palmuirea copiilor

LauraNicole spune:

Anca , te felicit pentru faptul ca vrei sa iti cresti copilul fara violenta !

De multe ori am simtit si eu ca-mi ies din minti , mai ales cand o luam pe Sandra de la "naturala" si imi urla 3-4 zile fara motiv de ma dureau urechile,cand ma rugam de ea sa manance pentru ca aia o tineau nemancata saptamani intregi (ii dadeau cate un biberon cu ceai sau apa) , cand trebuia s-o dezvat de injurat (o invatzau sa zica m.u... aluia cu care o facuse tampita) si altele de genul asta sau ,rar de se intampla,se mai certau amandoua pe jucarii sau diverse .

Cand se certau pe jucarii niciodata nu luam din mana celei mari sa o dau celei mici pe motov ca "e mai mica" ci le-o luam de la amandoua ,o puneam undeva unde nu ajungeau si le spuneam :
"Pentru ca n-ati stiut sa o impartiti frumos,acum n-o mai aveti!" si sa vezi ce repede se impacau cu celelalte .
Niciodata nu le-am certat cand :mi-au spart vreun pahar.vreo cana etc pentru ca astfel de accidente se intampla si noua,adultilor .

Cand mergeam cu ele la cumparaturi ,daca nu reuseam sa intru cu caruciorul inauntru ,le spuneam ca mergem sa luam ce avem nevoie si apoi ce vor ele si le puneam sa "ma ajute" cu luatul de pe raft si pus in cos .

Cu trimisul in camera ei ce sa zic? Daca era cuprinsa de crize vre-una,o trimiteam sa stea acolo 5 minute-10 dar niciodata mai mult si venea apoi singura si-mi zicea:"Gata,mi-a trecut bazdacul!".Dupa ce am pierdut-o pe cea mica ,a mare a avut o cadere si o saptamana a fost la scoala fara teme facute si fara sa-si invete desi acasa facea ceva teme cu mine .Cand am aflat,mi-a crapat obrazul de rusine,m-au apucat toti nervii dar m-am calmat , am discutat cu ea ,am aflat ca suferea tare mult dupa cea care 3 ani jumate ii fusese surioara si n-am pedepsit-o dar i-am dat si mai multa atentie .
Intotdeauna ma tineam de cuvant :daca spuneam ca 3 zile n-are voie la tv pai 3 zile nu are voie .Dar si cand imi lua vreo nota buna sau isi facea curat in camera fara sa-i atrag eu atentia sau ma trezeam ca o lasam cu ex husbandu acasa si gaseam facut curat de ea o rasplateam pe masura :ceva dulce ce-i placea ei,fructele preferate,compotul de ananas dupa care e innebunita,o rochita etc .

Oricat de obosita as fi fost tot imi petreceam cateva ore doar cu ea,faceam baie impreuna si ne povesteam cate in luna si-n stele de venea husbandu si ne intreba ce tot susotim atata in cada ,inainte de culcare si acum merg s-o "invelesc" si ne mai pupacim ceva timp si gadilicim si povestim desi de cand am adus-o in Anglia stam aproape toata ziua impreuna .Si-mi spune tot .Si cand face tampenii si cand e de bine .

Deci cred ca cu cat te ocupi mai mult de copil si-i acorzi atentie cu atat e totul mai bine !

Un alt exemplu de copil nebatut de parinti dar lasat de capul lui este fata unor prieteni care acum are 17 ani si a fugit de acasa sa traiasca cu un tigan de 14 ani .Astia mai au o fata de 20 si ceva de ani pe care au batut-o zdravan cand era mica si dupa ce a fugit cu un italian de 40 de anicand avea 19 ani, acum e la casa ei , casatorita si cu un copil,o situatie materiala grozava dar tot nu-si poate ierta parintii pentru cata bataie a primit .La a mica astia au zis ca sa n-o bata si p-asta ca sa nu fuga si asta de acasa,au lasat-o de a facut ce a vrut .Cand facea asta vre-o tampenie , o injurau , o spurcau cum le venea la gura dar n-o bateau , nu-i explicau ce trebuia sa faca sau,nu stiu , sa ii arate ce si cum .Si a crescut o vagaboanta care fumeaza de stinge,bea de rupe si umbla din golan in golan pana a fugit cu asta de care v-am zis .Eu inteleg sa nu bati copilul dar nici sa nu-ti pese ce face nu-i bine!

