palmuirea copiilor

daniela_b spune:

Anca, scuza-ma si pe mine dar ce-ar fi sa vina si la tine "un urias" de aproximativ 5 metri si sa-ti dea peste "pampers" o palmuta de marimea S ?
Adica, hai sa pastram proportiile. De cite ori esti mai inalta si mai grea decit Anna?

Nu insinuez ca ii dai de s-o doara rau dar oricum ai lua-o, cind te gindesti...sintem de fapt niste oameni mari care lovim ( mai usor sau mai putin usor...) niste oameni mici atunci cind o facem si nu este drept deloc.

Nu uita! Anna este o zanuta mica! Mica!

Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

anangel_lexi spune:

Eu am o singura intrebare pentru mamele mai calme decat mine: ce faceti atunci cand copilul face ceva rau din razbunare? Pentru ca eu am parte de scene din astea aproape zilnic. Sa va dau un exemplu. Vin la 7 seara acasa de la servici, imi trag sufletul de 2 ori, imbrac copilul si iesim la cumparaturi. Pana iesim de la cumparaturi aproape ca se intuneca astfel ca mergem acasa. Pe scari pana sa ajungem la apartament fii-mea incepe sa urle ca nu vrea acasa. Ii explic frumos ca am fost toata ziua la servici, ca sunt foarte obosita si nu ma simt in stare sa mai ies, ca afara oricum se face noapte si toata lumea merge la culcare... Ea nimic, urla din ce in ce mai tare de ne stie tot blocul. Cu chiu cu vai o conving sa urce scarile, timp in care ii pun aceeasi si aceeasi placa. Ajunsa in casa, incepe tavalitul pe jos si urlete cat o tin plamanii. Ii spun ca o las in sufragerie sa se calmeze si eu merg in dormitor. ncii gand, vine dupa mine. Pe drum insfaca paharul cu fresh de portocale si arunca tot continutul pe mine. Si imi dau seama dupa expresia fetei ei ca o face din razbunare. Ca nu fac asa cum vrea ea. Ei, eu in momente din astea ajung la limita. Ultima oara m-am enervat atat de rau incat mi s-a pus o gheara la ceafa si am inceput sa tremur din tot corpul. Nu i-am dat nicio palma, dar am tipat la ea. Efectiv am simtit ca explodez. Deci, solutii pentru astfel de situatii?

de Maria Cornelia (20.09.2006)
Din ce in ce mai mare
Si primele perlute
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Vesnic cu Emma in suflet
PENTRU SEBI

mina spune:

Hai, eu ma bag. Ca idei am, dar mi-ar prinde bine sa mai aflu :D


Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

Laura25 spune:

Pai solutia cea mai buna este sa le dai incolo de cumparaturi si sa mergi cu copilul in parc si la joaca. Si eu daca as fi copil m-as isteriza ca in loc sa ma joc cu mama, ma taraie prin magazine. Cumparaturile se pot face in we, strictul necesar, ce iti trbuie zilnic, poti sa intri intr-un market de langa casa cand va intoarceti de la joaca. Nu e vina ei ca vrea sa stea afara la joaca, nu la cumparatoru apoi inapoi in casa. Reactia ei este generata de frustrare fireasca si normala in situatia descrisa de tine. Parerea mea e ca la faza povestita vina e numai a ta.
Plus ca poti pregati copilul pt ce il asteapta, nu il pune in fata faptului implinit. Adica, de cand iesiti din casa ii spui unde mergeti si ce o sa faceti, apoi cu 20-15 minute inainte de a va intoarce o anuti ca mai stati 15 minute, apoi mergeti spre casa. Ofera-i o alternativa interesanta , ceva atractiv care o asteapta acasa ( sa cititi/pictati/jucati cu o jucarie care ii place impreuna sau sa pregatiti impreuna masa de seara, roag-o sa te ajute , pt ca esti obosita si ai mare nevoie de ea etc.)

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

freedelia spune:

Nu o face din razbunare, o face din frustrare. Mare diferenta. E normal sa fie frustrat copilul cand dupa o zi petecuta fara tine, vii de la serviciu si te duci la cumparaturi. Nu zic ca nu sunt necesare, poate nu aveai cand sa le fac alta data -- dar pentru un copil mic asta nu inseamna nimic. Copilul are nevoile lui, iar in cazul tau ele nu au fost satisfacute, ceea ce ii transmite copilului mesajul ca nu e important.

Si noua ni se intampla sa nu mai apucam sa facem activitatile care sunt asteptate de copii, dar nu ma supar pe ei ca indraznesc sa fie dezamagiti sau furiosi pentru ca nu am reusit sa le satisfac nevoile. Pentru un copil de 3 ani joaca este o nevoie, ca si mancarea sau somnul.

Daca as fi in situatia ta, in primul rand i-as explica inainte de a pleca la cumparaturi ce urmeaza sa facem. Si as intreba-o daca e ok, daca vrea sa schimbam ceva. POate ar spune sa va jucati un pic inainte de a merge la magazin sau ar cere altceva ce doreste sa faca, ceva ce se poate face in casa. Dar daca e pusa in fata faptului implinit, normal ca se infurie.

Daca tot am ajunge la aruncatul sucului de portocale, nu m-as repezi la ea sa ii zic ce rea e si ce lucru abominabil a facut. I-as da un pic de atentie, ca asta ii lipseste cand face asa ceva, as lua-o in brate, i-as spune ca inteleg ca e frustrata, ca imi pare rau ca nu am reusit sa mergem afara, as sugera alte activitati care i-ar face placere (jocul cu papusile impreuna cu mami, sau lego, sau un filmulet scurt in timpul caruia sa o tii in brate si sa va impacati) si i-as promite ca maine mergem in parc imediat ce intra mami pe usa.

Copiii nu fac prostii ca sa ne enerveze pe noi, ci din frustrare fata de noi sau intr-un efort disperat de a primi atentia noastra.

anangel_lexi spune:

Da, chestia cu ajutorul e o idee buna. Multumesc.
As putea s-o duc in parc la joaca seara cand vin, doar ca la ora aia parcul e pustiu, si desi ea prefera asa, eu totusi as vrea sa se joace cu copiii, nu singurica. Pe de alta parte acum inca mai merge sa iesim afara, dar iarna, pe intuneric, parca nu-mi place.
Oricum eu am dat doar un exemplu. Poate sa aiba reactii de razbunare si daca imi cere bombonici si nu-i dau, de ex.

de Maria Cornelia (20.09.2006)
Din ce in ce mai mare
Si primele perlute
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Vesnic cu Emma in suflet
PENTRU SEBI

mina spune:

Teoria zice (si la adulti, nu numai la copii) ca nu trebuie sa arati ca te afecteaza razbunarea. Arata-te indiferent si va intelege ca asta nu e o arma, si nu o va mai folosi. Tot general vorbind, stii cum se zice: ceilalti ne pot rani atat cat ii lasam noi sa ne raneasca. Copilul te va scoate din minti cu o anume boroboata mai ales dupa ce va afla ca te enerveaza.

Pentru cazul particular povestit de tine, la 2 ani cat are fetita ta eu il lasam sa se "produca" in crizele de tavalit mimand indiferenta, pana ii trecea. Bine, am avut noroc ca nu durau mult, ca intre noi fie vorba nu poti aplica asta de la 10 minute in sus (sau eu nu puteam).
Acum as face altfel: as lasa paharul ala rasturnat si i-as pune o carpa in mana sa curate, eventual l-as ajuta. Si as povesti muuuuult de tot de ce nu e bine ce a facut.
Cred ca undeva e o limita la care trebuie sa fim atenti. copilul face ceva rau/periculos/stricacios, etc. Trebuie sa si inteleaga de ce nu e bine ce a facut (pentru ca si-a facut rau singur, pentru ca a facut mizerie, pentru ca a stricat un obiect, pentru ca....). Daca-l altoiesti sau il pedepsesti doar "pentru ca ai fost rau" s-ar putea sa nu ii fie prea clar. De ce am fost rau? Doar fiindca mama zice asta?

Anca, desi am fost si suntem ajutati de bunici, incercam sa nu le chemam "la prindere" decat atunci cand chiar arde. Altfel, doar noi doi cu copilul. Cat am stat acasa, am fost strict doar eu cu el in timpul zilei, sau cand era sotul in deplasare. A trebuit sa-l iau cu mine peste tot. Bine, si cand eram amandoi si aveam de plecat undeva, copilul dupa noi. Incet incet reusesti sa-l obisnuiesti, acum mergem fara probleme la cumparaturi, putem iesi la o terasa (in limite rezonabile, desigur) cu copilul si sa nu avem parte de circ si crize, la fel si la mici petreceri. Daca arde, il iau si la birou si facem cu schimbul la dus copilul in parc. :)

Cand sunt suparata sau obosita, fac cum zice conchita: ii explic frumos si calm acest lucru si il indemn la activitati pe care stiu ca le desfasoara singur si nu-s periculoase (da, si privit la tv uneori, dar daca-s singura cu el si ma tin de pereti...e mai bine sa se uite nitel la tv decat sa se sperie ca mi-e rau). Sau il rog sa ma supravegheze din cand in cand. Responsabilizarea face minuni :).

Toti ne iesim din fire, pe toti copiii ne scot uneori din pepeni. Toata smecheria e sa nu ne varsam pe ei. Nu vreau nici sa pledez pentru situatia inversa, sa ii lasam sa ni se urce in cap. Doar pe o educatie fara violente fizice si, daca se poate, si fara violente verbale, pe transmiterea catre ei a unui set coerent de reguli si valori, pe care sa se poata baza intreaga viata. Uneori am impresia ca daca eu, acum, la varsta asta, ii derutez logica, asa va ramane intotdeauna (ma rog, obsesii, nu ma bagati in seama :)

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

Letitia1 spune:

ce faceti atunci cand copilul face ceva rau din razbunare?

Pai ma "razbun" si eu. Din secunda aia nu tu DS, nu tu televizor, nu tu computer. Stii cum se cuminteste, instantaneu. Dar ma tin de cuvint. Daca am spus ca nu are voie la DS 3 zile, pai 3 zile nu are voie, chiar daca noi ne impacam intre timp. Orice copil are o slabiciune, gen cele enumerate mai sus. Priveaza-l de placerile lui si nu exista pedeapsa mai mare. Bataia NU e rupta din rai.

pitzinuca spune:

noh, vezi cate se pot face cu vorba buna?

b

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

pitzinuca spune:

am vazut zilele trecute o faza de mi-a taiat respitatia: o bunica (presupun, ca era week end) plima nepotica de vreo 2 ani in carut, cand la un moment dat femeia incepe sa smuceasca carutzul si copila incepe sa planga. ma aouc si-i zic:
"de ce doamna o smuciti asa? asta e abuz!" (eram tare furioasa)
"ei, ce sa iti povestesc! nu vezi ca pune frana la carutz?"
"doamne e mica, nu stie ce face, mai bine ati iubi-o in schimb!"
"ei, ce te bagi tu, vezi de treaba ta" (sau asa ceva, nu am mai auzit de nervi)


trist, foarte trist.


b

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."