Mild Asperger - debut?

myrrha spune:

Sabina, Mariuta, Asteryaro, multumesc foarte mult de idei si sugestii. Le punem pe toate in aplicare dar e clar un proces lung si nu vedem minuni peste noapte. Agata e foarte rezistenta la orice joc care presupune take turns, adica poate face asta daca inisist, doar ca se vede ca nu ii face placere. Nu stiu cum sa o invat placerea de a se juca cu altcineva...

Cu pronumele am inceput cu ea un soi de ABA improvizat. Cind imi cere ceva, in special mincare, o intreb: "tu sa maninci, sau eu sa maninc?" si daca raspunde "tu", gata, am mincat eu bucatica respectiva. Apoi o luam de la capat. Oricum e clar ca memoreaza raspunsurile "corecte" si acum s-a facut complet varza in capul ei cu pronumele (incainte era fff organizata, folosea intotdeauna persoana a doua pentru ea si persoana 1 pentru interlocutor)

Am vazut un film care m-a impresionat teribil, The Miracle Worker, in care o profesoara de 20 de ani invata o fetita oarba si surda, complet inchisa in ea, sa comunice cu restul lumii. Ne-am gindit mult la importanta regulilor, regulile sint ceea ce tine societatea unita intr-un fel, sint cheia comunicarii intre oameni. Iar la copiii care nu simt asta instinctiv, regulile si structura, ca si asteptarile inalte sint calea catre ceilalti.

Ne gindim mult si incercam in toate felurile sa o ajutam, citesc acum Engaging Autism, using the floortime approach to help children relate, o gasiti pe amazon. Sint multe sugestii concrete de jocuri care presupun provocarea de reactie din partea copilului (prin frustrare, obstructie, piedici).
Multumesc de incurajare, Mariuta, acum sint in plina scriere a tezei, deocamdata nici mie nu mi-e prea accesibila , incerc sa o aduc din condei inspre probleme de limbaj si comunicare ca sa imi pastrez viu interesul

Ca sa spun drept mie imi plac foarte mult copii astia diferiti, care ne fac sa citim si incercam sa dezlegam enigme, imi place cum a ales Vlad sa fie Elvetia intr-o confruntare in care el nu-si gaseste locul. As vrea s-o invat si eu pe Agata sa verbalizeze toate dezacordurile pe care le vede in jurul ei.

A, si apropo de desene, am gasit pe net un articol (aici: http://ijch.fi/issues/61suppl2/61suppl2_lesinskiene.pdf) in care se sustine ca figurile umane nu sint desenul preferat al copiilor Asperger. Agata in ultima vreme deseneaza in disperare fete, pe mine pe tati, sau fete in general, cu ochi, nas, gura, par, urechi. Cum sa inteleg chestia asta?

mami de Agatha (21.08.06) si Iosif (30.09.08)

anca_27 spune:

Voi vorbiti despre copii, eu despre sot. De ceva timp sunt observator, si e ciudat, am impresia acum, ca e totul in capul meu, desi ticurile sunt acolo, muzica ascultata la maxim si repetitiv e acolo, izolarea cand mergem in vizita exista, ne-distributivitatea atentiei este, si nu-mi mai vin acum in cap altele... In schimb, empatia, acu e, acu nu e. Nu mai stiu, poate toate astea sunt calitatile lui de om normal (ce e normalitatea?) si nu special.
Ieri am incercat sa vorbesc cu el, despre nepotica noastra, c-am citit eu multe pe net, si ce banui, despre fratele lui, despre epilepsie, despre mama lui, insa nu i-a cazut bine deloc. Mi-a declarat ca mama a fost doar o nevrotica, nimic mai mult, atat, a avut nevroza, ca fratele lui nu are nici macar TOC, desi i-am adus aminte si de copii, persoane gifted, despre nepotica n-a negat nimic, ca nu se poate, e vizibil speciala. Am incercat cat de pozitiv am putut, fara acuzatii, doar la nivel de coversatie insa s-a aprins fte tare. Clar, nu pot sa aduc nimic in discutie despre ce simte el despre el. I-am spus ca doar vreau eu niste raspunsuri pentru ca ma gandesc la Sara, sa nu fie ceva pe linie genetica care s-ar putea declansa. De asta mi-e si groaza acum, imediat, intr-o luna, de ROR. Dar asta e alt pitic de-al meu... Mi-a spus ca sunt inchipuiri de-ale mele, ca avem un copil perfect sanatos, eu nu vad?
Si asta ma face sa ma intreb, oare nu e totul doar in capul meu?

Mami de Sara (8 dec 2008)
============
Poarta-ma, mami!

