palmuirea copiilor
Raspunsuri - Pagina 6
Kya spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ramonika aseara in cartier stateam pe o banca. era o mama cu baietelul ei de vreo 3-4 ani care se zbantuia pe langa banca, efectiv fugea de ici-colo (nu in strada) si dadea din maini si picioare (facea miscare  ) si maica-sa iritata la culme ca de ce nu sta locului si jap vreo 3 palme peste fatza cu recomandarea "stai locului o data" ca probabil de asta l-a scos afara sa stea cuminte pe banca precum un pensionar...  |
Mda... din pacate vad si eu asta in parc destul de des - copii iau bataie ca nu stau linistiti si cuminti pe banca. De parca d-aia ii aduci in parc, sa stea smirna! Offf...Raluca mamica de
Sanziana God didn't bring me this far, to leave me here!
danat spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita ...... esti nervos ca parinte? vii obosit de la serviciu unde te-ai certat cu seful si acasa, hopa, copilul debordeaza de energie cand te vede si vrea sa te joci cu el? iar tu ca parinte nu poti gasi o explicatie mai de doamne-ajuta la asta, alta decat iata inca un bazaitor enervant care vrea ceva de la mine?? pai, stati asa, ca exista cai sa va schimbati perspectiva asupra lucrurilor: eu as interpreta atitudinea copilului fericit ca va vede acasa, in sfarsit, dupa ce a stat toata ziua prin straini, la gradi, cu bona, cu whatever, drept dovada suprema de dragoste neconditionata, care va poate ajuta a doua zi sa dati iarasi piept cu uraganul, sefu, guvernul, viata in general! copilul neastamparat in momentele nepotrivite ale adultilor nu face decat sa spuna pe limba lui - uita-te la mine ce grozav sunt si ma simt cand te vad, mama draga sau tata draga! dau pe rascoale de bucurie ca te vad si trebuie sa fac ceva cu energia asta in surplus, spre exemplu nazbatii, pentru ca nu stiu calea de mijloc a emotiilor, sunt mic pitic, si io simt numai la scara universala, deci la extrem, deci trebuie sa fac ceva iesit din comun ca sa iti atrag atentia. pentru ca te iubesc. iar la asta, parintele impovarat si neinteles intr-o lume de adulti, nu stie altceva decat sa-si plesneasca micutul indragostit neconditionat. hm. nimic |
Conchita
Dana
mama lu' Radu Stefan Hobby
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
www.youtube.com/watch?v=l9lq8oaK5Mw" target="_blank">
"If you wanna make the world a better place,
Take a look at yourself and then make a Change"
"Man in the Mirror" - Michael Jackson
anca74 spune:
Asta-i un subiect care ma macina si pe mine de ceva vreme.
Pana sa devin mama, zbieram si eu sus si tare ca parintii care-si lovesc peste poponet din cand in cand copiii sunt niste animale/bestii, etc. 
Acum sunt mama si, evident, imi mai pierd si eu cumpatul cand fetita mea mica si scumpa urla fara motiv, intr-o clipa de neatentie a mea smulge cutitul de pe masa si fuge cu el... de-mi sare inima din piept de frica, trage de perdele cu riscul sa-i cada galeria in cap, isi ia avant si se infige direct in televizorul plasma cat peretele de lung, etc. 
Am incercat si continui sa incerc cu vorba buna. Nu ma dau batuta.
Sunt insa momente cand se trece peste limita mea de rabdare si ma vad nevoita sa recurg la palmuta peste pampers. 
Nu, nu ma simt mai bine dupa asemenea episoade, insa sunt momente cand nu mai gasesc resursele necesare sa procedez altfel.
Si nu consider ca sunt o "animala" de mama 
fiindca "ma mai lasa bateriile" uneori deoarece cu fetita noastra numai eu am stat de cand s-a nascut si tot eu stau in continuare cu ea, nu am parintii care sa ma ajute aici, nici frati, surori prin preajma, ca sa nu mai zic de bone sau alte aiureli de genul asta. Sunt doar eu cu ea zilnic. Iar "pauza de bebe"... eu nu stiu ce-i aia. 
O iubesc mai mult decat viata, dar cand depaseste niste limite, iar eu sunt terminata de oboseala, alte solutii/reactii nu am la indemana decat palmuta peste pampers. Din fericire, se intampla rar.
In alta ordine de idei, sunt deschisa la noi metode de procedura, sa zic asa, in situatiile limita cu copii mici.
Ii felicit pe parintii care sunt atat de aproape de perfectiune incat nu numai ca nu recurg la palmuta clasica peste pampers, dar nici nu se enerveaza, nu ridica vocea, nu tremura de nervi, nu plang de disperare, nu nimic. 
Va invidiez sincer. Cum faceti?
