palmuirea copiilor

Raspunsuri - Pagina 14

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Vali, inti te rog mult sa nu mai tipi.E mult de explicat la ceea ce ai intrebat tu, eu zic sa citesti cu atentie subiectul si vei afla raspunsurile.

Observ oarecum uimita cum unele dintre voi vad bataia ca o metoda super ok de educatie.

Tare mi-ar placea sa va vad reactia cand seful vostru va trage doua scatoalce peste ceafa ca ati gresit un raport. Sau cand sotul va da o palmuta peste fese ca e mancarea prea sarata. Sau cand mama voastra va trosneste una pentru ca NU AVETI CHEF sa faceti cutare sau cutare activitate.

Adica ma intreb, de ce sa functioneze ´´educarea´´ asta doar cu copiii? Cica cat traim invatam, asa ca urmand firul logicii voastre, e OK cand seful iti trage un sut in fund la propriu, INVETI sa nu mai gresesti, sa nu mai intarzii, etc. NU?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

Citat:
citat din mesajul lui anca74

LauraNicole, ar trebui sa deschidem un club al mamelor la fel de tzacanite ca noi. Sunt convinsa ca mai sunt si altele asijderea.

freedelia, daca tu crezi ca un copil atat de mic intelege logica unui "nu pune mana pe asta ca o spargi" sau "nu mai urla in capul meu ca simt ca-mi plezneste tartacutza!"... apai, io nu mai zic nimic.

Probabil, unele din voi aveti copii adevarate genii. E deajuns sa le spuneti "nu" de vreo 50 ori pe zi si au bagat la cap informatia pe vecie!
Norocoaselor!

Sincer acum, din cate am vazut eu la alte mamici, unii copii sunt mai cuminti, mai in banca lor, mai mototoi, sa zic asa.
Altii, insa, sunt ca argintul viu: nu stau locului o secunda.

Sunt 2 tipuri de mame:

1. Mamele copiilor din prima categorie se bat cu pumnul in piept ca nu e cazul sa faci militarie cu copiii, in general, pentru ca ei sunt buni si cuminti din nascare.

2. Mamele copiilor care nu stau locului decat atunci cand dorm sustin exact invers, ca daca nu-i mai dai una la popou copilului din cand in cand ti se suie in cap de nu-l mai dai jos de acolo nici cu trupele speciale.

Fiecare mama vorbeste prin prisma propriei experiente cu progenitura sa.

Eu am o fetita super zvapaiata, nu asculta deloc, e incapatanata si daca nu fac cum vrea ea urla de se uita lumea la noi doua ca la urs.
E ok acum ca este mica, dar mi-as da pumni in cap sa fie la fel de capricioasa si mofturoasa la adolescenta sau, mai incolo, la maturitate. Am oroare de personajele prost crescute, egoiste, nesimtite si cu un tupeu cat casa.
Asta-s eu, astea mi-s propriile valori.

Prin urmare, copilului meu poti sa-i tii discursuri "logice" ca asta are voie, iar asta nu - zile intregi. Tot ca ea face.
O pun inca pe seama faptului ca-i mica si nu stie ce face.
Uneori, imi mai pierd cumpatul si-i mai scap o palma peste pampersi. Daca nu pricepe, ce sa-i fac?!
"Comunicarea" nu functioneaza, "logica" - si mai si,... luatul pe sus de la locul faptei o incita sa urle si mai si din toti plamanii.
Ce a mai ramas? Time out-ul merge, dar cand suntem in public nu am unde sa o pun in time out.
Asa ca o palma peste pampersi face minuni in cazuri extreme.

Sunt o persoana calma de felul meu, insa am si eu limitele mele. Daca as fi un robotel, m-as programa sa nu ma enervez niciodata si sa "comunic" cu fetita mea de 19 luni cat se poate de "logic" ore sau zile intregi.
Dar nu-s decat un om si, uneori, miorlaiala inutila si fasoanele de copil razgaiat ma duc la capatul puterilor.