===================
"Fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume."(Mahatma Ghandi)

columbiana spune:

Anca pentru tine, pentru framintarile tale;probabil ca deschiderea sotului tau va veni la momentul potrivit de la el, poate ca teama ca-si perde echilibrul interior provoaca rezistenta; sunt sigura ca in momentul cind veti sesiza semnale clare ce dau de inteles posibilitatea ca fata sa-l mosteneasca va reactiona potrivit si voluntar; genetica este o cauza inca in studiu (mutarile sunt instantanee si genele responsabile inca nu au fost localizate), dar nu o regula in cazul autismului, si procentul de fete e mult mai mic decit al baietilor oricum; studiile spun ca riscul e mai mare cind se transmite pe linie materna;

Noi am avut o serie de evaluari psihologice pentru ca anul viitor va trebui sa decidem pentru scoala secundara, si vroiam sa stiu cam pe unde ne situam, cu ce ne vom confrunta; Tudor ramine borderline high-functioning autism, datorita dificultatilor de decodare a mesajelor, inadaptibilitatii sociale si a anxietatii puternice ce ne da de furca; asta presupune shadow mai departe si o scoala publica aleasa cu grija, in care copilul sa se integreze, chiar daca implica viata intoarsa pe dos( nu foarte multe scoli secundare de aici se incadreaza in categoria cautata, si sunt la distanta ce necesita mutarea familiei si implicit a joburilor noastre); treptat incepem sa pregatim pasul, sa vizitam scolile avute in vizor, etc; am senzatia ca perioada urmatoare: pubertate/adolescenta va veni ca un cutremur de senzatii si transformari neintelese pentru el, si ca vom valsa din nou pe fringhie sa iesim teferi- cu progrese si fara sa-l pierdem.



http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

CORNELIAP33 spune:

am primit azi un newsletter despre Asperger si am gasit aceasta poezioara scrisa de un pusti de 17 ani. Mie mi s-a parut inspirata.

"Litwinner" by B E C

No-one knows where her thoughts lie,
The Quiet Achiever - beautiful, shy.
Courageously toiling, she strives for her goal,
Tenacious Commitment - body and soul.
The work is hard and often long
Her silent labour - steady, strong.
Hers a world of strong devotion,
Modest Brilliance - inspired notions.
The effort she makes is by gentle determination,
Thrashing through her work
Without Procrastination.
Now the time has come when all
rewards are due
to (name) - talented, true."

Va citesc de mult timp, chiar daca nu am scris niciodata si invat permanent din experientele, gandurile si trairile voastre.

Cornelia si taurasul Rares Costin (22.04.2002)
Fotografii
Grecia2008

www.help-ema.puls-il.ro/" target="_blank">Ajutati-o pe Ema!

"Este mai bine sa taci si sa dai impresia ca esti prost, decat sa vorbesti si sa inlaturi orice dubiu."

rrox3 spune:

Am citit si eu articolul. La inceput m-am mirat fiindca avand in vedere ca Aspie au probleme de coordonare si cu ajustarea fina a miscarilor, nu cred ca-s prea buni desenatori - referindu-ma doar la aspectul desenului, nu si la foarta lui de comunicare.
Cred ca Aspie nu deseneaza prea mult fete umane fiindca nu le privesc prea mult si nu le inteleg prea bine si atunci pot deveni neinteresante pentru ei.
Dar mai sunt si Aspie pentru care primeaza dorinta de socializare, de apropiere de semeni, si cred ca ei deseneaza oameni incercand sa-i descifreze. Mariuca desena oameni, membrii familiei in special, inca de cand era de vreo 2 ani. Desenele ei umpleau intotdeauna foaia si erau intotdeuna fara culori vii. Doar negru, maro, bleumarin - fiindca se vad mai bine. Prima utilitarul inaintea esteticului. Asta e o constanta la ea. Cand a crescut (si acum) deseneaza prin imitatie. De exemplu deprinde un mod de a desena niste maimutoi simpatici si ii tot deseneaza cu mici variatiuni. Cred ca doar pentru a obtine apreciere. (Sora ei mai mica este foarte talentata la desen si primeste multe laude.) Nu e pasionata de desen. Dar e inebunita sa socializeze si foarte interesata de oameni.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Anca incercarea ta cred ca a fost perceputa de sotul tau ca o invinuire de tipul "tu si familia ta sunteti defecti". Nu cred ca a fost inspirat din partea ta sa iti expui si temerile vis a vis de fetita voastra. L-ai incarcat cu o responsabilitate pe care nu o poarta defapt, nimeni nu-si sorteaza genele transmise. Stiu ca nu asta ti-a fost intentia, dar el asa a perceput-o, d-asta a reactionat asa.
E posibil ca si el sa aiba semne de intrebare, sa fi sesizat ca-s altfel, dar sa nege toate astea din dorinta de a-si pastra echilibrul interior. Permite-i sa ajunga singur, ca urmare a unei nevoi personale si a maturizarii emotionale, sa caute informatiile astea. Nu le gasi tu pentru el acum, fiindca nu-i pregatit sa suporte ce ai gasit.
Intre timp iti va fi mult mai usor sa-i intelegi modul altfel de a fi si nevoile speciale. Cred eu ca va fi mai usot pentru tine sa convietuiesti cu el stiind ce motoare il fac sa reactioneze in anumite feluri.
Nu-ti face griji cu fetita. Nu e un capat de lume sa fii altfel. Uita-te la sotul tau

