Clubul nelinistitelor...

ymca spune:

am fost ultima din cercul de prieteni care a pasit in casta casatoritilor. nimic rau nu razbatea de acolo. toti mimau o fericire continua. mai prindeam fragmente, mai auzeam zvonuri cum ca nu toate sunt roz, dar ma gandeam ca interpretez eu gresit.

si eu am inceput sa am nemultumiri si nelinisti...si le-am verbalizat de indata ce au aparut.

sa fi vazut atunci ce au inceput sa curga din toate partile plangerile, ofurile, problemele.

unde pana atunci toata lumea parea ca duce viata ideala!

asta stiu ca m-a suparat, dezamagit si m-a facut sa ma indoiesc de mine...am senzatia ca eu sunt singura care nu stie cu ce se mananca casnicia, familia in general. pare ca sunt singura care nu stie unde-i bariera intre un compromis decent si pierderea respectului de sine.

balanta spune:

ymca, eu "realitatea" asta o observ de zeci de ani la cunostinte, prieteni ( chiar daca cineva imi recomanda sa schimb cercul de prieteni)...inca imi doresc macar un cuplu, unul singur sa cunosc fara probleme...vorbesc de probleme reale...in familia mea nimeni, unchi, matusi, bunici, parinti, sora, verisoara, rude de pe sot, nimeni nu are o casnicie normala..si culmea, indiferent de generatie, au fost marcate inclusiv de infidelitati
...batraneii care ii vedem de mana, tot astfel de vieti au dus, dar dupa o varsta pt ei nu a mai contat ce a fost, totul s-a uitat, importanta acum e compania...dar oare pt a ajunge acolo, azi, in prezent trebuie sa fim oare nefericiti?...pretul pt o astfel de imagine a viitorului nu-l platim prea scump?

kariguld, eu exact pe principiul tau am mers, mai ales ca sotul meu stia ca daca vrea sa stea cu mine trebuie sa-mi accepte independenta...dar am ajuns sa fac atat de multe lucruri singura, de la gospodarie, parte financiara, distractie, responsabilitati cu parintii si tot felul de maruntisuri incat m-am intrebat de multe ori de ce m-am maritata...pt ca nici iubire nu mai e, nici sex nu mai e, ma intreb care e rolul lui in viata mea

ilia,imi place ideea cu "cabana" dar ceva mai autohton...sincer...recunoaste ce ar insemna sa putem realiza asa ceva...un wek fetele de aici si care mai vor, undeva la Moeciu...ar ramane pentru totdeauna in inimile si mintea noastra

conchita...o data poate o sa ne cunoastem

danielatt spune:

Frumos subiect Ilia,stau si citesc si uite ca am ajuns sa-mi raspund la intrebarile interioare, la modul cel mai serios. Ei, si daca am ajuns la acest moment, inseamna ca scopul subiectului a fost atins.
Si acum sa exprim ceea ce as vrea sa mai fiu si nu mai pot si din aceasta cauza sufar si nu prea: as vrea sa mai pot avea zambetul acela larg si destins, care cuprindea toata lumea globului pamantesc, pana ce, din acel zambet, fiecare etapa a vietii si-a luat cate o particica; astfel am ramas doar cu zambetul de fericire pe care fiul meu mi-l zmulge zilnic.As vrea sa mai pot crede in dragoste, as vrea sa ma mai impresioneze cuvintele din melodiile de dragoste, din romante...as vrea sa mai am puterea sa mai iubesc total si neconditionat.
Defapt nici nu stiu daca mai vreau ceva, am o dragoste natarmurita, cea a fiului meu, am parintii langa noi, am un servici foarte bun, suntem sanatosi, ne bucuram de soare..de mare, e perfect. Oare?!
Nici eu nu mai inteleg ce scriu, dar cam asa este realitatea.
Nu-mi mai doresc nimic. Nu ma mai doare nimic, sunt complet imuna la stimuli externi. Si nu simt frustrare sau nemultumire, pur si simplu cred ca m-am imunizat total si irevocabil.
So, deci..ce era cu cabanuta in Elvetia?
daca ma primiti in club, va multumesc.