Tin sa le felicit pe aceasta cale pe mamicile care nu se enerveaza niciodata.


valy2007, nici eu nu am inteles de unde atatea traumatisme la tinerele femei din ziua de azi. Eu, personal, am primit palme peste moshmoane de la mama si bunica cand eram mica si nu le urasc de moarte din cauza asta.
Am fost si certata, si trimisa in camera mea cand eram mai maricica, dar uite ca nu-s traumatizata de asemenea episoade de curata barbarie.
E drept, parintii mei nu m-au batut niciodata cu cureaua, nici nu m-au dat cu capul de pereti sau mai stiu eu ce. "Specialitatea" lor erau teoriile filozofice dupa cate o boacana mai serioasa si cam atat. Probabil, din cauza asta nu-s traumatizata mai mult decat ar trebui.

In fine, eu personal m-am lamurit cum este povestea asta cu educatia cu blandetea: merge cand ai copii potoliti, care unde-i pui acolo stau. Mi-am dorit asa un copil, dar am unul exact invers.

Cand ai, insa, unul mai cu temperament asa... apoi, tine-te bine! Daca nu te joaca de-ti merg fulgii.

Iar palma peste pampersi, desi detestata de curentul de opinie general, cand nu este decat un episod izolat, si este aplicata in situatii limita, nu lasa urma psihologice "majore".

Asta-i parerea mea.

Mamica de Zanuta mica, Anna Laura


anca, deci toate ideile pana acum au fost pierdere de vreme, tu tot la ideea ta ca-s doua tipuri de mame, tot atatea cate tipuri de copii si ca palmuta, mai tarziu pumnul *nu mai poarta scutec la 16 ani si pedeapsa creste proportional cu fapta, nu?*, nu traumatizeaza.

mai exista si-al treilea tip de mama, printre restul de miliarde de mame - copil super neastamparat, mama traumatizata de batai in copilarie (EU), si totusi rezulta lipsa palmutelor, tipetelor, abuzurilor.

vad ca vine si Valy cu majuscule (draga, scrie normal, te rog, nu e nevoie sa strigi la niste necunoscute pe forum ca sa fii bagata in seama) sa ne diagnosticheze drept normale pe alea batute parinteste in copilarie. si conchid ca nu stiti ce vorbiti sau nu va dati timp sa judecati in totalitate problema. iti zic eu care e urmarea traumei la mine, cea mai importanta: nici acum nu stiu sa manageriez un conflict. am reactii extreme - fie ma ascund sa nu aud, fie rabd pana mi se atinge limita si reactionez egal, fie daca tipa cineva la mine, eu tip de 10 ori mai tare, in aparare. ti se pare normal? mie, nu. si sunt ani de cand incerc sa corijez asta si nu-mi iese mereu. pai si daca stiu urmarile astea pe viata asupra mea, de ce sa transfer blestemul si asupra copilului meu???

chiar asa, ca adult, nu poti gasi alte cai de comunicare reala, fie si cu un prunc de 19 luni, in afara de violenta si abuz? palma este violenta si abuz, puteti s-o dati dupa copac cat doriti, exact asta este - dreptul celui mai tare fizic impus asupra celui neajutorat. cand, de fapt, adultul viteaz cu un prunc nevinovat este cel mai slab in ecuatie, pentru ca nu reuseste sa treaca de instinctul primitiv de a lovi cand nu-i convine ceva. am noutati pentru voi, hello, suntem fiinte evoluate si detinem si alte forme de limbaj!

pe cele care isi bat, aka abuzeaza copiii, io le-as intreba cu tupeu de ce au mai facut copii in cazul asta? daca nu-s in stare sa se auto-controleze, cum si-au putut imagina ca pot CONTROLA un prunc?

la 19 luni merge super usor distragerea atentiei, cuvintele blande si soptite, sarutarile pe nas si mangaierile, rasul si gadilatul, cantatul si schimbatul mediului - vrea sa se sinucida la prize, il duci in parc sa traga de crengi sau sa culeaga pietricele. sau ii dai o jucarie in alta camera, sau te faci calut si il lasi sa te calareasca nitel. sau il pui in cadita la balaceala, sau sa se namoleasca in noroi, sau sa sau sa sau sa...

na, ca acum imi pare rau ca te-am luat in serios si mi-am pierdut vremea cu exemple.

