Clubul nelinistitelor...

dov spune:

pey ILIA, pana la urma "lipsa de iubire fata de mine" inseamna tocmai faptul ca nu-mi permit sa zic si sa arat ce simt? pey atunci inseamna ca eu-s narcisista suta la sutaca eu mereu am facut si am aratat ce-am trait si simtit

si pentru asta tre sa-i multumesc mamei, ca ea m-a educat asa.

dov spune:

acum, din nefericire, exista si perioade "gri". de ex, ILIA, situatia ta. simt ca ai vrea sa-i dai un sut domnului care sa-l proiecteze exact in patul donsoarei, sau donsoarelor pe care si le doreste atata, sau in singuratatea lui, dar e mai greu cu 3 copii acasa.

daca-mi permiti, pot sa zic si eu ce-as face? as avea o discutie cu el, in care mi-as pune sufletul in palma lui, adica i-as zice cat de mult il iubesc, cat de mult sufar, cat il doresc, si TOCMAI de aceea, renunt la relatia asta, pentru ca ma face sa sufar enorm de mult, si e cazul ca fiecare sa-si vada de ale lui, si ca e cazul ca si eu sa incerc sa ma refac si sa-mi refac viata. si a doua zi ar avea bagajele la usa. adica as fi perfect sincera. il iubesc, dar ori e al meu, total, fara figuri si "doruri" de neinteles si de duca, ori sa ma lase sa-mi vad de viata mea.

ILIA, copiii au o putere de "refacere" sufleteasca enorma, timpul tau, viata ta insa sunt cele mai pretioase.

hai sa impingem la extrem situatai si sa o vedem altfel. uite, sotul meu a murit la 32 de ani...ia gandeste-te, in cazul unei vieti scurte, se merita sa "astepti" sa se hotarasca domnul la infinit?

nu zice nimeni sa nu lupti, sa nu incerci, dar cand vezi ca nu si nu...eeee, gri-ul face rau sanatatii.

sper sa nu te superi ca mi-am permis sa-ti expun solutia mea, dar asta as face.

si ce imp. are de ce o face? uite ca s-a intors problema lui pe toate partile, pe pagini intregi, si in final, degeaba, el o tine pe-a lui.

de fapt el face ce as face si eu, viata e scurta, si merita traita asa cum simti, cum vrei.si asa ar trebui sa faci si tu.

conchita spune:

dov, am inteles, la fazele astea suntem cam la fel. dar pe mine experienta m-a invatat ca prea mult "eu" din prima intimideaza. dar si din a doua, ca apare ca un fel de disperare sa oferi totul asa la inceput si cam self-centered, ca aluia nu-i mai dai timp nici sa rasufle, dar nici sa fie si el "el insusi". asa ca m-am mai cumintit. e premeditata treaba? da. ca nu vreau sa sperii si printul, si calul alb, dinainte de-a ajunge la poarta castelului. tot eu sunt si daca ma mai controlez nitel in elanuri. nu mint pe nimeni si in nici un caz pe mine. iar retinerea asta e si ea tot un fel de seductie. crede-ma ca experimentez acum, de dragul de a experimenta, si succesul cel mai mare e cand zic doar doua vorbe pe ora. privire inteligenta am, deci nu se pune problema ca pic de proasta, plus ca orgolii de-astea nu mai am demult. am schimbat accentul de pe importanta "a ma arata asa cum sunt" pe "ia stai nene sa-l cunosc pe musiu mai intai, bine-bine, inainte sa-i arat una-alta". s-au schimbat si vremurile, ne permitem sa nu mai defilam noi primele cu inima in palma, cu talentele la vedere si cu entuziasmul cat casa ca, vai, ce frumos e fat frumos. sa mai defileze si ei primii.

dov spune:

a, da, dar eu mai am un avantaj. culmea e ca ma "aprind' destul de greu. tre sa insiste ceva vreme pana ma aprind eu, si aici ma refer la luniasa ca nu am pericolul asta cu speriatul, ca atunci cand sar si eu din umbra, el deja crede ca l-a apucat pe d-zeu de picior.glumesc, dar asta cu aprinsul greu e serioasa.

conchita spune:

depinde. daca e rupt din soare, ma aprind imediat. daca vad ceva potential la purtator, fara sa simt insa mii de fluturasi, ii dau timp. chestia ca in niciunul din cazuri nu mai sar in sus de bucurie la propriu si vizibil, ce noroc pe capul meu ca l-am intalnit. ba norocul e pe capul lui ca m-a intalnit. un zambet in coltul gurii si o privire pe juma zdrobitoare is suficiente ca mesaj ca da, dragutule, s-ar putea sa te plac, dar mai vedem noi, keep in touch. probabil ca a trebuit sa ajung la varsta asta si sa fiu eu insami toata viata ca sa invat ca poti fi tu insati si daca nu faci nudism sufletesc din prima, a doua, a nouash'noua.

dov spune:

conchita, dar legat de cazul Iliei, tu cum ai face? Ilia sper sa nu te superi..

conchita spune:

nu stiu. teoretic as pleca eu, nu suport incertitudinile cauzate de altii in viata mea si, deci, a copilului meu. dar nu am fost in situatia ei pana acum, ci doar in situatia sotului ei, deci concret nu stiu. plus ca depinde enorm ce tip de relatie e in cuplu, tipul de temperament si personalitate. oi fi io metafizica pe jumate, dar cealalta jumatate rupe pisica in doua daca prima jumatate a ajuns la concluzia logica ccc alta cale nu e. apoi ma bazez si pe intuitie, care la femei e un dar nu prea pretuit, si actionez sub impuls. daca simt cu toata fiinta ca asta e calea, apai bagajul si pa. scutesc mintea de speculatii si inima de suferinte inutile...repet, asta-s eu, ilia e ilia, tu esti tu...situatiile difera, oamenii nu-s nici ei la fel, hai ca deja emit locuri comune. :-))

dov spune:

da, normal, ca fiecare face cum crede, eu te intrebam pe tine, pentru ca prin reactii cunoastem pe ceilalti.

si da, ai pus bine punctul pe I, intuitia e ceva extraordinar. nu de putine ori m-a salvat sau avertizat.

blue eyes spune:

Conchita, pentru aceste cuvinte pline de intelepciune meriti un brat de flori de la toate femeile. Uite-o pe cea de la mine.

conchita spune:

nu prea stiu ce merita cunoscut la mine pe un forum. cred ca ideea topicului este sa ne ajutam reciproc sa ne clarificam putin soarta si gandurile. nu cred nici o secunda ca barbatii au vreun interes in emanciparea noastra (rog exceptiile sa nu se simta vizate), de aceea nu precupetesc nici un efort cand se formeaza grupuri dintr-astea feminine de emancipare la unison. :-)) asa ca eu sunt mai vorbareata la capitolele astea exact din convingerea ca sunt extrem de importante discutiile despre NOI cu NOI. no offence barbatilor, e doar opinia mea.

citeste cu atentie mesajele de la topic si dupa aia sa vii sa-mi spui ca nu ti se rupe sufletul de cate vise frante si sperante ingropate, iar purtatoarele lor vorbesc cu retinere, ba chiar jena, oaresce teama despre asta!! pai daca pierde steaua un meci, sa zicem, stie tot cartierul cum simte barbatul despre visul sau spulberat. numai femeia se gandeste de jde ori inainte sa verbalizeze o suferinta, o nedreptate, o frustrare: lasa, maica, n-o duce el gunoiul si inca mai ragaie la masa, da' macar nu ma bate ca pe vecina. adica femeia isi adapteaza viata ( a se citi o cam arunca la cos) dupa standardele altora. cu standardele ei ce-a facut?

dincolo de voiosia tonului pe topicul asta, continutul e trist. nelinistitele vor sa ramana nelinistite, dar si tacute. sa-si duca povara icnind neauzite. si sa se simta vinovate ca au dorinte.