Mild Asperger - debut?

Raspunsuri - Pagina 19

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Luna1 spune:

Aseara am urmarit acest filmulet impresionant si m-am gandit ca este plin de inspiratie. Pentru cine are rabdare il poate urmari www.bbc.co.uk/iplayer/episode/b00p26x7/Storyville_20092010_The_Horse_Boy/" target="_blank">AICI

PS Sper sa nu deranjeze pe nimeni postarea mea.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns myrrha spune:

Anca, si eu cred ca e foarte dificil sa diagnostichezi discret si delicat un adult. Poate doar daca ai scoate la inaintare geniile banuite de Aspergers - vezi biografiile de pe topicul Anei. Nimanui nu ii place sa fie criticat, mai ales in privinta aptitudinilor sociale, o zona foarte vulnerabila pentru oricine.

Alice, Vlad citeste literatura, se uita la filme? eu cel putin am invatat foarte multa empatie pe calea asta - incepind cu filme clare, drame cu personaje bune si rele. Apropo de situatia cu invatatoarea, ma gindesc la un joc, habar n-am daca ar merge la Vlad, sa va imaginati viata ascunsa a diverselor persoane din viata lui, unde se duce invatatoarea dupa ce se termina orele, de unde isi cumpara mincare, unde e casa ei, daca are copii etc

Eu ma simt depasita de ipostaza de a-i da singura un diagnostic Agatei, sint sigura ca nu vad padurea de copaci. As vrea sa puna un doctor degetul pe buba, si sa trec la treaba. Desenele ei acum sint predominant fete cu emotii, fete speriate, fete vesele, fete inlacrimate - desenate din proprie initiativa. Jocul ei preferat de multa vreme, de pe la 2 ani, e sa ne strimbam una la alta, sa facem figuri speriate, enervate etc. Cred ca e ca si Mariuca, disperata sa socializeze, dar fara social skills si fara experienta. Ma gindesc apoi ca pur si simplu nici nu a avut ocazia sa si le dezvolte, cum intotdeauna a evitat copiii, iar eu n-am insistat niciodata suficient sa se apropie de ei

Luna1, filmul nu se vede daca nu esti in UK

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns arminad spune:

Citat:
As vrea sa puna un doctor degetul pe buba, si sa trec la treaba.


Eu am comparat mereu diagnosticul cu un puzzle urias. Tu il vei face pina la urma si nu doctorul .El iti va da un diagnostic care iti ofera mai mult sau mai putine servicii. Restul e sarcina ta exclusiv. Ce terapie sa alegi, ce terapist ,sa evaluezi rezultatele, sa intelegi sistemul scolar si partea legala, ce drepturi ai, cum sa te lupti pentru ele etc.

Ca recunoaste sau nu fete e important decit prin prisma faptului ca nu pornesti terapia de social skills de la basic adica sari peste o etapa.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

myrrha. Super ideea cu "sa ne imaginam ce fac oamenii cunoscuti, sa ne imaginam viata lor, etc.". Precis o pun in aplicare.

Legat de diagnostic eu sunt intr-o dilema. Avem programare la un specialist considerat foarte bun pe Asperger in Romania dar ma gandesc cu groaza la momentul in care ma va intreba "de ce credeti ca este o problema". Pentru ca este atat de greu de explicat incat uneori imi vine sa spun "daca e asa greu de explicat nu exista, este doar in capul meu nebun". Ma bate gandul sa aman consultatia si intre timp sa-i scriu un email despre ingrijorarile mele. Nu-i pot spune nimic de fata cu copilul. Dar poate ca nici aceasta nu este o pista buna pentru ca pot s-o influentez ori eu de aceea vreau parerea cuiva neimplicat.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Chuny spune:

Simali, eventual poti sa suni la secretara medicului si sa intrebi cum se deruleaza consultatia. Daca mergeti ambii parinti, eu presupun ca unul poate ramane un moment cu el in sala de asteptare si celalalt parinte va discuta cu medicul.

Eu cand am fost cu V am scris pe o foaie tot ce ma ingrijoreaza pe puncte, ca sa nu uit nimic. Cred ca e foarte important sa nu pronunti cuvantul Asperger in fata medicului pt a nu-i da impresia ca pui tu diagnosticul.

Eu in Franta am dat si peste un medic destul de nasol care s-a suparat pe mine ca am vorbit in termeni stiintifici.

Sibylle

http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/

Vladimir ***** ***** Anna

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA




www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> "Cine a vazut acel licurici nu-l va uita niciodata ... i-a intrat in suflet pentru vesnicie"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Luna1 spune:

Myrrha uite www.youtube.com/watch?v=X816PJlI8kE" target="_blank">AICI o parte din filmulet pe youtube. Este povestea unui tata care incearca sa-si vindece copilul de autism pe cai spirituale in care nici el nu crede. Ajunge in Mongolia la Shamani. Daca puteti sa-l vizionati, mie mi-a explicat multe despre autism si puterea socetetii de a se adapta.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns myrrha spune:

Alice, eu am facut o lista de simptome din citeva carti despre Asperger. Una in special, dar iti spun diseara ca nu o am la birou, are o lista lunga cu semne si simptome si Agata le bifa in proportie de 75 %.