VALY2007, daca ai fi pe-aproape, as accepta provocarea ta, ca poate pe cale practica s-ar transmite mai multa invatatura. asa, vad ca ne batem gura de pomana pe-aici. nu esti singura mama "ocupata" din lume care sta la bloc, auzi ce scuza...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca74 spune:

Mai, conchita, nu te supara, dar atata timp cat nu esti in shoshonii altora e mai greu sa privesti situatia per ansamblu.

Inca o data, o palma peste pampersi data in situatii limita sau cand, epuizata complet concizi ca in urmatoarele 5 minute te duci la balamuc daca nu inceteaza vacarmul din casa, nu lasa traume majore. Eu consider ca tu si ceilalti care gandesc asa exagerati. Exagerati la greu!
Am zis o palma, nu 10.
Am zis o palma la popou, nu o scatoalca peste fata sau cap.
Am zis o palma, nu o cafteala cu cureaua sau alte minuni.
Tu stii ce-i ala abuz?
In Dex scrie asta la "abuz" = lipsa de masura; tot ce depaseste limitele normale; exces.
Care exces? Care lipsa de masura? O palma din an in paste peste pampersi intra la categoria exces?
Exagerezi, my dear.
Si treaba nasoala e ca nu-ti dai seama.

Tind sa cred ca daca tu poti face afirmatia ca o palma peste pampersi este egal cu tramatisme pe viata, atunci tu ai fost batuta mar in copilarie, nu asa o palma din an in paste.
Nu mai exagera, te rog frumos.
Eu te-am vazut si la alte subiecte ca esti extremista de felul tau, dar fa un efort si relativizeaza din cand in cand.

In alta ordine de idei, iti spun sincer ca nu ma impresioneaza faza cum ca-ti pare rau ca m-ai luat in serios si ti-ai pierdut vremea cu exemple. Nu ti-am cerut tie personal sa-ti tai din timpul pretios sa ma luminezi aici. M-am adresat fetelor care scriu la acest subiect, per ansamblu; nimanui in special. Daca ti-a facut placere sa tastezi, cu atat mai bine. Te-am citit, am judecat, si incerc sa adopt calea de mijloc.

Pe mine, personal, nu ma coafeaza deloc tracanelile inutile si scarpinatul dupa urechi al copilului mic. La varsta de 1 an si jumatate, fetita mea este frumoasa de pica, haioasa, nabadaioasa, alintata cat cuprinde si extrem de volitiva. O pup de o tocesc zilnic, ii fac toate mofturile posibile, insa, in acelasi timp, incerc sa nu exagerez cu asta. Ma straduiesc sa o invat niste limite. Limite pe care, mai tarziu, societatea in care traim i le va impune negresit.

Hai sa descriu un episod, zic eu, pertinent:
Anna mea a inceput gradinita full-time acum 2 luni. Pana atunci a stat cand cu mine acasa, cand a mers la gradinita doar cateva ore pe zi.
In primele zile la gradinita full-time a stat in time out jumatate din timp.
De ce?
Simplu: fiindca muma-sa, adica io, n-a fost in stare sa o dezbare de prostul obicei de a da cu jucariile sau cu mopul in cap altor copii. Cum vedea ca un copil atenta la o jucarie a ei, cum i-l smulgea din mana si poc! una peste scafarlie cu ea.
It sounds funny cand citesti, dar dupa o vreme te cam saturi de mormaielile altor parinti sau de privirile lor gata sa te inghita cu fulgi cu tot.
Ei, cat am incercat eu sa o descotorosesc de acest prost obicei de a tranti cu jucariile in capul altor plozi... n-am reusit. Cu explicatii, cu blandetea, cu tot tacamul.
Si uite ca acest esec al meu a fost taxat de gradinita cu time out pret de cateva zile la rand.

Intrebarea mea este urmatoarea: ce te faci cand copilul nu pricepe de vorba buna?
Continui sa bati campii cu discutiile "logice" pana ajunge la pubertate si, speri cu infrigurare, ca o sa get it? Sau ce?
Adica voi n-ati vazut copii mai mari, uneori chiar adulti, tampitei nevoie mare, carora li s-a suflat in posterior din copilarie, li s-a oferit totul pe tava, un deget n-au avut a misca, si-s niste ratati? Ca io am vazut. O droaie chiar. Daca vreti, dau exemple.