Mamica de Zanuta mica, Anna Laura 
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui dana d Eu nu as accepta ca o lege sa-mi "apere" copilul de mine. Eu asa vad asta ca statul se interpune intre parinti si copiii lor. Atunci sa vina statul si sa-i creasca, sa le asigure o buna educatie, sa scoata oameni din ei fara o palma sa vedem daca e in stare mai bine decat parintele direct implicat. Nimeni nu-mi iubeste mie copiii mai mult decat mine, asa ca eu stiu mai bine cand si daca pot sa le dau o palma si tot eu ii dragalesc si ii rasfat cand merita, NIMENI din afara nu se baga intre mine si copiii mei. |
trebuie sa te contrazic. legea nu este strict pentru tine ca exceptie, ci pentru o majoritate statistica reprezentata si de parinti care isi abuzeaza copiii, poate chiar in numele dragostei (gresit intelese si aplicate). da, statul are dreptul si trebuie sa se implice in apararea copilului, chiar daca impotriva parintilor.
copilul nu iti apartine. nu e bun personal, nu il poti crea din pamant si iarba verde cand si cum doresti. iti este daruit in grija. este o persoana distincta, cu drepturi fundamentale la fel ca orice adult. daca tatal tau te-ar bate, legea ar trebui sa intervina, indiferent de cat te iubeste tatal tau.
iar tu ca cetatean al unei societati guvernate de drepturi si lege, nu ai absolut nici un drept sa-ti palia o pauzasti copii. argumentul tau ca tu stii cand trebuie pedepsiti corporal este argumentul care, intr-o tara civilizata, ca tot te referi la asta, ti-ar atrage decaderea din drepturile parintesti.
Deus spune:
energia la prunci este normala, ati vazut babe frumoase si copii cuminti? nu este normal felul in care noi adultii ne lasam prada stresului! parca se pune prea mult accent pe asta! dar bunicii nostrii cand au fost in razboi sau au trebuit sa tina o familie cu 10 copii nu aveau stres?
Nu stiu ce sa spun in alte case ce se intampla dar eu am vazut la al meu cum pot sa-i consum energia care poate sa duca la distrugeri casnice. Cand a fost mai mic am stat afara cu el n ore si s-a dat cu bicicleta zeci de km si de la 2,5 ani merge la gradi, face inot si din toamna o sa faca si tenis. Sa ma credeti ca daca il tin acasa din diferite motive doua zile are energie ca un uragan. Se vede si se simte. Concluzia, noi adultii trebuie sa le ocupam timpul, sa le oferim dragoste si sa ne abtinem de la palmute! Pentru asta exista sotii! Cand va enerveaza copilul mergeti si piscati-va sotul una zdravan si vedeti reactie:)
„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.”Gandhi
www.de-azi.ro
inspiratie, dragoste, putere ... pentru cine crede ca nu mai poate.
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI
quod me nutrit me destruit
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui anca74 O iubesc mai mult decat viata, dar cand depaseste niste limite, iar eu sunt terminata de oboseala, alte solutii/reactii nu am la indemana decat palmuta peste pampers. Din fericire, se intampla rar. In alta ordine de idei, sunt deschisa la noi metode de procedura, sa zic asa, in situatiile limita cu copii mici. Ii felicit pe parintii care sunt atat de aproape de perfectiune incat nu numai ca nu recurg la palmuta clasica peste pampers, dar nici nu se enerveaza, nu ridica vocea, nu tremura de nervi, nu plang de disperare, nu nimic. Va invidiez sincer. Cum faceti? Mamica de Zanuta mica, Anna Laura |
Anca, te inteleg perfect si, cu voia ta, iti voi spune cum fac eu. da, si io am avut momente de tensiune (nu cauzate de Sonia) in care nu am avut pur si simplu energia necesara si rabdarea sa procedez ca deobicei, calma si intelegatoare. metoda mea in momentele astea este autosugestia. deja am practica si functioneaza negresit de fiecare data. am o imagine draga, cea mai draga din viata mea, pe care o las sa curga pe ecranul mintii cand ajung la limita si se intampla miracolul! nu am tipat niciodata la Sonia pana acum, nu am palmuit-o, nu am bruscat-o, nu i-am vorbit niciodata urat, nu am insultat-o. cum aud la altii. sunt perfecta? nu. stii de ce? pentru ca in momentele grele, indiferent de autosugestia mea, tot nu am fost buna. am ales sa nu iau nici o masura decat sa iau una nasoala pentru amandoua. gandeste-te putin ca nu rezolvi decat momentan o criza daca folosesti palmuta, dar dupa aia vei avea crize mai mari de solutionat DIN CAUZA PALMUTEI.