Deus spune:

Nefericirea din fundal

Ego-ul patologic (dracusorul din capul nostru, care vesnic comenteaza) are cateva forme evidente ca furia si ura, insa are si forme mai subtile, ca de exemplu nerabdarea, iritarea, nervozitatea si faptul de a fi “satula pana-n gat”. Toate astea sunt nefericirea din fundal, acea stare interioara predominanta in cazul multor oameni. Sa va povestesc cate ceva despre nefericirea din fundal, o trecem usor cu vederea tocmai pentru ca este atata de raspandita, atata de obisnuita, atata de “normala”. S-ar putea sa va fie familiara. Aveti deseori un sentiment de nemultumire care putea fi descris cel mai bine ca un fel de resentiment de fond? El poate fi determinat de ceva concret sau nu de ceva concret.Multi oameni petrec o mare parte din viata in aceasta stare. Sunt atata de identificati cu starea incat nu pot sa faca un pas in spate sa privesca de la distanta si sa-I gaseasca sursa. In substratul acestei stari se afla ganduri. La fel cum gandurile ne provoaca unele vise, la fel si anumite ganduri ne provoaca sa ajungem in acesta stare de nemultumire. Si exact ca in cazul viselor cand nu identificam ce ganduri le-au creeat la fel si in cazul nemultumirii.
Iata cateva din cele mai obisnuite ganduri incostiente care hranesc sentimental de nemultumire sau resentimentul de fond.
“In viata mea trebuie sa se intample ceva inainte sa pot avea fericire, implinire. Si sunt nemultumita pentru ca nu s-a intamplat inca. Poate ca nemultumirea mea va duce pana la urma la intamplarea dorita”
“In trecut s-a intamplat ceva ce n-ar fi trebuit sa se intample si sunt nemultumita din cauza asta. Daca nu s-ar fi intamplat asta acuma as avea liniste sufleteasca”
“In present sunt intr-o firma/casnicie/relatie care ma impiedica sa-mi gasesc fericirea.”
“Tu, sotul sau prietenul, ar trebui sa faci ceva pentru ca eu sa ma simt bine. Sunt nemultumita ca nu faci si daca stau bosumflata poate ca ai sa faci ce trebuie”
“Tu, sotul sau prietenul, ai spus ceva sau ai omis sa faci ceva in trecut si aceste lucruri ma urmaresc”
“Ceea ce se intampla in jurul meu acuma ma impiedica pe mine sa fiu implinita”
Etc.
Toate cele de mai sus sunt ganduri, supozitii pe care le confundam cu realitatea. Ego-ul este fericit daca ne tine pe noi in nefericire daca ne sacaie .Ego-ul(dracusorul din cap) ne spune constant ca poate in viitor daca se va intampla asta, sau voi avea asta, voi ajunge sa ma simt bine. De cate ori am ajuns acolo si ne-am luat ce am vrut, tot nu am gasit fericirea fiindca din nou ne-am proiectat in trecut sau in viitor.

Vedeti din tot ce povestesc femeile in jurul vostru si vedeti ca toate povestile lor ar putea fi intitulate “de ce nu pot avea pace in momentul asta?”
Cum putem avea pace? facand pace cu momentul de acum. Daca facem pace cu momentul de acum si-l acceptam asa cum este fara sa permitem ego-ului sa fie vesnic nemultumit de realitate vom avea pace.
Opozitia fata de clipa de acum ne creeaza acesta stare de vesnica nemultumire, stare in care visam spre un viitor fara sa ne permitem sa traim prezentul.

Am sintetizat cateva din gandurile lui Eckhart Tolle din cartea Un pamant nou…

Sper sa va placa si sa incercati sa va bucurati de clipa de acum


„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.”Gandhi

www.de-azi.ro

inspiratie, dragoste, putere ... pentru cine crede ca nu mai poate.
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI



quod me nutrit me destruit

dov spune:

una din lipsurile mele mari, dar mari, este rabdarea...imi lipseste cu desavarsire. ca sa-mi alin "dorurile", una din metode, ca sa rezist, este scrisul.

daca mai aveti asa metode de terapie, mai dati-mi si mie niste idei.