Pe mine intotdeauna m-a surprins cum de romanii adopta cu atata usurinta orice curent de opinie din Vestul salbatic.
Daca Vestul salbatic a decretat acum cateva decenii ca nu mai e bine sa dai "na-na" la fundulet copiilor, pac! si romanii repede se iau dupa ei. Cu aceeasi usurinta cu care romancele si-au dat jos sutienele pe plaja la cativa ani dupa Revolutie. Cu aceeasi usurinta cu care tinerele mamici nu mai gatesc mancarica pentru copiii mici, ci cumpara borcanase deja preparate de la supermarket.
Si pot continua cu "n" exemple de usurinta cu care romanii copiaza orice tampenie din Vest.

Cred ca pot intreba cu pertinenta, what's next?

Ca titlu informativ, in Canada, pe 30 ianuarie 2004, Curtea Suprema a sustinut noua lege care intra in viguare la momentul respectiv: The "Spanking" Law: Section 43 of the Criminal Code

Iote ce spune articolul de lege respectiv:

Section 43 of the Criminal Code(1) reads as follows:

Every schoolteacher, parent or person standing in the place of a parent is justified in using force by way of correction toward a pupil or child, as the case may be, who is under his care, if the force does not exceed what is reasonable under the circumstances.


Deci, principiul general este what is reasonable under the circumstances.

Io gasesc ca o palma peste pampersi din an in paste este extraordinar de rezonabil.
Altii pot sa nu fie de aceeasi parere cu mine, si este ok asa. Nu suntem toti trasi la xerox sa gandim la fel.

Mamica de Zanuta mica, Anna Laura

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns freedelia spune:

Deci ia sa vad daca am priceput ce spui tu -- daca nu intelege de vorba buna sa nu faca ceva care te deranjeaza, pac da-i la cap! Adica obliga-l, forteaza-l sa faca asa cum zici tu. Excelent! Cred ca ar trebui aplicata teoria asta si pe strada cand unul da peste tine si nu isi cere scuze, in metrou cand esti gravida si nu ti se da locul, si in general cu toti adultii astia care nu fac dom'le ceea ce trebuie. Ia sa-i trosnim putin sa le bagam mintile in cap.

Da, e foarte usor sa ne culcam pe=o ureche ca uite mai fac si altii ca mine si sa ne gasim argumente pentru un comportament inacceptabil.

Ma indoiesc profund ca e posibil sa exista copii mai neastamparati ca ai mei. Fata mea la 1 an si 3 luni s-a urcat, in cateva secunde, pe biblioteca, pana la tavan!!!!! Asta asa, un exemplu. Alearga toata ziua, sar unul pe celalalt, se cearta, se iau si la bataie. Si atunci, le explici. Si inca o data si inca o data. Si nu, tot nu asculta, ca meseria de mama nu se termina niciodata. Si la 40 de ani tre sa le explici de ce tre sa depaseasca criza de mid-life si sa se potoleasca cu prostiile. Sau ma rog, poti sa ii trosnesti si atunci sa-si bage mintile in cap si sa se potoleasca.

NU am zis ca un copil de 19 luni ASCULTA si se conformeaza, am spus ca INTELEGE. Adica intelege ca tu nu vrei sa puna mana la priza, dar el tot vrea sa o puna. De aia trebuie repetat, trebuie distras copilul, trebuie explicat. De fiecare data cand incearca. Nu o data si gata. Ca o moara stricata, cum am mai spus.

Ma regasesc in ce a scris Conchita. Eu nu am fost batuta crunt, tot asa o palma ici, o insulta colo, un urlat la mine dincolo. NU ele in sine m-au traumatizat, ci lipsa de comunicare si faptul ca nu am fost invatata cum sa imi managerizez sentimentele. Asa ca atunci cand ma simt frustrata, reactionez pana si acum, la 31 de ani, super aiurea. Incerc sa reactionez altfel, dar nu pot, nu imi vine natural. CAnd e o frustrare mica, mai merge, dar cu cat sunt mai frustrata cu atat e mai greu sa ma controlez, ma panichez, ma simt atacata.

