Clubul nelinistitelor...

buli spune:

si eu sint pentru autenticitate suta la suta, as obosi enorm sa incerc sa fiu altcineva sau altceva, m-as gindi mereu ca asa cum eu sint altundeva, la fel e si el.
si asta chiar ar fi greu de acceptat.
in plus daca as fi mereu altfel ... nu mult, doar un pic, ma tem ca m-as pierde pe drum si ca n-as mai sti cine sint si ce vreau.


mi-ar fi placut sa ma fac cind voi fi mare fotograf freelencer. putin probabil sa mi se indeplineasca, desi cele mai secrete vise mi s-au indeplinit. problema e ca nu vad profesia asta intr-un bun tandem cu viata de familie si la ultima chiar n-as renunta.

ce sa spun, uneori ma simt chiar bine in simplitatea mea, am trecut sa va salut doar, nu prea cred ca indeplinesc conditiile de admisie in club

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

alina023 spune:

Mai mai...si-adica de ce trebuie sa fim sofisticate pentru a accede la acest club? Eu una nu ma consider sofisticata...dar nici linistita nu sunt. Sigur...ma gandesc uneori ca ma voi linisti doar la somnul vesnic.

Ce-mi doresc si nu primesc... Siguranta si increderea ca daca eu las motorul la relanti vine cel de langa mine si il tureaza exact atat cat are nevoie pentru ca masina sa mearga cu viteza legala, insa suficient de palpitanta. Alambicata exprimare...dar chiar asa simt.
Mi-as dori ca atunci cand obosesc sa pot spune "pauza" dar sa stiu ca pauza mea nu implica probleme financiare in familie.
Mi-as dori sa reusesc sa il admir iar... Cat de important mi se pare sa-l poti admira pe cel de langa tine {si aici nu ma refer la fizic}.

Ce-as vrea sa fiu si nu pot? Daca tot suntem intr-un exercitiu de maxima sinceritate va spun tot. Si promit sa nu streg maine.
As vrea sa fiu o femeie libera, independenta, puternica. Suna a singuratate...poate ca da.. Poate ca simt nevoia de a fi singura, eu cu mine. Sa ma redescopar si eu asa cum vad ca se mai intampla sa vrea femeile. Doar ca dorinta asta a mea implica suferinta din partea multor persoane si ... nu merita sacrificiul. Mai ales ca exista riscul sa descopar ca de fapt nu ma plac atat de mult.

PS. Tocmai vroiam sa scriu ca mai astept detalii legate de intalnire/croaziera. Dar am stres...cine sa mearga? Pot? Nu.

Alina, mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

Ana, minunea mea iubita Luca, iubitul mamei drag!
Povestea nasterii Anei
**************************

Emma este iubire!

Deus spune:

de exemplu la noi nu se pune problema daca facem ceva sau nu impreuna ori separat, facem orice, oricand, suntem bine impreuna...problema este ca ani de zile mananci aceasi supa. Nu pot sa-i spun problema sa fiu sincera fiindca ne intelegem, ne simtim bine si ne cautam cu drag compania, dar imi lipseste emotia din stomac, emotia de la inceput. Vezi este o diferenta:)Poate a sunat gresit mesajul meu anterior, parca m-as fi plans...nu ma plang ci rememorez emotiile care le aveam cand...Acuma am un altfel de placeri si nu imi displac, amorul este mai profund si mai complex, nu-mi vad viitorul sau batranetea fara el...dar din cand in cand imi doresc sa fiu curtata, sa ma simt ca la 20 de ani. Este o copilarie de moment...:)

„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.”Gandhi

www.de-azi.ro

inspiratie, dragoste, putere ... pentru cine crede ca nu mai poate.
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI



quod me nutrit me destruit

ymca spune:

am visat sa am o viata palpitanta, iesita din comun, cu fluturi roind pe langa mine, ceva neconventional, o betie de emotii si sentimente, actiuni si activitati, ceva special, al meu.

si-am ajuns sa lucrez in corporatie de ani buni de zile, sa traiesc cu procedurile in brate, sa am casnicie si copii, sa am casa si serviciu, sa am responsabilitati, obligatii, sa functionez dupa parametri clar stabiliti. o viata standardizata rutinizata, coventionala, conforma. plata. plana. alaturi de cineva care nu vede ca ma ofilesc.

si parca-mi moare sufletul...si nu mai mai multumeste nicio solutie din asta pe termen scurt (gen fa ceva pentru tine, pleaca de acasa o zi, etc). vreau ceva forever si sa fie ce-am visat!

ma incadrez aici?

adinag spune:

Va urmaresc de la inceput din urma, si acum, ca a scris Ymca, imi fac si eu curaj.
Oricum, inteleg foarte bine ce scrii tu, diferenta e ca eu am mers si in directia palpitanta, cu schimbarea directiei mereu la 90 grade, ca iepurele asa... zig-zag
Si m-am pierdut pe undeva.
Mai citesc, poate pot prinde in cuvinte ce simt.

kid spune:

Si eu cu o relatie mai mult terminata, din punctul meu de vedere. Ne-am despartit pe la sfarsitul lunii mai, i-a luat barbatului mai bine de o luna sa vada ca vorbesc serios si sa accepte sa discutam. Nu e la mijloc nici o amanta(sau cel putin nu stiu sa fie), in schimb avem pareri f diferite despre cum ar trebui sa fie o familie. A recunoscut si el ca nu ii place situatia, ca nu i-ar placea ca toata viata sa traiasca asa, am acceptat sa mai incercam o data dar vad ca nu s-a schimbat aproape nimic. Cum spunea cineva mai sus, o data ce s-a rupt ceva, foarte greu se mai poate repara.
Vreau un barbat care sa ma iubeasca, sa ma respecte si sa nu fie extrem de egoist. Sa ma trezeasca din cand in cand cu o mangaiere, un sarut, o cafea, nu sa se trezeasca in fiecare dimineata cu fata la cearsaf si sa fie morocanos toata ziua, sa danseze o data pe an, chiar daca nu ii place, sa nu astepte de fiecare data sa il rog de 10 ori sa faca ceva, sa tina cont si de dorintele mele.
Si tot spun ca pun punct si o iau de la capat, dar mi-e foarte greu si tot aman, sa fac mai intai aia sau cealalta si trece timpul... As vrea sa fiu mai hotarata, sa am mai multa incredere ca ma voi putea descurca singura.
Si vroiam si eu inca un copil, sa nu fie la prea mare distanta de junior, din pacate, acest lucru nu are cum sa se mai intample.






Teodora, de Vladut (15.05.2007)


Alex are nevoie de ajutorul nostru


Bazar pentru Mihaita Bogdan Sebi Ema

mihuta spune:

Nu vreau sa scriu aici, dar recunosc ca sunt si eu in club. Nu ca nu v-as place, dar parca recunoasterea asta e ca un fel de bad karma.

Nu sunt unde ar trebui sa fiu, din multe puncte de vedere. Nu sunt ok cu mine si nu stiu cum sa ajung sa fiu fara sa calc pe cei din jur.

Am uitat cine sunt, ce vreau cu adevarat. M-am aruncat in maternitate cu pasiune si dedicatie dar m-am trezit ca la sfarsitul zilei tot eu raman cu mine si trebuie sa fac pace si sa ma redescopar.

Inotdeauna cele mai mari batalii au fost cu mine insami. Nu au fost toate castigate.

mami de Sophia

danat spune:

Tot stau si va citesc...si imi dau seama cat e de importanta influenta mamei in viata unui baiat, a viitorului barbat.
Asa ca voi lua masuri sa (incerc sa) cresc un barbatel dupa care sa se "influtureasca" femeile nu numai in primele luni




Dana mama lu' Radu Stefan




Hobby

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
www.youtube.com/watch?v=l9lq8oaK5Mw" target="_blank">
"If you wanna make the world a better place,
Take a look at yourself and then make a Change"
"Man in the Mirror" - Michael Jackson

dov spune:

nu conchita, nu la asta ma refeream...eu, de ex. am zis de cate ori mi-a venit, te iubesc, mi-e dor, sun la ore in care simt ca ma sufoc de dor, etc. cu aceeasi dezinvoltura acord si spatiu, imi acord spatiu, depinde de ce simt si cum simt. la asta ma refer. si cu toate astea nu a existat vreunul sa-mi rada in nas, sau pe la spate ca am avut tupeul sa fiu insami. normal ca jocul are farmecul lui, bdar chestii de genul, nu zic te iubesc decat dupa a 5-a intalnire, sau astept sa zica el primul...la mine nu tin.

am avut o relatie cu un tip care pur si simplu nu stia sa isi manifeste, sau sa declare iubirea. nu m-a impiedicat cu nimic sa o zic eu, ba parca mai libera ma simteam s-o fac.el in schimb doar cu un gest, sau doar cu o propozitie zicea mai multe decat te iubesc-ul meu.

la asta ma refer...sa zic ce simt, sa nu-mi fie teama sa zic, sa arat ce simt, ce traiesc.

cu aceeasi sinceritate(din pacate :-))) )ma si cert. nu am diplomatia de a astepta momentul potrivit...de a pune problema intr-o alta lumina, etc.

si sincera sa fiu, la o anumita varsta, mi se pare si total aiurea sa mai "fiu altcineva", sa ascund ce simt si cine sunt, chiar si cu scopul de a obtine, de a castiga langa mine omul pe care-l iubesc.
nu sa mint, ca asta e chiar e o minciuna.

eu mereu am fost asa, o explozie de sentimente. si daca mi-a fost bine si daca mi-a fost greu.

unul din castigurile "purtarii" mele: cand pierdeau ce-au avut, toti, fara nicio exceptie, s-au simtit pustiiti. toti au incercat sa revina, dar 'geaba, ca, tot in stilul caracteristic, si cand am zis gata, pey gata a fost.

dov spune:

KRISU, eu nu mi-am luat-o niciodata pana acum. si nu cred, adica sigur, n-am gasit eu numai "speciali". eu insa, cu aceeasi putere, pot spune acum te iubesc, pot arata cat de mult iubesc, si daca "simt" ceva, in secunda 2, am intors spatele si gata, dar gata, adica nu plec si cu un ochi ma uit in spate.

mi-aduc aminte apropo de asta de prima iubire ...vacanta din a 10 a spre a 11-a...moama ce iubire, si cand s-a terminat, am intors spatele, am inceput sa plang(fara sa ma vada sau sa-si dea seama), si pe-aci ti-e drumul. dupa 2 luni incerca sa repare...'geaba. si moarta de durere si nu m-as mai uita inapoi.

probabil ceva din comportamentul meu le "zice" si treaba asta, cert e ca nu mi s-a intamplat sa regret ca sunt si spuns si traiesc si arat exact ce sunt si cum simt.