ADRIANKA spune:

Wow, Deus, ma identific perfect cu ideile pe care le-ai sintetizat tu din Tolle, dar aceasta "nefericire din fundal", nu-i cumva un pui de depresie si cum stim ca depresia este o boala, aceasta trebuie tratata...

Adica eu m-as bucura sa fie doar o neliniste de fundal decat o depresie care se va adanci mai tarziu si nu vreau sa ma vad la 50 de ani, stand si privind apatica viata ce trece pe langa mine si pe langa altii de langa mine...

buflea spune:

Eu cred ca nelinistea vine din noi sau mai bine spus din cauza noastra. Nu partenerul e de vina pentru ca nu imi mai fierbe sangele ci eu sunt de vina ca dupa atata timp am pretentia ca el sa mi-l fiarba. Avem standarde prea ridicate si prea multe, cerem prea mult de la cei din jur, ceea ce avem la un moment dat pare firesc si ce nu aveam pare o tragedie. Exista etape ale vietii si maturitatea presupune intelegerea lor ... dupa X ani de trait langa acelasi om, fluturii mor si sangele se raceste. Plus ca omul nu este o fiinta monogama, asa ca fetelor, daca inca mai sunteti intr-o relatie, asta inseamna ca si el, de acolo de pe canapea, vrea sa stea langa si cu voi, chiar daca nu va mai face curte ca la 20 de ani, pare absent si detasat. Eu zic ca daca e acolo inseamna ca se simte bine si linistit si asta e un semn bun.

Nu cred ca exista cineva pe deplin fericit, regrete exista la orice pas ... dar cred ca trebuie sa fim mai ingaduitori cu cei din jur si sa ne multumim cu mai putin ca sa putem aprecia ceea ce ni se ofera zi de zi si sa facem planuri pe perioade scurte.

Sigur, nimeni nu ne interzice sa visam ... chiar si erotic

Deus spune:

Am niste prieteni, au fiecare 59 de ani si sunt casatoriti de 34. Se cicalesc non stop, tot timpul isi gasesc ceva de comentat de criticat. Cand i-am vazut ultima data i-am spus sotului ca prefer sa fiu singura si inconjurata de 20 de pisici decat sa traiesc asa! Te obosesc doar sa-i vezi!
Oare ei vad ca nu le este bine sau se confunda cu "normalitatea" din jurul nostru si nici macar nu-si permit sa se gandeasca la alternativa. Alternativa nu inseamna obligatoriu despartire ci constientizare, munca si schimbarea situatiei de KKO in care traiesc.

Exact buflea- trebuie sa nu avem pretentii ca la 20 de ani dar nu trebuie nici sa abandonam ideea de a primi si darui fericire.

„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.”Gandhi

www.de-azi.ro

inspiratie, dragoste, putere ... pentru cine crede ca nu mai poate.
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI



quod me nutrit me destruit

stockholm spune:

neliniste ? un pik uneori intr un colt asuns de suflet mi as fi dorit sa fiu actrita .... partea care ma oftica cel mai mult e si ca am talent

dar compensez uneoir jucand diverse roluri pentru domnul inimii meleazi sunt o lady nelinistita ,maine sumt vampa focoasa mmmmm interesant si pervers

in rest fluturasii ii avem amandoi si ne jucam cu ei si ii pastram sper eu cat mai mult ..... si e bine asta as fi vrut sa traiesc si asta am

ce mi as mai dori :ca intotdeauna de fiecare sarbatoare sa ne numaram in familie si sa iesim acelasi numar ,sa pot sa am un tomahawk (eventual roz)si sa ma duc cu el la scarbici , sa am curaj sa ma umplu de pierce uri si tatauaje , sa imi cumpar un motor cam atat

ah si as mai vrea ca cei din jur sa ma vada asa cum sunt eu :rebela ,sa imi accepte fetish uri le si muzica pe care o ascult , si tunsorile mele trasnite,si tona de fard negru pe care il folosesc si rujul negru si hainele de piele .....

ah si mi as mai dori ca nimeni ever never sa ma intrebe de ce nu fac copii? sau cand ii fac ? sau daca ii fac ?

cam atat

buflea spune:

Auzi, apropo, ca-mi statea pe limba ... dar voi nu faceti un copil ?