Life is something precious so enjoy it and try to take what s good from it!

denizel spune:

Multumesc si cu placere, Anca si Mihaela!!

Mihaela, la tine e mult mai greu decat la noi. Ai de gestionat si conflictele dintre surori :).

Pai da, Anca, asta e cea mai importanta chestie din lume pe care trebuie sa o aplice mereu orice parinte: sa se puna in locul copilului!!!!!!!
Daca am putea face asta mereu si daca si ei ar fi capabili (si dispusi ) sa faca asta cu parintii/fratii, probabil ca nu ne-am mai certa aproape deloc :).

Eu va mai zic o chestie pe care o practic cu succes (in sensul de succes al relatiei eu-copil), dar sa nu o mai ziceti la nimeni fiindca e anarhista rau de tot .
De cand baietelul meu a mai crescut si imi da motive serioase sa tip la el (are 10 ani), am facut un pact: daca eu tip la tine pentru ca ai facut-o lata si tu te consideri nedreptatit, ai voie si tu sa tipi la mine!
Imi repugna ideea unui copil la care adultul tipa si, poate, adultul nu are dreptate, iar bietul copil nu indrazneste sa riposteze cand il vede pe ala rosu tot de nervi si gesticuland .
Dar, atentie, facem asta numai cand suntem noi doi, ca sa nu ne punem unul pe altul in situatii neplacute in fata unui public mai mult sau mai putin larg :)).
Copilasii, care au un foarte dezvoltat simt al dreptatii, vor fi foarte corecti si nu vor riposta ridicand si ei glasul atunci cand stiu ca nu au dreptate. Or mai fi exceptii, dar merita incercata metoda.
Copilul e egalul meu (ma rog, un fel de egal. As vrea eu sa am puritatea lui...), deci, daca eu ma ratoiesc aiurea la el, are tot dreptul sa-si exprime dezacordul.
Ma rog, tatal lui nu e de acord cu metoda si, desigur, nu o aplica. El prefera sa-si ceara scuze daca a ridicat degeaba tonul la copil .
Dar mie si copilului,tipului de relatie dintre mine si el si temperamentelor noastre ni s-a potrivit f. bine aceasta metoda si a ajutat la apropiere si dobandirea de bune sentimente ale lui fata de mine :).

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

conchita spune:

ok, anca, suna fair ce spui tu si te inteleg perfect. ca teoria e una, principiile asisderea, dar concretul e mai relevant, ca de-aici vin ideile.

sonia mea mai face crize cand e super obosita sau superstimulata. crize, in sensul ca nu te intelegi cu ea, nu vrea pe nimeni si nimic. e obosita de nu-si poate tine ochii deschisi si totusi nu vrea sa mearga la nani. unii parinti spun ca in cazurile astea sa dai ignore si cand o cadea copilul lat, pai atunci sa doarma. din pacate, teoriile astea generale sunt cam apa de ploaie daca le aplici fara sa-ti cunosti copilul bine-bine. la sonia nu merge ignore, desi din fapte te lasa sa crezi ca asta doreste. la noi merg glumele si giumbuslucurile si dragalelile. vrea sa ii validez dragostea, vrea atentie, vrea sa ii arat din nou cat de mult o iubesc. dar trebuie sa insist suficient pana ii smulg primul zambet si sare la mine in brate de parca n-ar fi chirait iritata cinci minute mai devreme. cand vrea sa ma muste (ca se mai intampla:-)), ii spun ca o iubesc, pur si simplu, ca o inteleg ca e suparata, dar uite, sunt aici langa ea, haide sonioara mica, spune-i tu lu mami cum sa te ajut sa nu mai fi suparata. care decat ca nu-mi iese din prima, ti-am zis, trebuie sa insist. la cea mai mica inflexiune a vocii care ii demonstreaza ca sunt gata sa renunt, ca sunt iritata la randul meu, ca am frustrari, incepe si mai tare cu criza. nu stiu, eu asa inteleg reactiile ei, asa o simt, ca parca ar vrea sa ma testeze daca o iubesc numai cand e dulce si vesela sau mereu. iar noi, ca parinti, ii iubim mereu, nu?