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

anca_27 spune:

Da, desi m-am straduit din rasputeri sa nu creada asta, si sa-i arat ce frate deosebit de inteligent are, ce mama buna a avut, cred ca asta a fost.
Deocamdata ma indoiesc ca va cauta vreodata adevarul, ca va sapa mai adanc in el; e intr-un plin proces de negare, de 3 ani de cand ne stim, si dintotdeauna, dar ... cine stie... never say never.
Multumesc, fetelor, de-o vorba buna.

Cornelia, frumoase versuri. The work is hard and often long/ Her silent labour - steady, strong.

Ana, cand vad ce inseamna si implica pentru voi pacea si linistea, ma simt mica.

Mami de Sara (8 dec 2008)
============
Poarta-ma, mami!
===================
"Fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume."(Mahatma Ghandi)

alra spune:

anca, eu stiu persoana de 30 de ani nediagnosticata oficial cu nimica insa stiuta de toti ca fiind ciudata, privire tulbure si piezisa, ticuri de copilarie gramada, intarziere de limbaj, acuma ocd-uri cat cuprinde, relatii sociale aproape de 0, pare tampita la prima vedere insa are IQ mare si e sharp in gandire logica, insa gandire emotionala si varsta psihica nu cred ca sare de 12 ani. e total deschisa si neprotejata la profitori si escrocherii, cu o bucata de zahar faci ce vrei din ea. asta asa pe scurt.
da' sa nu ii zici doamne fereste ca e ceva in neregula cu ea sau e altfel decat ceilalti ca da cu tine de pamant.

ana_stroe, multa bafta sa gasiti ce cautati.

roxy spune:

alma , iarta-ma ca spun asta, cu asa descriere ai terminat increderea parintilor cu copii altfel cel putin 3 sferturi daca nu de tot.Si totusi speram ca doar din cauza ca nu a fost diagnosticata cu nimic, nu s-a ocupat nimeni de ea, si de aceea e asa la varsta ei.Altfel nu as mai putea trai sa stiu ca al meu copil va ajunge de rasul celorlati

simali spune:

Acum vreo 2 ani am observat ca Vlad nu se uita la copiii cu care se joaca si m-am gandit sa-i cer sa-mi deseneze un om. L-a desenat FARA CHIP. Maini, picioare, haine si la cap numai fata goala. La sugestia mea a pus schematic o gura, un nas si niste ochi.

El insa deseneaza foarte mult. In special scene de lupta medievala cu castele si cavaleri, scene din al I razboi mondial (mortii au intotdeauna ochii in forma de X pentru a se deosebi de cei vii), scene cu santiere de constructii, stadioane de fotbal (cu jucatori si spectatori), aeroporturi, etc. Sunt scene deosebit de aglomerate, cu mai mult de 10 personaje mititele cam cat degetul mic. Adevarate furnicare in care nicio personalitate nu se distinge in vre-un fel. Desenele sunt deosebit de documentate, in spatele oricarei linii este o intentie. Dar nimic nu este facut de dragul frumosului. Totul este util si respecta adevarul stiintific sau istoric.

Acum cateva zile ne-am intalnit cu invatatoarea lui in fata scolii. Ea ne-a salutat si l-a asteptat pe Vlad sa-si ia ghiozdanul din masina pentru a pleca impreuna spre clasa. Vlad se uit catre ea, apoi ma intreaba "Cine este?". L-am lamurit ca este doamna. El recunoaste persoanele intr-un context (pe doamna in clasa, pe matusa mea in casa la ea) dar daca scoti persoanele din contex si le pui pe strada nu le mai recunoaste. Cred ca asa se explica faptul ca el nu-si recunoaste niciun coleg care-l saluta pe strada.

Este o situatie foarte neplacuta pentru ca prietenii/familia care te cunosc si te saluta pe strada nu inteleg si nu vor intelege niciodata astfel de manifestari. Sa-i saluti tu primul ... deja este o cerinta atat de mare ca ma ia ameteala.


"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice