palmuirea copiilor

ladyJ spune:

Anca, e o mare nebuloasa in felul in care exprimi ideile.

Retine doar ca exista metode de educatie fara palme. Ceea ce expui tu aici sunt doua extreme: canadieni care isi lasa copiii de capul lor si imigranti care dau cu palma in numele educatiei.
Ambele variante sunt rele.

Sa sustii ca doar copiii batuti de parinti fac performanta, este infantil si total neadevarat! Este chiar o jignire la adresa inteligentei si un fel de ´´ascunderea gunoiului sub pres´´(gunoi=nefericirile provocate de abuz, pres=inconstientul) Si ca sa fiu mai plastica- chiar si ascuns, gunoiul PUTE.

Un copil trebuie pedepsit. Dar NU batut!
Vrei sa intelegi bine, nu vrei..treaba ta. Fetele au scris atat de frumos aici, adevarate lectii de viata.

Femeile care isi bat copiii nu sunt capabile, in opinia mea, de comunicare.
Mai e si o diferenta: iti bati copilul pentru ca NU stii ca nu e bine pentru el sau iti bati copilul pentru ca ESTI CONVINSA ca e super bine pentru el.
Eu inca ma gandesc care din cele doua femei din exemplul meu este mai nebuna.

mihaela_80 spune:

La mine a fost asa :de pe la 1 an cand a inceput donsoara sa faca prostii. Eu nu aveam impulsul de a o lovi, dar tot citisem ca e mai bine sa ii tratezi ca pe niste animalute pt propria lor protectie....asa ca foarte calma o plesneam peste manute cand se apropia pentru a suta oara de priza, cuptor, aragaz.

Nu a functionat...probabil nici n/o durea cine stie ce, oricum, s/a oprit cand a inteles, spre 2 ani, a pus mana pe usa de cuptor fierbinte si a priceput analogia cu priza. Violenta cu efect zero, adica...mai putin faptul ca incepuse si ea sa ne loveasca cand nu ii convenea ceva.


Apoi, de pe la 18 luni in sus, au inceput crizele de nervi, mai ales la plecarea din parc, urlat pana acasa, zbatut in bratele mele, stiti voi. Mama m-a tot pisat sa ii ma dau palme la fund, cu argumente similare cu ale unor mamici de aici, ca nu pateste nimic, ca e prea a mica sa inteleaga...

De fapt dupa vreo 4 episoade de acest fel ea incepuse sa asocieze plecatul din parc cu palma la fund si cum nu putea vorbi plangea. Am scris si pe forum atunci ca nu stiu ce sa ii mai fac, ma stia tot cartierul, ma opreau n doamne in varsta sa imi dea sfaturi si descantece...si mi/a scris cineva ca n-a spus nimeni ca e usor cu un copil, iar asta a fost ca un dus rece.

De atunci n-am mai lovit-o in nici un fel si e foarte bine asa, nici ea nu loveste pe nimeni, nici jucariile nu si le tranteste de toti peretii, la gradinita nu genereaza ea conflicte niciodata.

E inutil sa spun ca imi pare rau ca m-am luat dupa mama. Mi/am cerut scuze de mai multe ori de la fiica-mea, si atunci si mai recent, in caz ca isi aminteste ceva, sa poate sa exprime.


Conchita, tare de tot Sonia ta, mai ales momentul cu impartit hartia!

Ingrid S spune:

Eu am fost sfatuita sa-mi bat copila zdravan de catre o psiholoaga (adevar graiesc) cand i-am relatat ca aproape se urcase pe geamul de la bucatarie...pana jos erau vreo 4 m si panta de ciment. Si m-a informat ca am gresit in abordare, pentru ca eu am luat-o in brate (avea 1an si 6 luni) si i-am spus ca daca mai face asta, n-o mai vede pe mami niciodata, deoarece moare. Nu s-a mai urcat acolo si au trecut 2 ani. Dar, in opinia psiholoagei, am traumatizat-o. O fi...dar n-am putut s-o bat.
Doua palme i-am tras copilei pana acum: o data cand a urlat aproape o ora, fara control, avea privirea pierduta, epuizasem toate metodele s-o linistesc si plangeam langa ea, apoi si-a revenit brusc dupa palma, fusese un soc ce a trezit-o; si a doua oara cand a lesinat dupa ce i-a luat sange si eu am simtit ca mor langa ea..i-am tras o palma, atat am stiut sa fac, bine ca a deschis ochii.
Cum procedez sa nu o bat? Mai ridic tonul la ea, o pedepsesc trimitand-o la ea in camera (plina de jucarii, dar nu se joaca, n-are chef cand e pedepsita, desi nu-i interzic), ii mai tai ciocolata sau tv-ul...
De ce nu incerci sa nu o mai bati, asta pt inceput, intreaba-te de fiecare data daca merita s-o altoiesti pentru nazbatia facuta, fixeaza-ti acest target, fara palmute. Nu e asa greu, eu sunt o fire iute, nervoasa, dar de cand o am pe ea, ma bucur ca pot solutiona orice conflict fara bataie. Pentru ca am cunostinte care o folosesc...si copiii sunt deja mari, o palma peste cap, pe spate, tipete, sa nu crezi cumva ca vei inceta brusc sa-ti lovesti copilul cand va creste, o iluzie.
Pe mine nu parintii m-au batut, ci bunicul m-a tras de urechi, mi-a dat palme, imi amintesc ca m-a intrebat de punctele cardinale si aveam 6 ani, n-am aratat corect si am primit peste gura. De ce crezi tu ca-mi amintesc asa precis? Ca sunt fericita cumva? sau de ce am oroare de trasul de urechi? Ca am patit-o eu, da, sunt un adult responsabil, la casa lui etc...dar nu uit nimic si nu iert nimic, desi bunicul e mort si ingropat demult.

Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3


Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

blackpanterro spune:

Mihaela, multumesc de compasiune...eu nu am sa uit niciodata bataile, daca stau sa ma gandesc stiu exact ce gandeam si ce simteam in acele momente...il uram atat de tare ca ma rugam la D-zeu sa il omoare...cata umilinta am suferit cand ma batea in drum de fata cu lumea, asta am patit-o cand m-am tuns frantuzeste, am fost atat de mandra de tunsoare ca asa erau tunse niste avocate din zona si ma mandream ca arat ca ele si el mi-a spus ca arat ca o c....a si ma traznit in parcare, de fata cu lumea...sau cand mergeam la antrenamente, am facut baschet in clasele 5-8, toata vanata pe brate si se uitau colegele la mine si eu minteam ca am cazut sau ca m-am lovit...sau cand eram obligata sa mananc tot din farfurie si plangeam ca nu mai pot si totusi inghiteam fortat printre lacrimi, cu noduri in gat...sau la 15 ani cand m-a batut de ziua mea ca l-am mintit, ma dusesem cu prietenii la Timis la baie si nu am vrut sa ii spun ca nu ma lasa oricum si i-am spus ca am stat in zona toata ziua dar spre nenorocul meu m-a vazut dandu-ma jos din masina si va jur ca asa bataie nu mai luasem pana atunci, aia a fost cea mai cea si nu am varsat nici o lacrima ca sa nu ii dau satisfactie si el mai cu ambitie dadea...exemple mai am 1000 si asa ceva nu se uita si categoric au pus amprente serioase pe mine, asta pt toti cei care cred ca asa ceva nu te traumatizeaza, think again!...de aceea a fost atat de important sa nu continui oribilitatile astea, toate s-au oprit cu mine...

Adriana si Aidan - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier

"May the fleas of a thousand camels infest the crotch of the person who screws up your day and may their arms be too short to scratch...AMEN"

LauraNicole spune:

L-ai descris pe tatal meu sau pe al tau?Exact:NU UIT SI NU IERT!

Life is something precious so enjoy it and try to take what s good from it!

Deianira spune:

Anca, eu ti-am scris ca am primit palma ocazionala si nu o sa uit niciodata. Pentru ca la inceput au fost urletele, apoi palmele, iar cand am crescut din nou urletele si jignirile pentru chestiile care nu dadeau bine la imagine (imaginea ei). Asa ca eu si mama numa prietene nu suntem si eu NU UIT!

---

ariel_7000 spune:

fetelor, citesc postarile voastre si simt cum mi se strange stomacul. efectiv simt ca-mi vine sa vomit!
cand vad copii loviti, abuzati fizic sau verbal, ii pun pe cei care o fac sa faca doua exercitii de imaginatie:
1. sa isi imagineze cu ei (care au in medie 60 kg si 1.60 inaltime, iar un copil 15 kg si 1 m) ar lua palme sau ar urla la ei o aratare de 240 kg si 3 m inaltime, subliniez o aratare! nu o persoana care ar trebui sa ii protejeze! ii pun sa se uite in oglinda in momentul furiei, sa-si vada privirea, culoarea fetzei...sa vada cat sunt de desfigurati! ce poate sa simta copilasul ala atunci???? frica, spaima, teroare! fatza de cine? fatza de mami si tati!
anca, la semnatura ta scrie "zanutza mica"...pai asa te porti tu cu ea? daca da, atunci treci la exercitiul nr. 2

2. puneti-va imaginar in postura aidei...sau a oricarei mamici careia i-a murit copilasul sau il are grav bolnav si se roaga pt orice minut de viata al lui! mai puteti lovi atunci???

anca, traieste momentul alaturi de copila ta, momentul prezent! te transpui atat de mult in viitor si il cladesti, insa e doar un castel de nisip ce faci...un castel de carti de joc, atat. oricand poate sa pice. ce spui tu acolo, sunt visele tale si atat! rezultate la invatatura...realizari...imi vine sa rad! bucura-te ca e sanatoasa si frumoasa, ca e plina de energie, ca poate sa zburde si sa faca mici prostioare. fa si tu cu ea! bata-te cu perne, cu pungi cu apa, da-o naibii de maturitate pentru cateva clipe si lasa copilul din tine sa iasa afara si sa se manifeste. poate asa iti vei aduce aminte...cat de bine era! ce minunat era sa te bucuri de orice fleac! cata fericire iti aducea simplul tropait intr-o balta. acum il vezi ca pe ceva rau...TRIST! e cel mai grav lucru care se poate intampla cuiva: sa nu mai poata fi copil!

Ingrid, psiholoaga aia e o dusa cu pluta! o pafarista si ar face bine sa se apuce de orice altceva pe lume! Intr-adevar, poate rationamentul tau a fost dur, insa a facut-o pe cea mica sa constientizeze pericolul. nu inteleg ce ar fi rezolvat bataia fara explicatia cauza-efect. macar copilul acum stie urcat pe geam=moarte.
si eu ma cataram pe geamuri...stateam la etajul 9! am "primit" gratii la toate geamurile . cred ca sunt 5-6 ani de cand ai mei le-au dat jos. picilor mei le explic. puterea exemplului. iau un bibelou (pe care oricum nu le sufar ) si ii dau drumul pe geam. ala se sparge si fiica-mea pricepe mesajul. cu focul la fel. curentul electric la fel...
teo a priceput ca daca pune mana pe cuptorul cald face ARSHHHHHH! si daca fuge ca berbecul prin casa si aluneca doare.
alex avea 2 ani cand a inteles ca nisipul e bun pe plaja, nu la ea in gura, se pare ca nu i-a placut gustul , au inteles ca jucariile stricate merg la gunoi, ca daca ei lovesc doare la fel ca si atunci cand ei sunt loviti...

si eu am "furat-o" de la bunica...ma rog, mama mamei mele...pt mine nu a fost bunica niciodata, imi pare rau pt ea ca a fost lipsita de bucuria pe care ti-o ofera un nepot, dar si pt mine ca mi-am dorit in disperare in copilarie bunici. i-am avut, dar sub alta forma, nu in familie. pt mine ei au fost doar...niste oameni demni de mila, care si-au ratat adevaratul scop in viata:sa-ti vezi copiii si nepotii...
"am furat-o" si la gradinita, de la educatoare. nu bataie, ci umilinta si teroare. lipit leocoplast pe gura si pe ochi, ca nu voiam sa dorm la pranz, inchis in debara pe intuneric, indopat cu forta cu mancare...urmarea...la mine terapie pt a pricepe de ce sunt claustrofoba si anorexica. la ea, am fugit cat am putut de departe de gradinita la care e ea directoare acum.
in rest am fost ferita de evenimente traumatice.

da, imi vine si mie sa urlu, sa ma dau cu fundul de pamant, cand casa mea parca sare in aer, cand picii mei o iau razna, insa ma duc in baie si ma uit la mutra mea, imi studiez ochii si privirea, respir, respir, vorbesc putin singura, ma spal cu apa rece pe fatza, apoi ma intorc la ei, pun punct balamucului si ii pun sa stranga. sunt ferma si nu accept sa o ia in gluma. nu vor sa stranga jucariile, le strang eu, le pun intr-o sacosa si sunt "arestate" pt 1 saptamana (jucariile). cel mai mult am mers cand le-am dus la ghena de gunoi . le-am zis celor mici ca daca isi bat joc de ele, e clar ca nu mai au nevoie de ele.
cu teo, discut ca si cu alex si jur ca intelege! chiar daca "se da" mic si mizeaza pe asta . el, fata de alex, se tavaleste pe jos. numai ca nu si-a gasit fraierul. il las sa se tavaleasca pana se satura, sa urle, sa se lamenteze, apoi il iau de acolo, il spal pe fatza si ii repet ce i-am zis initial. la inceput "crizele" durau mai mult. acum nu depasesc 30 de secunde. dupa o tavaleala zdravana acompaniata de urlete, se aseaza in cap, da in cap si se uita lateral cu coada ochiului sa vada ce fac. daca il ignor, il apuca rasul si se ridica si in fix 5 secunde e alt copil! unul care parca nu a plans in veci, asa fatza senina are! actor se va face! . cat e el de mic il pun sa-si stranga jucariile, sa duca canuta la chiuveta, sa duca scutecul la cos.
cu alex am avut de furca cu mancarea. acum o pun sa ma ajute la pregatit papa sau pus masa si daca o vad ca scartaie ca nu vrea ii zic ca pacat de mancarica aia buna la care a muncit chiar ea atat de mult. functioneaza 100% ! sau ii pun mai multa mancarica in farfurie si cand da semne ca nu ar mai vrea, ii despart gramada in 2 si o pun sa pape numai o parte. si asta merge. sau...am descoperit recent ca merge varianta cu pauza. ca si mine, alex "oboseste" la masa. asa ca o las 5 minute sa ia pauza si sa pape apoi restul. in astea 5 minute face ce vrea! se joaca, se uita la tv, se intinde in pat, se plimba...asa nu va mai fi tentata sa zica ca nu mai vrea sa manace, ca e nerabdatoare sa se joace. plus ca elimina si aerul atunci, in pauza. cu teo nu am avut probleme de nemancare decat cand a fost bolnavior si atunci nu am insistat.
sincer, pe mine ma enerveaza alex cu "dar vreauuu!", acompaniat de datul din picior. asta e ce ma scoate din sarite! si atunci respir, respir....aplic ritualul de calmare, in functie de cat de nervoasa sunt si ii explic ca in viata nu poate sa obtina numai ce vrea si chiar daca o face, atunci sa o faca cu cap si munca, nu cu datul din picioare, ca nu e nimeni servitorul ei sa-i faca pe plac instant.

aaaa, am uitat sa va zic ca eu am un temperament sangvinic la granita cu cel coleric . si cu toate astea....merge sa ma autocontrolez. mai greu imi vine cu adultii. la asta am de lucrat, caci lor nu le gasesc scuze atat de usor si nici foarte toleranta nu sunt cu ei si uneori nici nu vreau.

mami de alexutza (10.04.2003)si Teodor Mihai (10.04.2008)
" SAVE THE EARTH, IT'S THE ONLY PLANET WITH CHOCOCLATE!"

ana_a spune:

Am citit topicul intreg.

Nu am prea multe sa spun, sa cam spus tot ce era de spus, am si eu zile in care imi vine sa-i pun in sac pe amandoi si sa-i scot la poarta insa trag aer in piept, respir adanc, ma calmez si o iau de la capat.

Eu nu l-am lovit pe cel mare cat avea pampers, nici nu-mi pot inchipui cum ar fi sa-l lovesc pe cel mic, acum ca este cu pampers , insa, am avut si noi o perioada fff urata pe care eu nu o pot uita, si cu siguranta nici Stefan. Eram insarcinata cu Matei, Stefan abia abia constientiza ca burtica mea creste, si in ea creste un copilas, copilas a-l carei mamica voi fi tot eu, mamica lui. Si ia fost fff greu...si eu nu l-am inteles pentru ca nu stia, binenteles sa se exprime. Au fost cam 2-3 saptamani...de groaza. Eu cu greata, oboseala, ma rog...alte stari, frica de ce va urma cu inca un copil...etc, si Stefan care plangea, se isteriza, era agresiv, urla din orice...ma lovea, cerea in brate, cerea tot felul de lucruri care nu i le puteam oferi atunci pe moment, nu puteam negocia cu el...era cumplit. Si m-am trezit brusc intr-un cerc vicios, l-am lovit eu pe el, apoi el pe mine....si tot asa. Prima data cand l-am lovit a fost ca un soc pentru el...nici acum nu-i pot uita privirea. Binenteles ca urletele nu au incetat, dinpotriva, a urlat mai tare si mai greu il linisteam. Intr-o dupamasa ne-am dus in vizita la verisorul lui, nu-mi amintesc de ce urla, imi amintesc numai ecoul din scara blocului, plus toti vecii sora-mi cu capul in usa...eu stau la casa si nu m-am mai batut de un astfel de ecou de scara de bloc. L-am pleznit peste gura nici nu mai stiu cum am plecat....imi amintesc doar ca era seara, mergeam amandoi pe strada, plangand, fiecare in legea lui. Atunci, acolo pe strada, am povestit pentru prima data despre durerea lui, mi-a spus ca eu sunt mamica lui, si ca bebele din burtica sa-si caute alta mamica....
Si uite asa ne-am calmat, acum are un fratior pe care il iubeste, chiar daca se mai isca conflicte.
De fapt, vroiam doar sa va zic ca atunci, la vremea aceea, la cei 4 anisori ai lui mi-a spus asa printre lacrimi : Mami, nu inteleg, cum vine asta? Ma iubesti, si apoi ma lovesti???" Am inlemnit... nu am stiut ce sa-i raspund...

Dupa cateva zile i-am explicat ca uneori sunt si eu nervoasa, suparata, obosita, la capatul puterilor, ca nu este asta o scuza, insa, promit ca mai bine plec sa iau singura time out decat sa-l lovesc pe el, ca nu am dreptul, nu am voie sa-l lovesc, ca nu merita acest lucru, ca daca se va mai intampla sa-l ating nu va fi din vina lui...

Mi-am dat seama ca majoritatea impulsurilor de a-l lovi se trag din copilarie, ca am luat si eu bataie cu carul, din nimicuri, chiar daca parintii mei nu au pus picatura de alcool in gura. In fine, eu zilnic ma straduiesc sa nu-mi incalc promisiunea, si reusesc, iar cand imi vine sa ridic palma respir adanc si imi iau time out.

Copii mei sunt nazdravani si ei, insa au norocul cu o mama foarte permisiva, pana acum nu au facut nimic care sa ma faca sa-i lovesc, desi daca as povestii cu siguranta multe dintre voi ati zice ca merita Stefan (ca el este mai mare) macar o palma peste fund, la matei nici nu poate fi vorba de asa ceva, are doar un an si o luna; exceptie isteriile lui Stefan din perioada povestita anterior, care uite ca nu-mi amintesc de ce anume erau provocate....cred ca asa, cam din nimic...incepea sa urle, din senin...ca eu merg in stanga si el in dreapta, sau ca eu ii dau miez si el vrea coaja, sau ca e verde si nu albastru....si tineau mai mult de 40 de minute...incepea cu miorlaiala si sfarsea cu urlete si isterii.

Apropo de prize Ce aveti cu prizele? Nu stiu....eu nu am avut niciodata frica de prize....ai mei au pus mana pe ele....au vazut, au plecat. Ba mai mult, Stefan avea pe la 3 ani prize printre jucarii (binenteles ca doar suportul acela de plastic cu gauri ) mai apoi tati ia facut tot felul de chestii cu leduri de si le monta el singur la baterii sa lumineze, erau facute ca niste prize. Nu stiu, dar adevaratele prize nu l-au interesat niciodata mai mult decat sa puna mana pe ele, asa pe la un an si ceva... sper sa nu aiba nici de acum vreo idee, sa nu ziceti ca-s mama denaturata plsss ca acum la 5 ani stie ce inseamna curentul electic, ma rog...atat cat poate pricepe, in orice caz, stie ce inseamna "periculos" in 60% din cazuri...printre care si curentul electic care trece prin fire.

Tare mi-ar place sa deschida cineva un topic separat despre cum aplanam conflictele, sau cum ii facem sa inteleaga unele pericole, cum ar fi neatentia la strada. Noi avem inca o astfel de problema, desi credeam ca este rezolvata, numai ieri si azi am avut parte de 2 socuri extra mega...unul din vina mea ca am avut incredere in el si el a alergat dupa un porumbel in plin sens giratoriu...si una ca mi-a fugit de langa mine pe partea cealalta de strada ca si-a vazut un amic . Inainte de culcare dupa ce a zis ingerasul i-am dat tema de gandire pana adoarme cum sa faca sa fie mai atent cand trece strada....si mi-a zis ceva de genul "gata!!!am inteles!!!vreau sa dorm acum!" nah....


proud mummy

ariel_7000 spune:

ana_a, ce am cu prizele? sau cu sursele de curent electric?
pai...frate-miu avea cam 6 ani cand era la gradi si a vazut cum niste copilasi bagau melci in tabloul electric din curtea gradinitei (nu ma leg aici de lipsa unui gard de protectie acolo si de faptul ca personalul nu ii supraveghea). si fratele meu s-a gandit sa-i salveze pe bietii melci si a luat o sarma mare de metal pe care a bagat-o intr-o gaura d-aia si.... s-a ales cu un cutremurat zdravan si niste arsuri urate, dovada ca eu, care sunt cu 3 ani mai mica, deci aveam cam 3 ani atunci, am imaginea bine intiparita pe retina.
al 2 lea motiv....tot cu frate-miu . a bagat in priza doua cabluri legate la un intrerupator, neizolate normal si m-a pus pe mine sa apas pe buton....si...., am scapat si de data asta
al 3 lea motiv...teo al meu incerca de zor sa bage o spitza de la umbrela (pe care abia o smulsese!!) in gaura de la priza. singura priza din casa care are gaurile mai distantate si nu se potrivesc discurile alea de siguranta la ea .
cel mai distractiv a fost cand am pierdut cheita de la discurile alea si am cautat-o 3 ore! logic, o luase te(r)o

legat de gelozie, copilasii pot deveni violenti cand sunt "amenintati" de "intrus". cu alex am "lucrat" inca de cand am aflat ca sunt gravida. i-am explicat ca mami are o inima mareeeeee si ca e loc de multa iubire si pt ea si pt fratiorul nou nout, ca ea va fi surioara mai mare si ca va trebui sa aiba grija de el, ca el sa creasca mare si sa se poata juca cu ea, ca mereu va avea un fratior care o va iubi si o va ocroti, ca atunci cand va fi si teo av fi si mai multa distractie, ca in 4 ne vom putea juca chestii care in 3 nu au farmec.
am luat-o mereu la echografii, ne-am uitat impreuna la documentare despre sarcina, ii ziceam in fiecare saptamana ca acum bebe are nasucul asa, are manutele asa, ca e cat o aluna, cat un mar, cat o sticla de suc . practic ii faceam un "desen" al lui, o reprezentare fizica. o puneam sa-l asculte cand sughite...o faceam sa-l perceapa ca pe ceva real.

cu masina...incearca sa-i arati ce inseamna. ia o papusa si treci cu masina peste ea! o sa vada ca se face zob si va fi mai atent pe viitor. nu stiu, mi se pare cel mai corect sa coreleze cauza cu efectul.

acum ma duc la nani, ca maine iar ma cearta fiica-mea ca ma culc tarziu

mami de alexutza (10.04.2003)si Teodor Mihai (10.04.2008)
" SAVE THE EARTH, IT'S THE ONLY PLANET WITH CHOCOCLATE!"

ana_a spune:

ariel, multumesc pentru raspuns. nasol cu prizele...mda, stiu si eu ca sunt periculoase, l-am invatat si pe stefan asta, insa la un an si ceva...tot i-am dat voie sa atinga plasticul ala...mai ales ca la vremea aceea habar nu avea ce sunt, si nici nu avea la indemana ceva care sa bage in gauri...ma rog, pe urma, cand a fost mai mare, a invatat de la noi ca sunt periculoase, insa, nu am fost nevoita sa-l lovesc peste manute niciodata, in special la un an si ceva.

Oh...cu fratiorul...idem am facut si eu....parca ai fi povestit despre mine Insa...asta a fost reactia lui...si bine ca am trecut, sper, cu bine, deocamdata asta simt, ca il iubeste, si il protejeaza, in primul rand are grija sa nu-l fure cineva sau sa-l duca undeva....are el o mica obsesie de genul asta... mai ales ca atunci cand eram insarcinata imi spunea mai mereu sa-l scot pe bebe si sa-l arunc ca lui nu-i trebuie, sa-i facem pat in baie ca in alta parte nu are loc, sa-l duc sa-si caute alta mamica....si alte chestii dastea...

cu masina....uite, aproape zilnic tati calca cate o jucarie in curte din neatentia lui ca le lasa imprastiate si tati nu le vede cand intra cu masina in garaj....i-am aratat ce se intampla...

ma retrag si eu ca indata se face dimineatza

O noapte linistita tuturor!si sa auzim de bine!

proud mummy