Eu cred ca mai bine ii spui doctorului ca te gindesti la Asperger, dupa ce ii dai hirtia cu toate semnele tale de intrebare, tot ce e particular la Vlad, tot ce te ingrijoreaza. Evident ca doctorul are mai multa experienta clinica si o perspectiva mai larga, dar parerea ta de mama care isi cunoaste copilul conteaza. Pediatrul Agatei m-a ascultat foarte serios cind i-am spus de Asperger, mi-a spus ca e posibil. Dar la virsta de 3 ani e foarte greu de dat diagnosticul cind e atit de functionala altminteri, poate avea doar un social delay. Eu o sa incerc sa ma diagnostichez pe mine, sa vad daca reusesc sa obtin o programare la un psiholog aici.


mami de Agatha (21.08.06) si Iosif (30.09.08)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns accept92 spune:


De mult va citesc, de mult ma retin sa va intreb : de ce ar avea nevoie un om perfect functional de un diagnostic doar pentru faptul ca este diferit (din punctul cui de vedere...)? Si intreb din pozitia unui adult care se recunoaste in multe descrieri ce s-au facut aici, il recunosc si pe tatal meu, mama mea chiar a fost indrumata sa mearga cu mine la psiholog si sunt sigura ca daca altele erau vremurile ar fi mers. Insa ma consider norocoasa ca pe atunci nici nu aparusera primele generatii de psihologi, ca nici forumuri nu erau, nici atata preocupare a parintilor de a despica firul in patru. De ce? Pentru ca nu mi-am dorit niciodata sa fiu altfel decat sunt, pentru ca dimpotriva majoritatea neurotipicilor imi displac si pentru ca mi se pare revoltatoare ideea de a invata anumite comportamente pentru a fi 'acceptat' in societate. Nimeni nu poate fi placut tuturor, dar cu siguranta va fi iubit de cativa oameni care conteaza. Si acest Asperger este aproape imposibil de diagnosticat, pentru ca este ca o picatura de apa...depinde in ce forma o pui. Atata timp cat copilul nu vine sa iti spuna 'mama, ma simt diferit si nu imi place asta, nu ma simt acceptat, as vrea sa fiu ca ceilalti sau sunt anumite lucruri pe care as vrea sa le fac si nu pot' este corect sa cautam noi sa-l diagnosticam? Si in ce scop? Ca de schimbat nu se va schimba...


Fara nici cea mai mica intentie rea pun intrebarea, si ma intereseaza foarte sincer daca v-ati gandit la aspectul asta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns asteryaro spune:

Accept, daca unul dintre copiii de aici s-ar fi aflat in "gradina ta", sigur ai fi inteles despre ce este vorba.
Nu esti in masura sa dai buzna aici, fara maniere.
Poate ca daca ai fi manifestat putina delicatete (macar) ai fi primit cateva raspunsuri.


Cristina si Razvan (31.01.2006)
"Viata e ca carosabilu': unii vine, altii trece..." (adusca, membru DC)
(1),(2),(3),(4)
(5)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns arminad spune:

Citat:
Legat de diagnostic eu sunt intr-o dilema. Avem programare la un specialist considerat foarte bun pe Asperger in Romania dar ma gandesc cu groaza la momentul in care ma va intreba "de ce credeti ca este o problema". Pentru ca este atat de greu de explicat incat uneori imi vine sa spun "daca e asa greu de explicat nu exista, este doar in capul meu nebun". Ma bate gandul sa aman consultatia si intre timp sa-i scriu un email despre ingrijorarile mele. Nu-i pot spune nimic de fata cu copilul. Dar poate ca nici aceasta nu este o pista buna pentru ca pot s-o influentez ori eu de aceea vreau parerea cuiva neimplicat.


Eu i-as scrie un email in care mi-as exprima sumar si punctual ingrijorarile. Apoi l-as intreba 1.ce teste de evaluare foloseste ? 2. cum decurge evaluarea?
In functie de raspuns poti sa te pregatesti mai bine.I-as mentiona de asemenea ca Vlad e anxios si te temi ca expunerea problemelor lui in prezenta lui i-ar spori anxietatea.
Dan avea 3 ani si jum cind l-am evaluat prima data deci prea mic sa inteleaga. Evaluarile ulterioare pe care le-am facut la virste mai mari le-am discutat in absenta lui .Asta e regula si in scoala.Copiii sunt invitati la sedintele de IEP de la 12 ani in sus cind deja sunt destul de mari sa fie implicati.

In general toate evaluarile incep cu istoria copilului respectiv cum a decurs sarcina, probleme de sanatate in copilaria mica, evolutia motrica si a limbajului.Apoi se ajunge la prezent.
Poate n-ar fii rau sa arunci o privire pe testele folosite pentru diagnostic sa stii la ce fel de intrebari sa te astepti.
Exista o varietete mare de teste folosite in evaluare.Specific pentru Asperger stiu ca se foloseste mult asta
http://www.udel.edu/bkirby/asperger/aspergerscaleAttwood.html
dar poate va folosi intii unul mai general.

Mergi la inceput