Consider ca ce le ofer copiilor mei este sansa de a avea acces la ceea ce simt, de a intelege ca nu poti controla felul in care te simti, dar poti controla felul in care reactionezi. Ca sentimentele sunt importante, ca nimeni nu are dreptul sa le spuna sa nu mai fie frustrati sau nervosi sau speriati. Dar ca eu, mama lor, sunt alaturi de ei si ii invat cum sa se comporte cand se simt asa, cum sa gaseasca solutii.

Chiar ieri fata mea a facut o criza de plans -- se juca cu fratele ei, i s-a nazarit ca vrea jucaria lui, cum avem regula clara ca cine se joaca cu o anumita jucarie are dreptul la ea pana termina de jucat, i-am spus (eram in camera alaturata, cu usa deschisa) ca acum e randul lui John. A inceput sa urle, el a plecat, ea dupa el urland. M-am dus la ea, am luat-o in dormitor la mine, unde nu are prea multe cu care sa se raneasca si nici prea multe sa distruga. A plans, eu i-am spus mereu ca o iubesc, ca stiu ca e frustrata, i-am tot oferit alternative -- sa ne batem cu perne, sa ne imbratisam in pat, pana la urma am intrebat-o daca vrea niste abtibilduri -- asta a functionat, instantaneu s-a ridicat de jos, s-a dus la cutia unde tin abtibildurile si gata, asta a fost, am ales abtibilduri in pat, ne-am dragalit si in cateva minute era gata.

Si ce a invatat? Ca se simtea frustrata. Ca e ok sa se simta asa, ca mami tot o iubeste. Ca exista solutii pentru frustrarea ei, altele decat cea initiala, dar trebuiesc cautate. Daca o ignoram sau o puneam in time out -- invata ca NU e ok sa simta frustrare, ca mami NU este alaturi de ea cand este frustrata si ca trebuie sa isi inabuse acest sentiment.


14+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)
POZE

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

anca74, culmea culmilor - deci eu sunt extremista ca iti sugerez sa gasesti alternative "palmutei de azi, pumnului de maine"(stiintific dovedit ca la asta se ajunge mai tarziu) si tu care ridici mana asupra copilului tau esti cum? moderata? da-mi voie sa ma crucesc. in sosonii tai ma plimb in fiecare zi, am albit deja, fie-mea e ca fiica ta, amandoua leite la nazbatii. si totusi nici vocea nu am ridicat-o la ea pana acum. daca eu, traumatizata in copilarie, pot, atunci tu nu ai nici o scuza. orice lovitura fizica e abuz si e treaba ta daca te imbeti cu apa rece ca nu este. plus atacul la persoana (caracterizari pe care nu ti le-am cerut) sunt total aiurea. combate-mi ideile, nu persoana, te rog.

pe de alta parte, de la mine, un adult, ceri comunicare eficienta si toleranta, dar tu de la pustoaica ta de 19 luni ceri ingaduinta s-o palia o pauzasti "peste pampers". crezi ca pampersul ala amortizeaza umilinta sau cum? iti zic eu ce se intampla. o sa creasca crezand ca palma e inclusa in pachet, e normala, nici nu o sa mai reactioneze la ea si te va uri de-a dreptul cand va creste. acum cu palma, maine cu parul. ca tot tu vei fi si cand va avea 15 ani si va incerca prima oara alcoolul, tigarile, eventual drogurile. atunci ce-o sa faci? daca pentru un nimic acum ridici mana asupra ei?

legea aia e o tampenie, pardon de expresia extremista - esecul umanitatii, punct. nu ne-am batut joc de copii si drepturile lor secole de-a randul, acum trebuie sa ne legiferam primitivismul, ca de mai mult nu suntem capabili. am ajuns pe Luna, pentru Dumnezeu, si suntem total incompetenti cand vine vorba despre un copil?! nu exista alta solutie decat palma?

tu poti sa ma ignori, n-ai decat. eu de tacut nu voi tacea cand vine vorba despre copii si copilaria lor distrusa. vorba lui LadyJ, daca nu faci ce-ti zice sotul intr-o zi, inteleg ca esti de acord sa te cotonogeasca nitel, daca de vorba buna nu intelegi.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alexia27 spune:

Eu sunt curioasa sa aflu care e frecventa care face diferenta intre educatie si abuz. Sub cate "palmute" pe saptamana/luna/an se cheama educatie si peste cate se cheama "abuz"? A, si cum anume masuram intensitatea palmutei, nu de alta dar sa stim si noi daca e o "palmuta educativa" sau o "palmuta abuziva"


Cat despre remarca ccc cum ca educatia fara bataie e o " tampenie copiata din vestul salbatic"...ce sa zic, probabil ca de aia la noi expresia "bataia e rupta din rai" e inca in capul listei cu principii educationale "sanatoase"

aditez ca am uitat ceva: cele care sunteti pro palmute ocazionale, acceptati si de la copilul vostru sa va dea voua o palma (tot ocazionala, desigur), sau altor copii? Sau educatoarei? Nu mereu, doar cand nu pricepeti ce vrea copilul de la voi sau de alti copii. Mie asa mi se pare echitabil: in lipsa de argumente si/sau solutii, apelam la palma, dar sa fie in ambele sensuri si aplicata si la gradinita sau la locul de joaca.



I am alive and I am here forever
Michael Jackson

I won't be a rock star. I will be a legend
Freddie Mercury


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns corinadana spune:

Conchita esti 24 din 24 cu fata ta? Sau mai ai ajutoare?

Aia cu palmitza si pumnul a fost totala!!!

Don't throw with stones if you live in a glass house.

corina mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gaia.nevia spune:

iaca, nu ma mai pot abtine.


sunteti totale. Da, exista persoane care isi mai altoiesc copiii. Peste fund, mai tare, mai incet, mai rar, mai des.

Acele persoane, in loc sa spuna "da, ni se intampla, am vrea sa nu ni se intample si sa invatam alte metode, mai eficiente de educatie"
sau "da, ni se intampla, da' nici ca ne pasa"

vin aici si incearca sa demonstreze in fel si chip ca "da, ni se intampla, da nu dam tare, si daca nu dam tare, nu traumatizam copilu'" si "da, ni se intampla... dar nu conteaza, ca uita" si "da, ne se intampla, dar e perfect normal, si util, incercati si voi"!!!


Noi ne-am mai pierdut (foarte rar) rabdarea cu Teo, din pacate. Si as dori sa nu o fi facut, pentru ca am observat de la prima palma ca nu este nimic bun in asta. Privirea lui, reactia, tristetea din ochii lui. Of.
In plus, educational, este inutil. Palmele si bataile nu duc decat la ura, incapatanare si minciuna. Trebuie sa inveti sa minti bine, ca sa ocolesti palmele, nu?! (asta pentru mai tarziu...)/
Nimic dumnezeiesc in asta... nu?!

Gaia, mumã pentru voi:
Bebeloi si Bebedoi , poveste despre inceputuri

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

Citat:
citat din mesajul lui corinadana

Conchita esti 24 din 24 cu fata ta? Sau mai ai ajutoare?

Aia cu palmitza si pumnul a fost totala!!!


aia cu palmita si pumnul a fost rezumatul pentru dc al unor jde carti si studii stiintifice pe care le-am citit. am mai facut si psihopedagogie la scoala, asa ca stiu ce vorbesc.
si o sa-ti explic cat se poate de simplu si de clar:

- femeile care pun accentul pe "palmita pe PAMPERS" au impresia ca auditoriul uita subit ca un copil nu poarta pampers pana moare. si ca mama nu va inceta cu palmutele cand va incepe pruncul sa mearga la olita. ca doar nu palia o pauzaste pampersul ca nu e destul de pufos, nu? palia o pauzaste copilul

- daca dai o palma peste pampers cu ideea subliniata aici de multe ori sa nu doara, da-mi voie sa ma indoiesc de scopul si durata vizitei palmutei pe pampers. femeia care-si loveste copilul e scapata de sub control. sau cel putin am intalnit prea putine mame calme si lucide care aplica o pedeapsa corporala la rece din convingerea ca e utila.