pe-aia cu soptitul cand tipa am mai zis-o pe forum si functioneaza. cu cat tipa ea mai tare, cu atata imi cobor eu vocea. si pentru ca e curioasa ce spun, inceteaza din tipat ca sa auda ce zic.

alta solutie: ii propun sa facem cate ceva. zice nu de cinspe ori, cu lacrimi in glas, dar gasesc eu ceva pana la urma sa-i starneasca entuziasmul.

alta: ii pun o gramada de intrebari neutre spre jucause, in felul asta invatand-o sa-si lamureasca supararea, sa o identifice si s-o rezolve. un exemplu chiar de ieri - tu ce crezi, nemo plange vreodata? si ea zice da. si de ce crezi tu ca plange? ai nou nou (I don't know). crezi ca plange pentru ca nu are nas? si-i ating nasucul beep-beep? "nu". ca nu are degetele ca ale tale? si i le pupicesc. "nu". ca nu are pantofi albastri? "nu". si vad cum i se lumineaza fatza destul de repede si cum raspunde la mangaieri si la joc si isi revine super bine.

denizel spune:

Am uitat sa spun ca metoda "striga si tu daca mama a luat-o razna" ajuta si la diminuarea numarului de episoade de ridicat tonul la copil.
Pentru ca traim in cultura eu sunt parinte, am dreptul, tu esti copil, taci si inghite, e totusi destul de neplacut sa ai schimb de tipete cu copilul .
Deci, te gandesti de doo ori inainte de a te produce vocal :)).

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

conchita spune:

anca, stai ca am apasat pe trimite din greseala.

alta idee: ii vorbesc in "chineza". noi avem un joc preferat sa inventam cuvinte si sa ne hlizim o gramada la alea mai haioase. sa zicem ca nu o las sa faca ceva pentru ca e periculos si ea insista (mdeh, e fie-mea, nu?) si da cu toate alea de nu ma mai inteleg cu ea. atunci incep sa-i vorbesc in "chineza" noastra. are efect super garantat, ar trebui sa-i vezi fetisoara socata la inceput, ca dupa aia bufneste in ras instant. dupa care ii explic de la egal la egal ce si cum, ma asculta calma si nu mai face. ideea e sa dezamorsezi cumva furia aia a impotrivirii, caci in momentul ala nu poti rationa cu un copil. trebuie fie sa-i lasi sa-si consume emotiile, fie sa ii inveti sa si le controleze. discutia vine dupa, altfel e inutila in timpul crizei, revoltei, neascultarii, negatiei.

alta: o imit in ce face. cateodata incepe sa se loveasca singura peste fatza cand e nervoasa tare si daca nu o pot opri, ca fuge si continua cu nebunia asta de ma baga in sperieti ca nu stiu de unde are pornirea de a se rani asa, atunci incep sa pretind ca ma lovesc si eu peste fata. treaba e ca nu suporta sa ma vada suferind sau trista si iarasi reactioneaza instant: mami, nu face buba, kiss you eu, bye bye buba. si vine si ma pupiceste pe obraji.

revin cand imi mai amintesc si altele.

arleena spune:

eu vreau sa va intreb ce ati fi facut in cazul urmator....ca m-am vazut nevoita sa-mi bruschez copilul

fiu-mio are 3 ani....ne plimbam pe o strada pietonala, cu tricicleta.....dupa ceva vreme s-a dat jos sa fuga dupa porumbei....si eu am preluat tricicleta....dupa ce s-a saturat de porumbei am decis sa o luam spre casa....doar ca el nu mai vroia pe trici....i se parea mai haios sa impinga el .....l-am lasat....doar il atentionam...ai grija in dreapta....stanga....sa nu intre in oameni....deja era si cam obosit cred si se agitase tare impingand tricicleta....ne apropiem de capatul stazii pietonale care dadea intr-o strada circulata si il atentionez sa se opreasca sa-mi dea mana sa trecem la trecere impreuna.....mna...vorbeam cu peretii...fug dupa el...el de mine...printre oameni...gata gata sa loveasca pe cineva...reusesc sa-l prind de mana si dam sa trecem strada...aveam o plasa in cealata mana, cu o mana il tineam pe el si el impingea tricicleta....pe la mijlocul strazii se smulge din mana mea....lasa tricicleta in mijlocul drumului(nu este semafor si masinile trec cu stiti ca se circula pe la noi...ca n-au rabdare sa nu mai fie pietoni...in fine)fug dupa el....nici nu mai stiu cum l-am ajuns...o masina pune brusc frana....altii incep sa clacxoneze ca era tricicleta in mijlocul drumului...il iau de mana si-l trag dupa mine...recuperz trici si trecem strada....in tot timpul asta il tineam de brat strans super tare ca a fost rosu cateva minute bune....si evident ca plangea de numa......s-a creat un balamuc in toata regula
ce naiba era sa fac??cum sa vb cu frumosul in situatia aia???imi venea sa-i trag doua si sa nu mai faca prostia asta....
am discutat tot timpul, stie ca nu e voie sa treci cand e rosu la semafor, ca nu are voie singunr sa treaca strada, si numai de mana cu cineva.....dar atunci a avut fruturasi si s-a smucit din mana mea

in situatii din astea limita cand i se pune viata in pericol mi se intampla des sa-l bruschez sau sa-i trag la fund....

dupa ce am ajuns acasa am discutat si i-am spus ca nu e bine ce a facut, ca daca il lovea vreo masina, etc....dar....momentul trecuse...

AB spune:

arleena e tare aiurea ce a facut puiul. Dar vezi tu in capul lui ca nu a mancat masa sau a alergat in fata masinilor e tot aia. Ei nu fac diferenta si nu inteleg de ce una mai trece si la alta tremuri de spaima si furie.

Parerea mea e ca daca e asa de incapatanat merita sa-i arati consecintele intr-un mod mai plastic. Fa un pseudo-baietel din rulouri vide de hartie igienica sau ce idee ai tu. Si puneti-l impreuna pe strada si recuperati-l apoi cand e bucati. Si explica-i ca accidentat ajunge ca baietelul acela si fara o mana sau un picior nu poate sa se joace, sa alerge, etc.

Eu am facut asa cand pe al meu il apucase trasul de bburic. Sa-l strang de gat, nu alta, pentru ca o facea in pat seara, la toaleta.... ce mai, ma tineam scai de el si el nimic. Pana am crosetat o papusica cu buricel si de la buric am desirat-o toata. Si acum se uita mirat la buric, dar nu mai trage... uff bine ca i-a trecut ca parca aveam nou nadcut din nou.

ruxij spune:

Din amintirile mele din copilarie, eu zic ca o palma la fund de cateva ori pe an, nu e abuz. Cel putin eu nu am fost traumatizata. Nu pot zice ca am fost batuta, am mai primimt cate o palma o data pe an sau asa ceva. Bataia e abuz. Si retragerea dragostei e abuz, jignirea copilului, aruncatul de epitete etc.