am dreptul, ca adult, sa am caderile mele. si daca toti am ajunge sa acceptam asta in sufletul nostru, lumea ar fi mai buna. urmatorul pas dupa acceptare este iertarea. iarta-te cand nu mai poti. si abtine-te de la orice actiune - e mai buna decat una rea, in orice caz. ce se poate intampla, te intreb? se poate intampla ca pruncul sa rastoarne casa cu fundul in sus. e mai putin rau decat violenta si frica pe care i-o poti crea prin violenta. si, sa nu uitam, ura contra ta cand va creste! esti pregatita sa risti dragostea si echilibrul emotional si mental al copilului pentru care ti-ai da si viata, doar pentru ca nu am reusit sa ne stapanim la greu?? gandeste-te...
da, reversul este ca va stii ca atunci cand esti la limita nu iei nici o decizie. totusi, jumate din lectia asta negativa are inca o parte buna: va invata, la randul sau, ca e mai bine sa iei o pauza atunci cand nu mai poti, decat sa o iei pe campii si sa creezi situatii si mai nasoale decat cea prezenta. ca parintii sunt umani, ca nu-s roboti, nu-s perfecti. dar macar raman normali si in situatii de criza. e o lectie importanta, zic eu. e modelul normal de comportament pe care vor invata, pas cu pas, sa-l aplice la randul lor, sa invete sa se stapaneasca, sa isi ia timp pentru asta fara sa faca rau celor din jur din egoism si lipsa de control...parerea mea.
concret, cu Sonia, care este un univers suprasaturat de energie si vointa si neastampar si bravura si curiozitate, la fel ca muma-sa: ii vorbesc cat se poate de serios, exact ca unui adult, fara dragaleli, si ii spun ca mami e bolnava acum, are buba si o doare. sau ca e obosita rau de tot. sau whatever. si deci nu pot sa ma joc cu ea imediat, nu pot sa o supervizez daca vrea sa sara de pe masa de cafea pe canapea sau sa se urce pe unde nu te gandesti. si ca o rog frumos sa se joace linistita cu altceva sau sa citeasca sau sa se uite la tv (da, stiu, bad bad bad) pana imi revin. cu asta, ii arat ca am deplina incredere in ea ca intelege si stie cum sa reactioneze.
nu a mers de la inceput. dar acum functioneaza brici. ma mangaie, imi spune "mami, buba doare", ne imbratisam si ne pupam, ea se duce sa se joace singurica si io raman sa-mi plang soarta in liniste cateva minute, juma de ora, pana imi revin.
Qamar spune:
mai,ce-mi place faza asta cu "palmuta peste pampers" (Anca, nu ma refer numai la tine:P), "palmuta" peste fundulet, "palmuta" peste manuta, etc
mey, mami si tati au PALMA, ditamai palma, eventual juniorul poate spune ca are palmuta
degeaba tot incercati sa gasiti scuze, sa minimalizati PALMA intr-o palmuta atat de mica si de inofensiva, NU E OK sa loviti un copil--- ca e palmuta, palma, sut, scatoalca- whatever, NU e ok sa loviti un copil, NU e ok sa loviti un copil, NU e ok....
iar "palmuta" aia daca nu-l doare fizic, credeti-ma ca il doare destul de tare in locul ala din torace, la corason...
Anca, ca pe tine te0am citit ultima, si eu am nervi, mai; eu ma enervez greu dar profund, ma supar, ma crizez, ma intristez, plang, imi vine sa plec in lume, plec, ma intorc inainte sa ies din casa, fac ca diavolul tazmanian, etc DAR nu ma descarc pe copil; cutitul nu are ce cauta la indemana unui puradel, a fost vina TA ca a ajuns la cutit; galerii grele- sunt atatea metode fashionable si deloc scumpe sa iti aranjezi casa child-proof; plasma? da-o-n pisici de plasa, agat-o sus pe perete daca e pretioasa, pune gardulet in jur, urc-o pe o mobila...
Sunt solutii fara numar si crede-ma, e asa de simplu si de frumos DUPA. Dupa ce iti scoti din minte varianta *hit child*; dupa ce iti spui si te convingi 100% si definitiv ca NU e o metoda care sa functioneze, ca nu e o metoda demna de un om...de un parinte..
Cat despre bone, bunici etc--- maica-mea e la mine o saptamana, paaaaaarty!!!!!Ah, am uitat sa spun: Bia are 3 ani jumatate si asta e probabil a 4 oara cand se intampla asa ceva. In rest, eu si ea, ea si eu,fiecare cu zile mai bune si mai putin bune, insa asa cum exista limite pentru altii ( te opresti cand e rosu la semafor,nu?) asa mi se pare si mie normal si natural sa ti se declanseze ROSU/STOP cand vrei sa o lovesti...
Acuma eu ti-am scris tie, dar tu sper ca intelegi ca e un mesaj scris in general...Ma bucur ca vrei sa gasesti alternative si crede-ma ca ele exista si le vei vedea si tu singura in momentul in care iti promiti tie dar si copilului tau, ca nu o sa-l mai lovesti niciodata....
www.bebelissimo.com/" target="_blank">*Bebelissimo*
Qamar spune:
chiar, hai sa facem un subiect separat la Parintii.. cu alternative la lovit...
sau ce faci cand esti on the edge si nu vezi alta solutie decat lovitul copilului
ce a zic Conchita e f bine si mai sunt o gramada de idei si de solutii..
dar acu' somn
www.bebelissimo.com/" target="_blank">*Bebelissimo*
anca74 spune:
Multumesc ca nu ati sarit in capul meu cu texte gen "nu esti o mama normala" fiindca eram ca si pregatita sa sar si io la jugulara.
Buuuuun, eu stiu ca nu procedez corect. De fiecare data cand am aplicat metoda "palmutei" (Noe, scuza-ma, dar desi am 1.78 cm inaltime, am niste manute mici si delicate de marimea S la manusi, pe cuvant de onoare! Pe cautatelea. ) m-am simtit oribil mai apoi, am stat si m-am gandit ore intregi ca nu-s intreaga la cap, ca nu rezolv nimic cu bataia, etc.
Nu-mi caut scuze, chiar daca a sta cu copilul singura zi de zi nu este mereu roz. Uneori, cand mai citesc pe aici pe cate unele mamici din tara care una-doua sunt la coafor singure, la shopping, pe o terasa cu prietenele, you name it, stau si ma intreb ce naiba caut eu in Canada asta unde asemenea comportament la o proaspata mamica este atat de rar incat te crucesti numai cand auzi vorbindu-se ca se poate asa ceva.
Aici daca nu stai cu copiii acasa si muncesti de-ti sar capacele sa ai grija de ei si sa tii si casa, atunci esti in mod sigur la serviciu de dimineata pana dupa-amiaza tarziu. Cine are bani sa-si permita femeie in casa care sa-i faca curatenie? Sau bona sa-i plimbe copilul in parc? Poate sotia prim-ministrului.
Sa ai timp sa mergi la coafor sau sa-ti faci unghiile? SF de-a dreptul. Ce sa faci cu unghiile rosii? Sa speli mai cu spor vasele, podelele sau budele? Tre' sa fii intr-o dunga. Dar cu parul proaspat pus pe moatze? Sa te traga bine copchilul de el? N-ai ce face cu banii? Revino-ti.
Asa ca pauzele atat de dorite de mamici sunt cam inexistente in universul meu. Daca vreau sa ma duc la shopping, musai car copilul cu mine. Dar nu rezist acolo mai mult de 1-2 ore fiindca ea se plictiseste si incepe sa urle.
La coafor cu ea? Am incercat o data, cand era micuta de tot si a fost o experienta groaznica fiindca a stresat pe toata lumea acolo cu plansul ei. Aproape ca mai aveau un pic si ma dadeau afara cu parul fleashca-n cap, nu alta...
Avand in vedere aceasta serie de "nu" la multe activitati atat de prizate de orice femeie, la care adaugam un copil extrem de energic, uneori de-a dreptul rasfatat, care incepe din ce in ce mai mult sa semene cu Dl Goe a lui Caragiale, exista un minim de sanse ca unele mamici sa fie inclinate sa-i mai "corecteze" o tzara comportamentul cu cate o palmuta pe pamparasii aia dragalasi care-i orneaza poponetul grasunel si neastamparat.
Dar va citesc in continuare si sper sa gasesc aici alternative mai normale decat palmutele peste pampers.
Mamica de Zanuta mica, Anna Laura
iulix spune:
Am stat si am citit tot ce ati scris. Eu cred ca fiecare isi educa copilul cum poate si cum stie. Nu am copii, dar nu cred ca as putea sa dau intr-unul. Cum a zis cineva, mai bine ma duc si dau in sot.
Cum sa dai intr-un copil cand el nu te-a vazut poate toata ziua, iar atunci cand ajungi acasa este cel mai fericit?? Pai lasi toate problemele la usa si dupa ce ai inchis-o te bucuri de copil, ca de aia l-ai facut, nu ca sa ai pe cine iti varsa nervii.
Ca nu este el vinovat ca ai tu probleme la serviciu, sau ca te-ai certat cu seful. Astea sunt probleme de oameni mari, care dupa parerea mea nu isi au locul intr-o casa unde e un copil.
Iar legea asta mi se pare o absurditate si ceva de neiertat.
Ce minte sa ai incat sa accepti adoptarea ei??
Inteleg ca sunt copii care nu inteleg de vorba buna, sau ca au o mega energie, sau sunt prea rasfatati... Dar eu cred ca pentru toti exista o solutie.
Asa ca spun un NU mare de toooot impotriva abuzarii fizice a copiilor.