palmuirea copiilor

gnm spune:

LauraNicole,multumesc de sfat.
pot sa-ti dau si eu unul? daca nu intelegi ceea ce citesti,poti apela la un traducator.
nu eram nici bauta si nici nu ma dadeam cu capul de pereti.
ceea ce voiam sa spun,e adevarat ca ,cu destul de multa ironie,era:
-am fost un copil maltratat,de aici ironia cu,,unde au dat ai mei(fundulet si capsor)a crescut",de aceea le am atat de mari(am 73 kg)
-am avut impulsul de a-mi lovi copilul,dar nu am facut-o,de aici ironia ca nu i-a crescut funduletul
-cere-am parerea daca sa mai incerc,tinand cont de faptul ca fiul meu implineste luna viitoare 18 ani,ironia fiind ca daca nu l-am palmuit pana acum,crezi ca ar trebui sa o fac acum?
ptr alte nelamuriri,sunt dispusa explicatiilor.

anca74 spune:

Ok, eu am inca cateva nelamuriri:

1. Cum faci sa te calmezi atunci cand copilul intrece masura? Ma refer la acele cateva secunde cand simti ca ti se ridica parul pe ceafa si tensiunea in creier.
Si vorbesc acum de o situatie "limita", gen esti intr-un loc public, lumea se uita chioras la tine ca ala mic urla ca din gura de sarpe, se da cu fundul de pamant si este in plina criza.
Cunosc faza cu "ia copilul si pleaca cu el de acolo".
Functioneaza.
Ma refer la secundele alea 2-3 cand simti ca asa i-ai trage vreo 2 peste pampers sa aiba intr-adevar motiv sa planga.
Sunt o fire relativ calma, dar cand sunt obosita peste masura, suparata sau nedormita, imi pierd mai usor cumpatul.
Si stiu ca ar trebui sa nu ma pun in situatii in care exista posibilitatea sa-mi planga copilul, tocmai atunci cand sunt cu nervii la pamant, insa nu pot controla totul si anumite lucruri trebuie sa le fac; gen cumparaturi de-ale gurii.
Solutii care functioneaza?

2. O mare nedumerire pe care o am inca este urmatoarea: ca multi dintre voi, si eu am mai primit din cand in cand una la fund cand eram mica, mi s-au facut si teorii interminabile cand luam o nota proasta la scoala, etc. Nu mi se pare acum ca parintii mei au procedat gresit.
Consider ca o palma "servita" la momentul oportun poate scuti o groaza de probleme mai tarziu, la adolesncenta indeosebi.

Ma uit la copiii canadieni care nu stiu ce-i aia sa aiba un parinte care sa le restrictioneze comportamentul aiurea uneori. Sunt un fel de "copii-regi", fac numai cum ii taie capul, iar parintii aproape ca sunt obligati sa le faca toate nazurile. Daca indrazneste vreunul sa le carpeasca una la fund, imediat pun mana pe telefon si-i denunta. Iar ce urmeaza e de domeniul SF.
Multi dintre acesti copii abia reusesc sa termine scoala generala, se apuca si muncesc la 17-18 ani, se muta in apartament cu altii ca ei si, in final, devin niste ratati.

Mai jos sunt niste realitati cu care multi parinti se pot identifica:

Fara un anumit control, copiii pot ajunge sa faca niste erori magistrale mai tarziu in viata.
Uneori nu-ti poti controla copilul numai cu vorba buna. Oricat ai vrea.
Unii copii sunt de o incapatanare si o inconstienta iesita din comun.

Ca parinte, eu una prefer sa ma injure copilul meu mai tarziu cat o vrea, inclusiv sa nu vrea sa ma mai vada la ochi, pe motiv ca i-am "servit" niste palme si am pedepsit-o sa stea in casa la momentul oportun decat sa ajunga o ratata la maturitate.
Desigur, nici o forma de control, oricat de mult mi-as dori eu, nu-mi poate garanta o tanara femeie de succes mai tarziu din fiica mea.
Prefer insa sa o tin destul de bine in frau acum, cat este inca mica si maleabila in privinta caracterului in formare, pentru ca mai tarziu sa nu-mi dau pumni in cap ca am fost prea blanda, prea ingaduitoare, prea am procedat ca la carte in educatia ei.

Concluzia mea este urmatoarea: nu toti adultii care au luat "na-na" la fund la vremea lor isi invinovatesc parintii pentru asta. Daca acest "na-na" a fost proportional cu gravitatea traznailor pe care le-au facut atunci, multi dintre ei zic bogdaproste parintilor ca nu i-au lasat sa o ia pe miriste la momentul respectiv. Eu fac parte din categoria asta.


Mamica de Zanuta mica, Anna Laura

freedelia spune:

Anca, din pacate nici copiii tinuti in frau nu ajung garantat oameni realizati in viata. Eu am luat si bataie, si mustruluieli si tot le-am scapat alor mei din mana pe la 14-15 ani. Faceam ce voia muschiul meu -- in clasa a 8-a chiuleam de la scoala cu zilele, in clasa a 9-a cu saptamanile -- Ma duceam in parc si citeam toata ziua, din fericire spre asta eram io inclinata, alti copii care tot asa fusesera "tinuti in frau" isi drogau parintii seara si ieseau la discoteca. Unii au fugit de acasa, au luat droguri, veneau beti la scoala, etc, etc Si vorbesc la Liceul Sf. Sava, cel mai bun liceu din Bucuresti pe atunci, nu la un liceu de cartier cu tot felul de puslamale. Eram pur si simplu copii care fusesera crescuti strict si ajunsesera la varsta cand nu mai puteau fi controlati 100% de parinti.

Dupa parerea mea, tinutul in frau este cu dus si intors. Il tii cat e mic, dar poate plusezi prea mult si il scapi cand e mai important. Pe cand crescand un copil cu drepturi egale, unprimul rand comunicarea dintre parinti si copiii crescuti asa este mult mai buna, asa incat e mult mai usor sa vina sa vorbeasca cu parintii despre probleme.

Vorbeam cu o mama care isi crescuse copiii asa si erau adolescenti. Normal ca aveau probleme, dar daca de exemplu venea tarziu intr-o seara, in loc sa il ia la rost, il intreba frumos de ce a intarziat -- "Vrei sa ai mai multa libertate, sa dcizi la ce ora vii acasa, hai sa vedem ce solutie gasim" Si ajungeau pana la urma la ceva ce ii multumea pe amandoi, fie sa sune acasa din ora in ora, fie sa spuna exact unde se duce, fie sa decide la ce ora se intoarce si sa respecte ora respectiva. Comunicarea mult mai buna si increderea de ambele parti mult mai mare decat in cazurile clasice de adolescenti si parinti, cand se banuiesc, se spioneaza si se ascund cat de mult pot.

Asta e parerea mea si asta am sa incerc eu cu copiii mei.

denizel spune:

Draga Anca,

1. ce e aia sa se uite unii chioras la tine fiindca iti plange copilul?
Iar aia, unii, din cate povestesti in continuare, sunt parinti care nu stiu sa-si struneasca [] copiii.
Ne pasa de ei?
Nu, nu ne pasa, chiar daca ar fi ai mai perfecti parinti de pe fata pamantului :).


2. Ce inseamna pentru tine un adult ratat?






Anca, nu stii ce-ti doresti.
Din punctul meu de vedere, nu exista un esec mai mare in viata decat un copil care nu mai vrea sa-si vada parintii din cauza ca parintii nu au stiut sa se poarte cu el. Cred ca as muri de durere daca mi s-ar intampla asa ceva.

Nu e vorba de lipsa de control asupra copilului, ci de adaptarea parintelui la nevoile copilului.
Daca nevoia copilului tau este sa nu fie umilit de autoritatea (incluziv fizica) a parintelui, e musai sa te adaptezi si sa gaseseti metode prin care sa ai un control asupra copilului, dar metode care sa-l tina aproape-aproape de tine, nu sa-l faca sa te urasca.
Nicidecum sa aplici ceva ce tie nu ti-a daunat, deci nici copilului tau nu are cum sa-i dauneze.
Tu si copilul tau sunteti fiinte distincte, cu [] copilarii distincte, cu medii si conditii de dezvoltare distincte, cu nevoi distincte, cu trairi distincte, cu parinti distincti, cu asteptari distincte.






deci nu e vorba doar de palmite size s date peste pampers.
Sper ca am intels gresit.

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

valen spune:

Pai daca tot esti multumita de copilaria ta si ai gasit si solutia ideala pentru a-ti creste copilul, noi cu ce sa te mai ajutam?Io imi pregatisem alt raspuns pentru tine dar cand am recitit ca le esti recunoscatoare parintilor ca te-au altoit si ca la fel vrei sa procedezi si tu ca mama...am sters.Mesajul tau mi se pare trist in totalitate, dar bucata aia in care spui ca preferi chiar sa te injure copilul mai tarziu sau sa ajunga sa nu mai vrea sa te vada, iti spun sincer ca mi-a stricat ziua. (bine, spre binele lui...)Si eu am doua fete dar daca vor ajunge vreodata sa nu mai vrea sa ma vada, inseamna ca voi fi trait degeaba.

Qamar spune:

si eu am avut aceeasi senzatie si la fel, am renuntat sa mai public mesajul pe care il scriam..
Anca, ce intelegi prin ratata? ratata = nebatuta? :(

---

www.bebelissimo.com/" target="_blank">*Bebelissimo*

Qamar spune:

--pe mine nu ma intereseaza ce crede lumea (in afara de cei pe care ii iubesc si care ma iubesc) despre mine sau despre copilul meu; in conditiile de mai sus, ma intereseaza mai degraba ce crede copilul, de ce urla; daca suntem intr-un restaurand sau loc public in care urlete ei vor fi la un moment dat deranjante pt ceilalti daca eu nu reusesc sa o calmez, o iau intr-adevar de acolo, mergem intr-un loc linistit si incerc sa aflu de la ea care este problema







-cumparaturi cand copilul e odihnit, cumparaturi de la un magazin mic in care poti lua totul rapid, o a 2a persoana in zona sa distreze copilul, un carucior mic separat pt copil daca e mai mare, etcccc







eu consider ca parintii mei au gresit de fiecare data cand m-au batut; nu consider ca am meritat nicio palma la fund, sau peste cap, peste urechi, wherever Mai ales acum cand ma gandesc, imi dau seama ca am fost un copil extrem de cooperant, interesat si de scoala, devreme acasa(pana la o varsta), deci NU gasesc niciun motiv real pentru oricare din bataile pe care le-am primit.





--vorbesti de toti copiii canadieni? toti ajung niste ratati? sau numai cei ne-"restrictionati"? mai departe nu comentez, mi se pare o generalizare fara sens...

Mai jos sunt niste realitati cu care multi parinti se pot identifica:



--la ultima parte a mesajului sunt speechless, efectiv nu pot pune niste cuvinte unul langa altul acum sa iti raspund
poate maine pe lumina...

---

www.bebelissimo.com/" target="_blank">*Bebelissimo*

silvia_d spune:

Valen,f corect.De acord in totalitate!

Gabrielama spune:

1. cand pe copil il apuca "badzacul" si tu crezi ca nu-l mai poti controla (sau nu te mai poti controla pe tine), iei tu, parinte, time-out. Te duci in alta camera, incepi sa canti, sa dansezi... orice te face sa te desprinzi de momentul respectiv. Si te intorci cand esti calm; si atunci gasesti solutii constructive pentru "detensionarea" situatiei;

2. ce mesaj transmiti copilului cand a facut o prostioara si il lovesti? Am suparat-o pe mama si m-a lovit. A raspuns la suparare cu violenta. Ce o sa faca copilul cand cineva il va supara - fie parinte, fie copil? Ce solutie va gasi el sa iasa dintr-o situatie care nu-i este pe plac? Violenta... pentru ca asa a vazut ca a facut mama atunci cand a fost suparata.

3. in ceea ce priveste cumparaturile, prefer sa le fac seara (noaptea) cand copilul doarme si sta tat'su acasa cu ea. Evit traficul, aglomeratia in magazin, nu oblig copilul sa reziste 20 de minute in fata raftului de cartofi pana deliberez eu ce culoare de cartof imi trebuie.

Solutii exista; atata timp cat intelegem ca bataia/(pal.m.u.i.r.e.a copilului nu fac decat rau. Nu il educa, nu ii transmite nici un mesaj pozitiv, nu il face sa inteleaga ce nu a fost bine in situatia respectiva, nu stabileste comunicare intre el si parinte, il umileste... si este de fapt o manifestare a unui parinte care nu a putut, inainte de toate, sa se controleze pe sine.

Gabi

There is no taste like the taste of being thin!

anca_a spune:

Am si eu un fecior de un an si opt luni, foarte zvapaiat si foarte ghidus care testeaza limite mereu si care nu are inca o noapte in care sa nu se fi trezit macar de cateva ori...cu toate astea nu am simtit niciodata impulsul de a-l lovi. Pentru mine, violenta de orice fel e absolut inacceptabila.

Solutii nu stiu, ce stiu insa e ca intotdeauna vinovati de palmuta peste pampers sunt parintii iar bataia nu exprima altceva decat neputinta acestora de a gestiona corect conflictele cu copilul.

Mai stiu de asemenea ca banala palmuta umileste copilul, il tine mic si nu-l lasa sa creasca, il indeparteaza si-i provoaca frica, il face sa se simta neinteles, neinsemnat si sa poarte pe nedrept povara vinovatiei parintilor. Il invata sa-i loveasca la randul sau pe cei lipsiti de aparare.

Il face sa ajunga un adult atat de nesigur pe el incat sa fie convins ca a meritat-o pe deplin





2: "cei care nu respecta legile merita orice li se intampla."
3: "legile ne sunt date de sus dintr-un motiv pe care poate nu il intelegem, dar avem datoria de a le respecta."