deci revenind la mama tipica palmuitoare de scutec, ea da sa se simta, pentru ca nu poate controla situatia. copilul la inceput reactioneaza ca si cand gestul e o joaca, doar mama e lumina lumii pentru el, nu-si imagineaza ca exista ceva rau pe lume care sa vina de la mama lui. cand se accentueaza intensitatea, repetarea si durata gestului, palma devine dureroasa si naste frica si shoc. copilul e prea mic sa faca legatura, la 19 luni cel putin, intre o fapta rea si durerea provocata de mama.

durerea fizica pentru copil nu e o consecinta naturala a unei fapte rele. ca sa iti dau un exemplu dat de anca74: copila ei loveste alti copii cu jucariile in cap. lasand la o parte faptul ca orice psihopedagog i-ar explica frumos ca violenta copilului este oglinda violentei experimentate, palma peste scutec, mai tarziu peste chilot, nu este consecinta naturala a gestului negativ. fie ii dai si tu cu jucaria in cap putin mai tare ca sa vada efectul imediat si sa inteleaga ce provoaca el prin gestul respectiv, fie il indepartezi de la locul faptei - consecinta asta fiind preferata, pentru ca scopul educatiei este sa constientizeze copilul ca socializarea are ca regula comportamentul pozitiv. daca nu, consecinta e singuratatea si lipsa de prieteni.

- o mama care nu se poate controla pe sine la nazbatiile copilului va progresa in manifestarile violente in 99.99% din cazuri. pentru ca problema nu este ce face copilul, ci neputinta ei de a-si gestiona emotiile negative, gen frustrare, furie, neputinta, ura (in multe cazuri, vezi mamele criminale).

explicatia favorita e ca pedeapsa trebuie sa fie proportionala cu fapta, asta e definitia disciplinei prin palmuta sau alte pedepse corporale (inchis in camera, infometare, etc). ii dai o palma peste scutec la 2 ani pentru ca ti-a spart vaza care oricum nu ar fi trebuit sa fie la indemana. la 5 ani sparge geamul vecinului si tre sa-l platesti - palmuta nu va fi suficienta, deja s-a obisnuit cu ea, nu mai are nici un efect (singurul efect constant e ca parintele isi pierde respectul, dragostea si increderea copilului). deci se trece la palme zdravene, pumni, eventual curea. sunt spitalele pline de povesti dintr-astea, inclusiv in romania.

mai vrei? nu cred ca ai avut rabdare sa citesti pana aici eniuei.

daca am "ajutor" cu copila mea? bineinteles ca nu. are vreo importanta? crezi ca eu nu obosesc sau nu ma apuca frustrarile si nu intru in pana de idei de multe ori la cate nebunii face? ba bine ca da! dar asta e problema mea. emotiile mele negative sunt in parcela mea de rezolvari, nu a ei. iar pedeapsa pura, dreapta si eficienta nu vine din dracii parintilor si neinfranarea temperamentului! aia e furie animalica. daca vrei sa pedepsesti un copil pentru o trasnaie, iei tu time out, te calmezi, judeci faptele la rece, iei o decizie si ramai consecvent in aplicarea ei.

asta, teoretic. sonia mea nu stie nici de pedeapsa deocamdata, dar nici de rasplata. da, se poate. altfel nu as vorbi.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Qamar spune:

Conchita, rezonez total cu ce ai scris mai sus


Anca, mi-e greu sa te mai citesc...O palma, un pumn, o scatoalca= bataie = abuz
Citeste mesajul Conchitei de o suta de ori si pana la urma poate vei intelege ceva...
Conchita e extremista? Nu, mami, tu nu poti sa accepti ca ce faci sau ce vrei sa faci e gresit.


i give up...

Vrei solutii? Uite, eu ti le dau pe alea pe care le vrei:

deci ce faci cand copilul nu mai intelege de vorba buna? il bati
ce faci cand loveste alti copii? il bati
ce faci cand nu te asculta? il bati
ce faci cand esti nervoasa? il bati
ce faci cand esti obosita? il bati
ce faci cand simti ca ti-ai ratat viata facand un copil? il bati
ce faci cand nu mananca? il bati
ce faci cand te bate? il bati si cu putin noroc (daca nu are inca 17-18 ani), n-o sa riposteze mai rau...

E bine asa? Succes mult...



www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">We LOVE Sonia

www.bebelissimo.com/" target="_blank">*Bebelissimo*

Mergi la inceput