Dar eu nu am aplicat palmele ocazionale si nici nu le aplic, nu de alta, dar nu cred ca functioneaza. Am aplicat metoda cu numaratul: 1,2,3---time out dc nu se executa ceea ce tb facut sau nu se opreste comportamentul nepotrivit. Functioneaza f. bine dc esti consecvent. Dc. nu esti consecvent, nu functioneaza. La noi time-out nu e in alta camera, sta doar pe treapta de jos a scarii interioare, 1 minut pt fiecare an din varsta lui. Acum ca suntem mari, time out e mai des inlocuit de "grounded", nu iesi afara la joaca, sau nu te uiti la nu stiu ce emisiune, sau ceva de genul asta. Acum pe timp de vara, amenintarea cu nejucatul afara a functionat mereu. O data sau de doua ori chiar am si aplicat-o. Tantrumuri nu prea a facut. Doar cand avea un an si ceva, se dadea cu capul de podea si urla cand il bagam in casa, ar fi vrut sa stea doar afara. La noi a functionat ignoratul la vremea aceea. Si distrasul atentiei, ei sunt mici, si uita relativ repede. Pentru lucruri periculoase, cand sunt mici, ochii pe ei ca pe butelie, explicat la nesfarsit ca nu nu nu. Se mai poate intampla sa te sperii tu si sa il scuturi sau sa tipi la copil. Nu e mare tragedie dupa parerea mea. Al nostru se urca pe masa din curte cand avea 1 an si 3 luni si de atunci am inceput sa il pun in time out, in patutul lui. Urcat pe masa-time out; urcat pe masa-time out; urcat pe masa-time out si dupa ce s-a intamplat de 20 de ori a invatat ca urcatul pe masa atrage dupa sine time out 1 min. Cam devreme time out, dar decat sa cada in cap cat era acasa cu bunica-sa, a mers chestia asta.

Problema pe care o am acum (nu prea stringenta, dar am avut vreo doua situatii in vara asta) este cum il disciplinez cand face cate o gafa in public. Ca nu imi vine sa il pedepsesc de fata cu altii, dar nici nu stiu cum sa procedez ca totusi sa inteleaga ca nu e ok ce a spus/facut. Eu doar i-am explicat DUPA ca nu a fost bine ce a facut si dc se mai repeta va exista consecinta X. Oricum, suntem mari acum, ne intelegem altfel. Negociem cam orice:)

Guestus spune:

Daca vine sotul acasa care e mare si puternic si va trage doua dupa ceafa pt diferite motive intemeiate sau nu va coalizati 100% contra lui....dar daca se pun in discutie palmele aplicate copilului se aduna 100 de pareri pro si contra. Pai nu este om si ala mic...ce trebuie nene sa-l abuzati. Zau daca inteleg.

mihaela_s spune:

arleena, parerea mea e ca ai procedat cum ar fi procedat orice mama panicata in situatia respectiva. Nu cred ca exista solutii generale ci fiecare copil e aparte si trebuie stiut cum sa lucrezi cu el. Nu cred ca o palma la fund in atare situatie ar face ceva bine, copilul oricum nu ar intelege mai multe. Tu nu trebuie sa il faci sa ii fie frica sa se departeze de tine cand treceti strada, pentru ca altfel primeste palma la fund ci trebuie sa il faci sa constientizeze pericolul. La varsta lui ii explici ce pericole sunt pe strada, ii repeti de cate ori iesiti afara, ii repeti(chiar si de 100 de ori daca trebuie!) ca el a gresit alergand in fata ta si a masinilor, ii poti spune chiar si de urmarile grave: gen ajungi la spital, primesti perfuzii, injectii, poti sa ai maini/picioare rupte si sa stai in pat sa nu te mai poti juca o perioada, etc. Ce crezi tu ca merge la baietelul tau.
Ce as face eu mai departe: nu as mai iesi cu tricicleta decat cu o conditie bine stabilita de acasa: treceti strada frumos, el de mana cu tine. Daca fuge iar(pregateste-te sufleteste pentru asta) atunci tricicleta va sta acasa si veti iesi cu ea numai in jurul blocului sau pe trotuarele din zona, unde nu trebuie sa treceti strada. Daca aveti un drum mai lung de facut, unde e nevoie sa traversati, atunci lasati tricicleta acasa(daca fuga pe trecere se repeta). Da-i astfel inca o sansa, lasa-l sa stie ce consecinte poate avea urmatoarea lui fapta si actioneaza ferm daca se mai intampla. Iar daca te asculta, lauda-l.
Nu stiu daca e cea mai buna solutie, dar eu asa as proceda.
Incearca ccc ca atunci cand iesi cu el sa nu te incarci cu atatea, el trebuie supravegheat mai atent se pare, iar tu trebuie sa fii mereu pregatita ca o astfel de fuga in fata masinilor se va repeta. Daca ai cumparaturi de facut lasati tricicleta acasa, etc. Tu iti stii mai bine programul si poti hotari modul lui de organizare.
si

fii alaturi de Mihaita


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie