapid pe motiv ca nu-mi mai spune nimic si incepe sa planga ...etc eu sunt o rea si nu-i inteleg. Si uite asa ciclul se reia si se amplifica din ce in ce mai mult si mai des 
.
Simt ca timpul si tineretea mea se scurge intr-o tristete care parca nu se mai termina. Noroc ca am un sot minunat si doi copii. Ei sunt totul pentru mine. Ma intreb dar daca eu il ascultam pe tata si eram singura 
...
lemia50 spune:
Draga mea,nu te supara,eu cred ca tu esti prima care ar trebui sa discute cu un pshiholog pentru ca ar trebui sa-ti lamuresti tie insati unele aspecte:
- nu cumva starile de rau ale mamei coincid cu casatoria ta,viata ta de familie,starea de relativ bine?
-stii ca exista parinti foarte egoisti in subconstientul lor care incearca sa atraga atentia asupra lor prin astfel de manifestari?
Ce-ar fi sa incerci odata,cind incepe cu lamentarile,sa plingi si tu cit de rau iti este,sa cheme salvarea,sa-ti tina locul pe linga copii ,etc si sa-i urmaresti reactia.
Iubita mea,crede-ma ,eu am tras-o asa cu mama mea pina aproape de 60 ani{ai mei}.Ajunsesem sa ma sune la telefon ca vrea sa o aud cum moare si asta pe la ora 6-7 dimineata sau la miezul noptii.Pina nu am devenit foarte ferma nu s-a linistit.Nici acum nu este total cuminte dar mai pot respira putin.
Ai sot,copii,serviciu,ei trebuie sa fie pe primul plan.Nu cumva,daca sotul tau s-ar plictisi si ar pleca mama s-ar face bine?
A mea nici acum nu a renuntat la ideea ca trevuie sa ma despart si sa merg sa stau cu ea.
Crede-ma ,daca nu reusesti singura sa te detasezi,consulta un psiholog. Iti doresc numai bine si in primul rind forta morala.
mgabi spune:
Buna.
lemia50 multumesc pentru sfaturi si incurajare. Multumesc pentru ca primesc si sfaturi pozitive si nu sunt criticata ca eu as fi sde vina in ceea ce mi se intampla. Pana nu simti pe pielea ta nu crezi. Apoi stiu ca dupa ploaie apare soare si dupa soare vine ploaie. Cam asa este la mine. Ma straduiesc sa mentin distanta in limita bunelui simt si sa nu dau ocazia sa apara tensiuni majore. Vrea ca, copii mei sa nu simta aceste tensiuni. Incerc sa le ofer libertate si sa vorbim deschis, nu cu spatele.
Mai distrat cu ideea de stare de rau a mea, interesant nu m-am gandit la asa ceva, desi am momente in care simt ca numai pot, dar ma ridic si merg mai departe pentru familia mea.
Stii ce imi spun cei care ma cunosc "iesti o fericita ca stai cu maicat, nu stii de nimic, de copii, mancare...", iar eu in gandul meu . Eu ii fericesc pe cei care sunt departe de parinti. "Ochii care nu se vad se plac."
O zi excelenta
gaba-rema spune:
mama ta e un om tulburat, nu e in apele ei.
oamenii suferinzi au tendinta de a se concentra doar pe suferinta lor, ca u reflex de conservare, de supravietuire. de aici egoismul si aparentza infantila a reactiilor ei fata de tine, poate si altii din familie.
nici prin cap nu-i trece ca te raneste si te face sa suferi. crede ca suferinta e toata pusa deoparte doar pentru ea, iar tu si ceilalti aveti o platosa prin care nu trece nimic, aproape niste cyborgi...
edit: incurcasem o groaza de litere in doar trei randuri, mai mare rusinea :)))
Andrada spune:
mgabi TOATE simptomele aduc a boala celiaca in faza critica. Intoleranta la gluten produce dupa 20 de ani de consum regulat de gluten: iritarea colonului, depresii, atacuri de panica, scadere in greutate, lipsa poftei de mincare, anemie etc si e asociata puternic cu hipotiroida autoimuna si e tot boala autoimuna.
Chiar daca primul test la anticorpi iese negativ sa il mai repete de citeva ori la intervale regulate, seamana teribil de mult.
Intre timp simptomele se amelioreaza dramatic daca inceteaza complet sa manince gluten.
Intoleranta la gluten se mosteneste, chiar daca n-ai simptome fa-ti si tu testul.